Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 687 din 30 septembrie 2020  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 alin. (1) lit. b) raportate la cele ale art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 234/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 687 din 30 septembrie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 alin. (1) lit. b) raportate la cele ale art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 234/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1130 din 24 noiembrie 2020

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 alin. (1) lit. b) raportat la art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 8.937/2/CAF/2016 şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.850D/2017.
    2. Primul termen de judecată fost stabilit pentru data de 23 iunie 2020, când Curtea a admis cererea de amânare formulată de partea Laurenţiu Modan, justificată de intervalul de timp insuficient pentru pregătirea apărării scurs de la primirea citaţiei, şi, în temeiul art. 24 din Constituţie, coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi art. 222 din Codul de procedură civilă, a acordat un nou termen, pentru data de 9 iulie 2020, când au avut loc dezbaterile în şedinţa publică, la care a participat reprezentantul Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, în temeiul prevederilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii, a amânat pronunţarea pentru data de 17 septembrie 2020. La data menţionată, constatând că nu sunt prezenţi toţi judecătorii care au participat la dezbateri, în temeiul art. 57 din Legea nr. 47/1992 şi ale art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 30 septembrie, când a pronunţat prezenta decizie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    3. Prin Încheierea din 9 noiembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 8.937/2/CAF/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 alin. (1) lit. b) raportat la art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de instanţă, din oficiu, într-o cauză având ca obiect anularea unei rezoluţii prin care Inspecţia Judiciară a dispus clasarea sesizării formulate de reclamant, pentru lipsa indiciilor săvârşirii unei abateri disciplinare.
    4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa autoare a acesteia, în esenţă, a solicitat Curţii Constituţionale să aprecieze dacă este neconstituţional a se interpreta prevederile de lege criticate astfel cum se coroborează cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 397 din 3 iulie 2014, în sensul că accesul la justiţie în vederea exercitării controlului judiciar asupra rezoluţiilor Inspecţiei Judiciare de clasare a sesizărilor poate interveni şi pentru abateri disciplinare nesusceptibile de a genera incidenţa art. 509 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, art. 322 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă din 1865, art. 426 lit. b) din Legea nr. 135/2010 şi art. 96 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 303/2004. Arată că, în cauză, reclamantul impută atât pretinse abateri disciplinare a căror constatare ar putea fi de natură să genereze un efect asupra modului de soluţionare în concret a cererii adresate de partea interesată instanţei pe care a învestit-o, cât şi chestiuni legate strict de prestigiul profesiei şi deontologia judecătorului. Analizând comparativ legislaţia referitoare la sancţionarea medicilor, notarilor, judecătorilor Curţii Constituţionale, executorilor judecătoreşti, funcţionarilor publici şi poliţiştilor, instanţa autoare a excepţiei de neconstituţionalitate arată că voinţa legiuitorului este, în principiu, aceea ca aspectele privind strict răspunderea disciplinară să intre în marja de apreciere a titularilor acţiunii disciplinare, nepermiţând unui terţ faţă de profesie să învestească o instanţă de judecată cu o acţiune care să aibă ca unică finalitate obţinerea unei soluţii de sancţionare disciplinară a celui vizat de reclamaţia formulată. Invocă, în acest sens, Decizia nr. 871 din 10 iulie 2008, referitoare la procedura de sancţionare disciplinară a medicilor. Pornind de la asemănările existente între răspunderea disciplinară a judecătorilor şi procurorilor raportat la celelalte cazuri de răspundere disciplinară identificate, instanţa autoare a excepţiei apreciază necesar a se lămuri dacă, în ipoteza unor situaţii de fapt ce pun în discuţie pretinsa nerespectare a unor obligaţii legale a căror încălcare poate prejudicia doar onoarea şi prestigiul profesiei, nu intervine o încălcare a principiului egalităţii în drepturi prin acordarea necondiţionată a dreptului de acces la instanţă în cazul rezoluţiei de clasare a Inspecţiei Judiciare emise potrivit textelor de lege criticate.
    5. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    6. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    7. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    8. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 47 alin. (1) lit. b) raportat la art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, care, la data ridicării excepţiei, aveau următorul conţinut normativ:
    - Art. 45 alin. (4) lit. b):
    "(4) Dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare: (...)
    b) sesizarea se clasează, iar rezultatul se comunică direct persoanei care a formulat sesizarea şi persoanei vizate de sesizare, dacă Inspecţia Judiciară a fost sesizată în condiţiile alin. (2).“"

    – Art. 47 alin. (1) lit. b):
    "(1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată: (…)
    b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt care a determinat sesizarea, precum şi în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluţia de clasare este definitivă“. Prevederile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, la care fac referire dispoziţiile de lege criticate, stabileau că, „În cazul în care Inspecţia Judiciară este titulară a acţiunii disciplinare, aceasta se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizată în scris şi motivat de orice persoană interesată, inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu abaterile disciplinare săvârşite de judecători şi procurori“."


    9. Prevederile de lege criticate au fost, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, modificate şi completate prin Legea nr. 234/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 850 din 8 octombrie 2018. Faţă de redactarea diferită a prevederilor de lege menţionate, determinată de împrejurarea că întreaga secţiune referitoare la atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii în domeniul răspunderii disciplinare a magistraţilor a Capitolului 4 din Legea nr. 317/2004 a suferit modificări şi completări, Curtea, în considerarea Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate prevederile art. 47 alin. (1) lit. b) raportate la cele ale art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 234/2018.
    10. În opinia instanţei autoare a excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 privind principiul egalităţii. Prin prisma art. 20 din Legea fundamentală, se invocă şi art. 1 din Protocolul nr. 12 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la interzicerea generală a discriminării.
    11. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că procedura stabilirii răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor comportă mai multe etape. Astfel, procedura debutează cu o sesizare privitoare la posibila săvârşire de către un judecător sau procuror a unei abateri disciplinare, sesizare care se poate realiza din oficiu de către Inspecţia Judiciară sau poate fi formulată de orice persoană interesată [art. 45 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 234/2018]. Urmează apoi efectuarea unei verificări prealabile, de către inspectorul judiciar, pentru a stabili dacă există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare [art. 45 alin. (3) din aceeaşi lege]. Dacă în urma acestei etape a verificării prealabile se constată că nu există astfel de indicii, atunci sesizarea se clasează. Dacă, dimpotrivă, se apreciază că astfel de indicii ar exista, atunci se trece la următoarea etapă, cea a cercetării disciplinare, efectuată de Inspecţia Judiciară. Cercetarea disciplinară se finalizează cu exercitarea acţiunii disciplinare, asupra căreia se va pronunţa apoi secţia pentru judecători sau, după caz, pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, care va aprecia cu privire la săvârşirea unei abateri disciplinare şi aplicarea unei sancţiuni corespunzătoare gravităţii acesteia [art. 49 alin. (6) din Legea nr. 317/2004, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 234/2018]. Hotărârile secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a soluţionat acţiunea disciplinară pot fi atacate cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de cinci judecători [art. 51 alin. (3)]. Hotărârea pronunţată în recurs de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de cinci judecători este irevocabilă [art. 51 alin. (5)].
    12. Prin Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 16 iulie 2014, Curtea Constituţională a constatat că este neconstituţional caracterul definitiv al rezoluţiei de clasare [prevăzut de art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 234/2018] pentru ipoteza în care, la efectuarea verificărilor prealabile, se constată că nu există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, Curtea recunoscând, aşadar, dreptul de acces la o instanţă de judecată persoanelor interesate în contestarea rezoluţiei de clasare întemeiată pe lipsa indiciilor săvârşirii unei abateri disciplinare.
    13. Instanţa autoare a excepţiei critică o pretinsă inegalitate, rezultată, în opinia sa, din faptul că, spre deosebire de alte categorii profesionale, pentru care declanşarea cercetării disciplinare nu se poate face la cererea/sesizarea unor persoane provenite din exteriorul sistemului profesional din care acestea fac parte, iniţierea acesteia putând fi exclusiv opera organelor interne ale profesiei, abaterile disciplinare săvârşite de judecători şi procurori pot fi cercetate şi ca urmare a solicitării formulate de orice persoană interesată. În acest context, invocă şi inegalitatea din perspectiva dreptului de acces la justiţie, solicitând, în esenţă, Curţii Constituţionale să aprecieze dacă textele de lege criticate permit oricărei persoane să conteste în faţa instanţei de judecată rezoluţiile de clasare date de Inspecţia Judiciară pe motivul inexistenţei indiciilor privind săvârşirea unei abateri disciplinare, indiferent dacă este vorba despre o abatere disciplinară care ţine de nesocotirea prestigiului profesiei şi deontologiei profesionale sau despre o abatere disciplinară constând în săvârşirea de către judecător sau procuror a unei fapte, în cursul unui proces, care este susceptibilă de a influenţa soluţia acelui proces. Face trimitere, în acest ultim sens, la mai multe dispoziţii legale, şi anume: la art. 322 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă din 1865 şi art. 509 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, care prevăd că revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă un judecător a fost sancţionat disciplinar definitiv pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, dacă aceste împrejurări au influenţat soluţia pronunţată în cauză; la art. 426 lit. d) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, care reglementează posibilitatea de a introduce contestaţie în anulare împotriva hotărârilor penale definitive atunci când instanţa de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate, coroborat cu art. 99 lit. i) din Legea nr. 303/2004 potrivit căruia constituie abatere disciplinară nerespectarea îndatoririi de a se abţine atunci când judecătorul sau procurorul ştie că există una din cauzele prevăzute de lege pentru abţinerea sa; la art. 96 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 303/2004 care, în redactarea avută în vedere la data ridicării excepţiei de neconstituţionalitate, permite persoanei vătămate să solicite repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procese penale, dar şi în alte procese decât cele penale dacă s-a stabilit, în prealabil, printr-o hotărâre definitivă, răspunderea penală sau disciplinară, după caz, a judecătorului sau procurorului pentru o faptă săvârşită în cursul judecăţii procesului şi dacă această faptă este de natură să determine o eroare judiciară.
    14. Instanţa autoare a excepţiei face, aşadar, o departajare a abaterilor disciplinare în funcţie de criterii de natură subiectivă, referitoare la atingeri aduse onoarei şi prestigiului profesiei, pe de o parte, şi de natură obiectivă, materializate în influenţarea rezultatului unui proces, pe de altă parte, solicitând Curţii Constituţionale pronunţarea unei soluţii interpretative sub acest aspect. În acest sens, precizează că, în cauză, reclamantul a contestat rezoluţia de clasare a sesizării formulate împotriva unor judecători, pretinzând că aceştia ar fi săvârşit atât abateri disciplinare a căror constatare ar putea fi de natură să genereze un efect asupra modului de soluţionare în concret a procesului, cât şi chestiuni legate strict de prestigiul profesiei şi deontologia judecătorului.
    15. Curtea observă că motivarea excepţiei de neconstituţionalitate este formulată pe două paliere, vizând accesul liber la justiţie şi principiul egalităţii. Curtea Constituţională este chemată să interpreteze textele de lege ce formează obiectul excepţiei de constituţionalitate pentru a stabili dacă pot fi supuse controlului judecătoresc toate rezoluţiile de clasare a sesizărilor sau dacă pot fi contestate doar cele care pot produce consecinţe cu privire la soluţia pronunţată în procesele în cursul judecării cărora se pretinde că au fost săvârşite, rămânând la latitudinea organelor interne ale profesiei cele referitoare la încălcarea onoarei şi a prestigiului profesiei. Pe de altă parte, se solicită Curţii Constituţionale să circumstanţieze sfera subiectelor de drept care pot să introducă sesizare disciplinară, instanţa autoare a excepţiei negând îndrituirea oricărei persoane interesate de a ataca pe cale judiciară rezoluţia de clasare emisă pentru motivul menţionat.
    16. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate astfel formulată este inadmisibilă, fiind vorba despre o problemă de aplicare şi interpretare a legii, care nu vizează, în realitate, constituţionalitatea textelor de lege supuse controlului de constituţionalitate. Prin Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014, mai sus menţionată, Curtea a dat eficienţă dreptului de acces liber la justiţie, ca drept fundamental prevăzut de Constituţie, apreciind că acesta se impune în cazul clasării ca urmare a lipsei indiciilor referitoare la săvârşirea unei abateri disciplinare în faza verificării prealabile, pe considerentul că, pentru a ajunge la această concluzie, inspectorul judiciar face o cercetare a fondului sesizării, ceea ce reclamă necesitatea unui control judecătoresc asupra acestui demers, prin prisma dreptului la un proces echitabil, spre deosebire de celelalte situaţii în care se poate dispune clasarea sesizării - şi anume când nu este semnată sau când nu conţine datele de identificare ale autorului sesizării -, situaţii care pot fi remediate de către autorul sesizării prin simpla reintroducere a acesteia. Or, o restrângere a sferei subiecţilor de drept care să aibă dreptul de a se adresa instanţei, în funcţie de tipul de abatere disciplinară pretins a fi fost săvârşită, nu poate fi realizată pe calea unei decizii interpretative de către Curtea Constituţională, întrucât s-ar ajunge astfel la limitarea dreptului de acces liber la justiţie, ceea ce ar fi contrar menirii Curţii Constituţionale într-un stat de drept. Instanţa de contencios constituţional are ca scop asigurarea supremaţiei Constituţiei, deziderat în concretizarea căruia, prin exercitarea controlului de constituţionalitate, veghează la garantarea plenară şi respectarea efectivă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Nuanţarea problematicii interesului pe care autorul sesizării să fie necesar să îl justifice ar putea constitui, eventual, obiectul unei întrebări adresate Înaltei Curţi de Casaţie Justiţie pentru dezlegarea chestiunii de drept referitoare la această problematică.
    17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 alin. (1) lit. b) raportate la cele ale art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 234/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 8.937/2/CAF/2016.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 30 septembrie 2020.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Valentina Bărbăţeanu

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016