Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 663 din 29 octombrie 2019  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, ale art. 82 alin. (1) şi (3) şi ale art. 83 alin. (2) din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum şi ale art. 10 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 663 din 29 octombrie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, ale art. 82 alin. (1) şi (3) şi ale art. 83 alin. (2) din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum şi ale art. 10 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 104 din 11 februarie 2020

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, ale art. 82 alin. (1) şi (3) şi ale art. 83 alin. (2) din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum şi ale art. 10 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, excepţie ridicată de Radu Ştefan Mazăre în Dosarul nr. 2.501/1/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.981D/2017.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către autorul excepţiei, prin care acesta solicită judecarea cauzei în lipsă.
    3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 84D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Matei Eugen în Dosarul nr. 46/110/2018/a1 al Tribunalului Bacău - Secţia penală. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    4. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 219D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată, din oficiu, de Judecătoria Costeşti - Judecătorul de cameră preliminară în Dosarul nr. 2.950/214/2017/a1.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 84D/2018 şi nr. 219D/2018 la Dosarul nr. 2.981D/2017, care a fost primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 215 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală. Susţine că, prin Decizia nr. 333 din 24 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 23 august 2016, şi Decizia nr. 734 din 3 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 935 din 17 decembrie 2015, Curtea a constatat că obligaţia impusă inculpatului, de a se prezenta în faţa organului de poliţie ori de câte ori este chemat, în condiţiile şi cu respectarea regulamentului, este proporţională cu scopul măsurii preventive a controlului judiciar. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 82 alin. (1) şi (3) şi ale art. 83 alin. (2) din Legea nr. 253/2013, precum şi ale art. 10 din Legea nr. 218/2002, apreciază că acestea reglementează faza de executare a controlului judiciar şi nu vizează în mod direct acuzaţia penală adusă inculpatului, astfel că nu sunt aplicabile prevederile art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, corelativ cu art. 20 din Constituţie. În ceea ce priveşte invocarea libertăţii individuale, garantată prin art. 23 din Legea fundamentală, arată că este de finalitatea controlului judiciar exercitarea unei supravegheri asupra persoanei aflate sub această măsură. Având în vedere aceste aspecte solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
    7. Prin Decizia penală nr. 170 din 6 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.501/1/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, ale art. 82 alin. (1) şi (3) şi ale art. 83 alin. (2) din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum şi ale art. 10 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, excepţie ridicată de Radu Ştefan Mazăre. Excepţia a fost ridicată cu ocazia soluţionării unei cauze penale în care au fost examinate legalitatea şi temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar.
    8. Prin Încheierea din 17 ianuarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 46/110/2018/a1, Tribunalul Bacău - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Matei Eugen într-o cauză penală.
    9. Prin Încheierea din 22 decembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.950/214/2017/a1.2, Judecătoria Costeşti - Judecătorul de cameră preliminară a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată din oficiu de Judecătoria Costeşti - Judecătorul de cameră preliminară cu ocazia soluţionării unei cauze penale având ca obiect înlocuirea controlului judiciar.
    10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii excepţiei arată că stabilirea programului de supraveghere şi modalitatea de executare a măsurii preventive a controlului judiciar sunt lăsate în sarcina organului de poliţie, acesta din urmă putând stabili un program arbitrar şi abuziv, cu ignorarea celorlalte drepturi constituţionale ale inculpatului, precum dreptul la muncă şi dreptul la liberă circulaţie.
    11. Dispoziţiile de lege criticate lasă la aprecierea organului de poliţie întocmirea programului de supraveghere, fără ca acesta să poată fi contestat efectiv, într-un termen rezonabil, în faţa unei instanţe independente şi imparţiale pentru verificarea proporţionalităţii măsurilor dispuse de organul de poliţie. Astfel, legiuitorul trebuie să reglementeze posibilitatea de a introduce un recurs efectiv în faţa unei instanţe independente şi imparţiale atunci când măsurile dispuse de organul de poliţie încalcă limitele proporţionalităţii sau condiţiile de rezonabilitate.
    12. Făcând referire la Decizia nr. 333 din 24 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 23 august 2016, arată că în această decizie s-a reţinut că programul de supraveghere întocmit de poliţist ar putea fi contestat, potrivit dreptului general de petiţionare, la organul de poliţie ierarhic superior. Cu toate acestea, susţine că organul de poliţie ierarhic superior nu poate fi asimilat cu o „instanţă independentă şi imparţială“, potrivit art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Lipsa de independenţă şi imparţialitate a organelor de poliţie rezultă chiar din modul de funcţionare a organelor de poliţie, acestea fiind în relaţie de subordonare ierarhică internă, iar în ceea ce priveşte activitatea de urmărire penală, fiind într-o relaţie de subordonare faţă de procuror.
    13. Citând din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, autorul excepţiei arată că articolul 6 din Convenţie asigură oricărei persoane dreptul de a înainta orice pretenţie cu privire la drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil în faţa unei instanţe judecătoreşti sau a unui tribunal, dreptul de a institui proceduri în faţa instanţelor judecătoreşti în litigiile civile sau penale constituind un aspect al dreptului la o instanţă.
    14. Susţine că din dispoziţiile de lege criticate rezultă că organul de poliţie este cel care dispune efectiv asupra modalităţii de executare a controlului judiciar, iar împotriva acestor măsuri de executare inculpatul nu poate formula contestaţii/plângeri în faţa unei instanţe independente şi imparţiale, nici chiar în condiţiile stabilirii unei modalităţi de executare în mod arbitrar, abuziv sau şicanator. Apreciază că toate acestea sunt elemente noi, neanalizate în decizia anterior menţionată, astfel că acestea trebuie avute în vedere şi analizate de instanţa de contencios constituţional.
    15. În continuare, apreciază că legea trebuie să prevadă dreptul inculpatului de a formula recurs efectiv, respectiv de a sesiza o instanţă independentă şi imparţială cu privire la nelegalitatea programului de supraveghere. Învederează că se poate ajunge la situaţia în care o măsură dispusă de către instanţa de judecată, de exemplu ridicarea interdicţiei de a nu părăsi ţara, poate fi contracarată, rămânând fără efect în condiţiile în care organul de poliţie poate stabili un program de prezentare care conţine termene foarte scurte, repetate.
    16. Arată că, potrivit dispoziţiilor art. 82 alin. (1) şi (3), ale art. 83 alin. (2) din Legea nr. 253/2013 şi ale art. 10 din Legea nr. 218/2002, organul de poliţie are competenţa exclusivă de a stabili conţinutul măsurii preventive a controlului judiciar, o asemenea dispoziţie nerespectând exigenţele Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    17. Susţine că programul de supraveghere şi procedura de executare a controlului judiciar, care sunt realizate efectiv de organul de poliţie, nu sunt măsuri de executare penală stabilite de către organul judiciar care emite actul procesual prin care este instituit controlul judiciar, ci aparţin organului de poliţie, care nu poate fi considerat „instanţă independentă şi imparţială“ care să stabilească măsuri de executare a controlului judiciar în mod unilateral. Astfel, nefiind menţionat în cuprinsul actului procesual prin care se dispune controlul judiciar, programul de supraveghere stabilit de organul de poliţie nu va putea fi verificat prin intermediul contestaţiei formulate împotriva unei asemenea măsuri preventive. Drept urmare, formularea acestei căi de atac este ineficientă, iar dispoziţia organului de poliţie cu privire la stabilirea programului de supraveghere căruia inculpatul va trebui să se conformeze va rămâne în afara unui control jurisdicţional de legalitate şi temeinicie. Aşa fiind, autorul excepţiei apreciază că dispoziţiile criticate contravin art. 20 alin. (2), art. 21 şi art. 23 din Constituţie, precum şi art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    18. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători susţine că punerea în executare a obligaţiei dispuse în temeiul art. 215 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală se realizează conform art. 82 din Legea nr. 253/2013, conţinutul programului de supraveghere fiind stabilit în mod exclusiv de către organul de poliţie desemnat cu supravegherea persoanei faţă de care s-a dispus măsura controlului judiciar, potrivit normelor sale interne, fără intervenţia organului judiciar care a dispus măsura. Stabilirea programului de supraveghere, care are ca efect restrângerea drepturilor şi libertăţilor individuale civile, exclusiv de către organul de poliţie, nu ar reprezenta, în sine, o problemă de legalitate, în condiţiile în care ar exista o procedură jurisdicţională care să asigure liberul acces la instanţă, respectiv dacă dispoziţia organului de poliţie cu privire la stabilirea programului de supraveghere căruia inculpatul trebuie să i se conformeze nu ar rămâne în afara unui control jurisdicţional de legalitate şi temeinicie. Apreciază că prin modalitatea de stabilire a programului de supraveghere se aduce atingere înseşi drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Cu toate acestea, în actualul context legislativ, supravegherea, element esenţial al măsurii controlului judiciar, este lipsită de orice formă de control jurisdicţional, ceea ce împiedică verificarea legalităţii şi a temeiniciei dispoziţiei luate de organul de poliţie, inclusiv sub aspectul proporţionalităţii măsurii.
    19. O asemenea situaţie este contrară principiului instituit prin art. 21 din Constituţie, prin art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, sub aspectul dreptului oricărei persoane ale cărei drepturi şi libertăţi au fost încălcate de a se adresa efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale, şi de a obţine judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi în termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa.
    20. În acest context face referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a reţinut că art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale trebuie interpretat în sensul asigurării „dreptului la o instanţă“ fiecărei persoane, respectiv dreptul de a iniţia proceduri în faţa instanţelor judecătoreşti. Gradul de acces permis de legislaţia naţională trebuie să fie suficient pentru a asigura accesul individual la o instanţă, în lumina principiului supremaţiei dreptului într-o societate democratică. Totodată, art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin folosirea sintagmei „recurs efectiv“, se referă la posibilitatea oricărei persoane de a avea acces la o instanţă de judecată, drept de care inculpatul nu a beneficiat, programul de supraveghere nefiind supus cenzurii unei instanţe de judecată independente şi imparţiale.
    21. În concluzie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători apreciază că dispoziţia organului de poliţie prin care este stabilit programul de supraveghere a inculpatului pe durata existenţei măsurii preventive a controlului judiciar constituie o modalitate de aducere la îndeplinire a controlului judiciar, aşadar un act de executare, ce nu poate fi exclus controlului jurisdicţional fără a afecta drepturile prevăzute de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 21, art. 23, art. 41 şi art. 53 din Constituţie, câtă vreme drepturile şi libertăţile inculpatului pot fi restricţionate semnificativ, în chiar substanţa lor, contrar dispoziţiilor organului judiciar care a luat măsura preventivă.
    22. Garantarea drepturilor procesuale ale inculpatului, precum şi garantarea unei proporţionalităţi între obligaţiile impuse prin măsura preventivă a controlului judiciar şi conţinutul programului de supraveghere se pot asigura doar prin exercitarea unui control de către instanţa de judecată. În consecinţă, instanţa judecătorească apreciază ca fiind evidentă neconformitatea cu Legea fundamentală a dispoziţiilor de lege criticate, în măsura în care acestea nu sunt înţelese şi aplicate în sensul că persoana supusă acestor măsuri are posibilitatea de a contesta în faţa instanţei măsurile dispuse de organul de supraveghere.
    23. Tribunalul Bacău - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, normele procesual penale criticate nefiind contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 23 alin. (1). Posibilitatea de întocmire de către organul de poliţie a programului de supraveghere se înscrie în limitele atribuţiilor legale şi constituţionale ale acestuia, nefiind decât o modalitate de aducere la îndeplinire a măsurii preventive a controlului judiciar, care este dispusă de judecător sau procuror şi presupune, prin ea însăşi, restrângerea anumitor drepturi şi libertăţi. Prevederile criticate nu aduc atingere nici dispoziţiilor constituţionale ale art. 1, prerogativele acordate organului de poliţie înscriindu-se în sfera puterii executive, ele constând în aducerea la îndeplinire a unei decizii a organelor judiciare. Marja de apreciere pe care organul de poliţie o are la stabilirea frecvenţei vizitelor persoanei asupra căreia s-a dispus măsura controlului judiciar nu echivalează cu o decizie de privare de libertate în cadrul procesului penal. Mai mult, prezentarea periodică a inculpatului în faţa organului de poliţie, potrivit programului de supraveghere sau la solicitarea organelor judiciare, are ca finalitate asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
    24. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    25. Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 84D/2018, apreciază că dispoziţiile art. 215 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală sunt constituţionale. Dreptul conferit de legiuitor organelor judiciare, de a chema inculpatul în faţa lor ori de câte ori este nevoie, corespunde aceleiaşi finalităţi a controlului judiciar, aceea de realizare a instrucţiei penale. În acest sens, prezentarea periodică a inculpatului în faţa organului de poliţie, potrivit programului de supraveghere sau la solicitarea organelor judiciare în a căror rază teritorială locuieşte sau domiciliază, are ca finalitate asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărire penală sau de la judecată şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
    26. Stabilirea conţinutului programului de supraveghere de către organul de poliţie reprezintă o modalitate de aducere la îndeplinire a controlului judiciar, aşadar, un act de executare constând în aducerea la îndeplinire a unei decizii a organelor judiciare, prin aceasta nefiind încălcat principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, în fapt fiind vorba despre o colaborare a diferitelor organe ale statului în realizarea funcţiilor atribuite lor, având ca scop asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărire penală sau de la judecată, precum şi prevenirea săvârşirii unor noi infracţiuni. Astfel, dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 6 din Convenţie referitoare la dreptul la un proces echitabil, întrucât acestea au fost reglementate tocmai în scopul bunei desfăşurări a procesului penal.
    27. Mai mult, punerea în executare a obligaţiei dispuse în temeiul art. 215 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală se realizează conform art. 82 din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Astfel, potrivit alin. (1) şi (3) ale art. 82 din Legea nr. 253/2013, după comunicarea de către organul judiciar care a dispus controlul judiciar a unei copii de pe ordonanţa sau încheierea prin care s-a luat această măsură secţiei de poliţie în raza căreia domiciliază sau locuieşte persoana în cauză, organul de poliţie procedează de îndată la stabilirea programului de supraveghere şi cheamă persoana aflată sub control judiciar, pentru a-i aduce la cunoştinţă acest program. Stabilirea conţinutului programului de supraveghere - momentele şi frecvenţa obligaţiei inculpatului de a se prezenta la organul de poliţie desemnat cu supravegherea sa - revine acestui din urmă organ al statului. Astfel cum prevede art. 215 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, persoana supravegheată se va prezenta la organul de poliţie desemnat cu supravegherea sa conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat.
    28. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    29. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    30. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 215 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, ale art. 82 alin. (1) şi (3) şi ale art. 83 alin. (2) din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 14 august 2013, precum şi ale art. 10 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 25 aprilie 2014, cu modificările şi completările ulterioare. Dispoziţiile criticate au următorul conţinut:
    - Art. 215 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală:
    "(1) Pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpatul trebuie să respecte următoarele obligaţii:
    [...]
    c) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat."

    – Art. 82 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 253/2013:
    "(1) Organul judiciar care a dispus controlul judiciar trimite o copie de pe ordonanţa sau încheierea prin care a luat această măsură secţiei de poliţie în raza căreia domiciliază sau locuieşte persoana în cauză, precum şi, dacă este cazul, celorlalte instituţii abilitate potrivit art. 83 să supravegheze respectarea obligaţiilor impuse. În cazul cetăţenilor străini faţă de care s-a impus interdicţia de a părăsi ţara, comunicarea se face şi Oficiului Român pentru Imigrări.
    [...]
(3) După primirea copiei de pe actul prin care s-a dispus controlul judiciar, organul de poliţie procedează de îndată la stabilirea programului de supraveghere şi cheamă persoana aflată sub control judiciar, pentru a-i aduce la cunoştinţă acest program.“; "

    – Art. 83 alin. (2) din Legea nr. 253/2013: „Supravegherea îndeplinirii obligaţiei prevăzute la art. 215 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 135/2010 se face în condiţiile stabilite prin lege specială.“;
    – Art. 10 din Legea nr. 218/2002: „În aplicarea legii inspectorul general al Inspectoratului General al Poliţiei Române emite dispoziţii obligatorii pentru personalul din subordine, la elaborarea cărora consultă Corpul Naţional al Poliţiştilor şi Consiliul.“

    31. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că textele criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5), potrivit căruia în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 23 referitor la libertatea individuală şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 şi ale art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    32. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că a analizat anterior, prin Decizia nr. 333 din 24 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 23 august 2016, soluţia legislativă criticată în prezenta cauză, apreciind că aceasta nu încalcă prevederile Constituţiei. Invocând Decizia nr. 734 din 3 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 935 din 17 decembrie 2015, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 215 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate, reţinând că măsura instituită de către organele judiciare, conform art. 211-215 din Codul de procedură penală, are ca scop asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărire penală sau de la judecată, precum şi prevenirea săvârşirii unor noi infracţiuni. Acest scop este realizat prin impunerea în sarcina inculpatului a unor obligaţii şi interdicţii, în vederea supravegherii conduitei acestuia de către organul judiciar. Pentru atingerea acestei finalităţi, legiuitorul a instituit, prin art. 215 din Codul de procedură penală, o serie de obligaţii „de a face“ - un set de obligaţii pozitive, ce trebuie să fie dispuse cu prilejul luării măsurii controlului judiciar, fără ca acestea să poată fi cenzurate sau înlăturate, precum şi o serie de obligaţii „de a nu face“ - interdicţii, a căror impunere este lăsată la aprecierea organului judiciar. În acest fel măsura controlului judiciar poate fi individualizată în funcţie de informaţiile existente despre faptă şi despre persoana făptuitorului, informaţii care permit aprecierea stării de pericol ce determină luarea măsurii.
    33. Curtea a reţinut, totodată, că obligaţia prevăzută la art. 215 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, respectiv obligaţia inculpatului de a se prezenta la organul de poliţie desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat, face parte din categoria obligaţiilor - „de a face“/pozitive - ce trebuie respectate de către orice inculpat în privinţa căruia este dispusă măsura controlului judiciar.
    34. În acelaşi timp, analizând critica potrivit căreia sintagma „ori de câte ori este chemat“, din cuprinsul normelor procesual penale ale art. 215 alin. (1) lit. c), nu corespunde cerinţei de calitate a legii procesual penale, neoferind persoanelor în cauză protecţia adecvată împotriva acţiunilor arbitrare ale organelor statului, Curtea a constatat că acest drept, conferit de legiuitor organelor judiciare, de a chema inculpatul în faţa lor ori de câte ori este nevoie corespunde aceleiaşi finalităţi a controlului judiciar, aceea de realizare a instrucţiei penale. În acest sens Curtea a reţinut că prezentarea periodică a inculpatului în faţa organului de poliţie, potrivit programului de supraveghere sau la solicitarea organelor judiciare în a căror rază teritorială locuieşte sau domiciliază, are ca finalitate asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărire penală sau de la judecată şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
    35. Totodată, Curtea a constatat că punerea în executare a obligaţiei dispuse în temeiul art. 215 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală se realizează conform art. 82 din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Astfel, potrivit alin. (1) şi (3) ale art. 82 din Legea nr. 253/2013, după comunicarea de către organul judiciar care a dispus controlul judiciar a unei copii de pe ordonanţa sau încheierea prin care s-a luat această măsură secţiei de poliţie în raza căreia domiciliază sau locuieşte persoana în cauză, organul de poliţie procedează de îndată la stabilirea programului de supraveghere şi cheamă persoana aflată sub control judiciar, pentru a-i aduce la cunoştinţă acest program. Stabilirea conţinutului programului de supraveghere - momentele şi frecvenţa obligaţiei inculpatului de a se prezenta la organul de poliţie desemnat cu supravegherea sa - revine acestui din urmă organ al statului. Astfel cum prevede art. 215 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, persoana supravegheată se va prezenta la organul de poliţie desemnat cu supravegherea sa conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat.
    36. Curtea a reţinut că prin Dispoziţia nr. 9 din 10 februarie 2014 a inspectorului general al Poliţiei Române, emisă în temeiul art. 10 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, s-a aprobat Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Poliţiei Române privind supravegherea persoanelor faţă de care a fost dispusă măsura controlului judiciar, controlului judiciar pe cauţiune sau arestului la domiciliu. Potrivit art. 11 din metodologie, poliţistul desemnat cu supravegherea stabileşte programul de supraveghere care va cuprinde cel puţin următoarele: zilele (ziua, luna, anul, ora) în care persoana supravegheată urmează să se prezinte la organul de supraveghere; sediul unităţii de poliţie la care trebuie să se prezinte (cu excepţia situaţiei în care prin programul de supraveghere se va stabili ca prezentarea persoanei supravegheate care locuieşte în mediul rural să se facă la postul de poliţie/poliţia comunală pe raza căruia/căreia se află locuinţa acesteia; gradul, numele, prenumele poliţistului desemnat cu supravegherea şi numărul de telefon la care poate fi contactat acesta; modalitatea de comunicare cu organul de supraveghere; modalitatea de comunicare a informaţiilor relevante despre mijloacele de existenţă ale inculpatului, în situaţia în care organul judiciar a dispus o asemenea obligaţie; obligaţiile pe care acesta trebuie să le respecte pe parcursul controlului judiciar. Curtea a reţinut, de asemenea, că, potrivit art. 11 alin. (2) lit. a) din metodologie, frecvenţa prezentării la organul de supraveghere nu poate fi mai mică de o dată pe săptămână, iar, potrivit alin. (3) al art. 11 din acelaşi act, la stabilirea programului de supraveghere se va ţine cont de activitatea profesională a persoanei supravegheate, gravitatea faptelor săvârşite şi datele privind comportamentul acesteia în societate. În vederea aducerii la cunoştinţă a programului de supraveghere, persoana în cauză va fi citată de îndată la sediul poliţiei municipale sau orăşeneşti, iar, în cazul în care persoana supravegheată este obligată prin ordonanţa/încheierea emisă de către organul judiciar să nu părăsească o localitate situată în mediul rural, inculpatul va fi citat şi audiat la postul de poliţie/poliţia comunală pe raza căruia/căreia domiciliază, potrivit art. 12 alin. (1) şi (2) din metodologie. Poliţistul desemnat cu supravegherea aduce la cunoştinţă persoanei supravegheate, pe bază de proces-verbal, prevederile ordonanţei/încheierii, programul de supraveghere şi orice alte date necesare executării în condiţii corespunzătoare a activităţilor de supraveghere. Aşadar, Curtea a observat că conţinutul programului de supraveghere se stabileşte de către organul de poliţie desemnat cu supravegherea persoanei faţă de care s-a dispus măsura controlului judiciar, potrivit normelor sale interne, fără intervenţia organului judiciar care a dispus măsura.
    37. Curtea a constatat însă că dispoziţiile art. 8-20 din capitolul II al Dispoziţiei nr. 9 din 10 februarie 2014 a inspectorului general al Poliţiei Române stabilesc, în concret, procedura de supraveghere a respectării de către inculpat a obligaţiilor ce îi revin pe durata controlului judiciar, prevăzând, astfel cum s-a arătat în precedent, în art. 11, criteriile în vederea stabilirii programului de supraveghere (activitatea profesională a persoanei supravegheate; gravitatea faptelor săvârşite; datele privind comportamentul acesteia în societate), de natură a elimina arbitrariul în stabilirea frecvenţei prezentării la organul de supraveghere, în vederea respectării drepturilor fundamentale ale persoanei supravegheate. Curtea reţine, de asemenea, că prezentarea periodică a inculpatului în faţa organului de poliţie în a cărui rază teritorială locuieşte sau domiciliază, „conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat“, permite organului desemnat cu supravegherea să menţină un control asupra conduitei inculpatului. Totodată, persoana supravegheată, nemulţumită de conţinutul programului de supraveghere - de pildă, frecvenţa prezentării - poate face plângere, în temeiul dreptului său fundamental de petiţionare, la organul ierarhic superior care coordonează activitatea structurilor de supravegheri judiciare, în vederea verificării modului de stabilire a programului de supraveghere şi, după caz, a tragerii la răspundere, în condiţiile legii, a poliţistului desemnat cu supravegherea. În acest context, Curtea reţine că, în îndeplinirea atribuţiilor şi îndatoririlor de serviciu, poliţistul este învestit cu exerciţiul autorităţii publice, în limitele competenţelor stabilite prin lege, iar, potrivit art. 3 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, poliţistul îşi desfăşoară activitatea profesională în interesul şi în sprijinul persoanei, comunităţii şi instituţiilor statului, exclusiv pe baza şi în executarea legii, cu respectarea principiilor imparţialităţii, nediscriminării, proporţionalităţii şi gradualităţii, fiind obligat să respecte drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, Constituţia şi legile ţării, prevederile regulamentelor de serviciu (art. 4 din Statutul poliţistului). De asemenea, potrivit aceluiaşi statut, poliţistul răspunde, în condiţiile legii, pentru modul în care îşi execută atribuţiile de serviciu, iar încălcarea de către poliţist, cu vinovăţie, a îndatoririlor de serviciu angajează răspunderea sa disciplinară, materială, civilă sau penală, după caz (art. 55 din Statutul poliţistului).
    38. Având în vedere toate cele arătate, Curtea a constatat că stabilirea conţinutului programului de supraveghere de către organul de poliţie reprezintă o modalitate de aducere la îndeplinire a controlului judiciar, aşadar un act de executare constând în aducerea la îndeplinire a unei decizii a organelor judiciare, prin aceasta nefiind încălcat principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, în fapt fiind vorba despre o colaborare a diferitelor organe ale statului în realizarea funcţiilor atribuite lor, având ca scop asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărire penală sau de la judecată, precum şi prevenirea săvârşirii unor noi infracţiuni.
    39. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia pronunţată de Curte prin decizia precitată îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    40. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Radu Ştefan Mazăre în Dosarul nr. 2.501/1/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, de Matei Eugen în Dosarul nr. 46/110/2018/a1 al Tribunalului Bacău - Secţia penală şi, din oficiu, de Judecătoria Costeşti - Judecătorul de cameră preliminară în Dosarul nr. 2.950/214/2017/a1.2 şi constată că dispoziţiile art. 215 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, ale art. 82 alin. (1) şi (3) şi ale art. 83 alin. (2) din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum şi ale art. 10 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, Tribunalului Bacău - Secţia penală şi Judecătoriei Costeşti - Judecătorul de cameră preliminară şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 29 octombrie 2019.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Daniela Ramona Mariţiu


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016