Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 654 din 29 septembrie 2020  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 lit. c), art. 49 lit. c) teza a doua, art. 26 şi art. 45 raportat la art. 35 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 654 din 29 septembrie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 lit. c), art. 49 lit. c) teza a doua, art. 26 şi art. 45 raportat la art. 35 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 3 din 4 ianuarie 2021

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 lit. c), art. 49 alin. (1) lit. c) teza a doua, art. 26 şi art. 45 raportat la art. 35 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, excepţie ridicată de Ioan Florin Frăţilă în Dosarul nr. 4.622/2/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 427D/2018.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorul excepţiei a transmis la dosar un punct de vedere referitor la Deciziile Curţii Constituţionale menţionate în cuprinsul raportului.
    4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că pretinsa discriminare a executorului judecătoresc în raport cu propriii angajaţi cărora, susţine autorul excepţiei, trebuie să le plătească salariile, este nefondată, întrucât aceştia sunt în situaţii juridice diferite. De asemenea, este nefondată şi critica potrivit căreia Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti ar avea faţă de alţi creditori un mijloc în plus de a pune în executare o astfel de creanţă, deoarece numai Uniunea poate avea creanţa cu privire la achitarea unei amenzi aplicate pentru o sancţiune disciplinară. Referitor la susţinerea potrivit căreia instituirea unei singure case de asigurări pentru executorii judecătoreşti este neconstituţională arată că este nefondată, având în vedere că executorul judecătoresc ia cunoştinţă de statut încă de la intrarea în această profesie şi nu există nicio interdicţie în acest sens.
    5. După strigarea cauzei se prezintă autorul excepţiei de neconstituţionalitate, care cere permisiunea de a-şi susţine cauza. Preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia, reiterând, pe larg, motivele formulate în faţa instanţei de judecată şi aflate la dosarul cauzei. Astfel, se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate contravin dreptului la muncă reglementat de art. 41 din Constituţie, în sensul că limitează exercitarea acestui drept pentru existenţa unei datorii pecuniare. Aşadar, dreptul la muncă este restrâns, însă nu în condiţiile art. 53 din Constituţie. Cu privire la art. 16 din Constituţie, se susţine că există o discriminare în raport atât cu creditorii existenţi, cât şi cu debitorii, întrucât Camerele executorilor judecătoreşti şi Uniunea au posibilitatea suplimentară de a suspenda din funcţie un executor judecătoresc până la achitarea contribuţiilor profesionale. Afirmă că, prin Decizia nr. 58 din 18.10.2012, Plenul Consiliului Concurenţei a amendat Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, iar conducerea acesteia nu a suferit nicio sancţiune legală. Totodată, se consideră că executorul judecătoresc suspendat din funcţie este discriminat în raport cu proprii angajaţi, întrucât este obligat să îi plătească, dar, în acelaşi timp, pentru munca depusă acesta nu primeşte în compensare nicio sumă de bani pentru dosarele pe care le cedează Camerei pentru a fi instrumentate de alt executor judecătoresc. Se apreciază că dispoziţiile criticate contravin şi art. 44, art. 135 şi art. 136 din Constituţie. În final, se susţine că Legea nr. 188/2000 este lipsită de previzibilitate.
    6. Reprezentantul Ministerului Public arată că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, reiterând concluziile puse la prima strigare a cauzei.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    7. Prin Sentinţa civilă nr. 788 din 23 februarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 4.622/2/2017, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 lit. c), art. 49 alin. (1) lit. c) teza a doua, art. 26 şi art. 45 raportat la art. 35 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti. Excepţia a fost ridicată de Ioan Florin Frăţilă într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv a unui ordin emis de către ministrul justiţiei.
    8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 24 lit. c) şi art. 49 lit. c) teza a doua din Legea nr. 188/2000 contravin art. 41, art. 16, art. 44, art. 135, art. 136 şi art. 46 din Constituţie, întrucât, prin suspendarea din funcţie a executorului judecătoresc se limitează dreptul la muncă al acestuia care, ţinând seamă de interdicţiile şi incompatibilităţile legale, echivalează cu intrarea în şomaj, fără plata unei compensaţii. Neplata unor datorii private nu se încadrează în ipotezele prevăzute de art. 53 din Constituţie pentru restrângerea dreptului la muncă. Aşadar, Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti şi Camerele teritoriale sunt organizaţii cu caracter privat, astfel încât creanţele acestora sunt datorii private.
    9. Se apreciază că prin dispoziţiile criticate se creează un privilegiu pentru cei 16 creditori, respectiv pentru Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti şi Camerele executorilor judecătoreşti de pe lângă curţile de apel, faţă de restul creditorilor, întrucât primii au la dispoziţie un mijloc în plus pentru recuperarea creanţelor lor, şi anume măsura suspendării din funcţie a executorului judecătoresc. Totodată, se creează o discriminare în raport cu restul debitorilor, întrucât măsura suspendării din funcţie se exercită doar faţă de un membru al celor 15 creditori. În acest context, se afirmă că în situaţia în care un executor judecătoresc are restanţe la plata contribuţiilor băneşti profesionale la bugetul UNEJ sau al camerelor profesionale o perioadă mai mare de trei luni poate fi suspendat din funcţie, însă, dacă UNEJ sau una din camere are datorii către un executor judecătoresc, membrii din conducerea acestor entităţi nu sunt suspendaţi din funcţie.
    10. Se consideră că executorul judecătoresc suspendat din funcţie este discriminat în raport cu propriii salariaţi (secretari, agenţi procedurali, arhivari), întrucât acesta este obligat să le plătească salariile, în timp ce el nu are dreptul la nicio compensaţie pentru munca desfăşurată. Prin urmare, sancţiunea aplicată este lipsită de proporţionalitate faţă de fapta comisă, respectiv neplata unei sume insignifiante, prin raportare la veniturile unei organizaţii de drept privat şi la profitul acesteia.
    11. Se susţine, în esenţă, că, urmare a suspendării din funcţia de executor judecătoresc, toate dosarele aflate în lucru sunt preluate de Cameră şi acordate unui coleg care, fără să avanseze vreo cheltuială în acele dosare, beneficiază de întregul onorariu şi de cheltuielile de executare. Aşadar, în special în ceea ce priveşte dreptul executorului judecătoresc suspendat din funcţie la onorariile şi cheltuielile de executare silită făcute în dosarele predate altui executor, Legea nr. 188/2000 este lipsită de previzibilitate şi încalcă dreptul la moştenire.
    12. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 26 din Legea nr. 188/2000, prin raportare la art. 40, art. 21, art. 45 şi art. 135 din Constituţie, se apreciază, în esenţă, că impunerea unei singure forme asociative la nivelul executorilor judecătoreşti, care să le reprezinte interesele, încalcă dreptul de asociere. Prin constrângerea de a aparţine unei singure structuri în care să îşi desfăşoare activitatea, executorului judecătoresc îi este afectat liberul acces la o activitate economică, fiind şicanat prin acţiuni de control repetate şi impunerea unor contribuţii profesionale mari.
    13. În final, autorul susţine că dispoziţiile art. 45 raportate la cele ale art. 35 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 16, 20, 26, 29, 44, 45, 47, 53 şi 136. În acest sens afirmă că stabilirea unei unice case de asigurări a executorilor judecătoreşti la care aceştia sunt obligaţi să contribuie este neconstituţională, persoanele având dreptul să se asigure la orice societate de asigurări autorizată să funcţioneze în România, aşa încât instituirea unui monopol al asigurărilor executorilor judecătoreşti afectează drepturile acestora.
    14. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale indicate.
    15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 24 lit. c), art. 49 lit. c) teza a doua, art. 26 şi art. 45 raportat la art. 35 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora:
    - Art. 24: „Exerciţiul funcţiei de executor judecătoresc se suspendă: [...] c) în caz de neplată a contribuţiilor băneşti profesionale, timp de 3 luni de la scadenţa acestora, până la achitarea lor integrală;“;
    – Art. 26:
    "(1) În circumscripţia fiecărei curţi de apel funcţionează câte o Cameră a executorilor judecătoreşti, cu personalitate juridică.
(2) Din Camera executorilor judecătoreşti fac parte toţi executorii judecătoreşti din circumscripţia curţii de apel respective."

    – Art. 35:
    "(1) În cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti se va organiza şi va funcţiona o casă de asigurări pentru asigurarea de răspundere civilă a executorilor judecătoreşti, cu personalitate juridică, în condiţiile stabilite prin statutul propriu aprobat de Congresul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.
(2) Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti va înfiinţa şi va administra, în termen de cel mult un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Registrul electronic de publicitate a vânzării bunurilor supuse executării silite, ce va funcţiona ca un sistem informatic prin intermediul căruia toţi executorii judecătoreşti vor efectua publicitatea la nivel naţional a vânzării bunurilor mobile cu valoare mai mare de 2.000 de lei şi a bunurilor imobile aflate în procedura de executare silită. Prin hotărâre a Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti va fi stabilită procedura de implementare a sistemului şi de raportare a datelor."

    – Art. 45:
    "(1) Răspunderea civilă a executorului judecătoresc poate fi angajată, în condiţiile legii civile, pentru cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligaţiilor sale profesionale.
(2) Asigurarea de răspundere profesională a executorului judecătoresc se realizează prin Casa de asigurări constituită în acest scop, potrivit art. 35 alin. (1)."

    – Art. 49 lit. c) teza a doua:
    "Sancţiunile disciplinare se aplică în raport cu gravitatea faptelor şi constau în:
    c) amendă de la 500 lei la 3.000 lei, care se face venit la bugetul Camerei executorilor judecătoreşti în a cărei rază teritorială este situat biroul executorului judecătoresc respectiv. Neachitarea amenzii în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a stabilit sancţiunea disciplinară atrage suspendarea de drept din funcţie a executorului judecătoresc până la achitarea sumei. Hotărârea definitivă constituie titlu executoriu;"


    19. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) care consacră principiul statului de drept, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 26 referitor la viaţa intimă, familială şi privată, art. 29 privind libertatea conştiinţei, art. 40 care consacră dreptul de asociere, art. 41 referitor la munca şi protecţia socială a muncii, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 45 referitor la libertatea economică, art. 46 privind dreptul la moştenire, art. 47 referitor la nivelul de trai, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 135 referitor la economie şi art. 136 care consacră proprietatea.
    20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Ordinul nr. 3.652/C/14.10.2016, emis de ministrul justiţiei, s-a dispus suspendarea din funcţia de executor judecătoresc a autorului excepţiei ca urmare a neachitării, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a stabilit sancţiunea disciplinară, a amenzii dispuse ca sancţiune disciplinară.
    21. Curtea observă că dispoziţiile art. 24 lit. c) din Legea nr. 188/2000 prevăd suspendarea din funcţia de executor judecătoresc pentru neplata contribuţiilor băneşti profesionale. De asemenea, art. 35 alin. (2) reglementează înfiinţarea şi administrarea Registrului electronic de publicitate a vânzării bunurilor supuse executării silite. Or, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei reiese că autorul excepţiei a fost suspendat de drept din funcţia de executor judecătoresc, în temeiul art. 49 lit. c) teza a doua din Legea nr. 188/2000. Ca atare, dispoziţiile art. 24 lit. c) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 188/2000 nu au legătură cu soluţionarea cauzei, în sensul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, respectiv nu sunt aplicabile cauzei. Conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia“. Or, „legătura cu soluţionarea cauzei“ presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului. În aceste condiţii, excepţia de neconstituţionalitate a art. 24 lit. c) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 188/2000 este inadmisibilă.
    22. În continuare, Curtea reţine că dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate cuprind norme cu privire la organizarea şi funcţionarea camerei executorilor judecătoreşti - art. 26 -, a casei de asigurări pentru asigurarea de răspundere civilă a executorilor judecătoreşti - art. 35 alin. (1) -, cu privire la răspunderea civilă a executorului judecătoresc şi la realizarea asigurării - art. 45 - şi norme cu privire la suspendarea de drept din funcţie pentru neachitarea amenzii în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a stabilit sancţiunea disciplinară - art. 49 lit. c) teza a doua.
    23. Relativ la executorii judecătoreşti, în jurisprudenţa sa, spre exemplu Decizia nr. 298 din 1 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 6 aprilie 2011, sau Decizia nr. 831 din 14 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 21 februarie 2018, paragraful 20, Curtea a statuat că, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 188/2000, aceştia sunt învestiţi să efectueze un serviciu de interes public, şi anume executarea silită a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii, îndeplinind acte de autoritate publică, care au forţa probantă specifică unui asemenea act. Pornind de la aceste observaţii, Curtea a constatat că este firesc ca activitatea executorilor judecătoreşti să fie supusă controlului profesional, iar, în situaţia în care sunt constatate abateri, aceştia să răspundă disciplinar. Curtea a observat că faptele pentru care executorul judecătoresc răspunde disciplinar sunt expres şi limitativ prevăzute de lege şi se referă la conduita profesională a acestuia. Aşa fiind, Curtea a constatat că un control al activităţii executorilor judecătoreşti nu impietează asupra separaţiei puterilor în stat şi nici asupra dreptului la un proces echitabil, atât timp cât hotărârea prin care se soluţionează acţiunea aparţine organelor deliberative din cadrul profesiei, care poate fi atacată la curtea de apel în a cărei rază teritorială se află sediul profesional, astfel cum prevede art. 48 alin. (5) din Legea nr. 188/2000.
    24. Totodată, prin Decizia nr. 523 din 9 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 19 noiembrie 2014, paragrafele 24 şi 25, Curtea a observat că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a reţinut, referitor la competenţa unor organisme profesionale de a judeca acţiuni disciplinare, că în numeroase state ale Consiliului Europei abaterile disciplinare sunt de competenţa acestor structuri, iar o asemenea atribuire de competenţă nu este contrară dispoziţiilor Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care impune totuşi unul dintre următoarele sisteme: sau jurisdicţiile organismelor profesionale îndeplinesc exigenţele art. 6 paragraful 1 din Convenţie sau ele nu le îndeplinesc şi atunci legea naţională trebuie să permită accesul la o instanţă judecătorească care prezintă toate garanţiile dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei de către o instanţă independentă şi imparţială (Hotărârea din 10 februarie 1983, pronunţată în Cauza Albert şi Le Compte împotriva Belgiei, paragraful 29, Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunţată în Cauza Bryan împotriva Regatului Unit, Hotărârea din 20 mai 1998, pronunţată în Cauza Gautrin şi alţii împotriva Franţei, paragraful 57, Hotărârea din 16 decembrie 2008, pronunţată în Cauza Frankowicz împotriva Poloniei, şi Hotărârea din 29 octombrie 2009, pronunţată în Cauza Chaudet împotriva Franţei). Aşa fiind, Curtea Constituţională a constatat că „recursul“ din materia disciplinară a executorilor judecătoreşti - astfel cum acesta era prevăzut anterior modificării Legii nr. 188/2000 prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012 - îndeplineşte exigenţele dreptului la un proces echitabil, prin asigurarea unei căi efective de atac la o instanţă judecătorească, fiind o veritabilă şi efectivă cale de atac împotriva hotărârii Comisiei superioare de disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, cale de atac prin care instanţa de judecată, ţinând seama şi de rolul activ pe care trebuie să îl aibă, poate soluţiona cauza sub toate aspectele, atât asupra legalităţii procedurii disciplinare, cât şi asupra temeiniciei hotărârii.
    25. De altfel, Curtea a constatat că, potrivit art. 48 alin. (2)-(4) din Legea nr. 188/2000, pentru suspendarea din funcţie sau excluderea din profesie este obligatorie cercetarea prealabilă, în cadrul căreia audierea celui în cauză este obligatorie, acesta fiind îndreptăţit să ia cunoştinţă de conţinutul dosarului şi să îşi formuleze apărarea. Totodată, Consiliul de disciplină al Camerei executorilor judecătoreşti citează părţile şi pronunţă o hotărâre motivată care se comunică acestora, hotărâre care poate fi atacată cu contestaţie, în termen de 15 zile de la comunicare, la Comisia superioară de disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti. Curtea a observat că, alături de această procedură disciplinară, amănunţit reglementată, legiuitorul român a oferit posibilitatea contestării soluţiei pronunţate de Comisia superioară de disciplină în faţa unei instanţe independente şi imparţiale, pentru a da expresie dreptului de acces liber la justiţie, pentru a conferi deplină eficacitate dreptului la apărare şi pentru a oferi certitudinea întrunirii exigenţelor dreptului la un proces echitabil, judecat de o instanţă independentă şi imparţială, în concordanţă cu dispoziţiile art. 21 din Legea fundamentală (a se vedea Decizia nr. 831 din 14 decembrie 2017, precitată, paragrafele 21 şi 22).
    26. Referitor la caracterul definitiv al hotărârii pronunţate de Comisia superioară de disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, prin Decizia nr. 831 din 14 decembrie 2017, precitată, paragraful 24, Curtea a reţinut că acesta vizează sistemul intern, din interiorul profesiei, de exercitare a acţiunii disciplinare, existând posibilitatea contestării acesteia în faţa unei instanţe de judecată. În redactarea anterioară a Legii nr. 188/2000 era prevăzută calea de atac a recursului, dar, prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, acesta a fost înlocuit cu contestaţia care se judecă de curtea de apel, ceea ce înseamnă că soluţia pronunţată de aceasta este susceptibilă de a fi atacată cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
    27. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la art. 1 alin. (3) din Constituţie, în jurisprudenţa sa, referitor la conceptul „statului de drept“, prin Decizia nr. 7 din 18 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 5 martie 2018, paragraful 25, Curtea a statuat că acesta presupune „capacitatea statului de a asigura cetăţenilor servicii publice de calitate şi de a crea mijloacele pentru a spori încrederea acestora în instituţiile şi autorităţile publice. Aceasta presupune obligaţia statului de a impune standarde etice şi profesionale în special celor chemaţi să îndeplinească activităţi ori servicii de interes public şi cu atât mai mult celor care înfăptuiesc acte de autoritate publică, adică pentru acei agenţi publici sau privaţi care sunt învestiţi şi au abilitarea de a invoca autoritatea statului în îndeplinirea anumitor acte sau sarcini. Statul este dator să creeze toate premisele - iar cadrul legislativ este una dintre ele - pentru exercitarea funcţiilor sale de către profesionişti care îndeplinesc criterii profesionale şi de probitate morală. Din această perspectivă, în cazul în care un funcţionar al statului învestit cu exerciţiul autorităţii publice nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a ocupa funcţia publică, suspendarea sa din exercitarea atribuţiilor apare ca o soluţie firească şi oportună“.
    28. Referitor la critica de neconstituţionalitate a art. 26 din Legea nr. 188/2000 potrivit căreia impunerea unei singure forme asociative la nivelul executorilor judecătoreşti care să le reprezinte interesele încalcă dreptul de asociere, Curtea reţine că „libertatea de asociere, consacrată de art. 40 din Legea fundamentală, nu înseamnă că orice persoană, indiferent de statutul său civil şi profesional, poate face parte din orice tip de asociaţie. Legiuitorul are libertatea de a reglementa condiţiile în care pot fi constituite, organizate şi în care funcţionează diferite tipuri şi forme de asociaţie, inclusiv să dispună constituirea obligatorie a unor asociaţii pentru exercitarea unor profesii ori îndeplinirea unor atribuţii de interes public. Această libertate se întemeiază pe prevederile art. 9 teza întâi din Constituţie, potrivit cărora «Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale se constituie şi îşi desfăşoară activitatea potrivit statutelor lor, în condiţiile legii.»“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 233 din 25 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 5 iulie 2004).
    29. Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti este o organizaţie profesională cu personalitate juridică, formată din toţi executorii judecătoreşti, iar întreaga activitate desfăşurată de aceasta şi de membrii ei este una de interes public, ceea ce impune o reglementare legală mai cuprinzătoare, chiar şi în ceea ce priveşte calităţile membrilor, condiţiile de organizare şi funcţionare, nedemnităţile, incompatibilităţile, răspunderea disciplinară şi altele. În acest sens, Legea nr. 188/2000 prevede la art. 2 că „executorii judecătoreşti sunt învestiţi să îndeplinească un serviciu de interes public“ şi că „actul îndeplinit de executorul judecătoresc, în limitele competenţelor legale, purtând ştampila şi semnătura acestuia, precum şi numărul de înregistrare şi data, este act de autoritate publică şi are forţa probantă prevăzută de lege“. Importanţa acestei activităţi necesită o organizare şi funcţionare unitară, cu respectarea unor reguli de disciplină şi deontologie stricte. Ca atare, Curtea constată că textele de lege criticate nu obligă nicio persoană să facă parte, contrar voinţei sale, dintr-o asociaţie. Înscrierea în tabloul executorilor judecătoreşti, tablou ce se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se transmite instanţelor judecătoreşti, constituie o condiţie legală pentru a putea exercita calitatea de executor judecătoresc. Aşadar, nu executorul judecătoresc practicant este obligat să adere la organizaţia profesională, ci calitatea de membru al organizaţiei profesionale condiţionează practicarea profesiei.
    30. Având în vedere cele menţionate, Curtea nu poate reţine nici critica potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate creează un privilegiu pentru Uniune şi camerele executorilor judecătoreşti de pe lângă curţile de apel, deoarece creanţa referitoare la achitarea unei amenzi aplicate pentru o sancţiune disciplinară o poate avea numai Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti.
    31. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a art. 49 lit. c) teza a doua din Legea nr. 188/2000 potrivit căreia suspendarea din calitatea de executor judecătoresc limitează dreptul la muncă, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere art. 41 alin. (1) din Constituţie, întrucât executorii judecătoreşti efectuează un serviciu de interes public, îndeplinind acte de autoritate publică, iar dreptul exercitării unei anumite profesii, meserii sau ocupaţii nu poate fi absolutizat. Astfel, instituirea prin lege a condiţiilor în care o anumită profesie poate fi desfăşurată, precum şi a condiţiilor de suspendare/ încetare a exercitării acesteia nu aduce atingere dreptului la muncă consacrat de Legea fundamentală. Prevederile legale criticate nu instituie o restrângere a dreptului la muncă, ci stabilesc condiţiile de suspendare de drept din calitatea de executor judecătoresc în caz de neachitare a amenzii în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a stabilit sancţiunea disciplinară până la achitarea sumei. În consecinţă, neexistând nicio încălcare a dreptului constituţional la muncă, art. 53 din Constituţie, invocat în susţinerile autorului excepţiei, nu are incidenţă în cauză.
    32. Referitor la critica potrivit căreia executorul judecătoresc suspendat din funcţie este discriminat în raport cu propriii angajaţi, autorul afirmând că este obligat să le plătească salariile, Curtea constată netemeinicia acestei susţineri. Astfel, dispoziţiile de lege criticate nu contravin principiului egalităţii în faţa legii, consacrat prin art. 16 din Constituţie, deoarece, aşa cum a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa, acest principiu constituţional presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite (a se vedea Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Or, executorul judecătoresc titular al unui birou nu se află în aceeaşi situaţie juridică cu propriii angajaţi, respectiv cu personalul de specialitate şi personalul auxiliar corespunzător care îşi desfăşoară activitatea în baza unui contract individual de muncă.
    33. Mai mult, potrivit art. 51 din Legea nr. 188/2000, în caz de suspendare sau excludere din profesie ştampila, legitimaţia, registrele şi lucrările executorului judecătoresc suspendat sau exclus vor fi depuse, în termen de 5 zile, sub luare de semnătură, la Camera executorilor judecătoreşti în a cărei rază teritorială este situat biroul acestuia şi aceasta are obligaţia de a asigura continuarea lucrărilor neexecutate. În acest sens, potrivit art. 50 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 210/2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 6 februarie 2001, în toate cazurile de încetare sau suspendare a calităţii de executor judecătoresc ori de schimbare a sediului biroului în circumscripţia altei judecătorii, în lipsa unui executor judecătoresc asociat sau a unui alt executor judecătoresc în aceeaşi circumscripţie, colegiul director al Camerei executorilor judecătoreşti va delega, în termen de 10 zile de la data primirii ordinului de suspendare sau încetare a calităţii de executor judecătoresc, un executor judecătoresc din circumscripţia altei judecătorii situate în raza aceleiaşi curţi de apel, pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la art. 7 din lege. Aşadar, chiar dacă executorul judecătoresc titular al biroului este suspendat din funcţie, se deleagă un executor judecătoresc care va îndeplini atribuţiile acestuia şi va continua activitatea din cadrul biroului, aşa încât personalul angajat îşi desfăşoară în continuare activitatea.
    34. De asemenea, Curtea constată că susţinerile privind crearea unor avantaje pentru executorii judecătoreşti care preiau dosarele celor suspendaţi din funcţie, fără să avanseze vreo cheltuială în acele dosare, beneficiind de întregul onorariu şi de cheltuielile de executare, nu pot fi convertite în vicii de neconstituţionalitate ale textelor de lege criticate, întrucât vizează, în realitate, interpretarea şi aplicarea legii, atribuţii ce revin instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea cauzei.
    35. Totodată, Curtea nu poate reţine nici critica cu privire la dispoziţiile art. 45 raportate la cele ale art. 35 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, formulată din perspectiva stabilirii unei unice case de asigurări a executorilor judecătoreşti, la care aceştia sunt obligaţi să contribuie, întrucât, potrivit art. 3 din Statutul Casei de Asigurări a Executorilor Judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Congresului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti nr. 2/2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 24 iunie 2014, sunt membri ai Casei de asigurări toţi executorii judecătoreşti care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României, această calitate dobândindu-se de la data în care executorul judecătoresc începe să îşi desfăşoare activitatea, potrivit legii. De asemenea, potrivit art. 4 din statut, casa de asigurări are drept scop asigurarea de răspundere civilă a executorului judecătoresc în funcţie pentru prejudiciile cauzate din culpă, prin acte sau fapte, cu excepţia prejudiciilor cauzate prin fapte săvârşite cu intenţie. În temeiul art. 16 din statut, asigurarea acoperă prejudiciile cauzate de executorul judecătoresc, din culpă, prin acte sau fapte proprii sau ale angajaţilor săi, în exercitarea atribuţiilor profesionale, prejudiciile produse de executorul judecătoresc pentru valorile încredinţate în depozit, în afară de cazurile în care dispariţia, distrugerea sau pierderea acestora este urmarea unui caz fortuit ori caz de forţă majoră, prejudiciile produse de executorul judecătoresc ca urmare a pierderii, distrugerii sau deteriorării documentelor originale date de clienţi în depozit, în vederea întocmirii actelor solicitate, limitate la costul de refacere a documentelor.
    36. În final, Curtea constată că dispoziţiile art. 46 din Constituţie nu au incidenţă în cauză.
    37. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 lit. c) şi ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, excepţie ridicată de Ioan Florin Frăţilă în Dosarul nr. 4.622/2/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
    2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 49 lit. c) teza a doua, art. 26 şi art. 45 raportat la art. 35 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 29 septembrie 2020.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Bianca Drăghici

    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016