Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 639 din 15 octombrie 2019  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) teza întâi şi ale art. 32 alin. (2) din Codul de procedură penală     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 639 din 15 octombrie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) teza întâi şi ale art. 32 alin. (2) din Codul de procedură penală

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 3 din 6 ianuarie 2020

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) teza întâi şi ale art. 32 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Bank (România) - S.A. în Dosarul nr. 6.288/62/2016/a1 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.829D/2017.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent precizează că partea Sabin Motelică a fost citată prin scrisoare recomandată în Italia şi Republica Moldova, însă, pentru termenul prezent, citaţia a fost returnată din Italia cu menţiunea că acesta nu s-a prezentat pentru a o ridica de la oficiul poştal.
    3. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la acest aspect, apreciază procedura de citare legal îndeplinită, atât timp cât autorul excepţiei nu a adus la cunoştinţă instanţei de control constituţional schimbarea domiciliului. Curtea, deliberând, apreciază în acelaşi sens.
    4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens reţine că art. 20 alin. (1) din Codul de procedură penală nu restrânge dreptul privind accesul liber la justiţie, ci reprezintă o materializare a acestuia. Astfel, arată că, prin modalitatea de reglementare a procedurii de constituire a părţii responsabile civilmente, legiuitorul nu a avut în vedere o suprapunere de calităţi, în speţă fiind vorba de situaţii juridice diferite.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    5. Prin Încheierea penală nr. 102/CP din 17 noiembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 6.288/62/2016/a1, Curtea de Apel Braşov - Secţia penală, judecătorul de cameră preliminară, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) teza întâi şi ale art. 32 alin. (2) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Societatea Credit Europe Bank (România) - S.A. în soluţionarea contestaţiilor formulate de inculpatele din dosarul penal şi de partea civilă, autoare a excepţiei de neconstituţionalitate, împotriva Încheierii din camera de consiliu din data de 25 aprilie 2017, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov, în Dosarul nr. 6.288/62/2016/a1. În cauza penală, prin rechizitoriu, s-a reţinut că fapta inculpatei Negrilă Otilia Argentina a constat în aceea că, în calitate de director de operaţiuni la Credit Europe Bank, în perioada 2003-2010, a retras în mod fraudulos suma de aproximativ 8 milioane de euro din conturile persoanelor vătămate precizate. În cuprinsul rechizitoriului s-a reţinut că Societatea Credit Europe Bank s-a constituit parte civilă şi că anumite persoane vătămate s-au constituit părţi civile. La termenul de judecată din 29 septembrie 2017, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Braşov, fiind sesizat să soluţioneze contestaţiile formulate împotriva Încheierii din 25 aprilie 2017 a Tribunalului Braşov, a identificat în dosarul de urmărire penală, volumul XXXVII, la fila 170, constituirea ca parte civilă a numitei Bălaşa Alina în nume propriu şi în calitate de reprezentant al unor persoane fizice, constatând, totodată, că, încă din cererea respectivă, de la fila 173, din cursul urmăririi penale, s-a solicitat introducerea în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente, a unităţii bancare Societatea Credit Europe Bank. De asemenea, judecătorul de cameră preliminară a identificat în dosarul de urmărire penală, volumul XXXI, la fila 172 şi următoarele şi fila 124, şi volumul XXXVII, la fila 162, constituirea ca parte civilă a numitului Meral Mehmet, precum şi a Societăţii Merplast - S.R.L. şi faptul că, încă din cererea respectivă, s-a solicitat introducerea în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente, a unităţii bancare Societatea Credit Europe Bank. Aşa încât, faţă de dispoziţiile art. 21 din Codul de procedură penală raportat la Decizia Curţii Constituţionale nr. 257 din 26 aprilie 2017, judecătorul de cameră preliminară a dispus introducerea în procesul penal, la cererea părţii civile, a părţii responsabile civilmente, Societatea Credit Europe Bank, situaţie în care aceasta are atât calitatea de parte civilă, cât şi calitatea de parte responsabilă civilmente.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, cât priveşte dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Codul de procedură penală, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt neconstituţionale, întrucât soluţia legislativă restrânge dreptul de acces la justiţie al părţii responsabile civilmente, generează un tratament discriminatoriu între persoane aflate în situaţii similare şi încalcă dreptul părţii responsabile civilmente la un proces echitabil, în dimensiunea dreptului la apărare, termenul „până la începerea cercetării judecătoreşti“ fiind lipsit de o justificare obiectivă. În acest sens invocă considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 257 din 26 aprilie 2017 şi Hotărârea din 22 decembrie 2009, pronunţată în Cauzele reunite Sejdić şi Finci împotriva Bosniei şi Herţegovinei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut ca fiind aplicabile dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră interdicţia generală a discriminării.
    7. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 32 alin. (2) din Codul de procedură penală, autoarea susţine că, în situaţia în care, interpretând dispoziţiile art. 32 alin. (2) din Codul de procedură penală, s-ar admite că în aceeaşi cauză una şi aceeaşi persoană poate cumula calitatea de parte civilă şi de parte responsabilă civilmente, dreptul la un proces echitabil, precum şi dreptul de acces la justiţie ar fi grav şi iremediabil încălcate, fiind evident că una şi aceeaşi persoană nu poate sta, în mod echitabil, în proces pentru a apăra interese fundamental diferite şi definite de lege drept contrare. În motivare menţionează considerente din deciziile Curţii nr. 482 din 9 noiembrie 2004 şi nr. 257 din 26 aprilie 2017. În consecinţă, solicită să se constate neconstituţionalitatea normelor procesual penale criticate în măsura în care permit cumulul calităţii de parte responsabilă civilmente şi de parte civilă în aceeaşi cauză.
    8. Curtea de Apel Braşov - Secţia penală, în formularea opiniei sale, reţine, „în raport de criticile formulate de partea civilă, Societatea Credit Europe Bank, care are în dosar şi calitatea de parte responsabilă civilmente, împrejurare care este posibilă în procesul penal“, că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Codul de procedură penală este nefondată, pentru aceleaşi considerente avute în vedere de către Curtea Constituţională în Decizia nr. 957 din 25 iunie 2009 şi care sunt în continuare de actualitate. Constată că dispoziţia criticată enumeră doar părţile din procesul penal. Reţine că, în raport cu infracţiunile cercetate, este posibil ca aceeaşi persoană să aibă calităţi diferite, putând fi în acelaşi timp inculpat în raport cu una dintre infracţiuni, persoană vătămată, parte civilă sau parte responsabilă civilmente în raport cu o altă infracţiune. Aşadar, nu este exclusă posibilitatea cumulării mai multor calităţi în cadrul unui proces penal, situaţie prin care nu se aduce atingere dreptului la un proces echitabil, egalităţii în faţa legii şi nu se îngrădeşte dreptul părţilor interesate de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor şi intereselor lor legitime. Apreciază că motivele de neconstituţionalitate formulate de autoare privesc doar modul de interpretare şi de aplicare a prevederilor art. 32 alin. (2) din Codul de procedură penală de către instanţa de judecată.
    9. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Codul de procedură penală, pentru aceleaşi considerente invocate de partea civilă, respectiv responsabilă civilmente, Societatea Credit Europe Bank, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, cât şi pentru considerentele cuprinse în Decizia Curţii Constituţionale nr. 257 din 26 aprilie 2017, opinia judecătorului de cameră preliminară este în sensul că „dispoziţiile menţionate sunt neconstituţionale în măsura în care constituirea de parte civilă nu este limitat în a fi făcută până la momentul trimiterii în judecată şi sesizarea instanţei prin rechizitoriu, de natură să garanteze dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la apărare al părţii responsabile civilmente în procedura de cameră preliminară, respectiv pentru respectarea dreptului părţii responsabile civilmente de a formula orice cereri ţin de soluţionarea laturii penale a cauzei în procedura de cameră preliminară.“
    10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
    11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 20 alin. (1) teza întâi şi ale art. 32 alin. (2) din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:
    - Art. 20 alin. (1) din Codul de procedură penală: „Constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătoreşti. [...]“;
    – Art. 32 alin. (2) din Codul de procedură penală: „Părţile din procesul penal sunt inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente.“

    14. În susţinerea neconstituţionalităţii normelor procesual penale criticate, cât priveşte prevederile art. 20 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală, autoarea excepţiei invocă încălcarea atât a prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, ale art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportat la art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 14 cu referire la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie, referitor la interzicerea generală a discriminării. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 32 alin. (2) din Codul de procedură penală se susţine contrarietatea acestora cu prevederile art. 20 din Constituţie raportat la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 21 alin. (1)-(3) din Legea fundamentală.
    15. Examinând cadrul procesual în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în cauza penală, prin rechizitoriu, s-a reţinut că directorul de operaţiuni din cadrul Credit Europe Bank a retras în mod fraudulos o sumă de bani din conturile persoanelor vătămate precizate. În cuprinsul rechizitoriului s-a reţinut că Societatea Credit Europe Bank s-a constituit parte civilă. Totodată, faţă de constituirea ca parte civilă a unor persoane fizice şi formularea unor cereri de introducere în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente, a unităţii bancare Societatea Credit Europe Bank, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Braşov, sesizat să soluţioneze contestaţiile formulate împotriva Încheierii din 25 aprilie 2017 a Tribunalului Braşov, pronunţată în Dosarul nr. 6.288/62/2016/a1, în temeiul dispoziţiilor art. 21 din Codul de procedură penală raportat la Decizia Curţii Constituţionale nr. 257 din 26 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 22 iunie 2017, a dispus introducerea în procesul penal a părţii responsabile civilmente, Societatea Credit Europe Bank, situaţie în care aceasta din urmă are atât calitatea de parte civilă, cât şi calitatea de parte responsabilă civilmente. În aceste condiţii, autoarea, Societatea Credit Europe Bank (România) - S.A., a formulat excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile art. 32 alin. (2) din Codul de procedură penală, prin care solicită să se constate neconstituţionalitatea normelor procesual penale criticate în măsura în care permit cumulul calităţii de parte responsabilă civilmente şi de parte civilă în aceeaşi cauză. Susţine că, în situaţia în care, interpretând dispoziţiile art. 32 alin. (2) din Codul de procedură penală, s-ar admite că în aceeaşi cauză una şi aceeaşi persoană poate cumula calitatea de parte civilă şi calitatea de parte responsabilă civilmente, dreptul la un proces echitabil, precum şi dreptul de acces la justiţie ar fi grav şi iremediabil încălcate.
    16. Faţă de susţinerile autoarei, raportat la măsurile menţionate dispuse în cauza penală, Curtea constată că, în realitate, aceasta nu vizează constituţionalitatea textului criticat, aspectele invocate privind modul de interpretare şi aplicare a acestor prevederi de lege de către instanţa de judecată, respectiv judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Braşov. Or, asemenea aspecte nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, ci sunt de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. A răspunde criticilor autoarei excepţiei în această situaţie ar însemna o ingerinţă a instanţei de control constituţional în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege, aşa încât excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile art. 32 alin. (2) din Codul de procedură penală urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
    17. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile art. 20 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală, Curtea observă că acestea au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 257 din 26 aprilie 2017, precitată, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma „în termenul prevăzut la art. 20 alin. (1)“ din cuprinsul art. 21 alin. (1) din Codul de procedură penală este neconstituţională. Totodată, prin aceeaşi decizie, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    18. În considerentele deciziei precitate, Curtea a reţinut că, în procesul penal, acţiunea civilă se declanşează prin „constituirea“ ca parte civilă a persoanei vătămate, în condiţiile art. 20 din Codul de procedură penală. Persoana vătămată hotărăşte cu privire la cadrul procesual de realizare a pretenţiilor sale, fie sesizând instanţa civilă, fie alăturând acţiunea civilă acţiunii penale, în această din urmă ipoteză tot ea fiind în măsură să aleagă momentul exercitării dreptului de a reclama reparaţii prin mijlocirea organelor judiciare, cu respectarea însă a termenului-limită prevăzut de art. 20 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală, respectiv „până la începerea cercetării judecătoreşti“. Formularea cererii de constituire ca parte civilă declanşează acţiunea civilă, în acelaşi timp luând naştere şi contraacţiunea (de apărare) a celui sau celor împotriva cărora este îndreptată acţiunea civilă, subiect pasiv al acţiunii civile putând fi inculpatul sau partea responsabilă civilmente.
    19. Curtea a observat, totodată, că „introducerea“ în procesul penal a părţii responsabile civilmente poate avea loc, în condiţiile art. 21 din Codul de procedură penală, „la cererea părţii îndreptăţite potrivit legii civile“, în termenul prevăzut la art. 20 alin. (1) din acelaşi act normativ, aşadar „până la începerea cercetării judecătoreşti“. De asemenea, potrivit legii procesual penale în vigoare, atunci când exercită acţiunea civilă, procurorul este obligat să ceară introducerea în procesul penal a părţii responsabile civilmente, în condiţiile art. 21 alin. (1), cu respectarea termenului menţionat anterior. De asemenea, „persoana“ responsabilă civilmente, expusă unei acţiuni civile separate, are interesul de a „interveni“, în calitate de parte responsabilă civilmente, în procesul penal în care se judecă acţiunea civilă şi în care se va pronunţa o hotărâre judecătorească, hotărâre care, potrivit art. 28 alin. (1) din Codul de procedură penală, va avea autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile, cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o, aşa încât Curtea a reţinut că, în temeiul art. 21 alin. (3) din Codul de procedură penală, partea responsabilă civilmente poate interveni în procesul penal până la terminarea cercetării judecătoreşti la prima instanţă de judecată, luând procedura din stadiul în care se află în momentul intervenţiei. Aşadar, Curtea a constatat că, prin introducerea sa în cauză sau datorită intervenţiei sale în proces, „persoana“ responsabilă civilmente devine „parte“ în acţiunea civilă din cadrul procesului penal şi, în această calitate, dobândeşte, implicit, drepturile procesuale inerente contraacţiunii pe care o are inculpatul cu privire la acţiunea civilă din cadrul procesului penal, aşadar, ea poate invoca orice probe existente în dosarul cauzei penale sau poate propune administrarea de probe noi, care ar demonstra că pretenţiile părţii civile sunt neîntemeiate.
    20. Astfel, Curtea a constatat că, în condiţiile în care constituirea ca parte civilă a persoanei vătămate se poate face în orice fază procesuală „până la începerea cercetării judecătoreşti“ - introducerea în procesul penal a părţii responsabile civilmente, ca şi posibilitatea părţii responsabile civilmente de a interveni în procesul penal, fiind corelate cu declaraţia de constituire ca parte civilă în procesul penal - exercitarea efectivă de către partea responsabilă civilmente a drepturilor procesuale - recunoscute de lege şi statuate în jurisprudenţa instanţei de control constituţional - în faza camerei preliminare, aşadar, liberul acces al acestei părţi, depinde exclusiv de manifestarea de voinţă a persoanei vătămate. Or, persoana vătămată, constituită ca parte civilă în procesul penal, are interese contrare părţii responsabile civilmente, aşa încât există posibilitatea ca aceasta să îşi exercite dreptul de a reclama reparaţii prin mijlocirea organelor judiciare în mod abuziv, cu scopul de a limita/exclude accesul părţii responsabile civilmente în faza camerei preliminare care are o importanţă deosebită asupra fazelor de judecată ulterioare, prin prisma obiectului ei.
    21. În aceste condiţii, reţinând cele menţionate în paragrafele anterioare, în special considerentele Deciziilor nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, şi nr. 631 din 8 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 831 din 6 noiembrie 2015, potrivit cărora părţii responsabile civilmente trebuie să i se recunoască participarea cu drepturi procesuale depline în procedura camerei preliminare, Curtea a constatat că posibilitatea persoanei vătămate, care s-a constituit parte civilă, de a solicita introducerea în procesul penal a părţii responsabile civilmente „până la începerea cercetării judecătoreşti“, în orice fază procesuală, inclusiv după închiderea procedurii de cameră preliminară, este de natură a aduce atingere dreptului de acces liber la justiţie al părţii responsabile civilmente, consacrat de art. 21 din Legea fundamentală. Condiţionarea dreptului de acces liber la justiţie al părţii responsabile civilmente de introducerea acesteia în procesul penal în termenul reglementat de art. 21 alin. (1) din Codul de procedură penală, respectiv „până la începerea cercetării judecătoreşti“, are drept consecinţă lipsirea de efectivitate a dreptului de acces la justiţie al acestei părţi. Cu alte cuvinte, protecţia oferită dreptului de acces la justiţie al persoanei vătămate care s-a constituit parte civilă şi care poate solicita introducerea în procesul penal a părţii responsabile civilmente „până la începerea cercetării judecătoreşti“ determină limitarea dreptului de acces liber la justiţie al părţii responsabile civilmente, în aceste condiţii fiind necesar ca legiuitorul să facă apel la mijloace adecvate pentru ca această limitare să fie proporţională cu scopul urmărit, întrucât absolutizarea unuia dintre cele două drepturi - în condiţiile în care sfera de manifestare a acestora este concomitentă - ar putea duce la afectarea substanţei celuilalt drept.
    22. Totodată, Curtea a constatat că manifestarea de voinţă a persoanei vătămate care s-a constituit parte civilă de a solicita introducerea în procesul penal a părţii responsabile civilmente „până la începerea cercetării judecătoreşti“, în orice fază procesuală, inclusiv după închiderea procedurii de cameră preliminară, asigură respectarea dreptului la apărare al acestei părţi, însă este de natură a aduce atingere dreptului fundamental la apărare al părţii responsabile civilmente.
    23. Aşadar, Curtea a constatat că normele procesual penale ale art. 21 alin. (1), reglementând posibilitatea persoanei vătămate care s-a constituit parte civilă de a solicita introducerea în procesul penal a părţii responsabile civilmente „până la începerea cercetării judecătoreşti“, nu sunt în măsură să menţină echilibrul între drepturi fundamentale aflate în concurs.
    24. De asemenea, Curtea a statuat că cele constatate sunt aplicabile mutatis mutandis şi în ipoteza în care procurorul exercită acţiunea civilă, în condiţiile art. 20 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală, şi este obligat, potrivit art. 21 alin. (2) din Codul de procedură penală, să ceară introducerea în procesul penal a părţii responsabile civilmente, în condiţiile alin. (1) al aceluiaşi articol.
    25. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, atât considerentele, cât şi soluţia Deciziei nr. 257 din 26 aprilie 2017, precitată, îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    26. În acest context jurisprudenţial, Curtea constată că susţinerile autoarei - potrivit cărora dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, întrucât soluţia legislativă restrânge dreptul de acces la justiţie al părţii responsabile civilmente, generează un tratament discriminatoriu între persoane aflate în situaţii similare şi încalcă dreptul părţii responsabile civilmente la un proces echitabil, în dimensiunea dreptului la apărare, termenul „până la începerea cercetării judecătoreşti“ fiind lipsit de o justificare obiectivă - sunt neîntemeiate, în condiţiile în care Curtea a confirmat posibilitatea persoanei vătămate de a se constitui parte civilă „până la începerea cercetării judecătoreşti“, însă formularea cererii de introducere în procesul penal a părţii responsabile civilmente fiind necesar a fi realizată până la închiderea procedurii de cameră preliminară, în acord cu normele constituţionale privind dreptul la apărare şi dreptul de acces liber la justiţie.
    27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Bank (România) - S.A. în Dosarul nr. 6.288/62/2016/a1 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală.
    2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 20 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 15 octombrie 2019.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Mihaela Ionescu

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016