Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 599 din 10 octombrie 2019  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 599 din 10 octombrie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 40 din 21 ianuarie 2020

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 65 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Laurenţiu Modan în Dosarul nr. 8.937/2/CAF/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.537D/2017.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus la acest dosar şi la Dosarul nr. 1.454D/2018 note de şedinţă, prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, în măsura în care au sosit şi alte puncte de vedere în afara celui primit de la Guvern, pentru a i se permite să ia cunoştinţă de acestea şi pentru a i se respecta dreptul la apărare. De asemenea, autorul excepţiei solicită să se ia act de faptul că judecătorul Gheorghe Stan se află în incompatibilitate, deoarece a lucrat la Inspecţia Judiciară. Pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia solicită admiterea şi constatarea textelor de lege criticate ca fiind neconstituţionale. Magistratul-asistent precizează că nu au mai sosit alte puncte de vedere în afara celui primit de la Guvern.
    3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.454D/2018, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi autor în Dosarul nr. 4.984/2/2016 al aceleiaşi instanţe.
    4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor, solicită respingerea cererii de amânare a cauzei şi arată că, în procedura în faţa Curţii Constituţionale, nu se aplică dispoziţiile referitoare la recuzarea judecătorilor.
    6. Curtea, având în vedere identitatea de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.454D/2018 la Dosarul nr. 2.537D/2017, care a fost primul înregistrat. Cu privire la cererea de amânare formulată de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea o respinge, precizând, totodată, că, în procedura în faţa Curţii Constituţionale, potrivit art. 55 din Legea nr. 47/1992, nu se aplică dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la recuzarea judecătorilor.
    7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, în principal, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate şi, în subsidiar, ca neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate sunt în acord cu principiile Legii fundamentale.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    8. Prin Încheierea din 14 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 8.937/2/CAF/2016, şi prin Încheierea din 4 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 4.984/2/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamantul Laurenţiu Modan în cauze având ca obiect soluţionarea cererilor de anulare a unor rezoluţii ale Inspecţiei Judiciare.
    9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 11 alin. (2), ale art. 16, ale art. 21 alin. (1)-(3), art. 24 alin. (1) şi ale art. 52, deoarece persoanele aflate în proces cu instituţiile statului, respectiv cu Consiliul Superior al Magistraturii şi cu Inspecţia Judiciară, sunt discriminate, prin aplicarea unui tratament juridic nefavorabil. Astfel, Inspecţia Judiciară „este o instituţie ce vine să se suprapună atribuţiilor forului său tutelar, Consiliul Superior al Magistraturii, atribuţii ce devin în acest fel redundante“. Prin legiferarea Inspecţiei Judiciare ca instituţie independentă, „în practică doar o struţo-cămilă, care primeşte prea multe fonduri din banii contribuabililor“, atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii se pierd şi se suprapun cu cele ale Inspecţiei Judiciare, deoarece „Consiliul Superior al Magistraturii îşi va nega mereu atribuţiile de care s-a derobat prin delegare către Inspecţia Judiciară, în timp ce Inspecţia Judiciară, pe de altă parte, va susţine mereu că nu are competenţă funcţională“. În acest sens se arată că, întotdeauna, la chemarea sa în judecată, Consiliul Superior al Magistraturii invocă lipsa calităţii sale procesuale pasive, în timp ce Inspecţia Judiciară, deşi nu este o unitate administrativă, ci una jurisdicţională, invocă nelegal fie procedura plângerii prealabile, fie o pretinsă lipsă a calităţii procesuale pasive a inspectorilor judiciari, „ce îşi încalcă permanent atribuţiile de serviciu şi nu întreprind nicio măsură împotriva abuzurilor semnalate“.
    10. Totodată, se consideră că textul de lege criticat încalcă principiile accesibilităţii şi previzibilităţii legii, deci dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece creează o confuzie ce dă posibilitatea atât Consiliului Superior al Magistraturii, cât şi Inspecţiei Judiciare de a se deroba de atribuţiile lor legale şi de a invoca lipsa calităţii procesuale în procedurile judiciare referitoare la plângerile justiţiabililor faţă de abaterile disciplinare ale unor magistraţi. Deşi, potrivit Legii nr. 317/2004, Consiliul Superior al Magistraturii este instituţia de analiză şi control al activităţii magistraţilor, acesta îşi neagă atribuţiile, trimiţând către Inspecţia Judiciară chiar şi „răspunderile ce nu-i revin acestuia“. Astfel, Inspecţia Judiciară nu poate întreprinde nimic fără acordul Consiliului Superior al Magistraturii. Prin urmare, se susţine că există un „procedeu impropriu, prin care un justiţiabil este supus la un tratament legal discriminatoriu, referitor la lipsa calităţii procesuale a Consiliului Superior al Magistraturii şi a inspectorilor angajaţi la Inspecţia Judiciară, din cauza ambiguităţii art. 65 din Legea nr. 317/2004“. În concluzie, se încalcă art. 16 şi 21 din Constituţie, deoarece păgubitului i se încalcă dreptul la un proces echitabil, prin „unele practici contrare logicii“.
    11. Autorul excepţiei mai susţine că un aspect de constituţionalitate îl constituie invocarea perpetuă şi nelegală a lipsei calităţii procesuale pasive, care exclude din start egalitatea de şanse a părţilor, iar, în acest mod, nu se mai ajunge la judecata pe fond a procesului, încălcându-se, astfel, dreptul de a fi ascultat, garantat de art. 47, 48 şi 51 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum şi art. 52 din Constituţie, pentru că nu se va mai putea recunoaşte niciodată paguba ce s-a produs, iar repararea acesteia devine imposibilă.
    12. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.537D/2017, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că aceasta este obligatorie doar în măsura în care excepţia ar fi fost invocată din oficiu, iar în celelalte ipoteze instanţa de judecată are doar facultatea de a prezenta o opinie. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.454D/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 317/2004 sunt constituţionale, deoarece acestea exprimă voinţa legiuitorului, nefiind astfel încălcate prevederile art. 16, art. 21 şi nici cele ale art. 52 din Constituţie.
    13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    14. Guvernul, exprimându-şi punctul de vedere în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.537D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este, în principal, inadmisibilă, iar, în subsidiar, neîntemeiată. În acest sens arată că din motivarea excepţiei rezultă că aceasta priveşte o problemă de interpretare şi aplicare a legii, respectiv stabilirea calităţii procesuale pasive a unor subiecte de drept în litigii ce au ca obiect contestarea de către persoanele interesate a rezoluţiilor prin care inspectorii judiciari şi inspectorul-şef din cadrul Inspecţiei Judiciare dispun în materia răspunderii disciplinare a judecătorilor, a procurorilor şi a magistraţilor - asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, corelat cu invocarea de către subiecte de drept chemate în judecată în astfel de litigii a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive. Or, Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare a legii, ci numai asupra înţelesului său contrar Constituţiei, interpretarea legii fiind atributul suveran al instanţelor de judecată în opera de înfăptuire a justiţiei. În subsidiar, apreciază că textele criticate sunt constituţionale, iar excepţia invocată este neîntemeiată. În acest sens arată că Legea nr. 24/2012 a prevăzut înfiinţarea Inspecţiei Judiciare, ca structură cu personalitate juridică în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, fiind condusă de un inspector-şef, care exercită funcţia de conducere şi organizare a activităţii Inspecţiei Judiciare, ajutat de un inspector-şef adjunct, numiţi prin concurs organizat de Consiliul Superior al Magistraturii. Potrivit art. 65 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, Inspecţia Judiciară acţionează potrivit principiului independenţei operaţionale, îndeplinind, prin inspectori judiciari numiţi în condiţiile legii, atribuţii de analiză, verificare şi control în domeniile specifice de activitate. Astfel, art. 74 din aceeaşi lege detaliază competenţele specifice ale Inspecţiei Judiciare, prin reglementarea atribuţiilor inspectorilor judiciari. Inspecţia Judiciară are, în principal, atribuţii de soluţionare a sesizărilor privind activitatea sau conduita necorespunzătoare a magistraţilor sau încălcarea obligaţiilor profesionale ale acestora în raporturile cu justiţiabilii şi atribuţii de verificare şi control al eficienţei şi eficacităţii sistemului judiciar. În materie disciplinară, inspectorii judiciari dispun şi efectuează cercetarea disciplinară şi exercită acţiunea disciplinară faţă de judecători, procurori, inclusiv faţă de cei care sunt membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, precum şi faţă de magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile legii amintite. În îndeplinirea acestor atribuţii, inspectorii judiciari dispun prin rezoluţii scrise şi motivate. Consiliul Superior al Magistraturii este organul constituţional al autorităţii judecătoreşti, al cărui rol fundamental este cel de garant al independenţei justiţiei, potrivit art. 133 alin. (1) din Constituţie. În această calitate, potrivit prevederilor Legii nr. 317/2004, Consiliul Superior al Magistraturii exercită atribuţii referitoare la gestionarea carierei judecătorilor şi procurorilor şi apără corpul magistraţilor împotriva oricărui act de natură să aducă atingere independenţei sau imparţialităţii magistratului în înfăptuirea justiţiei ori să creeze suspiciuni cu privire la acestea. De asemenea, Consiliul Superior al Magistraturii apără reputaţia profesională a magistraţilor. Totodată, în materie disciplinară, Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de judecată. Din cele anterior expuse rezultă că, deşi activitatea Inspecţiei Judiciare se integrează activităţii Consiliului Superior al Magistraturii, aceasta fiind organizată ca structură cu personalitate juridică în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, rolul şi competenţele celor două autorităţi sunt clar delimitate de prevederile legale, fără vreo ambiguitate în această privinţă, astfel încât nu se poate susţine că există o suprapunere între atribuţiile acestora, cum învederează autorul excepţiei. Cu referire la contestarea actelor prin care inspectorul judiciar şi inspectorul-şef dispun în materia răspunderii disciplinare a magistraţilor, prevederile art. 47 din Legea nr. 317/2004 stabilesc în mod clar regimul de contestare în justiţie a acestora de către persoana care a făcut sesizarea, în cazul clasării (atunci când în urma efectuării verificărilor prealabile inspectorul judiciar apreciază că nu există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare) sau respingerii sesizării, precum şi soluţiile pe care le poate dispune instanţa. Aşadar, în aceste cazuri, persoana care a formulat sesizarea poate solicita examinarea de către instanţă a oricăror chestiuni de fapt şi de drept pertinente pentru litigiul cu care a fost sesizată aceasta, mijloacele procedurale de contestare a rezoluţiilor inspectorului judiciar fiind introduse în mecanismul acţiunilor în contencios administrativ. În concluzie, nu se poate reţine încălcarea prin dispoziţiile legale criticate a prevederilor constituţionale ale art. 52 alin. (1) referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică la obţinerea recunoaşterii dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.
    15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele de şedinţă depuse de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul conţinut:
    - Art. 65 alin. (1) şi (3):
    "(1) Se înfiinţează Inspecţia Judiciară ca structură cu personalitate juridică în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu sediul în municipiul Bucureşti, prin reorganizarea Inspecţiei Judiciare.
    [...]
(3) Inspecţia Judiciară acţionează potrivit principiului independenţei operaţionale, îndeplinind, prin inspectori judiciari numiţi în condiţiile legii, atribuţii de analiză, verificare şi control în domeniile specifice de activitate."


    18. Curtea reţine că, ulterior sesizării sale, dispoziţiile art. 65 din Legea nr. 317/2004 au fost modificate prin art. I pct. 70 din Legea nr. 234/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 850 din 8 octombrie 2018, păstrând soluţia legislativă criticată de autorul excepţiei şi având următorul conţinut:
    - Art. 65 alin. (1) şi (3):
    "(1) Inspecţia Judiciară funcţionează ca structură cu personalitate juridică în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu sediul în municipiul Bucureşti.
    [...]
(3) Inspecţia Judiciară acţionează potrivit principiului independenţei operaţionale în raport cu Consiliul Superior al Magistraturii, instanţele judecătoreşti, parchetele de pe lângă acestea şi în relaţia cu celelalte autorităţi publice, exercitându-şi atribuţiile de analiză, verificare şi control în domeniile specifice de activitate, în temeiul legii şi pentru asigurarea respectării acesteia."


    19. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 11 alin. (2) privind tratatele ratificate de Parlament, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare şi ale art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil, ale art. 48 privind prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la apărare şi ale art. 51 privind dreptul de petiţionare din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
    20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul acesteia critică faptul că Inspecţia Judiciară „este o instituţie ce vine să se suprapună atribuţiilor forului său tutelar, Consiliul Superior al Magistraturii, atribuţii ce devin în acest fel redundante“. Astfel, autorul excepţiei consideră că, prin legiferarea Inspecţiei Judiciare ca instituţie independentă, „în practică doar o struţo-cămilă, care primeşte prea multe fonduri din banii contribuabililor“, atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii se pierd şi se suprapun cu cele ale Inspecţiei Judiciare. Cu privire la aceste susţineri, Curtea reţine că, potrivit Legii fundamentale, Consiliul Superior al Magistraturii este reglementat în secţiunea a 3-a (art. 133 şi 134) din cap. VI - Autoritatea judecătorească al titlului III - Autorităţile publice. Potrivit art. 133 alin. (1) din Constituţie şi art. 1 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, acesta „este garantul independenţei justiţiei“, iar, potrivit art. 134 alin. (2) din Constituţie, „îndeplineşte rolul de instanţă de judecată, prin secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare“ a judecătorilor şi a procurorilor. Atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii sunt prevăzute în art. 30 din Legea nr. 317/2004, după cum urmează: secţiile corespunzătoare ale Consiliului Superior al Magistraturii au dreptul, respectiv obligaţia corelativă de a se sesiza din oficiu pentru a apăra judecătorii şi procurorii împotriva oricărui act de imixtiune în activitatea profesională sau în legătură cu aceasta, care ar putea afecta independenţa sau imparţialitatea judecătorilor, respectiv imparţialitatea sau independenţa procurorilor în dispunerea soluţiilor, în conformitate cu Legea nr. 304/2004 precum şi împotriva oricărui act care ar crea suspiciuni cu privire la acestea; secţiile Consiliului Superior al Magistraturii apără reputaţia profesională a judecătorilor şi procurorilor; Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, secţiile, preşedintele şi vicepreşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, din oficiu sau la sesizarea judecătorului sau procurorului, sesizează Inspecţia Judiciară pentru efectuarea de verificări, în vederea apărării independenţei, imparţialităţii şi reputaţiei profesionale a judecătorilor şi procurorilor; în situaţiile în care este afectată independenţa, imparţialitatea sau reputaţia profesională a unui judecător sau procuror, secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii dispune măsurile care se impun şi asigură publicarea acestora pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii, poate sesiza organul competent să decidă asupra măsurilor care se impun sau poate dispune orice altă măsură corespunzătoare, potrivit legii; Consiliul Superior al Magistraturii asigură respectarea legii şi a criteriilor de competenţă şi etică profesională în desfăşurarea carierei profesionale a judecătorilor şi procurorilor. De asemenea, Curtea reţine că, potrivit art. 33 şi 34 din Legea nr. 317/2004, Consiliul Superior al Magistraturii întocmeşte şi păstrează dosarele profesionale ale judecătorilor şi procurorilor şi coordonează activitatea Institutului Naţional al Magistraturii şi a Şcolii Naţionale de Grefieri.
    21. Curtea reţine că prin Legea nr. 24/2012 s-a prevăzut înfiinţarea Inspecţiei Judiciare, ca structură cu personalitate juridică în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. Potrivit art. 65 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, Inspecţia Judiciară acţionează potrivit principiului independenţei operaţionale în raport cu Consiliul Superior al Magistraturii, instanţele judecătoreşti, parchetele de pe lângă acestea şi în relaţia cu celelalte autorităţi publice, exercitându-şi atribuţiile de analiză, verificare şi control în domeniile specifice de activitate, în temeiul legii şi pentru asigurarea respectării acesteia. Astfel, art. 74 alin. (1) din aceeaşi lege prevede atribuţiile inspectorilor judiciari, după cum urmează: în materie disciplinară, dispun şi efectuează cercetarea disciplinară în vederea exercitării acţiunii disciplinare faţă de judecători, procurori, inclusiv faţă de cei care sunt membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, precum şi faţă de magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile aceleiaşi legi; efectuează verificări la instanţele de judecată în legătură cu respectarea normelor procedurale privind primirea cererilor, repartizarea aleatorie a dosarelor, stabilirea termenelor, continuitatea completului de judecată, pronunţarea, redactarea şi comunicarea hotărârilor, înaintarea dosarelor la instanţele competente, punerea în executare a hotărârilor penale şi civile şi informează Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, formulând propuneri adecvate; efectuează verificări la parchete în legătură cu respectarea normelor procedurale privind primirea şi înregistrarea lucrărilor, repartizarea dosarelor pe criterii obiective, continuitatea în lucrările repartizate şi independenţa procurorilor, respectarea termenelor, redactarea şi comunicarea actelor procedurale şi informează Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, formulând propuneri adecvate; verifică eficienţa managerială şi modul de îndeplinire a atribuţiilor ce decurg din legi şi regulamente pentru asigurarea bunei funcţionări a instanţei şi a parchetului, a calităţii corespunzătoare a serviciului, semnalează deficienţele constatate şi formulează propuneri corespunzătoare pentru înlăturarea acestora, pe care le prezintă secţiei corespunzătoare; verifică sesizările adresate Inspecţiei Judiciare sau se sesizează din oficiu în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor, procurorilor, inclusiv a celor care sunt membri ai Consiliului Superior al Magistraturii şi a magistraţilor-asistenţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ori în legătură cu încălcarea obligaţiilor profesionale ale acestora; efectuează, la solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii, verificări privind condiţia bunei reputaţii, pentru judecătorii şi procurorii în funcţie; efectuează verificările dispuse de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii pentru soluţionarea cererilor privind apărarea reputaţiei profesionale şi a independenţei judecătorilor; efectuează orice alte verificări sau controale dispuse de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, secţiile Consiliului Superior al Magistraturii sau de inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare, în condiţiile legii.
    22. Având în vedere aceste dispoziţii de lege, Curtea constată că, în materie disciplinară a judecătorilor şi procurorilor, Inspecţia Judiciară nu are aceleaşi atribuţii cu cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, deşi aceasta este organizată ca structură cu personalitate juridică în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. Astfel, inspectorii judiciari dispun şi efectuează cercetarea disciplinară în vederea exercitării acţiunii disciplinare faţă de judecători, procurori, inclusiv faţă de cei care sunt membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, precum şi faţă de magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul constituţional de instanţă de judecată, în materie disciplinară. Prin urmare, rolul şi competenţele celor două instituţii sunt clar delimitate de prevederile legale şi de dispoziţiile Constituţiei referitoare la Consiliul Superior al Magistraturii, astfel încât susţinerile autorului excepţiei, potrivit cărora există o suprapunere între atribuţiile acestora, sunt neîntemeiate.
    23. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 21 din Constituţie, Curtea reţine că prevederile art. 47 din Legea nr. 317/2004 stabilesc posibilitatea de contestare în justiţie a actelor prin care inspectorul judiciar şi inspectorul-şef dispun în materia răspunderii disciplinare a magistraţilor de către persoana care a făcut sesizarea. Aşadar, rezoluţia de respingere a sesizării poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile, iar soluţionarea cauzei se face de urgenţă şi cu precădere. În concluzie, nu se poate reţine încălcarea prin dispoziţiile legale criticate a prevederilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi nici a celor ale art. 52 alin. (1) referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică la obţinerea recunoaşterii dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.
    24. În final, Curtea reţine că celelalte aspecte invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate - cum sunt cele privind invocarea în litigiu a excepţiei lipsei calităţii procesuale a Consiliului Superior al Magistraturii sau încălcarea atribuţiilor de serviciu de către inspectorii judiciari sau invocarea lipsei plângerii prealabile în litigiul dedus judecăţii, ceea ce, în opinia autorului excepţiei, exclude din start egalitatea de şanse a părţilor, iar, în acest mod, nu se mai ajunge la judecata pe fond a procesului, încălcându-se, astfel, dreptul de a fi ascultat, garantat de art. 47, 48 şi 51 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum şi art. 52 din Constituţie, pentru că nu se va mai putea recunoaşte niciodată paguba ce s-a produs, iar repararea acesteia devine imposibilă - nu constituie veritabile critici de neconstituţionalitate, ci reprezintă chestiuni care ţin de aplicarea legii la cazul dedus judecăţii instanţei judecătoreşti şi care nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale.
    25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Laurenţiu Modan în dosarele nr. 8.937/2/CAF/2016 şi nr. 4.984/2/2016 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 65 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 10 octombrie 2019.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Ioana Marilena Chiorean


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016