Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 594 din 15 iulie 2020  asupra obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii privind acordarea de măşti  pentru protecţia cetăţenilor români de virusul COVID-19    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 594 din 15 iulie 2020 asupra obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii privind acordarea de măşti pentru protecţia cetăţenilor români de virusul COVID-19

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 628 din 17 iulie 2020

┌──────────────┬───────────────────────┐
│Valer Dorneanu│- preşedinte │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Daniel-Marius │- judecător │
│Morar │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Livia-Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Marieta Safta │- │
│ │prim-magistrat-asistent│
└──────────────┴───────────────────────┘

    1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate referitoare la Legea privind acordarea de măşti pentru protecţia cetăţenilor români de virusul COVID-19, formulată de Guvernul României.
    2. Sesizarea a fost formulată în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie, al art. 11 alin. (1) lit. A.a) şi al art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 3.620 din 1 iulie 2020 şi constituie obiectul Dosarului nr. 852 A/2020.
    3. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate se susţine că legea criticată contravine principiului securităţii juridice, reglementat de art. 1 alin. (3) şi alin. (5) din Constituţie, în componenta sa privind calitatea şi previzibilitatea legii. Se invocă, de asemenea, şi încălcarea, prin textul alin. (1) al art. 2 din lege, a principiului concurenţei loiale, cu referire la art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie.
    4. Se arată, în acest sens, că o parte dintre textele legii reiau în mod identic sau similar soluţii propuse prin textele Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2020. Astfel, soluţiile propuse la lit. a)-d) ale art. 1 le reiau identic pe cele din textele lit. a)-d) ale art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2020; alin. (1) al art. 3 reia în mod identic textul primei teze a alin. (2) al art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2020; soluţia propusă la alin. (2) al art. 3 reia parţial, în mod identic, alin. (3) al art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2020; soluţia propusă la alin. (2) al art. 2 rezultă clar din alin. (1) al art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2020.
    5. Se creează astfel, în opinia Guvernului, paralelisme legislative, interzise prin dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 24/2000, sens în care este invocată jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin care s-a statuat că existenţa unor asemenea paralelisme conduce la încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţia României în componenta sa privind calitatea legii. Se apreciază ca fiind relevantă Decizia Curţii Constituţionale nr. 242 din 3 iunie 2020 şi se citează considerentele acesteia cuprinse la paragrafele 78-89, în care Curtea a analizat problematica paralelismelor legislative şi relevanţa constituţională a acestora, din perspectiva prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie.
    6. În continuare, se susţine că, pe lângă paralelismele create prin dispoziţiile legii având acelaşi obiect de reglementare cu cel al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, respectiv acordarea de măşti de protecţie aceloraşi categorii de persoane, se prefigurează şi o stare de incertitudine juridică generată de dispoziţiile contradictorii dintre cele două acte normative. Drept consecinţă, destinatarii normei nu vor şti ce drepturi li se cuvin, iar autorităţile cu atribuţii de punere în aplicare a acestor prevederi se vor confrunta, de asemenea, cu dificultăţi în ceea ce priveşte acordarea şi cuantumul stimulentului de risc. Se citează, în acest sens, considerente cuprinse în Decizia Curţii Constituţionale nr. 26 din 18 ianuarie 2012 referitoare la principiul securităţii juridice.
    7. Se mai susţine şi că textul alin. (1) al art. 2 din lege încalcă art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, având în vedere că „reglementarea faptului că achiziţia de măşti se face preponderent de la «producători interni» pune într-o situaţie defavorabilă ceilalţi producători europeni şi nu asigură «protecţia concurenţei loiale» conform textului constituţional.“
    8. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (3) şi ale art. 17 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatului Poporului pentru a transmite punctele lor de vedere.
    9. Preşedintele Camerei Deputaţilor a transmis punctul său de vedere prin care solicită respingerea sesizării de neconstituţionalitate. Arată, în esenţă, că proiectul legii criticate a intrat în procedură legislativă cu o lună înainte de momentul în care Guvernul României a constatat că există o situaţie de necesitate care impune luarea unor astfel de măsuri şi a procedat la emiterea unei ordonanţe de urgenţă. Se apreciază că „în speţă, Guvernul a sfidat rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare (...) creând un precedent foarte periculos, tocmai Guvernul fiind cel care a încălcat principiul securităţii juridice.“ Potrivit punctului de vedere exprimat, „autoritatea executivă şi-a depăşit competenţele prin extinderea atribuţiilor Guvernului şi substituirea acestuia în competenţele de legiferare ale Parlamentului“, iar „emiterea unei ordonanţe de urgenţă cu acelaşi obiect de reglementare cu cel al legii ce se afla în plin proces de legiferare la Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, este de natură chiar să declanşeze un conflict juridic de natură constituţională între executiv şi Parlament“. Se mai consideră că ordonanţa de urgenţă a Guvernului astfel adoptată încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 115 alin. (6) referitoare la delegarea legislativă, arătându-se că prin emiterea Ordonanţei de urgenţă nr. 78/2020, Guvernul nu a făcut decât să procedeze la încălcarea dreptului fundamental la sănătate prin constatarea cu mare întârziere a situaţiei extraordinare în care se află România, generând astfel o situaţie de instabilitate şi incoerenţă legislativă, cu consecinţe negative asupra aplicării legii la cazurile concrete. Se subliniază faptul că legea adoptată de Parlament prevede aplicarea pe perioada întregii pandemii de COVID-19, declarată oficial de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010, arătându-se că prin decizia menţionată Curtea Constituţională a statuat că Executivul nu poate întrerupe un proces de legiferare. Se conchide că „puterea executivă, mai exact Guvernul, avea obligaţia legală de a aştepta finalizarea procedurii parlamentare cu privire la proiectul de lege aflat în dezbatere parlamentară.“
    10. Preşedintele Senatului şi Avocatul Poporului nu au transmis puncte de vedere asupra obiecţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 1, 10, 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze sesizarea de neconstituţionalitate.
    12. Astfel, autorul sesizării este Guvernul României, titular al dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, în conformitate cu prevederile art. 146 lit. a) din Constituţie. Obiectul sesizării îl constituie o lege adoptată de Parlament, dar nepromulgată, încadrându-se deci în dispoziţiile art. 146 lit. a) din Constituţie. Cât priveşte termenul de sesizare a Curţii Constituţionale, se constată că, în calitate de Cameră decizională, Camera Deputaţilor a adoptat legea pe data de 10 iunie 2020, iar la data de 12 iunie 2020 aceasta a fost înaintată, pentru promulgare, Preşedintelui României. Sesizarea Guvernului a fost înregistrată la Curtea Constituţională în data de 1 iulie 2020, aşadar în interiorul termenului de 20 de zile prevăzut la art. 77 alin. (1) din Constituţie. Rezultă, prin urmare, că sesizarea este admisibilă sub aspectele analizate: autor, obiect, termen.
    13. Dispoziţiile constituţionale invocate sunt cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5), care consacră principiul securităţii juridice în statul de drept şi cele cuprinse în art. 135 alin. (2) lit. a), potrivit cărora statul trebuie să asigure protecţia concurenţei loiale.

    Analiza criticilor de neconstituţionalitate
    (1) Susţinerea privind încălcarea principiului securităţii juridice, reglementat de art. 1 alin. (3) şi alin. (5) din Constituţie, cu referire la calitatea şi previzibilitatea legii
    14. Se invocă, în esenţă, un paralelism legislativ determinat de faptul că o parte dintre textele legii reiau în mod identic sau similar soluţii propuse prin textele Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2020. Se încalcă astfel, potrivit sesizării, prevederile art. 16 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative şi se prefigurează o stare de incertitudine juridică generată de dispoziţiile contradictorii dintre cele două acte normative.
    15. Faţă de aceste critici, Curtea observă că, prin jurisprudenţa sa, a reţinut relevanţa normelor de tehnică legislativă în controlul de constituţionalitate, arătând că, deşi nu au valoare constituţională, prin reglementarea acestora legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea şi coordonarea legislaţiei, precum şi conţinutul şi forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ. Respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislaţii ce respectă principiul securităţii raporturilor juridice, având claritatea şi previzibilitatea necesare (Decizia nr. 420 din 3 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 883 din 1 noiembrie 2019, paragraful 59). Ca urmare, Curtea a reţinut, atunci când a constatat încălcarea principiului securităţii juridice, şi criteriile derivând din normele de tehnică legislativă a căror respectare ar fi condus la adoptarea unui act normativ care să respecte cerinţele de calitate a legii.
    16. În ceea ce priveşte art. 16 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, invocat de autorul sesizării, acesta are următorul cuprins: „(1) În procesul de legiferare este interzisă instituirea aceloraşi reglementări în mai multe articole sau alineate din acelaşi act normativ ori în două sau mai multe acte normative. Pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizează norma de trimitere. (2) În cazul existenţei unor paralelisme acestea vor fi înlăturate fie prin abrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice“. Sub acest aspect, examinând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, se constată că instanţa constituţională a fost chemată de mai multe ori să se pronunţe asupra încălcării art. 1 alin. (5) din Constituţie determinat de existenţa unor paralelisme legislative în sensul normelor de tehnică legislativă citate.
    17. Astfel, spre exemplu, prin Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 111, Decizia nr. 61 din 7 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 30 martie 2017, paragrafele 51 şi 52, Decizia nr. 612 din 3 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 23 noiembrie 2017, paragraful 55, Decizia nr. 45 din 30 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 5 martie 2018, paragraful 239, Decizia nr. 63 din 13 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 6 martie 2018, paragraful 55, sau Decizia nr. 420 din 3 iulie 2019, paragrafele 55 şi 58, precitată, Curtea a statuat, în esenţă, că ori de câte ori există o dublare sau o suprapunere între diverse soluţii sau ipoteze normative cuprinse în două sau mai multe articole ori legi, se constată existenţa unui paralelism legislativ contrar art. 1 alin. (5) din Constituţie. Totodată, în jurisprudenţa sa recentă, Curtea, prin Decizia nr. 154 din 6 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 15 mai 2020, paragraful 87, a statuat că un paralelism legislativ poate fi reţinut în condiţiile în care există „atât o suprapunere în privinţa obiectului de reglementare, cât şi a termenelor avute în vedere de legiuitorul primar şi, respectiv, delegat, fără ca legea adoptată să realizeze vreo corelare sub acest aspect cu ordonanţa de urgenţă a Guvernului în vigoare. Nu este prevăzută vreo abrogare expresă şi nici nu s-ar putea susţine abrogarea implicită a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 29/2020 ca efect al intrării în vigoare a legii“. Dacă o lege care are acelaşi obiect de reglementare cu un act normativ în vigoare nu prevede vreo dispoziţie referitoare la soluţionarea conflictului între aceste acte normative, generează situaţii de instabilitate şi incoerenţă legislativă, cu consecinţe negative asupra aplicării legii la cazurile concrete, din moment ce promovează soluţii legislative necorelate cu legislaţia în vigoare (Decizia nr. 155 din 6 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 4 iunie 2020, paragraful 73). Întro altă cauză, Curtea a adăugat că „există paralelism legislativ atât în situaţia în care se reglementează identic într-o anumită sferă a relaţiilor sociale, cât şi atunci când aceeaşi problemă este reglementată diferit, aşa cum s-a procedat în cazul de faţă. Astfel, chiar dacă cele două acte normative dispun prelungirea mandatelor autorităţilor administraţiei publice locale în condiţii diferit normate, ceea ce este esenţial pentru determinarea paralelismului legislativ este însăşi ideea de prelungire a mandatelor acestor autorităţi. Prin urmare, două autorităţi publice nu pot reglementa în mod concurent una şi aceeaşi soluţie legislativă într-o anumită sferă a relaţiilor sociale“, Curtea observând, totodată, că „termenele pentru care se dispune această prelungire se suprapun în mare parte, fiind similare ca interval temporal avut în vedere.“ (Decizia nr. 242 din 3 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 12 iunie 2020, paragrafele 84 şi 83). Toate aceste aspecte au dus la constatarea încălcării art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie.
    18. Astfel fiind, pentru a stabili dacă în cauză este încălcat principiul securităţii juridice în sensul jurisprudenţei citate, Curtea urmează să analizeze îndeplinirea criteriilor care rezultă din această jurisprudenţă, respectiv dacă există, în privinţa Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2020 şi a legii criticate: o suprapunere în privinţa obiectului de reglementare a celor două acte normative; o suprapunere în privinţa termenelor avute în vedere de legiuitorul primar şi, respectiv, delegat; necorelarea între actele normative cuprinzând suprapunerea de reglementare şi de termene avute în vedere.
    19. Curtea constată astfel că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2020 privind acordarea de către Ministerul Sănătăţii, prin direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, autorităţilor publice locale a necesarului de măşti de protecţie pentru familiile şi persoanele defavorizate de pe raza unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi pentru suplimentarea bugetului Ministerului Sănătăţii, din Fondul de rezervă bugetară aflat la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2020, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 434 din 22 mai 2020 şi a intrat în vigoare la aceeaşi dată.
    20. Potrivit preambulului ordonanţei de urgenţă a Guvernului, măsurile preconizate prin acest act normativ au în vedere faptul că „pentru combaterea răspândirii infecţiilor cu COVID-19 se impun a fi întreprinse, pe termen scurt, măsuri menite a constitui structuri flexibile capabile să surprindă îndeaproape şi cu promptitudine nevoile reale de sănătate ale populaţiei din comunităţi“.
    21. Ca urmare, potrivit art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2020,
    "(...) se aprobă punerea la dispoziţia autorităţilor publice locale a necesarului de măşti de protecţie pentru familiile şi persoanele defavorizate de pe raza unităţilor administrativ-teritoriale, definite ca fiind:
    a) persoanele din familiile beneficiare ale ajutorului social acordat în baza Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare;
    b) persoanele din familiile beneficiare de alocaţie pentru susţinerea familiei acordată în baza Legii nr. 277/2010 privind alocaţia pentru susţinerea familiei, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
    c) pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi sunt de până la 704 lei inclusiv, reprezentând nivelul indemnizaţiei sociale pentru pensionari prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2009 privind instituirea pensiei sociale minime garantate, aprobată prin Legea nr. 196/2009, cu modificările ulterioare;
    d) persoanele încadrate în grad de handicap care realizează venituri exclusiv din prestaţiile sociale prevăzute de art. 42 şi 58 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare."

    22. În conformitate cu art. 4 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă a Guvernului, „se acordă un număr de 50 de măşti de protecţie, pentru fiecare persoană prevăzută la art. 1, aferente unei perioade de 2 luni“.
    23. În ceea ce priveşte Legea privind acordarea de măşti pentru protecţia cetăţenilor români de virusul COVID-19, se constată că, potrivit expunerii de motive, în realizarea obiectivului vizat deopotrivă de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2020, aceasta are ca obiect regimul de achiziţie şi distribuţie a măştilor de protecţie pentru categoriile de cetăţeni vizate „pe durata pandemiei SARS-COV2“. În realizarea acestui deziderat, art. 4 din lege stabileşte că „prevederile prezentei legi se aplică până la încheierea pandemiei de coronavirus COVID-19, declarată oficial de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii“.
    24. Iniţiativa legislativă, de sorginte parlamentară, a fost înregistrată la Senat în data de 23 aprilie 2020, aşadar, cu aproximativ o lună înainte de intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2020. În data de 20 mai 2020 (aşadar, cu o zi înainte de intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2020), iniţiativa legislativă a fost înregistrată la Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională.
    25. Văzând succesiunea procesului legislativ în cazul celor două reglementări şi conţinutul lor normativ, Curtea constată că nu poate fi reţinută existenţa unui paralelism legislativ în sensul prohibit de art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, întrucât nu sunt întrunite cele trei criterii anterior enunţate. Chiar dacă au un obiect asemănător de reglementare, cele două acte normative nu se suprapun în privinţa termenelor avute în vedere de legiuitorul primar, respectiv delegat. Astfel, legiuitorul primar a stabilit regulile de achiziţie şi de distribuţie a măştilor de protecţie „până la încheierea pandemiei de coronavirus COVID-19, declarată oficial de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii“, în timp ce măsurile Guvernului sunt menite să răspundă imediat şi temporar aceleiaşi nevoi de reglementare, „pe termen scurt“, respectiv „aferente unei perioade de 2 luni“. Prin urmare, acţiunile celor două autorităţi publice, Parlamentul şi Guvernul, în calitate de legiuitor primar şi, respectiv, delegat, par mai degrabă complementare, în vederea atingerii aceluiaşi obiectiv de reglementare: achiziţionarea şi punerea la dispoziţia cetăţenilor de măşti de protecţie în contextul pandemiei de coronavirus „în vederea protecţiei acestora în actualul context epidemiologic“.
    26. Astfel fiind, Curtea constată că sunt neîntemeiate susţinerile potrivit cărora legea criticată încalcă principiul securităţii juridice, respectiv prevederile art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie.

    (2) Susţinerile privind încălcarea, prin art. 2 alin. (1) din lege, a obligaţiei statului de protejare a concurenţei loiale, consacrată de art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie
    27. Potrivit sesizării, „reglementarea faptului că achiziţia de măşti se face preponderent de la «producători interni» pune întro situaţie defavorabilă ceilalţi producători europeni şi nu asigură «protecţia concurenţei loiale» conform textului constituţional“.
    28. Curtea constată că această critică este, practic, o simplă afirmaţie, fără a fi însoţită de o motivare de natură să demonstreze încălcarea textului constituţional invocat, în ansamblul conţinutului normativ al art. 135 - Economia, care impune, deopotrivă, obligaţia statului de a proteja interesele naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară [art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie]. Sub acest aspect, Curtea a reţinut în jurisprudenţa sa că, în virtutea art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, statul are obligaţia de a asigura libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale, însă această sarcină nu are caracter absolut şi necondiţionat; dimpotrivă, în funcţie de specificul domeniului de reglementat, statul îşi poate modula intervenţia, astfel încât să asigure un echilibru între diferite interese divergente (Decizia nr. 135 din 10 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 19 mai 2015).
    29. În lipsa motivării în sensul arătat, Curtea nu se poate substitui autorului sesizării pentru a complini o cerinţă imperativă ce ţine de legala învestire a Curţii Constituţionale pentru soluţionarea obiecţiilor de neconstituţionalitate.

    30. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate invocată de Guvernul României şi constată că Legea privind acordarea de măşti pentru protecţia cetăţenilor români de virusul COVID-19 este constituţională în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 15 iulie 2020.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Prim-magistrat-asistent,
                    Marieta Safta


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016