Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 591 din 8 octombrie 2019  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. (1), (2) şi (3) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, în forma anterioară modificării operate prin Legea nr. 206/2016, precum şi a dispoziţiilor art. 63 alin. (1) şi (4) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, în forma republicată ca urmare a modificării operate prin Legea nr. 206/2016     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 591 din 8 octombrie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. (1), (2) şi (3) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, în forma anterioară modificării operate prin Legea nr. 206/2016, precum şi a dispoziţiilor art. 63 alin. (1) şi (4) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, în forma republicată ca urmare a modificării operate prin Legea nr. 206/2016

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 53 din 28 ianuarie 2020

┌───────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Senia │- │
│Costinescu │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘


    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 62 alin. (1), (2) şi (3) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, excepţie ridicată de Vasilica Crăciun în Dosarul nr. 1.202/111/CA/2017 al Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.758D/2017.
    2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 17 septembrie 2019, în prezenţa părţilor Uniunea Notarilor Publici din România şi Casa de Pensii a Notarilor Publici şi cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procurorul Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 8 octombrie 2019, când a pronunţat prezenta decizie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    3. Prin Încheierea din 8 noiembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.202/111/CA/2017, Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. (1), (2) şi (3) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995. Excepţia a fost ridicată de Vasilica Crăciun, reclamantă într-o cauză care are ca obiect anularea unor acte administrative.
    4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea arată că, deoarece face parte dintre drepturile fundamentale, dreptul la pensie, limitele lui, cotele de contribuţie, stagiile, obligaţiile şi celelalte aspecte care îl vizează nu pot fi stabilite decât prin lege, act normativ care poate fi supus controlului de constituţionalitate. Or, în condiţiile în care toate aceste aspecte sunt stabilite de Uniunea Naţională a Notarilor Publici printr-o hotărâre a Consiliului Uniunii (precum şi prin Regulamentul de funcţionare al Casei de Pensii a Notarilor Publici şi prin Statutul acesteia), ocolind în acest fel controlul de constituţionalitate care ar putea fi declanşat de orice persoană care justifică un interes, autoarea apreciază că se impune anularea acestor acte ca fiind nelegale.
    5. Mai mult, dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale întrucât stabilesc obligativitatea unui sistem privat de pensii, complementar celui public, adică o dublă obligaţie de contributivitate. Astfel, potrivit art. 62 alin. (2) din lege, deşi sunt asiguraţi în sistemul propriu de pensii, notarii publici nu beneficiază de excepţia specifică prevăzută la art. 150 din Codul fiscal, astfel că pentru activităţi independente datorează contribuţia de asigurări sociale şi la sistemul public de pensii. Autoarea excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate îi încalcă dreptul de proprietate asupra sumelor de bani pe care a fost obligată să le achite, sub sancţiunea suspendării din profesie, către Casa de Pensii a Notarilor Publici, sume stabilite prin regulamentul sau statutul acestei autorităţi, iar nu printr-o lege. De asemenea prevederea care impune obligaţia de a participa la două sisteme de pensii în acelaşi timp este neconstituţională, încălcând dreptul fundamental la pensie al persoanelor care au calitatea de notar public.
    6. Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că reglementarea unui sistem de pensii private obligatoriu pentru o anumită categorie profesională nu este de natură a încălca dreptul la pensie în condiţiile în care un astfel de sistem este complementar sistemului public de pensii. Pe de altă parte, posibilitatea unor autorităţi publice cu atribuţii în legătură cu organizarea profesiei de notar public de a adopta statutul şi regulamentul de funcţionare ale Casei de Pensii a Notarilor nu afectează în vreun fel dreptul la pensie al acestei categorii profesionale.
    7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctul lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 62 alin. (1), (2) şi (3) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 444 din 18 iunie 2014, care au următorul cuprins:
    "(1) În scopul stabilirii şi acordării pensiilor private, altele decât cele din sistemul public de pensii, sau, după caz, a ajutoarelor financiare notarilor publici, urmaşilor acestora cu drepturi proprii la pensie privată şi altor persoane din sistemul notarial care aderă la acest sistem de pensii, se înfiinţează, sub autoritatea Uniunii, Casa de Pensii a Notarilor Publici, denumită în continuare Casa de pensii, instituţie autonomă, de interes public, cu personalitate juridică, buget şi organe de conducere proprii, în condiţiile stabilite prin statutul acesteia, aprobat de Consiliul Uniunii.
(2) Sistemul de pensii prevăzut de prezenta lege este obligatoriu pentru notarii publici membri ai Uniunii şi complementar sistemului public de pensii la care notarii publici sunt obligaţi să contribuie, în condiţiile legii.
(3) Modul de organizare şi funcţionare, precum şi data de la care Casa de pensii îşi începe activitatea se stabilesc prin statut. Casa de pensii are sediul în municipiul Bucureşti, ştampilă şi siglă proprii, care cuprind cel puţin stema României şi denumirea, şi se înfiinţează, se organizează şi funcţionează fără îndeplinirea altor formalităţi.“"

    11. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, art. 62 din Legea nr. 36/1995 a fost modificat prin Legea nr. 206/2016 pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, iar legea a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 19 martie 2018. Ca urmare a republicării, dispoziţiile art. 62 au fost renumerotate, devenind art. 63, şi au în prezent următorul cuprins:
    "(1) În scopul stabilirii şi acordării pensiilor private se înfiinţează, sub autoritatea Uniunii, Casa de Pensii a Notarilor Publici, denumită în continuare Casa de pensii, instituţie autonomă, de interes public, cu personalitate juridică, în condiţiile stabilite prin statutul acesteia, aprobat de Consiliul Uniunii.
(2) Sistemul de pensii prevăzut de prezenta lege este obligatoriu pentru notarii publici membri ai Uniunii.
(3) Notarii publici pot contribui şi la sistemul public de pensii, în condiţiile legii.
(4) Modul de organizare şi funcţionare, precum şi data de la care Casa de pensii îşi începe activitatea se stabilesc prin statut. Casa de pensii are sediul în municipiul Bucureşti, ştampilă şi siglă proprii, care cuprind cel puţin stema României şi denumirea, şi se înfiinţează, se organizează şi funcţionează fără îndeplinirea altor formalităţi.“"

    12. Având în vedere, pe de o parte, Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a statuat că sintagma „în vigoare“, din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, şi, pe de altă parte, criticile de neconstituţionalitate formulate care vizează o situaţie juridică persistentă în timp (condiţiile formale şi materiale de stabilire a pensiei notarilor publici), Curtea reţine ca obiect al controlului de constituţionalitate dispoziţiile art. 62 alin. (1), (2) şi (3) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, în forma anterioară modificării operate prin Legea nr. 206/2016, precum şi dispoziţiile art. 63 alin. (1) şi (4) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, în forma republicată ca urmare a modificării operate prin Legea nr. 206/2016. Astfel, Curtea observă că dispoziţiile art. 63 alin. (1) şi (4) din lege, în forma modificată, preiau soluţiile legislative consacrate de art. 62 alin. (1) şi (3) din forma anterioară a legii, în vreme ce dispoziţiile cuprinse art. 63 alin. (2) şi (3) din lege, în forma modificată, preiau parţial soluţia legislativă reglementată de art. 62 alin. (2) din forma anterioară a legii, sub aspectul caracterului obligatoriu al sistemului de pensii prevăzut de această lege pentru notarii publici, şi modifică soluţia legislativă referitoare la contribuţia notarilor publici la sistemul public de pensii, transformând contribuţia obligatorie în contribuţie facultativă.
    13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 referitor la garantarea dreptului de proprietate privată şi ale art. 47 privind dreptul la pensie.
    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile Legii nr. 36/1995 sunt criticate dintr-o dublă perspectivă: (i) pe de o parte, pentru că aspecte esenţiale ale dreptului la pensie (de exemplu, cotele de contribuţie, stagiile, obligaţiile şi drepturile aferente) sunt stabilite de Uniunea Naţională a Notarilor Publici printr-o hotărâre a Consiliului Uniunii, precum şi prin Regulamentul de funcţionare al Casei de Pensii a Notarilor Publici şi prin Statutul acesteia, iar nu printr-un act de reglementare primară, şi, (ii) pe de altă parte, întrucât stabilesc obligativitatea unui sistem privat de pensii, complementar celui public, adică o dublă obligaţie de contributivitate în sarcina notarilor publici.
    15. Primul aspect criticat vizează dispoziţiile art. 62 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 36/1995, în forma anterioară modificării operate prin Legea nr. 206/2016, respectiv dispoziţiile art. 63 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 36/1995, în forma republicată, care reglementează înfiinţarea, sub autoritatea Uniunii, a Casei de Pensii a Notarilor Publici, instituţie autonomă, de interes public, cu personalitate juridică, buget şi organe de conducere proprii, având ca scop stabilirea şi acordarea pensiilor private sau a ajutoarelor financiare notarilor publici, urmaşilor acestora cu drepturi proprii la pensie privată, precum şi altor persoane din sistemul notarial care aderă la acest sistem de pensii. Casa de pensii are sediul în municipiul Bucureşti, ştampilă şi siglă proprii, iar modul de organizare şi funcţionare al acesteia se stabileşte prin statut.
    16. Din analiza conţinutului normativ rezultă că legea se limitează la a reglementa înfiinţarea Casei de Pensii a Notarilor Publici, stabilind scopul acestei instituţii şi aspecte generale privind funcţionarea sa. De asemenea legea prevede că prin statutul Casei de pensii, aprobat de Consiliul Uniunii, se dispune cu privire la modul de organizare şi funcţionare a instituţiei autonome, de interes public.
    17. În schimb, dispoziţiile art. 1 din Statutul Casei de Pensii a Notarilor Publici, aprobat prin Hotărârea nr. 449 din 11 decembrie 2012 a Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici (în prezent, anexa nr. 2 la Hotărârea Consiliului Uniunii nr. 73 din 17 mai 2018), prevăd că „Dreptul la pensiile private, respectiv la ajutoarele financiare, pentru notarii publici şi pentru urmaşii acestora, prevăzute de Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare lege, se exercită în condiţiile prezentului Statut, prin sistemul propriu de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, gestionat de casa de Pensii a Notarilor Publici din România“. Astfel, Statutul Casei de Pensii a Notarilor Publici stabileşte drepturile şi obligaţiile asiguraţilor, respectiv prestaţiile de asigurări sociale (art. 6), perioada de contribuţie (art. 7), categorii de pensii: pensia pentru limită de vârstă, pensia anticipată, pensia de invaliditate, pensia de urmaş (art. 8-14), calculul pensiilor (art. 15), actualizarea pensiilor (art. 16), categoriile de ajutoare financiare: ajutor financiar pentru retragerea din profesie şi ajutorul de deces (art. 17-19), emiterea deciziilor de pensionare (art. 20), contestaţiile împotriva deciziilor Casei de pensii (art. 21-23), contribuabilii la sistemul propriu de pensii (art. 24), asiguraţii sistemului (art. 25), contribuţiile asiguraţilor (art. 28).
    18. De asemenea Regulamentul de organizare şi funcţionare al Casei de Pensii a Notarilor Publici, aprobat prin Hotărârea nr. 449 din 11 decembrie 2012 a Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici (în prezent, anexa nr. 2 la Hotărârea Consiliului Uniunii nr. 74 din 17 mai 2018), prevede că „prestaţiile de asigurări sociale se acordă sub formă de pensii şi ajutoare financiare, în condiţiile prevăzute de Statut şi de prezentul Regulament“ (art. 3), stabilind cu privire la pensii: perioada de contribuţie (art. 4-6), categoriile de pensii (art. 7-26), calculul pensiei (art. 27-29), stabilirea şi plata pensiei (art. 30-43), actualizarea pensiilor (art. 44), respectiv cu privire la ajutoare financiare: categoriile (art. 45-52), stabilirea şi plata ajutorului (art. 53-57). Regulamentul mai prevede căile de atac împotriva deciziilor emise de Casa de pensii (art. 58-68), precum şi dispoziţii referitoare la contribuabili (art. 69-73) şi contribuţia de asigurări sociale (art. 74-97).
    19. Dreptul la pensie are consacrare constituţională în cuprinsul dispoziţiilor art. 47 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit cărora „Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii“. Aşadar, dreptul la pensie reprezintă unul dintre drepturile fundamentale recunoscute în România, atât la nivel constituţional, cât şi infraconstituţional. Cu privire la sfera de cuprindere a acestui drept, Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat că este „un drept preconstituit încă din perioada activă a vieţii individului, acesta fiind obligat prin lege să contribuie la bugetul asigurărilor sociale de stat procentual, raportat la nivelul venitului realizat. Corelativ, se naşte obligaţia statului ca în perioada pasivă a vieţii individului să îi plătească o pensie al cărei cuantum să fie guvernat de principiul contributivităţii, cele două obligaţii fiind intrinsec şi indisolubil legate. Scopul pensiei este acela de a compensa în perioada pasivă a vieţii persoanei asigurate contribuţiile vărsate de către aceasta la bugetul asigurărilor sociale de stat în temeiul principiului contributivităţii şi de a asigura mijloacele de subzistenţă a celor care au dobândit acest drept în condiţiile legii (perioadă contributivă, vârstă de pensionare etc.). Astfel, statul are obligaţia pozitivă de a lua toate măsurile necesare realizării acestei finalităţi şi de a se abţine de la orice comportament de natură a limita dreptul la asigurări sociale“ (Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010). Invocând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 12 aprilie 2006, pronunţată în Cauza Stec şi alţii împotriva Regatului Unit, şi Hotărârea din 18 februarie 2009, pronunţată în Cauza Andrejeva împotriva Letoniei), Curtea a mai arătat că „art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie nu vizează un drept de a dobândi proprietatea în sistemul regimului de securitate socială. Este la libera apreciere a statului de a decide cu privire la aplicarea oricărui regim de securitate socială sau de a alege tipul ori cuantumul beneficiilor pe care le acordă în oricare dintre aceste regimuri. Singura condiţie impusă statului este aceea de a respecta art. 14 din Convenţie privind nediscriminarea. Dacă, în schimb, statul a adoptat o legislaţie care reglementează drepturi provenite din sistemul de asigurări sociale - indiferent dacă acestea rezultă sau nu din plata unor contribuţii -, acea legislaţie trebuie să fie considerată ca generând un interes patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie. Cu alte cuvinte, Curtea a abandonat distincţia dintre beneficiile de natură contributivă şi cele necontributive sub aspectul incidenţei art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie“. Curtea a menţionat, în continuare, că norma constituţională cuprinsă în art. 47 alin. (2) nu califică dreptul la pensie doar din perspectiva unui interes patrimonial al persoanei, ci, „consacrând în mod expres dreptul la pensie ca un drept fundamental, impune statului obligaţii constituţionale suplimentare, astfel încât să se asigure un nivel de ocrotire a acestui drept superior celui prevăzut de Convenţie şi de protocoalele sale adiţionale“.
    20. Pornind de la cele stabilite expres de norma constituţională, pe de o parte, şi de jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, pe de altă parte, rezultă obligaţia statului de a lua măsurile de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor săi un nivel de trai decent, respectiv de a reglementa cadrul normativ care să asigure acestora beneficiul drepturilor sociale consacrate constituţional. Norma constituţională dispune ca o astfel de transpunere să fie realizată prin „lege“, iar drepturile sociale recunoscute să fie acordate „în condiţiile legii“.
    21. Conceptul de lege utilizat de norma constituţională are un înţeles propriu, care se fundamentează pe două criterii: cel formal sau organic şi cel material sau substanţial.
    22. Potrivit criteriului formal sau organic, legea se caracterizează ca fiind un act al autorităţii legiuitoare, ea identificându-se prin organul chemat să o adopte şi prin procedura ce trebuie respectată în acest scop. Această concluzie rezultă din coroborarea dispoziţiilor art. 61 alin. (1) teza a doua din Constituţie, republicată, conform cărora „Parlamentul este[...] unica autoritate legiuitoare a ţării“, cu prevederile art. 76, 77 şi 78, potrivit cărora legea adoptată de Parlament este supusă promulgării de către Preşedintele României şi intră în vigoare la trei zile după publicarea ei în Monitorul Oficial al României, dacă în conţinutul său nu este prevăzută o altă dată ulterioară.
    23. Criteriul material sau substanţial are în vedere conţinutul reglementării, definindu-se în considerarea obiectului normei, respectiv a naturii relaţiilor sociale reglementate. Astfel, îndeplinesc acest criteriu alături de lege, în sens formal, şi ordonanţele Guvernului (atât cele simple, cât şi cele de urgenţă). Adoptând aceste acte normative, organul administrativ exercită o competenţă legislativă prin atribuire, astfel că, deşi ordonanţa nu reprezintă o lege în sens formal, ci un act administrativ, ea reglementează în domeniul legii, fiind asimilată acesteia prin efectele pe care le produce, respectând sub acest aspect criteriul material.
    24. În consecinţă, întrucât un act juridic normativ, în general, se defineşte atât prin formă, cât şi prin conţinut, legea, în sens larg, deci cuprinzând şi actele asimilate, este rezultatul combinării celor două criterii.
    25. Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că reglementarea la nivel infraconstituţional a dreptului fundamental la pensie nu se poate realiza decât prin adoptarea unor legi, ordonanţe simple sau de urgenţă ale Guvernului (acte de reglementare primară) care să întrunească standardele de calitate, respectiv claritate, previzibilitate şi accesibilitate.
    26. Analizând excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea reţine că aspectele esenţiale ale dreptului la pensie al notarilor publici, deci ale unui drept fundamental al cetăţenilor aparţinând acestei categorii profesionale, nu au fost stabilite printr-un act de reglementare primară, ci prin acte cu caracter administrativ, cu forţă juridică inferioară legii, emise de Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, organul de conducere al organizaţiei profesionale.
    27. Astfel, Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, în mod contrar dispoziţiilor art. 47 alin. (2) din Legea fundamentală, nu cuprinde aspecte substanţiale, esenţiale în materia dreptului fundamental la pensie, precum: contribuabilii la sistemul propriu de pensii, persoanele asigurate, contribuţiile asiguraţilor, perioada de contribuţie, categoriile de pensii, calculul pensiilor, categoriile de ajutoare financiare, emiterea deciziilor de pensionare, căile de atac împotriva deciziilor emise de Casa de pensii a Notarilor Publici şi alte asemenea elemente.
    28. Or, reglementarea dreptului la pensie nu poate fi realizată prin acte administrative cu caracter normativ, cu rang infralegal, care nu respectă exigenţele de stabilitate, previzibilitate şi accesibilitate, inerente unui act de reglementare primară.
    29. Mai mult, având în vedere că actele de reglementare secundară au, de obicei, un grad sporit de instabilitate, suportând schimbări succesive în timp, delegarea implicită, prin omisiunea deliberată de reglementare la nivel de normă primară, a atribuţiei de reglementare a elementelor esenţiale ale dreptului la pensie către organul de conducere al unei organizaţii profesionale determină o stare de incertitudine juridică, cu consecinţe prejudiciabile asupra drepturilor persoanelor care, în temeiul legii, fac parte din respectiva organizaţie profesională. Or, este de notorietate faptul că actele administrative cu caracter normativ pot fi emise numai pe baza şi în executarea legii, trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise şi nu pot conţine soluţii normative care să înlocuiască legea.
    30. Pentru argumentele expuse, Curtea constată că dispoziţiile art. 62 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 36/1995, în forma anterioară modificării operate prin Legea nr. 206/2016, precum şi dispoziţiile art. 63 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 36/1995, în forma republicată ca urmare a modificării operate prin Legea nr. 206/2016, care păstrează în dreptul pozitiv soluţia legislativă criticată de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, încalcă prevederile constituţionale ale art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie, precum şi cele ale art. 1 alin. (5), în componenta sa referitoare la previzibilitatea şi accesibilitatea legii, întrucât persoanele care cad sub incidenţa legii se pot raporta doar la prevederile lacunare ale acesteia, astfel că nu sunt în măsură să îşi adapteze conduita în mod corespunzător şi nici să aibă reprezentarea precisă a drepturilor lor, care, deşi au consacrare constituţională, nu se regăsesc în cadrul normativ adoptat de statul român. Sub acest aspect, Curtea reţine că statul nu şi-a îndeplinit obligaţia constituţională referitoare la măsurile de protecţie socială, care să asigure cetăţenilor săi care exercită profesia de notar public beneficiul dreptului la pensie.
    31. Cel de-al doilea aspect vizează dispoziţiile art. 62 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, în forma anterioară modificării operate prin Legea nr. 206/2016, care stabilesc că „Sistemul de pensii prevăzut de prezenta lege este obligatoriu pentru notarii publici membrii ai Uniunii şi complementar sistemului public de pensii la care notarii publici sunt obligaţi să contribuie, în condiţiile legii“. Nemulţumirea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate vizează dubla obligaţie de contributivitate (atât în sistemul privat de pensii al notarilor publici, cât şi în sistemul public de pensii) care rezultă din aplicarea dispoziţiilor legale. Curtea constată, pe de o parte, că legea califică sistemul public de pensii ca fiind unul complementar celui privat, şi, pe de altă parte, că notarii publici sunt obligaţi să contribuie la sistemul public de pensii „în condiţiile legii“. Or, analizând „condiţiile legii“ care sunt aplicabile în determinarea obligaţiilor legale ale notarilor publici cu privire la contributivitatea în sistemul public de pensii, Curtea reţine că dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, în forma în vigoare la data la care dispoziţiile criticate erau, de asemenea, în vigoare, stabilesc în primul alineat categoriile de persoane care sunt asigurate în mod obligatoriu în cadrul sistemului public de pensii (printre care „IV. persoanele care realizează venituri din activităţi independente, pentru care se datorează contribuţie de asigurări sociale, conform prevederilor Codului fiscal“), iar, în al doilea alineat al aceluiaşi articol, legiuitorul se referă la persoanele care nu sunt asigurate obligatoriu în acest sistem de pensii, dar care pot opta pentru a fi asigurate, în mod facultativ („Se pot asigura în sistemul public de pensii, pe bază de contract de asigurare socială, în condiţiile prezentei legi, avocaţii, personalul clerical şi cel asimilat din cadrul cultelor recunoscute prin lege, neintegrate în sistemul public, precum şi orice persoană care doreşte să se asigure, respectiv să îşi completeze venitul asigurat“). Cu alte cuvinte, Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, la care norma criticată face trimitere prin utilizarea sintagmei „în condiţiile legii“, prevedea notarii publici în categoria de persoane care erau asigurate în mod obligatoriu în cadrul sistemului public de pensii. Astfel, notarii publici aveau obligaţia de a efectua plata unei contribuţii în sistemul public de pensii pentru veniturile obţinute din activităţile profesionale desfăşurate, aşa încât realizau un stagiu de cotizare suplimentar în acest sistem şi beneficiau de valorificarea acestei perioade la calculul pensiei pentru limită de vârstă, potrivit art. 52 şi următoarele din Legea nr. 263/2010.
    32. Curtea constată că soluţia legislativă care a consacrat o asemenea tipologie de contributivitate obligatorie cumulată - sistem public şi privat, în interiorul profesiei - asemenea soluţiei legislative în vigoare în prezent, respectiv art. 63 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 36/1995, în forma republicată ca urmare a modificării operate prin Legea nr. 206/2016, care consacră contributivitatea facultativă în sistemul public de pensii, constituie opţiunea legiuitorului în materia politicilor sociale din domeniul pensiilor, opţiune care se plasează în marja proprie de apreciere şi nu este de natură a afecta dreptul fundamental la pensie al persoanelor contribuitoare de vreme ce acestea, la deschiderea dreptului la pensie aferent celor două sisteme, beneficiază de drepturile corespunzătoare.
    33. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    1. Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Vasilica Crăciun în Dosarul nr. 1.202/111/CA/2017 al Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 62 alin. (1) şi (3) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, în forma anterioară modificării operate prin Legea nr. 206/2016, precum şi dispoziţiile art. 63 alin. (1) şi (4) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, în forma republicată ca urmare a modificării operate prin Legea nr. 206/2016, sunt neconstituţionale.
    2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 62 alin. (2) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, în forma anterioară modificării operate prin Legea nr. 206/2016, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 8 octombrie 2019.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent-şef,
                    Mihaela Senia Costinescu

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016