Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 575 din 9 iulie 2020  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 575 din 9 iulie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 988 din 26 octombrie 2020

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina-Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Viorel Sănduleac în Dosarul nr. 24.381/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.459D/2019.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.786D/2019 şi nr. 1.874D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Niculae Gheorghiu şi Florin Gheorghiu în Dosarul nr. 4.384/118/2017, şi, respectiv, de Hilde-Gilda Chiriuc, în Dosarul nr. 1.515/3/2019 ale Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă şi, respectiv, ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.
    4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    5. Având în vedere excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele anterior menţionate, Curtea pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.786D/2019 şi nr. 1.874D/2019 la Dosarul nr. 1.459D/2019. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.786D/2019 şi nr. 1.874D/2019 la Dosarul nr. 1.459D/2019, care este primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    7. Prin Încheierile din 8 martie 2019, 24 aprilie 2019 şi, respectiv, 30 mai 2019, pronunţate în dosarele nr. 24.381/3/2018, nr. 4.384/118/2017 şi, respectiv, nr. 1.515/3/2019, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă, Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă şi, respectiv, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepţia a fost ridicată de Viorel Sănduleac, de Niculae Gheorghiu şi Florin Gheorghiu şi, respectiv, de Hilde-Gilda Chiriuc în cauze având ca obiect soluţionarea acţiunii privind emiterea unei dispoziţii de stabilire a măsurilor compensatorii sub formă de puncte pentru un imobil-teren, în contradictoriu cu municipiul Bucureşti, prin primar, soluţionarea apelului formulat împotriva unei sentinţei civile prin care a fost respinsă ca tardiv introdusă acţiunea privind obligarea primarului municipiului Constanţa la soluţionarea unei notificări privind restituirea în natură a unui imobil, teren şi construcţie şi, respectiv, soluţionarea acţiunii privind obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor la acordarea de măsuri reparatorii pentru un imobil, în temeiul Legii nr. 165/2013.
    8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că reglementarea unui termen de decădere pentru valorificarea unui drept cu caracter absolut, cum este dreptul de proprietate, contravine dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul de proprietate, precum şi accesului liber la justiţie.
    9. Se arată, în esenţă, că dreptul persoanelor care se consideră îndreptăţite de a se adresa justiţiei, în cazul în care entitatea învestită de lege cu soluţionarea notificării nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 din Legea nr. 165/2013, nu poate fi restricţionat, prin impunerea unui termen, cum este termenul de 6 luni prevăzut de textul de lege criticat, mai ales că momentul curgerii acestui termen nu este în mod clar definit de lege, ci este lăsat la latitudinea entităţii învestite de lege. Se mai arată că termenul prevăzut de textul de lege criticat încalcă dreptul de acces liber la justiţie şi principiul constituţional al statului de drept, deoarece entitatea învestită de lege are posibilitatea soluţionării notificării chiar şi după expirarea termenelor instituite prin art. 33 alin. (1) din lege, ceea ce conduce la posibilitatea ca sesizarea instanţei de judecată, pentru a se pronunţa pe fondul notificării, să se poată face în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei entităţii învestite de lege, prin urmare după expirarea termenului prevăzut prin textul de lege criticat.
    10. Se mai susţine şi încălcarea dreptului convenţional la un proces echitabil, dat fiind perioada îndelungată de timp în care entitatea învestită de lege nu a soluţionat notificarea. Se arată că nerespectarea termenului de 6 luni, pentru exercitarea dreptului la acţiune, este datorată culpei entităţii învestite de lege cu soluţionarea notificării, care nu a comunicat data finalizării procesului de soluţionare a notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, în condiţiile în care, în cauză, notificarea a fost depusă cu respectarea termenului instituit prin art. 22 alin. (1) din acest din urmă act normativ.
    11. Se mai arată că acţiunea în revendicare, ca mijloc de apărare a dreptului de proprietate, are un caracter imprescriptibil, tocmai ca o consecinţă directă şi firească a caracterului absolut al dreptului de proprietate. În aceste condiţii, o limitare în timp a exercitării acestui drept, ca efect al impunerii unor proceduri administrative adoptate prin acte normative, apare ca fiind în contradicţie atât cu dispoziţiile Legii fundamentale, cât şi cu cele prevăzute în Codul civil, ca lege organică. În acelaşi timp, se susţine că reglementarea unui termen de decădere pentru valorificarea dreptului de proprietate contravine naturii juridice a dreptului de proprietate, care este un drept real principal.
    12. Se arată, în esenţă, că prevederile legale criticate încalcă dreptul la moştenire, dar şi dreptul la proprietatea privată, deoarece moştenitorii persoanelor care se consideră îndreptăţite la restituire sunt prejudiciaţi de reglementarea termenului de decădere de 6 luni în care se pot adresa justiţiei, în cazul în care notificarea nu a fost soluţionată de entitatea învestită de lege. Or, câtă vreme succesorii şi-au manifestat opţiunea succesorală, nu vor mai putea să fie ţinuţi de alte termene, care să împiedice intrarea în posesia moştenirii.
    13. Totodată, se susţine că soluţia legislativă criticată este în contradicţie şi cu prevederile art. 17 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dat fiind faptul că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale (Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012), respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislaţii care respectă principiul securităţii raporturilor juridice.
    14. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază că scopul afirmat al art. 35 din Legea nr. 165/2013 nu corespunde mecanismului operaţiunii de acordare de despăgubiri pentru imobilele confiscate ilegal de către stat, arătându-se că instanţa constituţională urmează să aprecieze dacă se poate vorbi despre echilibrarea riscurilor în situaţia în care persoana îndreptăţită la despăgubiri poate să acceadă la recunoaşterea proprietăţii asupra imobilelor şi acordarea unor sume de bani în echivalent pentru pierderea lor. Instanţa de judecată consideră că există aparenţa ca modalitatea în care a fost reglementat termenul de introducere a cererii de acordare de despăgubiri pentru imobile să afecteze dreptul de proprietate privată, garantat de art. 44 din Constituţie, întrucât proprietarii sunt obligaţi să renunţe la dreptul la despăgubiri, având în vedere că s-a depăşit termenul de introducere al acţiunii. Instanţa de judecată mai apreciază că aceste restrângeri ale dreptului de proprietate al reclamantului nu pot fi justificate, din perspectiva art. 53 din Constituţie, de necesitatea protejării drepturilor statului, întrucât se aduce atingere însuşi dreptului de proprietate, fără ca legiuitorul să prevadă plata unor compensaţii către beneficiari pentru drepturile de despăgubiri de care sunt lipsiţi.
    15. Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că instituirea unor termene constrângătoare pentru depunerea documentaţiei doveditoare a dreptului pretins, ca şi a unora pentru soluţionarea notificărilor evidenţiate la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, cât şi ulterior, a unor termene de contestare a dispoziţiilor emise ori de atacare a pasivităţii unităţii deţinătoare se înscrie în sfera măsurilor menite să conducă la finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent a bunurilor care intră în sfera de reglementare a Legii nr. 10/2001, dar şi să asigure aplicarea eficientă a Legii nr. 165/2013. Se mai apreciază că nu sunt încălcate dispoziţiile constituţionale invocate, întrucât legea specială a reglementat anumite etape în parcursul soluţionării notificărilor, şi cărora în mod obiectiv le corespund termene de finalizare.
    16. Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că textul de lege nu poate fi considerat că încalcă dreptul la moştenire întrucât moştenitorii nu pot pretinde mai multe drepturi decât autorii lor, care au fost ţinuţi de dispoziţiile legii speciale. Legile de reparaţie s-au preocupat în mod deosebit de succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moştenirea, aceştia fiind repuşi de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cererea de restituire având valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită, însă acceptarea succesiunii şi calitatea de persoană îndreptăţită presupun şi parcurgerea procedurii, astfel cum a fost edictată de legiuitor, inclusiv sub aspectul termenelor. Raţiuni ce ţin de necesitatea soluţionării într-un termen rezonabil a cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti justifică în mod obiectiv soluţia legislativă criticată, care asigură în mod eficient un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul urmărit - soluţionarea pe fond a dosarelor administrative de către instanţele judecătoreşti - şi mijloacele procedurale utilizate.
    17. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
    18. Avocatul Poporului, în punctele de vedere exprimate în dosarele nr. 1.459D/2019 şi nr. 1.786D/2019, consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că, prin faptul că legiuitorul a impus noi termene pentru soluţionarea notificărilor, iar ulterior, pentru sesizarea instanţei de judecată, în situaţia în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi art. 34 din Legea nr. 165/2013, nu se aduce atingere principiilor constituţionale, întrucât persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti, în condiţiile impuse de lege. În esenţă, dreptul de acces la tribunal nu este absolut, existând posibilitatea limitărilor implicit admise, iar statele se bucură de o anumită marjă de apreciere în reglementarea unor astfel de limitări. Astfel, textul de lege criticat conferă persoanelor interesate dreptul de a se adresa instanţei pentru ca aceasta să se pronunţe asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi să soluţioneze, de fapt, notificarea lăsată în nelucrare de entitatea învestită de lege. Acest drept poate fi exercitat într-un interval de 6 luni, care începe să curgă de la expirarea termenelor prevăzute la art. 33, termene pe care Legea nr. 165/2013 le acordă entităţilor învestite pentru soluţionarea notificărilor. Invocă în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
    19. Se mai apreciază că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate, dat fiind faptul că nu aduc atingere dreptului de proprietate privată în substanţa sa, atât timp cât, printr-un act administrativ sau al instanţei de judecată, acesta nu este suprimat. Astfel, stabilirea conţinutului şi a limitelor dreptului de proprietate constituie atributul exclusiv al legiuitorului, în temeiul art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit căruia atât conţinutul, cât şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
    20. Se mai apreciază că, în plus, posibilitatea părţilor interesate de a obţine recunoaşterea dreptului prin intermediul instanţei de judecată nu face altceva decât să dea expresie prevederilor art. 52 alin. (1) din Constituţie, referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.
    21. Totodată, se apreciază că prevederile legale criticate nu aduc atingere dispoziţiilor referitoare la dreptul internaţional şi intern reglementat prin art. 11 din Constituţie. Astfel, Legea nr. 165/2013 a fost adoptată de legiuitor ca urmare a pronunţării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, prin care au fost reţinute în sarcina statului român obligaţia implementării unor proceduri simplificate şi eficiente, întemeiate pe măsuri legislative şi pe o practică judiciară şi administrativă coerentă, precum şi obligaţia adoptării unor reguli de procedură clare şi simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită.
    22. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:
    23. Curtea Constituţională a fost sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    24. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, potrivit cărora: „(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.“
    25. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) referitoare la statul de drept, art. 11 alin. (1) referitoare la îndeplinirea de către statul român a obligaţiilor ce îi revin din tratatele la care este parte, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 44 - Dreptul de proprietate privată, art. 46 - Dreptul la moştenire, art. 52 alin. (1) referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi art. 142 alin. (1) privind rolul Curţii Constituţionale. De asemenea este invocat în mod expres art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, cuprins în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 1 - Protecţia proprietăţii, cuprins în Primul Protocol adiţional la Convenţie.
    26. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 stabilesc termenul în care persoana care se consideră îndreptăţită poate ataca în faţa instanţei de judecată lipsa emiterii, de către entitatea învestită de lege, a deciziei privitoare la imobilul revendicat, şi anume 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor. În acest sens, prevederile art. 33 din Legea nr. 165/2013 instituie termene de 12, 24 şi 36 de luni, în sarcina entităţilor învestite de lege, pentru a soluţiona cererile de restituire formulate în temeiul legilor reparatorii, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, şi pentru a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora.
    27. Aşadar, potrivit prevederilor exprese ale textului de lege criticat, termenul de 6 luni, instituit pentru exercitarea acţiunii în justiţie, curge de la data expirării termenelor prevăzute pentru soluţionarea notificărilor, dată de la care persoana îndreptăţită se poate adresa instanţei de judecată, pentru ca aceasta să se pronunţe asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi să soluţioneze, în fapt, notificarea lăsată în nelucrare de entitatea învestită de lege. Prin urmare, contrar susţinerilor autorilor excepţiei, după expirarea termenelor instituite de lege pentru soluţionarea notificărilor, persoana care se consideră îndreptăţită nu trebuie să aştepte emiterea deciziei de admitere sau de respingere a acestora, ci se poate adresa justiţiei, pentru soluţionarea pe fond a notificării.
    28. În motivarea excepţiei se mai susţine că perioada îndelungată de timp care a trecut de la depunerea notificării la entitatea învestită de lege, nesoluţionată la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, este de natură să încalce dreptul la un proces echitabil, dată fiind şi culpa entităţii învestite de lege cu soluţionarea notificării, care nu a comunicat data finalizării procesului de soluţionare a notificărilor, de la care începe să curgă termenul de 6 luni, pentru exercitarea dreptului de acţiune în justiţie.
    29. În legătură cu aceste susţineri, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 786 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 10 februarie 2017, paragraful 16, a statuat că stabilirea unor noi termene, în care entităţile învestite trebuie să soluţioneze notificările, de la expirarea cărora persoana îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti, inclusiv în situaţia reglementată de art. 35 alin. (2) din aceeaşi lege (când se constată refuzul nejustificat de soluţionare a notificării), se înscrie în raţiunea pentru care legea însăşi a fost concepută, aceea de a crea un mecanism care să confere eficienţă procesului reparatoriu al măsurilor abuzive de preluare a unor imobile în timpul regimului comunist. Se asigură, în acelaşi timp, şi certitudinea finalizării acestuia, inclusiv prin reglementarea legală expresă a posibilităţii persoanei care se consideră îndreptăţită de a acţiona împotriva refuzului nejustificat al entităţii de a răspunde la notificare.
    30. Curtea Constituţională a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei sale, a unui drept - subiectiv ori procesual -, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă (a se vedea, în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 201 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, sau Decizia nr. 754 din 20 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 23 octombrie 2012). În consecinţă, Curtea a stabilit că instituirea, prin dispoziţiile Legii nr. 165/2013, a unor termene înăuntrul cărora entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor au obligaţia de a le soluţiona, şi după a căror expirare persoana interesată are posibilitatea de a se adresa instanţei competente, nu contravine prevederilor art. 21 din Constituţie referitoare la accesul liber la justiţie.
    31. De asemenea, prin Decizia nr. 685 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 4 februarie 2015, Curtea Constituţională a constatat că, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, persoanele interesate se puteau adresa justiţiei pentru atacarea refuzului nejustificat doar în temeiul Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. XX din 19 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 12 noiembrie 2007, pronunţată într-un recurs în interesul legii prin care recunoscuse, în lipsa unei reglementări legale exprese, această posibilitate. Or, în prezent, prin art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 a fost normativizată această posibilitate consacrată anterior doar pe cale jurisprudenţială, stabilindu-se un cadru procesual în care acest drept să fie exercitat, în contextul economico-financiar al statului român descris în expunerea de motive a Legii nr. 165/2013 şi având în vedere şi cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României.
    32. Totodată, prin Decizia nr. 113 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 23 mai 2016, paragraful 23, Curtea a statuat că regula constituţională a accesului liber la justiţie semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime i-au fost încălcate, iar nu faptul că acest drept de acces la justiţie nu poate fi supus niciunei condiţionări. În situaţia reglementată de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, condiţionarea o reprezintă necesitatea împlinirii termenelor prevăzute la art. 33 şi art. 34 din lege, termene în legătură cu care instanţa de contencios constituţional a apreciat că se conformează exigenţelor constituţionale şi convenţionale.
    33. Cele statuate în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
    34. În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la culpa entităţilor învestite de lege, în ipoteza în care acestea nu fac publice informaţiile cu privire la numărul de notificări rămase nesoluţionate, astfel încât persoanele care se consideră îndreptăţite nu au posibilitatea să cunoască termenul instituit de lege pentru soluţionarea notificărilor la nivelul fiecărei entităţi, respectiv de 12 luni [art. 33 alin. (1) lit. a)], 24 de luni [art. 33 alin. (1) lit. b)] sau respectiv 36 de luni [art. 33 alin. (1) lit. c)] din Legea nr. 165/2013, în funcţie de care se calculează termenul de 6 luni, în care poate fi exercitat dreptul la acţiune, Curtea reţine că acestea nu reprezintă veritabile motive de neconstituţionalitate a normei legale.
    35. Astfel, aprecierea, de la caz la caz, asupra îndeplinirii obligaţiei de afişare, la sediul fiecărei entităţi, a datelor privind numărul cererilor rămase nesoluţionate, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, şi de publicare a acestora pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor reprezintă o chestiune de fapt, lăsată la aprecierea instanţei de judecată, pe baza probatoriului administrat, astfel încât stabilirea acesteia intră în competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti. În sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale (cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 19 din 21 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 18 martie 2003), este atribuţia instanţelor de judecată să interpreteze şi să determine dispoziţiile legale aplicabile în raport cu starea de fapt stabilită. În acord cu prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea nu poate modifica sau completa prevederea legală supusă controlului şi nici nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra înţelesului său contrar Constituţiei.
    36. În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la încălcarea caracterului absolut al dreptului de proprietate privată, prin instituirea unui termen de decădere, de 6 luni, în care persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei pentru soluţionarea notificării de restituire, lăsată în nelucrare de entitatea învestită de lege, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materia Legii nr. 165/2013, nu se poate pune problema unor atingeri aduse unui drept câştigat, câtă vreme decizia/dispoziţia entităţii învestite cu soluţionarea notificării/decizia instanţei de judecată nu a produs efecte directe în patrimoniul persoanei îndreptăţite la restituire. Aceasta, deoarece până la emiterea deciziei de compensare în puncte de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor - ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 - persoana îndreptăţită la restituire are o simplă expectanţă de a dobândi măsurile reparatorii instituite prin lege, iar nu un drept efectiv, concretizat într-un drept de creanţă izvorât din titlul de despăgubire/decizia de compensare în puncte.
    37. În subsidiar, Curtea mai reţine că decăderea din dreptul de a sesiza instanţa nu este echivalentă cu pierderea dreptului la măsuri reparatorii, notificarea urmând a fi soluţionată de entitatea învestită de lege.
    38. Pentru aceleaşi considerente, în cauză nu pot fi reţinute nici susţinerile referitoare la încălcarea dreptului la moştenire.
    39. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Viorel Sănduleac în Dosarul nr. 24.381/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă, de Niculae Gheorghiu şi Florin Gheorghiu în Dosarul nr. 4.384/118/2017 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă şi, respectiv, de Hilde-Gilda Chiriuc în Dosarul nr. 1.515/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi constată că prevederile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă, Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă şi, respectiv, Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 9 iulie 2020.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Irina-Loredana Gulie

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016