Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 572 din 9 iulie 2020  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (3^1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/1997 privind protecţia copilului aflat în dificultate    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 572 din 9 iulie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (3^1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/1997 privind protecţia copilului aflat în dificultate

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 995 din 28 octombrie 2020

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina-Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (3^1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/1997 privind protecţia copilului aflat în dificultate, excepţie ridicată de Sindicatul Salariaţilor din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Maramureş, în numele membrilor de sindicat Adam Monica şi alţii, în Dosarul nr. 919/100/2018 al Tribunalului Maramureş - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.066D/2019.
    2. La apelul nominal, lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.067D/2019, nr. 1.068D/2019, nr. 1.069D/2019, nr. 1.070D/2019, nr. 1.071D/2019, nr. 1.072D/2019, nr. 1.073D/2019, nr. 1.074D/2019, nr. 1.075D/2019, nr. 1.076D/2019, nr. 1.077D/2019, nr. 1.078D/2019, nr. 1.079D/2019, nr. 1.080D/2019, nr. 1.081D/2019 şi nr. 1.082D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (3^1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/1997 privind protecţia copilului aflat în dificultate, excepţie ridicată de Sindicatul Salariaţilor din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Maramureş, în numele membrilor de sindicat Bud Maria Gabriela şi alţii [Dosarul nr. 1.067D/2019], Contiu Viorel şi alţii [Dosarul nr. 1.068D/2019], Fogel Iudit şi alţii [Dosarul nr. 1.069D/2019], Merce Livia şi alţii [Dosarul nr. 1.070D/2019], Oiegas Carmen Elena şi alţii [Dosarul nr. 1.071D/2019], Pomian Mariana şi alţii [Dosarul nr. 1.072D/2019], Talpos Angela şi alţii [Dosarul nr. 1.073D/2019], Burzo Ana Eluca şi alţii [Dosarul nr. 1.074D/2019], Petrut Viorica şi alţii [Dosarul nr. 1.075D/2019], Bartos I. Robert şi alţii [Dosarul nr. 1.076D/2019], Ierima Maria şi alţii [Dosarul nr. 1.077D/2019], Rosca Maria şi alţii [Dosarul nr. 1.078D/2019], Barlea Gheorghe şi alţii [Dosarul nr. 1.079D/2019], Hotea Ioana şi alţii [Dosarul nr. 1.080D/2019], Bujor Marius şi alţii [Dosarul nr. 1.081D/2019] şi, respectiv, Nemes Viorica şi alţii [Dosarul nr. 1.082D/2019], în dosarele nr. 2.342/100/2018, nr. 2.343/100/2018, nr. 2.344/100/2018, nr. 2.345/100/2018, nr. 2.346/100/2018, nr. 2.347/100/2018, nr. 2.348/100/2018, nr. 2.349/100/2018, nr. 2.350/100/2018, nr. 2.351/100/2018, nr. 2.352/100/2018, nr. 2.353/100/2018, nr. 2.354/100/2018, nr. 2.355/100/2018, nr. 2.356/100/2018 şi nr. 2.357/100/2018 ale Tribunalului Maramureş - Secţia I civilă.
    4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    5. Având în vedere excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele anterior menţionate, Curtea pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.067D/2019, nr. 1.068D/2019, nr. 1.069D/2019, nr. 1.070D/2019, nr. 1.071D/2019, nr. 1.072D/2019, nr. 1.073D/2019, nr. 1.074D/2019, nr. 1.075D/2019, nr. 1.076D/2019, nr. 1.077D/2019, nr. 1.078D/2019, nr. 1.079D/2019, nr. 1.080D/2019, nr. 1.081D/2019 şi nr. 1.082D/2019 la Dosarul nr. 1.066D/2019. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.067D/2019, nr. 1.068D/2019, nr. 1.069D/2019, nr. 1.070D/2019, nr. 1.071D/2019, nr. 1.072D/2019, nr. 1.073D/2019, nr. 1.074D/2019, nr. 1.075D/2019, nr. 1.076D/2019, nr. 1.077D/2019, nr. 1.078D/2019, nr. 1.079D/2019, nr. 1.080D/2019, nr. 1.081D/2019 şi nr. 1.082D/2019 la Dosarul nr. 1.066D/2019, care este primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Totodată, arată că motivarea excepţiei tinde la o modificare a legislaţiei în vigoare, ceea ce nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    7. Prin încheierile din 19 martie 2019, pronunţate în dosarele nr. 919/100/2018, nr. 2.342/100/2018, nr. 2.343/100/2018, nr. 2.344/100/2018, nr. 2.345/100/2018, nr. 2.346/100/2018, nr. 2.347/100/2018, nr. 2.348/100/2018, nr. 2.349/100/2018, nr. 2.350/100/2018, nr. 2.351/100/2018, nr. 2.352/100/2018, nr. 2.353/100/2018, nr. 2.354/100/2018, nr. 2.355/100/2018, nr. 2.356/100/2018 şi nr. 2.357/100/2018, Tribunalul Maramureş - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (3^1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/1997 privind protecţia copilului aflat în dificultate. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Salariaţilor din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Maramureş, în numele membrilor de sindicat Adam Monica şi alţii, Bud Maria Gabriela şi alţii, Contiu Viorel şi alţii, Fogel Iudit şi alţii, Merce Livia şi alţii, Oiegas Carmen Elena şi alţii, Pomian Mariana şi alţii, Talpos Angela şi alţii, Burzo Ana Eluca şi alţii, Petrut Viorica şi alţii, Bartos I. Robert şi alţii, Ierima Maria şi alţii, Rosca Maria şi alţii, Barlea Gheorghe şi alţii, Hotea Ioana şi alţii, Bujor Marius şi alţii şi, respectiv, Nemes Viorica şi alţii, în cauze având ca obiect soluţionarea acţiunilor privind obligarea Consiliului Judeţean Maramureş şi Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Maramureş la plata drepturilor salariale pentru orele suplimentare efectuate peste programul normal de 8 ore de muncă, începând cu 1 martie 2015 şi până la pronunţarea unei hotărâri definitive, obligarea la plata drepturilor salariale pentru orele suplimentare efectuate în zilele de repaus săptămânal şi sărbători legale, începând cu 1 martie 2015 până la pronunţarea unei hotărâri definitive, precum şi la acordarea dobânzii legale de la data scadenţei până la plata integrală a întregului debit.
    8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale în măsura în care pot fi interpretate în sensul în care asistentul maternal este remunerat cu salariul asistentului social, deşi condiţiile de muncă sunt esenţial diferite, asistentul maternal desfăşurând o activitate continuă, iar asistentul social o activitate de 8 ore, cu beneficii în cazul orelor suplimentare. Se mai susţine că asimilarea asistentului maternal cu asistentul social numai sub aspectul salariului de bază şi negarea dreptului acestuia la plăţi sau compensaţii suplimentare este discriminatorie, deoarece face ca asistentul maternal să primească acelaşi salariu, pentru o muncă continuă, cu salariul primit de asistentul social pentru o muncă de 8 ore. Pe de altă parte, asistentul social beneficiază de drepturi suplimentare, în situaţia desfăşurării activităţii peste programul de 8 ore acest drept nefiind recunoscut asistentului maternal.
    9. Se mai susţine că asistentul social beneficiază de compensarea cu zile libere plătite a muncii suplimentare, peste programul de 8 ore pe zi, iar asistentul maternal nu beneficiază de nicio compensaţie pentru activitatea continuă, contrar prevederilor Codului Muncii.
    10. Se mai susţine că, potrivit prevederilor constituţionale cuprinse în art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, dreptul european are prioritate faţă de dreptul intern, atunci când cuprinde dispoziţii mai favorabile. Or, art. 17 alin. (2) din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru reglementează obligativitatea compensării salariaţilor care desfăşoară activităţi peste timpul normal de lucru.
    11. Se mai susţine că durata limitată a unei zile de muncă stă la baza asigurării respectării dreptului constituţional la securitatea şi sănătatea angajatului, iar în cazurile în care, din cauza specificului muncii, activitatea nu poate fi întreruptă, sunt incidente măsurile de protecţie a salariatului, prin compensarea efortului suplimentar. Or, prin asimilarea salarială a asistentului maternal, care are o activitate continuă, cu asistentul social, care are o activitate de 8 ore, se încalcă dreptul constituţional al asistentului maternal la securitate şi sănătate în muncă.
    12. Tribunalul Maramureş - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că raportul de muncă încheiat de asistentul maternal este unul diferit de contractele de muncă obişnuite, iar asistentul maternal nu se află în aceeaşi situaţie cu persoanele care îşi încetează activitatea profesională după 8 ore de muncă, având în vedere faptul că obligaţia de creştere, îngrijire şi educare, necesare dezvoltării armonioase a copiilor, nu poate înceta după 8 ore de muncă.
    13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
    14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:
    15. Curtea Constituţională a fost sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 20 alin. (3^1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/1997 privind protecţia copilului aflat în dificultate, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 24 iulie 1998, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora:
    "(3^1) Pe perioada încredinţării sau a plasamentului copilului asistenţii maternali profesionişti beneficiază de următoarele drepturi:
    a) salariu de bază stabilit între limita minimă şi limita maximă pentru asistentul social cu pregătire medie, în funcţie de vechimea în muncă, prevăzut la pct. I lit. A din anexa nr. IV/1a, respectiv anexa nr. IV/1b la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 191/2002 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2003 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică;"

    17. În legătură cu obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/1997 a fost abrogată în mod expres prin dispoziţiile art. 44 alin. (1) pct. 32 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Deşi dispoziţiile legale criticate nu mai sunt în vigoare, având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile legale criticate, având în vedere faptul că acestea sunt aplicabile litigiului dedus soluţionării instanţei de judecată.
    18. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi şi art. 41 - Munca şi protecţia socială a muncii. De asemenea, se invocă Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru, prin raportare la dispoziţiile art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului. În realitate, dispoziţiile Directivei 2003/88/CE sunt invocate prin prisma dispoziţiilor art. 148 alin. (2) din Constituţie referitoare la integrarea în Uniunea Europeană.
    19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile legale criticate reglementează drepturile salariale de care beneficiază asistenţii maternali profesionişti pe perioada încredinţării sau a plasamentului copilului, respectiv un salariu de bază stabilit între limita minimă şi limita maximă pentru asistentul social cu pregătire medie, în funcţie de vechimea în muncă. Autorii excepţiei susţin, în esenţă, că aceste prevederi legale sunt neconstituţionale, deoarece asistentul maternal este remunerat cu salariul asistentului social, deşi condiţiile de muncă sunt esenţial diferite, asistentul maternal desfăşurând o activitate continuă, iar asistentul social o activitate de 8 ore, cu beneficii în cazul orelor suplimentare pentru acesta din urmă.
    20. Analizând aceste susţineri, Curtea reţine că principiul egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite (a se vedea, în acest sens, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). De asemenea, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a statuat că situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esenţă pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 31 martie 2003, Decizia nr. 476 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 11 iulie 2006, Decizia nr. 573 din 3 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 25 mai 2011, Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014). Aşadar, nesocotirea principiului egalităţii în drepturi are drept consecinţă neconstituţionalitatea privilegiului sau a discriminării care a determinat, din punct de vedere normativ, încălcarea principiului. În jurisprudenţa sa, Curtea a mai reţinut şi că discriminarea se bazează pe noţiunea de excludere de la un drept (Decizia Curţii Constituţionale nr. 62 din 21 octombrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 25 februarie 1994), iar remediul constituţional specific, în cazul constatării neconstituţionalităţii discriminării, îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 685 din 28 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 11 iulie 2012, Decizia nr. 164 din 12 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 23 mai 2013, sau Decizia nr. 681 din 13 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 8 decembrie 2014).
    21. Aplicând aceste considerente de principiu la prezenta cauză, Curtea reţine că pretinsa discriminare invocată de autorii excepţiei - potrivit căreia, deşi asistenţii maternali profesionişti desfăşoară o activitate continuă, totuşi aceştia nu sunt remuneraţi pentru activitatea desfăşurată peste programul de lucru de 8 ore, spre deosebire de asistenţii sociali, care beneficiază de plăţi sau beneficii suplimentare, - nu este întemeiată, întrucât tratamentul juridic diferit pe care îl critică autorii excepţiei provine din natura juridică diferită a muncii prestate de către asistenţii maternali profesionişti. Astfel, creşterea, îngrijirea şi educarea copiilor primiţi în plasament nu pot fi compatibile cu desfăşurarea muncii asistentului maternal într-un regim de normare a programului de lucru, ci, dimpotrivă, dezvoltarea armonioasă fizică, psihică, intelectuală şi afectivă a copiilor presupune o relaţie apropiată cu asistentul maternal. În acest sens Curtea reţine că, potrivit art. 122 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, activitatea de asistent maternal are anumite caracteristici, printre care şi aceea că programul de lucru este impus de nevoile copiilor, aspecte ce conferă o natură specială contractului în baza căruia se desfăşoară această activitate profesională. Astfel, asistenţii maternali care asigură creşterea şi îngrijirea copilului constituie familia substitutivă a acestuia, potrivit art. 4 lit. d) din acest din urmă act normativ. În sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale, această terminologie accentuează relaţia de un tip cu totul special pe care legea o preconizează a se stabili între asistentul maternal şi copil, care exclude posibilitatea considerării copilului ca obiect al muncii asistentului maternal, în înţelesul comun al termenului (a se vedea Decizia nr. 817 din 11 decembrie 2018, paragraful 17, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 12 martie 2019).
    22. Prin urmare, situaţia concretă a asistenţilor maternali profesionişti, din perspectiva naturii muncii prestate, nu poate conduce la constatarea neconstituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate, din perspectiva criticilor autorilor excepţiei, dat fiind faptul că asistentul maternal nu se află în aceeaşi situaţie juridică cu cea a asistentului social, iar obligaţia de creştere, îngrijire şi educare, necesare dezvoltării armonioase a copiilor, nu poate înceta după 8 ore de muncă. Prin urmare, Curtea nu poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie.
    23. Susţinerile autorilor excepţiei, formulate din perspectiva încălcării dispoziţiilor art. 41 din Constituţie, în sensul că asistentul maternal nu beneficiază de nicio compensaţie pentru activitatea continuă, sub forma unor plăţi sau drepturi suplimentare, nu reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate, ci aspecte ce ţin de politica legislativă în acest domeniu, ce excedează competenţei Curţii Constituţionale. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, aceasta se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
    24. În ceea ce priveşte invocarea Directivei 2003/88/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru, prin prisma dispoziţiilor art. 20 din Constituţie, Curtea reţine că această din urmă directivă a constituit obiectul unei cereri de decizie preliminară, adresată Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în ceea ce priveşte interpretarea art. 2 din Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă, precum şi a art. 1 alin. (3), a art. 2 pct. 1 şi a art. 5, 7 şi 17 din Directiva 2003/88/CE. Cererea de decizie preliminară a fost formulată de Curtea de Apel Constanţa, în cadrul unui litigiu între Sindicatul Familia Constanţa şi asistenţi maternali, pe de o parte, şi Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa, pe de altă parte, în legătură cu o cerere prin care se urmărea obţinerea plăţii de drepturi salariale majorate cu 100% din salariul de bază pentru activităţile desfăşurate în perioadele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care nu se lucrează, precum şi plata unei compensaţii egale cu indemnizaţia aferentă concediului anual plătit, în cursul anilor 2012-2015.
    25. Prin Hotărârea din 20 noiembrie 2018, pronunţată în Cauza C-147/17 - Sindicatul Familia Constanţa şi alţii împotriva Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa, Curtea de Justiţie a Uniunii europene a statuat că, pentru a exclude anumite activităţi din domeniul de aplicare al Directivei 89/391/CEE şi, în mod indirect, din cel al Directivei 2003/88, art. 2 alin. (2) primul paragraf din Directiva 89/391 utilizează criteriul întemeiat nu pe apartenenţa lucrătorilor la unul dintre sectoarele administraţiei publice vizate în această dispoziţie, apreciat în ansamblul său, ci exclusiv pe natura specifică a anumitor sarcini speciale realizate de lucrătorii din sectoarele vizate de această dispoziţie, natură care justifică o excepţie de la normele în materie de protecţie a securităţii şi a sănătăţii lucrătorilor, ca urmare a necesităţii absolute de a garanta o protecţie eficace a colectivităţii. În acest sens s-a statuat că activitatea asistenţilor maternali contribuie la protecţia copiilor, ceea ce constituie o misiune de interes general care ţine de funcţiile esenţiale ale statului. În plus, caracterul specific al acestei activităţi în raport cu alte activităţi legate de protecţia copiilor rezultă din faptul că urmăreşte integrarea copilului încredinţat unui asistent maternal, în mod continuu şi pe termen lung, în căminul şi în familia acestuia, aspect ce justifică o excepţie de la normele în materie de protecţie a securităţii şi a sănătăţii lucrătorilor, dat fiind faptul că, prin natura lor, nu permit planificarea timpului de lucru. În aceste condiţii, s-a mai arătat că faptul de a trebui să i se acorde asistentului maternal, la intervale regulate, dreptul de a se separa de copilul aflat în îngrijirea sa după un număr de ore de muncă determinat sau în cadrul unor perioade care, cum este situaţia zilelor de repaus săptămânal sau anual, sunt asociate în general cu momente propice dezvoltării vieţii familiale, ar contraveni în mod direct obiectivului urmărit de autorităţile române de a integra copilul încredinţat unui asistent maternal, în mod continuu şi pe termen lung, în căminul şi în familia acestuia. În consecinţă, a statuat instanţa europeană, a limita programul de lucru săptămânal al asistenţilor maternali, conform art. 6 din Directiva 2003/88/CE, şi a obliga angajatorul să le acorde acestora din urmă, conform art. 5 şi 7 din această directivă, beneficiul zilelor de repaus săptămânal şi anual în cursul cărora să fie dispensaţi de a-şi desfăşura activitatea şi, prin urmare, de a se ocupa de copilul aflat în îngrijirea lor nu ar fi compatibil cu caracteristicile inerente ale unei asemenea activităţi, care impun ca asistentul maternal să găzduiască în cadrul căminului şi al familiei sale, în mod continuu şi pe termen lung, copilul aflat în îngrijirea sa.
    26. Astfel, instanţa europeană a statuat că trebuie interpretat în sensul că nu se încadrează în domeniul de aplicare al Directivei 2003/88/CE activitatea de asistent maternal care constă, în cadrul unui raport de muncă cu o autoritate publică, în primirea şi integrarea unui copil în căminul propriu şi în asigurarea, în mod continuu, a dezvoltării armonioase şi a educaţiei acestui copil.
    27. În consecinţă, dată fiind Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 20 noiembrie 2018, pronunţată în Cauza C147/17 - Sindicatul Familia Constanţa şi alţii împotriva Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa, invocarea Directivei 2003/88/CE a Parlamentului European şi a Consiliului în susţinerea neconstituţionalităţii prevederilor legale criticate nu este întemeiată.
    28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sindicatul Salariaţilor din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Maramureş, în numele membrilor de sindicat Adam Monica şi alţii, Bud Maria Gabriela şi alţii, Contiu Viorel şi alţii, Fogel Iudit şi alţii, Merce Livia şi alţii, Oiegas Carmen Elena şi alţii, Pomian Mariana şi alţii, Talpos Angela şi alţii, Burzo Ana Eluca şi alţii, Petrut Viorica şi alţii, Bartos I. Robert şi alţii, Ierima Maria şi alţii, Rosca Maria şi alţii, Barlea Gheorghe şi alţii, Hotea Ioana şi alţii, Bujor Marius şi alţii şi, respectiv, Nemes Viorica şi alţii, în dosarele nr. 919/100/2018, nr. 2.342/100/2018, nr. 2.343/100/2018, nr. 2.344/100/2018, nr. 2.345/100/2018, nr. 2.346/100/2018, nr. 2.347/100/2018, nr. 2.348/100/2018, nr. 2.349/100/2018, nr. 2.350/100/2018, nr. 2.351/100/2018, nr. 2.352/100/2018, nr. 2.353/100/2018, nr. 2.354/100/2018, nr. 2.355/100/2018, nr. 2.356/100/2018 şi nr. 2.357/100/2018 ale Tribunalului Maramureş - Secţia I civilă şi constată că prevederile art. 20 alin. (3^1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/1997 privind protecţia copilului aflat în dificultate sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Maramureş - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 9 iulie 2020.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Irina-Loredana Gulie


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016