Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 568 din 9 iulie 2020  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 568 din 9 iulie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1125 din 23 noiembrie 2020

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Dozsa Jozsef Rudolf în Dosarul nr. 19.333/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 57D/2018.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.187D/2018, nr. 1.542D/2018, nr. 378D/2019, nr. 1.553D/2019, nr. 1.698D/2019 şi nr. 1.897D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi de lege, ridicată de Ioan Barbuci în Dosarul nr. 3.507/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă, de Luminiţa Nedelcu în Dosarul nr. 12.871/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, de Cristina Alice Altendorfer în Dosarul nr. 22.644/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă, de Csavossy Gheorghe Ştefan, Szasz Maria Magdalena Elisabeta, Csavossy Anton-Daniel şi Gabriela Maria Pietraru în Dosarul nr. 12.340/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, de Ioan Croitoru în Dosarul nr. 16.383/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi de Roy Chowdhury Katalina Zsuzsana în Dosarul nr. 36.092/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.
    4. La apelul nominal, se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    5. Magistratul-asistent învederează Curţii faptul că, în Dosarul nr. 1.897D/2019, autoarea excepţiei a transmis note scrise prin care, în esenţă, solicită admiterea acesteia. De asemenea, în toate aceste dosare, partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a transmis punctul său de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, în sensul netemeiniciei acesteia.
    6. Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.187D/2018, nr. 1.542D/2018, nr. 378D/2019, nr. 1.553D/2019, nr. 1.698D/2019 şi nr. 1.897D/2019 la Dosarul nr. 57D/2018. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.187D/2018, nr. 1.542D/2018, nr. 378D/2019, nr. 1.553D/2019, nr. 1.698D/2019 şi nr. 1.897D/2019 la Dosarul nr. 57D/2018, care a fost primul înregistrat.
    7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că nu se impune schimbarea jurisprudenţei existente în materie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
    8. Prin încheierile din 14 decembrie 2017, 26 iunie 2018, 24 septembrie 2018, 11 decembrie 2018, 14 decembrie 2017, 12 aprilie 2019 şi 3 iunie 2019, pronunţate în dosarele nr. 19.333/3/2017, nr. 3.507/3/2017, nr. 12.871/3/2017, nr. 22.644/3/2018, nr. 12.340/3/2018, nr. 16.383/3/2018 şi nr. 36.092/3/2016, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepţia a fost ridicată de Dozsa Jozsef Rudolf, de Ioan Barbuci, de Luminiţa Nedelcu, de Cristina Alice Altendorfer, de Csavossy Gheorghe Ştefan, Szasz Maria Magdalena Elisabeta, Csavossy Anton-Daniel şi Pietraru Gabriela Maria, de Ioan Croitoru şi, respectiv, de Roy Chowdhury Katalina Zsuzsana în cauze având ca obiect soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva unor decizii ale Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor referitoare la despăgubirile acordate autorilor excepţiei de neconstituţionalitate în compensare pentru imobile preluate în mod abuziv de statul român în timpul regimului comunist.
    9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că aplicarea prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 unui litigiu în curs, început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 şi care vizează raporturi juridice civile născute sub imperiul Legii nr. 10/2001, echivalează cu o aplicare retroactivă a legii noi. Aplicarea prevederilor criticate şi litigiilor aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii încalcă şi principiul constituţional al securităţii juridice, prin nesocotirea principiului general de drept tempus regit actum, potrivit căruia actele şi faptele juridice se supun legii aplicabile la data la care s-au născut. Astfel, legea ulterioară nu poate aduce atingere dreptului născut sub imperiul legii anterioare, deoarece ar însemna ca legea nouă să fie aplicată retroactiv, contrar prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie.
    10. Totodată, textul de lege supus controlului de constituţionalitate generează o discriminare între persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică, respectiv între persoanele ale căror dosare de despăgubire au fost soluţionate în temeiul art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 anterior modificării acestuia prin Legea nr. 111/2017, pentru care despăgubirile au fost calculate prin raportare la grila notarială a anului 2013, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă a acestuia de la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, şi persoanele pentru care despăgubirea se calculează având în vedere caracteristicile tehnice ale imobilului şi categoria de folosinţă la data preluării abuzive. Astfel, în cadrul aceleiaşi categorii de persoane se aplică un tratament juridic diferit, generator de grave inechităţi. Simpla împrejurare de fapt constând în soluţionarea cu întârziere a notificărilor de către entităţile învestite de lege nu poate fi calificată drept un criteriu obiectiv şi rezonabil de diferenţiere, astfel că nu se poate justifica tratamentul discriminatoriu instituit. De asemenea, textul de lege criticat creează o inegalitate şi între alte două categorii de persoane care au aceleaşi drepturi asupra statului, respectiv persoanele ale căror proprietăţi au fost preluate abuziv de către regimul comunist cu titlu la o anumită dată raportat la care se poate stabili categoria de folosinţă la data preluării şi persoanele ale căror proprietăţi au fost preluate abuziv de către regimul comunist fără titlu, fără acte, pentru care nu se poate stabili în mod efectiv şi nici prin aproximaţie data la care au fost preluate şi, în consecinţă, nici categoria de folosinţă avută la acea dată.
    11. Se mai arată că, prin aplicarea art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 în forma modificată, se aduce o gravă atingere dreptului de proprietate, drept dobândit de persoanele îndreptăţite asupra măsurilor compensatorii. Textul legal criticat încalcă dreptul de proprietate privată, întrucât evaluarea unui imobil pe baza unei grile notariale pur orientative, minimale, plafonate la anul 2013, care este luată în vedere doar ca reper de către notari şi a cărei raţiune a fost plata unor impozite minime de către cei care fac tranzacţii imobiliare încalcă dreptul la proprietate al persoanelor îndreptăţite. Scopul grilei notariale nu a fost niciodată cel de evaluare a valorii de piaţă a unor bunuri, cu atât mai puţin evaluarea unor bunuri din trecut.
    12. Prin modificarea textului de lege supus controlului de constituţionalitate s-au încălcat principiile care au stat la baza adoptării Legii nr. 165/2013 cu privire la acordarea măsurilor reparatorii, respectiv principiul echităţii, transparenţei procesului de stabilire a măsurilor reparatorii şi principiul menţinerii justului echilibru între interesul particular al foştilor proprietari şi interesul general al societăţii, singurul subiect de drept avantajat de măsurile adoptate fiind statul.
    13. Se susţine că este încălcat şi dreptul la un proces echitabil, sub aspectul independenţei instanţei, prin faptul că Parlamentul emite o lege cu aplicare retroactivă, care influenţează soluţionarea litigiilor în care statul este parte, impunând judecătorului prin lege promovarea unei soluţii în favoarea statului.
    14. În fine, se susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neclare şi lipsite de precizie, ca o condiţie esenţială a calităţii şi constituţionalităţii normei juridice, contravenind art. 1 alin. (5) din Constituţie.
    15. Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că legiuitorul are o largă marjă de apreciere în domeniul despăgubirilor cuvenite persoanelor îndreptăţite, aşa cum s-a statuat, de altfel, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
    16. Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, precizând, în esenţă, că modul de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută ţine de opţiunea exclusivă a legiuitorului, iar textul de lege criticat respectă exigenţele constituţionale impuse de prevederile invocate de autorii excepţiei.
    17. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    18. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    19. Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale în măsura în care valoarea despăgubirii acordate pentru privarea de proprietate operată de stat este în mod rezonabil proporţională cu valoarea bunului.
    20. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentanţilor autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    21. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    22. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, astfel cum au fost modificate şi completate prin Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităţilor cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 26 mai 2017. La data ridicării excepţiei, textul de lege criticat avea următorul conţinut: „(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării acestuia, şi se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.“
    23. Ulterior ridicării excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat a fost modificat prin Legea nr. 22/2020 pentru modificarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România şi pentru completarea articolului 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 221 din 18 martie 2020. Noua redactare a art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 este următoarea: „(6) Evaluarea imobilului care face obiectul deciziei se face prin utilizarea grilei notariale valabile la data emiterii deciziei de către Comisia Naţională şi se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.“ Aplicarea acestui text a fost însă suspendată până la data de 1 martie 2021 prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 72/2020 pentru suspendarea aplicării prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România şi instituirea unor măsuri tranzitorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 19 mai 2020.
    24. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii în componenta sa referitoare la calitatea legii, art. 15 alin. (2) care statuează cu privire la neretroactivitatea legii civile, art. 16 care consacră principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 21 privind dreptul la un proces echitabil, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată şi art. 78 referitor la intrarea în vigoare a legii. Totodată, prin raportare la prevederile art. 20 din Constituţie, se invocă şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 referitoare la dreptul la un proces echitabil şi cele ale art. 14 privind interzicerea discriminării cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi cele ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la convenţia menţionată privind protecţia dreptului de proprietate, precum şi cele ale art. 1 din Protocolul nr. 12 adiţional la aceeaşi convenţie, privind interzicerea generală a discriminării.
    25. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, prin prisma unor critici similare celor formulate în prezentele cauze conexate. Exemplificative în acest sens sunt deciziile nr. 645 din 17 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 27 februarie 2020, sau nr. 794 din 3 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 2 martie 2020, prin care instanţa de contencios constituţional a constatat conformitatea textului de lege criticat cu dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate.
    26. Astfel, în ceea ce priveşte criteriul de evaluare în vederea stabilirii măsurilor compensatorii pentru imobilele preluate în mod abuziv de statul român în perioada regimului comunist, Curtea a observat că Legea nr. 165/2013 a fost adoptată de legiuitor ca urmare a pronunţării de către instanţa europeană a Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, prin care a fost reţinută în sarcina statului român obligaţia implementării unor proceduri simplificate şi eficiente, întemeiate pe măsuri legislative şi pe o practică judiciară şi administrativă coerentă, precum şi obligaţia adoptării unor reguli de procedură clare şi simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. Curtea Constituţională a reţinut, de asemenea, că prin hotărârea-pilot menţionată a fost lăsată statului român o largă marjă de apreciere în privinţa mijloacelor prin care să îndeplinească obligaţiile juridice impuse şi să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate avute în vedere. Or, textul de lege criticat în cauza de faţă reprezintă modalitatea prin care legiuitorul a înţeles să transpună în legislaţia naţională exigenţele şi recomandările exprimate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa în materia restituirii proprietăţilor.
    27. Totodată, Curtea Constituţională a remarcat jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului prin care aceasta a reamintit că imperative de interes general pot pleda pentru o despăgubire inferioară valorii reale de pe piaţă a bunului, cu condiţia ca suma plătită să se raporteze în mod rezonabil la valoarea bunului [Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunţată în Cauza James şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 54, Hotărârea din 8 iulie 1986, pronunţată în Cauza Lithgow şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 120, sau Hotărârea din 29 martie 2006, pronunţată în Cauza Scordino împotriva Italiei (nr. 1), paragraful 95 şi următoarele]. Tot astfel, prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunţată în Cauza Preda şi alţii împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat - având în vedere marja de apreciere a statului român şi garanţiile instituite prin Legea nr. 165/2013, şi anume regulile de procedură clare şi previzibile, însoţite de termene constrângătoare şi de un control judecătoresc efectiv - că legea menţionată oferă, în principiu, un cadru accesibil şi efectiv pentru remedierea criticilor referitoare la atingerile aduse dreptului la respectarea bunurilor în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, rezultate în urma aplicării legilor de restituire (paragraful 129).
    28. Mai mult, aşa cum a reţinut Curtea prin Decizia nr. 618 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 28 ianuarie 2015, paragraful 24, deşi printre exemplele oferite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cuprinsul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, care să conducă la eficientizarea mecanismului intern de restituire a proprietăţilor, se numără şi plafonarea despăgubirilor (paragraful 235), statul român a optat, în cadrul marjei de apreciere de care dispune, să acorde integral despăgubiri, modificând însă doar sistemul de referinţă al evaluării. Or, dacă această modificare legislativă generează, în concret, o diminuare a valorii totale a despăgubirilor obţinute de către persoanele îndreptăţite, aceasta este o măsură proporţională cu scopul legitim urmărit (constând în menţinerea echilibrului bugetar), putând avea, sub aspectul consecinţelor produse, valenţele unei plafonări. Prin decizia menţionată, Curtea a subliniat că această măsură nu este de natură să afecteze dreptul de proprietate în substanţa sa, deoarece nu îi pune în pericol existenţa şi efectele juridice, ci doar intervine asupra cuantumului bănesc obţinut prin valorificarea dreptului de proprietate, în limitele permise de art. 44 din Constituţie.
    29. Invocând jurisprudenţa sa anterioară în legătură cu procedura specială de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, Curtea a mai reţinut că modul de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută ţine de opţiunea exclusivă a legiuitorului, iar prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor art. 44 din Constituţie referitoare la dreptul de proprietate privată, ci, dimpotrivă, sunt în acord cu cele ale art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
    30. Cele statuate în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezentele cauze conexate, care au ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi legale, respectiv prevederile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin articolul unic pct. 4 din Legea nr. 111/2017, având în vedere că soluţia legislativă este, în esenţă, aceeaşi cu cea existentă înaintea modificării.
    31. În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile, Curtea a apreciat că sunt neîntemeiate (Decizia nr. 794 din 3 decembrie 2019, paragrafele 29 şi 30), de vreme ce, la data sesizării instanţei de judecată, textul de lege criticat nu prevedea în mod expres că evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei de compensare se face în considerarea caracteristicilor tehnice ale acestuia şi a categoriei de folosinţă la data preluării sale, însă pe parcursul soluţionării cauzei textul de lege criticat a fost modificat prin art. I pct. 4 din Legea nr. 111/2017. În acord cu jurisprudenţa sa constantă, Curtea a reţinut că o lege nu este retroactivă atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea, de exemplu, deciziile nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002, nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, sau nr. 294 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004). Astfel, în cauză nu poate fi vorba de retroactivitatea Legii nr. 165/2013, din moment ce situaţia juridică se află în curs de constituire, în sensul de a fi stabilit în concret cuantumul despăgubirilor cuvenite în temeiul legilor reparatorii, în concordanţă cu principiul tempus regit actum şi al aplicării imediate a legii noi [a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 80 din 12 noiembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, paragrafele 64-66].
    32. Referitor la pretinsa încălcare a principiului constituţional al egalităţii în drepturi, rezultată din modalitatea diferită de calcul al despăgubirilor, Curtea a observat (paragraful 32 din Decizia nr. 794 din 3 decembrie 2019) că, în jurisprudenţa sa constantă, a statuat că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcţie de actul normativ incident fiecăreia: „Faptul că, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective“ (Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996). Altfel spus, în acest caz, inegalitatea de tratament juridic nu reprezintă un viciu de constituţionalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 662 din 15 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 26 noiembrie 2015, paragraful 19). Totodată, Curtea a arătat că respectarea principiului egalităţii în drepturi, stabilit prin prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică, în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare (a se vedea în acest sens deciziile nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, şi nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011).
    33. În ceea ce priveşte precizarea, prin modificarea adusă textului de lege criticat, în sensul că evaluarea imobilului se face în considerarea „caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării“, Curtea a observat (Decizia nr. 794 din 3 decembrie 2019, paragraful 34) că aceste sintagme nu au caracter novator, fiind în acord cu scopul iniţial al legiuitorului, care a urmărit introducerea, prin Legea nr. 165/2013, a unui sistem unitar şi previzibil de evaluare a imobilelor, care să se raporteze la valoarea bunurilor preluate în mod abuziv, raportare care nu se poate realiza în mod rezonabil altfel decât prin luarea în considerare a caracteristicilor bunurilor de la momentul preluării abuzive de către stat. O apreciere similară se regăseşte, de altfel, şi în Decizia nr. 80 din 12 noiembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, paragrafele 48-49.
    34. Cele statuate în jurisprudenţa citată îşi menţin valabilitatea şi în cauzele de faţă, neintervenind elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acesteia.
    35. În fine, nu se poate reţine nici pretinsa nerespectare a cerinţei previzibilităţii legii, pe considerentul că textul de lege criticat nu ar fi apt a se adresa tuturor situaţiilor de fapt, în condiţiile în care grila notarială nu poate fi aplicată în anumite situaţii, deoarece nu prevede criterii de evaluare a construcţiilor monumentale, cu finisaje de lux şi nici a construcţiilor precum terase, prispe, pivniţe sub încăperi, padocuri şi împrejmuiri. Criticile formulate din această perspectivă vizează în realitate modul de aplicare în concret a dispoziţiilor legale în discuţie. De altfel, lipsa din conţinutul unor prevederi legale a unor precizări pe care autorii excepţiei le-ar considera necesare nu reprezintă un aspect care să poată fi cenzurat în cadrul controlului de constituţionalitate.
    36. Referitor la invocarea prevederilor art. 78 din Constituţie potrivit cărora legea intră în vigoare la 3 zile de la publicare, Curtea observă că nu sunt incidente în cauză.
    37. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Dozsa Jozsef Rudolf în Dosarul nr. 19.333/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă, de Ioan Barbuci în Dosarul nr. 3.507/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă, de Luminiţa Nedelcu în Dosarul nr. 12.871/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, de Cristina Alice Altendorfer în Dosarul nr. 22.644/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă, de Csavossy Gheorghe Ştefan, Szasz Maria Magdalena Elisabeta, Csavossy Anton-Daniel şi Gabriela Maria Pietraru în Dosarul nr. 12.340/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, de Ioan Croitoru în Dosarul nr. 16.383/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi de Roy Chowdhury Katalina Zsuzsana în Dosarul nr. 36.092/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi constată că prevederile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă, Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 9 iulie 2020.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Valentina Bărbăţeanu


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016