Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 520 din 30 iunie 2020  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (1) şi ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 520 din 30 iunie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (1) şi ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1027 din 4 noiembrie 2020

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Atilla │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 şi ale art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Cristinel Gheorghe Dănăilă în Dosarul nr. 4.229/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.147D/2018.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 9D/2019, nr. 67D/2019, nr. 91D/2019 şi nr. 97D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (6) teza I din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Claudiu Petru Porumbăceanu, prin Uniunea Judeţeană CNSLR - FRĂŢIA Filiala Satu Mare, în Dosarul nr. 423/83/2018 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, excepţie ridicată de Georgiana Roxana Glăvan, Ştefan Lucaciuc, Raluca Olimpia Neda, Radu Horia Herciu, Laura Ani Bogdan, Marian Bratis, Roxana Tasica Budulan, Gheorghe Bugarsky, Anca Buta, Daniela Calai, Lucian Ciucur, Ruxandra Codrea, Constantin Costea, Mircea Creţu, Maria Dascălu, Maria Cristina Dica, Lucica Dobrin, Florin Dogaru, Nela Adelia Florea, Flavia Maria Cristina Florenta, Maria Ofelia Gavrilescu, Flavius Ionescu, Ramona Loredana Iotcovici, Monica Istrate, Diana Lasconi, Camelia Lucaciuc, Iosana Codrina Martin, Petruţa Micu, Aurel Florin Moţiu, Anca Nacu, Ana Maria Nica, Erica Nistor, Raluca Panaitescu, Florentina Pârvu, Puşa Carmen Pârvulescu, Diana Duma Pătraşcu, Răzvan Pătru, Adina Pokker, Ştefania Emanuela Popescu, Dumitru Popescu, Ioan Popescu, Dana Popeţi, Cristian Pup, Rujiţa Rambu, Vasilica Sandovici, Schnepf Aurel, Anişoara Ţira, Dana Vişoiu, Ramona Vladu, Alina Ştefania Rotuna, Marinel Florea, Eugenia Corina Balcu, Ivan Endre Bugarsky şi Adina Burdan în Dosarul nr. 3.761/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi de Adriana Loredana Berindean, Daniela Anca Cherteş, Gabriela Ghizela Ceuşan şi Carmen Izabela Firoiu în Dosarul nr. 3.563/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (1) şi ale „art. 36 alin. (6)“ din Legeacadru nr. 153/2017, excepţie ridicată de Marilena Gabriela Coman în Dosarul nr. 11.847/3/2018* al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
    4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    5. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că la Dosarul nr. 91D/2019 a fost înregistrat memoriul „amicus curiae“, comunicat de doamna Iolanda M. Grecu.
    6. Având în vedere obiectul similar al excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării cauzelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 9D/2019, nr. 67D/2019, nr. 91D/2019 şi nr. 97D/2019 la Dosarul nr. 2.147D/2018, care a fost primul înregistrat.
    7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că stabilirea regulilor privind salarizarea categoriilor de personal plătite din fonduri publice reprezintă opţiunea legiuitorului, fără a fi încălcate prevederile din Constituţie invocate. Arată că sporurile nu reprezintă drepturi fundamentale, iar fixarea unui nivel al salariului corespunzător anului 2022 are caracter tehnic, integrat concepţiei legislative de eliminare a disfuncţionalităţilor existente în ceea ce priveşte salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
    8. Prin Încheierea din 9 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 4.229/2/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 şi art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Cristinel Gheorghe Dănăilă într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.
    9. Prin Încheierea din 26 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 423/83/2018, Curtea de Apel Oradea -Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (6) teza I din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Claudiu Petru Porumbăceanu, prin Uniunea Judeţeană CNSLR - FRĂŢIA Filiala Satu Mare, cu prilejul soluţionării apelului împotriva unei hotărâri judecătoreşti pronunţate într-o cauză având ca obiect obligaţia de a face.
    10. Prin Sentinţa civilă nr. 4.468 din 2 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 3.761/2/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Georgiana Roxana Glăvan, Ştefan Lucaciuc, Raluca Olimpia Neda, Radu Horia Herciu, Laura Ani Bogdan, Marian Bratis, Roxana Tasica Budulan, Gheorghe Bugarsky, Anca Buta, Daniela Calai, Lucian Ciucur, Ruxandra Codrea, Constantin Costea, Mircea Creţu, Maria Dascălu, Maria Cristina Dica, Lucica Dobrin, Florin Dogaru, Nela Adelia Florea, Flavia Maria Cristina Florenta, Maria Ofelia Gavrilescu, Flavius Ionescu, Ramona Loredana Iotcovici, Monica Istrate, Diana Lasconi, Camelia Lucaciuc, Iosana Codrina Martin, Petruţa Micu, Aurel Florin Moţiu, Anca Nacu, Ana Maria Nica, Erica Nistor, Raluca Panaitescu, Florentina Pârvu, Puşa Carmen Pârvulescu, Diana Duma Pătraşcu, Răzvan Pătru, Adina Pokker, Ştefania Emanuela Popescu, Dumitru Popescu, Ioan Popescu, Dana Popeţi, Cristian Pup, Rujiţa Rambu, Vasilica Sandovici, Schnepf Aurel, Anişoara Ţira, Dana Vişoiu, Ramona Vladu, Alina Ştefania Rotuna, Marinel Florea, Eugenia Corina Balcu, Ivan Endre Bugarsky şi Adina Burdan într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.
    11. Prin Încheierea din 16 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 3.563/2/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Adriana Loredana Berindean, Daniela Anca Cherteş, Gabriela Ghizela Ceuşan şi Carmen Izabela Firoiu întro cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.
    12. Prin Sentinţa civilă nr. 7.004 din 1 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 11.847/3/2018*, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (1) şi ale „art. 36 alin. (6)“ din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Marilena Gabriela Coman într-o cauză având ca obiect un litigiu privind funcţionarii publici.
    13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că limitarea la 30% pe ordonator de credite a sumei sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv a celor pentru hrană şi vacanţă, este de natură a crea discriminări în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, în funcţie de structura personalului avut în subordine şi drepturile cuvenite acestora. Astfel, dacă în cadrul a două tribunale există un număr diferit de personal contractual sau alte categorii care nu beneficiază de sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea confidenţialităţii de până la 5%, prevăzute de dispoziţiile art. 5, capitolul VIII, secţiunea 1, din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, a soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, a gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare diferă. Ca atare, atingerea pragului de 30% din suma acestora se realizează diferit în cadrul instituţiilor de acelaşi grad, iar plafonarea sporurilor judecătorilor va fi, de asemenea, diferită. Se va ajunge astfel ca un judecător cu acelaşi grad, aceeaşi funcţie, treaptă să beneficieze de drepturi diferite faţă de un coleg aflat în aceeaşi situaţie. Se încalcă astfel principiile de echitate, coerenţă, creare de oportunităţi egale şi remunerare egală pentru munca de valoare egală, pe baza principiilor şi a normelor unitare privind stabilirea şi acordarea salariului şi a celorlalte drepturi de natură salarială ale personalului din sectorul bugetar statuate de legea unică de salarizare şi de Constituţie. Mai mult, drepturile acordate de lege ajung să fie iluzorii în condiţiile în care un judecător beneficiază, potrivit legii, de anumite sporuri, pe care în realitate nu le poate încasa. Plafonând cuantumul sporurilor acordate, se observă că persoane care lucrează în condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase şi care ar trebui să beneficieze de un spor de până la 15% din salariul de bază sunt private de acest drept, în cazul în care celelalte sporuri acordate de lege depăşesc pragul de 30%, acestea încasând aceleaşi drepturi salariale cu persoanele care lucrează în condiţii normale de muncă.
    14. De asemenea, se susţine că prevederile art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt neconstituţionale, deoarece prin denumirile sporurilor a căror sumă nu trebuie să depăşească 30% din cuantumul salariilor de bază se instituie, în mod indirect, prin interpretarea coroborată cu art. 24 din acelaşi act normativ, un privilegiu pentru anumite categorii de funcţionari publici (spre exemplu, funcţionari publici, funcţionari publici cu statut special, angajaţi din sistemul medical, învăţământ), aceştia beneficiind de creşterea salariului de bază prin majorări ce nu au fost enumerate în cuprinsul art. 25 din lege. Deşi diferenţierea nu este explicit formulată, aceasta se subînţelege, având în vedere că în art. 24 din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt prevăzute majorările ca parte a sistemului de salarizare, acestea fiind menţionate în anexele la legea-cadru, care privesc doar anumite categorii de salariaţi. Astfel, sub aspectul limitării la 30% a sumei tuturor sporurilor, prin exceptarea de la aplicarea acestui articol a majorărilor prevăzute pentru funcţionarii publici sau alte categorii de salariaţi, prevederile art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 încalcă art. 16 din Constituţie privind interzicerea discriminării. Se consideră că noţiunea de sporuri din cuprinsul art. 25 din lege, a căror sumă nu poate să depăşească 30%, este aplicabilă doar personalului din sistemul judiciar.
    15. Referitor la prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, se susţine că acestea instituie discriminări sub aspectul salarizării pentru anumite categorii profesionale (specialiştii IT din cadrul instanţelor şi parchetelor în raport cu specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism). Prin aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 s-a ajuns în situaţia reducerii cu aproximativ 50% a salariilor specialiştilor IT din cadrul instanţelor şi al parchetelor, ceea ce încalcă dreptul acestora la salariu, drept fundamental, calificat ca atare prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008.
    16. Se susţine că prevederile legale criticate determină o restrângere a dreptului la salariu, restrângere care nu respectă exigenţele art. 53 din Constituţie. Măsura diminuării salariale doar pentru specialiştii IT din Ministerul Justiţiei şi instanţele judecătoreşti, care asigură funcţionarea tehnică în cele mai bune condiţii a întregului sistem informatic din cadrul instanţelor şi al parchetelor din România, nu şi pentru specialiştii IT din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau pentru alte categorii de funcţionari (ale căror eventuale reduceri ale salariului de încadrare se ajustează prin majorări salariale al căror cuantum total nu este limitat), este discriminatorie, nu este proporţională, necesitatea ei într-o societate democratică nu a fost justificată în niciun mod în expunerea de motive şi aduce grave atingeri dreptului de proprietate privată.
    17. În acelaşi timp, se mai susţine că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece afectează injust şi disproporţionat veniturile salariale ale auditorilor interni sau ale angajaţilor cu contract individual de muncă. Diminuarea/Reducerea pentru viitor a drepturilor patrimoniale, prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017, coroborată cu trecerea contribuţiilor de asigurări sociale de la angajator la angajat, impune o sarcină excesivă şi disproporţionată, fără a menţine un just echilibru între interesul general şi imperativele protecţiei drepturilor fundamentale ale persoanei, fiind astfel încălcate prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Reducerea/ Diminuarea veniturilor salariale are caracter discriminatoriu şi nu respectă exigenţele art. 53 din Constituţie privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale. În susţinerea criticii de neconstituţionalitate este invocată Decizia Curţii Constituţionale nr. 872 din 25 iunie 2010.
    18. În fine, se arată că diminuarea veniturilor salariale reprezintă o restrângere care intră în contradicţie şi cu principiile dreptului muncii, potrivit cărora drepturile salariatului sunt prezervate atât timp cât sunt păstrate condiţiile de muncă, şi contravine regulii potrivit căreia normarea relaţiilor sociale şi aplicarea legii se realizează în sens pozitiv, al creşterii bunăstării şi nivelului de trai ori cel puţin al conservării drepturilor şi, nicidecum, al restrângerii acestora, România înregistrând în anul 2017 o creştere economică.
    19. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 2.147D/2018, apreciază că, în raport cu dispoziţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, exprimarea opiniei sale este obligatorie doar în măsura în care excepţia de neconstituţionalitate ar fi fost invocată din oficiu, pentru motivarea încheierii de învestire, iar în celelalte ipoteze, anume atunci când titularul excepţiei este una dintre părţile litigante, instanţa de judecată are facultatea de a prezenta o opinie. În cauza de faţă, pe fondul expunerii detaliate de către părţi a argumentelor favorabile şi defavorabile excepţiei de neconstituţionalitate, curtea de apel se limitează la analizarea admisibilităţii sesizării Curţii Constituţionale.
    20. Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale şi că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.
    21. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 67D/2019, consideră că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, respectiv art. 4, 16, 41, 124 şi 125 din Constituţie. Prin Legea-cadru nr. 153/2017, întreaga categorie profesională a autorilor excepţiei este salarizată prin raportare la aceleaşi dispoziţii din cuprinsul actului normativ. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 874 din 25 iunie 2010 şi reţine că în cauză reclamanţii autori ai excepţiei nu invocă faptul că prin modalitatea de stabilire a drepturilor salariale a operat o modificare a salariului în sensul diminuării acestuia, ci invocă o stabilire eronată a drepturilor salariale, aspect care nu este de natură a determina o limitare a liberei exercitări a dreptului la muncă.
    22. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 91D/2019, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată în măsura în care se reţine că aplicarea prevederilor art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 ar putea crea o încălcare a dispoziţiilor art. 4 şi art. 16 din Constituţie.
    23. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
    24. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    25. Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 91D/2019, consideră că prevederile art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt neconstituţionale, în măsura în care creează diferenţiere de salarizare între persoanele care au aceeaşi vechime şi îndeplinesc aceeaşi funcţie de magistrat, prin limitarea la un procent de 30% pe ordonator de credite a sumei sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, fiind de natură a crea discriminări în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, respectiv cea a magistraţilor, în funcţie de structura personalului avut în subordine şi drepturile cuvenite, fără să existe o justificare obiectivă şi rezonabilă.
    26. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului, în dosarele nr. 2.147D/2018, nr. 9D/2019, nr. 67D/2019 şi nr. 97D/2019, nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    27. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    28. Referitor la obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, din examinarea actelor de sesizare şi a notelor scrise ale autorilor excepţiei Curtea observă că, în realitate, criticile de neconstituţionalitate vizează prevederile art. 25 alin. (1) şi ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, urmând să reţină ca obiect al excepţiei aceste prevederi de lege, având următorul cuprins:
    - Art. 25 alin. (1):
    "Suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz."

    – Art. 38 alin. (6):
    "În situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022."


    29. În opinia autorilor excepţiei, prevederile de lege ce formează obiectul excepţiei contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 4 privind unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 41 privind dreptul la muncă şi protecţia socială a muncii, art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi art. 125 privind statutul judecătorilor.
    30. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la respectarea bunurilor şi ale Protocolului nr. 12 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    31. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea reţine că aceste dispoziţii de lege au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, iar instanţa de contencios constituţional a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 310 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 9 august 2019, Decizia nr. 697 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 15 ianuarie 2020, sau Decizia nr. 126 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 16 iunie 2020).
    32. Cu acele prilejuri, instanţa de contencios constituţional a reţinut, în esenţă, că prevederile art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 instituie regula potrivit căreia suma sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază. Curtea a observat că soluţia legislativă a limitării sporurilor salariale nu este de noutate, aceasta fiind consacrată anterior prin art. 22 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, potrivit căruia „Suma sporurilor, compensaţiilor, primelor şi indemnizaţiilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator principal de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază sau a indemnizaţiilor lunare de încadrare, după caz.“ Aceste prevederi legale au fost supuse controlului de constituţionalitate, iar prin Decizia nr. 1.658 din 28 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 18 ianuarie 2011, Curtea a statuat că „dispoziţiile art. 22 din lege prevăd două reguli (...) clare care vizează transparenţa şi echitatea sistemului public de salarizare“. De asemenea, Curtea a observat că o soluţie legislativă similară a fost consacrată şi prin dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care stabileau că: „Suma sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator principal de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor funcţiilor de bază sau a indemnizaţiilor lunare de încadrare, după caz.“
    33. Astfel, regula limitării sumei sporurilor la un anumit procent reprezintă opţiunea legiuitorului, exprimată în limitele prevăzute de Constituţie şi destinată a fi aplicată în mod nediferenţiat întregului personal plătit din fonduri publice, fără privilegii şi fără discriminări.
    34. În ceea ce priveşte critica vizând existenţa unor diferenţe de venit lunar între angajaţii care prestează aceeaşi activitate şi au aceeaşi vechime în muncă şi în funcţie, dar care îşi desfăşoară activitatea în instituţii publice diferite, Curtea a reţinut că principiul egalităţii în drepturi nu este încălcat, de vreme ce, pe de o parte, legea nu stabileşte diferenţe în ceea ce priveşte salariile de bază/indemnizaţiile de încadrare, iar, pe de altă parte, atribuţiile, competenţele, sarcinile specifice, responsabilităţile şi importanţa activităţii desfăşurate pot fi diferite chiar şi pentru personalul care este încadrat pe funcţii identice sau asemănătoare, dar la autorităţi sau instituţii publice diferite.
    35. Totodată, Curtea a reţinut că la stabilirea nivelului veniturilor salariale trebuie avute în vedere prevederile art. 3 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit cărora „Gestionarea sistemului de salarizare a personalului din instituţiile şi autorităţile publice se asigură de fiecare ordonator de credite“, şi ale art. 3 alin. (4) din aceeaşi lege, potrivit cărora: „Ordonatorii de credite au obligaţia să stabilească salariile de bază/soldele de funcţie/salariile de funcţie/soldele de grad/salariile gradului profesional deţinut, gradaţiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizaţiile de încadrare/indemnizaţiile lunare, sporurile, alte drepturi salariale în bani şi în natură prevăzute de lege, (...) astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinaţie în bugetul propriu.“
    36. De asemenea, în viziunea legiuitorului, sporurile nu au întotdeauna un cuantum fix, ci variabil, fiind stabilite de lege prin raportare la o limită maximă. În acest sens, art. 24 din Legea-cadru nr. 153/2017 stabileşte că „limita maximă a sporurilor, compensaţiilor, indemnizaţiilor, adaosurilor, majorărilor, primelor, premiilor şi a altor elemente ale venitului salarial specific fiecărui domeniu de activitate este prevăzută în prezenta lege şi în anexele nr. I-VIII.“. Ca atare, Curtea a constatat că stabilirea cuantumului concret al sporurilor şi al venitului lunar se realizează de către fiecare ordonator de credite, în limitele stabilite de lege, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinaţie în bugetul propriu. O asemenea soluţie legislativă ţine de dreptul exclusiv al legiuitorului în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, fără a fi contrară art. 4 şi 16 din Constituţie şi nici art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la interzicerea generală a discriminării.
    37. Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 41 din Constituţie, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a statuat că stabilirea principiilor şi a condiţiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului. Legea fundamentală prevede în art. 41 alin. (2), printre drepturile salariaţilor la protecţia socială a muncii, „instituirea unui salariu minim brut pe ţară“, fără să dispună cu privire la drepturi salariale suplimentare, cum sunt sporurile, primele, stimulentele şi altele (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 706 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 23 octombrie 2007).
    38. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaţilor lor din bugetul de stat, şi anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, şi Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57. De asemenea, Curtea europeană a statuat că o autoritate de stat nu poate invoca lipsa de fonduri ca pretext pentru a nu-şi îndeplini obligaţiile (Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 26).
    39. În consecinţă, Curtea a constatat că, interpretate în ansamblul dispoziţiilor Legii-cadru nr. 153/2017, prevederile legale criticate nu încalcă art. 4, 16 şi 41 din Constituţie şi nici art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    40. În fine, Curtea a reţinut că, în raport cu criticile formulate, dispoziţiile art. 124 şi 125 din Constituţie, prin conţinutul reglementărilor pe care le cuprind, referitoare la înfăptuirea justiţiei şi statutul judecătorilor, nu au relevanţă pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
    41. Distinct de acestea, referitor la critica de neconstituţionalitate vizând apariţia unor pretinse discriminări între diferite categorii profesionale, generate de utilizarea în cuprinsul Legii-cadru nr. 153/2017 a noţiunilor de „sporuri“ şi „majorare“, precum şi de instituirea unor excepţii de la regula generală a limitării la 30% din suma salariilor de bază a sumei sporurilor, Curtea constată că cele două elemente ale venitului salarial sunt distincte, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 24 din Legea-cadru nr. 153/2007, care se referă la sporuri şi drepturi salariale specifice. Astfel, opţiunea legiuitorului cu privire la acordarea sporurilor şi majorărilor în mod diferenţiat, în raport cu diferite categorii profesionale, nu are semnificaţia încălcării dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, deoarece este dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească elementele componente ale venitului salarial al personalului din sectorul bugetar şi să diferenţieze în mod corespunzător drepturile în bani şi/sau în natură, pe baza unor criterii obiective, precum şi să stabilească excepţii de la regulile generale în funcţie de regimul juridic specific fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar.
    42. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea reţine că şi aceste dispoziţii de lege au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, iar prin mai multe decizii Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 700 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 29 ianuarie 2020, Decizia nr. 77 din 18 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 19 iunie 2020, Decizia nr. 80 din 18 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 24 iunie 2020, şi Decizia nr. 126 din 10 martie 2020, precitată).
    43. Astfel, instanţa de contencios constituţional a statuat că stabilirea prin prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 a unei limite a cuantumului salariului de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare care sunt mai mari decât cele stabilite, potrivit acestei legi, la nivelul prevăzut de lege pentru anul 2022 are un caracter tehnic, fără a dispune cu privire la reducerea salariilor de bază ale personalului plătit din fonduri publice. Integrate regulilor privind aplicarea etapizată a legii, prevederile legale criticate vizează reglarea în timp a disfuncţionalităţilor existente în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, prin limitarea creşterilor salariale la un nivel stabilit prin lege. O asemenea soluţie legislativă este circumscrisă scopului urmărit de legiuitor, astfel cum acesta este enunţat în expunerea de motive la Legea-cadru nr. 153/2017, şi anume acela de „eliminare a disfuncţionalităţilor salariale existente în sistemul public de salarizare“, şi vizează, în ansamblu, toate categoriile de personal plătit din fonduri publice.
    44. Curtea Constituţională a reiterat că stabilirea principiilor şi a condiţiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului. Constituţia prevede în art. 41 alin. (2), printre drepturile salariaţilor la protecţia socială a muncii, „instituirea unui salariu minim brut pe ţară“, fără să dispună cu privire la cuantumul acestuia (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 706 din 11 septembrie 2007, precitată). De asemenea, Curtea a statuat că legiuitorul are dreptul de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 707 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 17 februarie 2017, Decizia nr. 291 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, şi Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013).
    45. Curtea a reţinut că prevederile legale criticate, prin conţinutul lor normativ, nu pun în discuţie o restrângere a exerciţiului dreptului fundamental la salariu, în sensul art. 53 din Constituţie, ci vizează o redimensionare a politicii salariale în cazul personalului plătit din fonduri publice, aspect care se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului.
    46. Referitor la invocarea încălcării dreptului de proprietate privată şi a dreptului la respectarea unui „bun“, prevăzut de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea a observat că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, în Convenţie nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu într-un anumit cuantum (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 aprilie 2007, pronunţată în Cauza Vilho Eskelinen şi alţii împotriva Finlandei, paragraful 94). Prin urmare, stabilirea prin lege a unei limite a salariilor de bază plătite angajaţilor din fonduri publice la nivelul prevăzut pentru anul 2022 nu încalcă regulile constituţionale şi convenţionale privind dreptul de proprietate privată.
    47. În ceea ce priveşte aspectele referitoare la scăderea cuantumului venitului net în luna ianuarie 2018 faţă de luna decembrie 2017, Curtea a reţinut că, în realitate, criticile de neconstituţionalitate vizează consecinţele aplicării concomitente a prevederilor de lege şi a altor prevederi legale cu incidenţă în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, începând cu 1 ianuarie 2018, precum: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, care a prevăzut transferul contribuţiilor de la angajator la angajat, şi art. 7 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, potrivit căruia „Sumele aferente contribuţiilor de asigurări sociale sau, după caz, contribuţiilor individuale la bugetul de stat, datorate de personalul plătit din fonduri publice, astfel cum sunt stabilite în aplicarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, sunt avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2018 personalului plătit din fonduri publice potrivit art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017“.
    48. De asemenea, reţinând că situaţia obiectiv diferită în care se află diferite categorii de persoane plătite din fonduri publice justifică şi chiar impune un tratament juridic diferit (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 436 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 14 iulie 2014, paragraful 20), Curtea a constatat că prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu sunt, prin însuşi conţinutul lor, contrare art. 16 alin. (1) din Constituţie.
    49. În acelaşi timp, Curtea a precizat că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi sau texte legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel sar ajunge inevitabil la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. Rezultă deci că într-o astfel de situaţie nu se pune în discuţie o chestiune privind constituţionalitatea, ci una de coordonare a legislaţiei în vigoare, de competenţa autorităţii legiuitoare (a se vedea în acest sens Decizia nr. 76 din 25 aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 27 iulie 2000, Decizia nr. 81 din 25 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 8 iulie 1999, sau Decizia nr. 6 din 14 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 7 februarie 2003).
    50. Sub acest aspect, Curtea a observat că, pe fondul prevederilor legale anterioare privind salarizarea bugetarilor, reglementarea salarizării personalului plătit din fonduri publice prin Legea-cadru nr. 153/2017 apare ca un proces complex, care, în mod necesar, presupune, în timp, o serie de corecţii şi corelări cu ansamblul actelor normative care fac parte din fondul activ al legislaţiei, aspecte de competenţa autorităţii legiuitoare.
    51. Astfel, în aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, legiuitorul a intervenit prin Legea nr. 79/2018 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 91/2017 pentru modificarea şi completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2018, stabilind prin art. II că: „Începând cu luna aprilie 2018, în aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege, salariul de bază va fi recalculat, după caz, prin raportarea salariului de bază astfel cum a fost stabilit în urma aplicării prevederilor art. 38 alin. (3) la salariile de bază stabilite în anexele la lege.“ În acelaşi sens, prin art. II din Legea nr. 287/2018 pentru modificarea şi completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.029 din 4 decembrie 2018, „Începând cu luna decembrie 2018, în aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege, salariul de bază va fi recalculat, după caz, prin raportarea salariului de bază astfel cum a fost stabilit în urma aplicării prevederilor art. 38 alin. (3) la salariile de bază stabilite în anexele la lege“.
    52. De asemenea, prin articolul unic pct. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2018 pentru modificarea şi completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 22 mai 2018, s-a stabilit că, „Începând cu luna mai 2018, în situaţia în care veniturile salariale nete acordate potrivit prevederilor prezentei legi sunt mai mici decât cele aferente lunii februarie 2018, se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferenţa, în măsura în care persoana îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Suma compensatorie este cuprinsă în salariul lunar şi nu se ia în calcul la determinarea limitei prevăzute la art. 25. Suma compensatorie se determină lunar pe perioada în care se îndeplinesc condiţiile pentru acordarea acesteia“.
    53. În plus, Curtea a subliniat că modalitatea de aplicare în concret a Legii-cadru nr. 153/2017 excedează controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, aceasta revenind autorităţilor publice responsabile, iar în caz de litigiu, instanţelor judecătoreşti.
    54. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează în mod corespunzător valabilitatea şi în cauza de faţă.
    55. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cristinel Gheorghe Dănăilă în Dosarul nr. 4.229/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, de Claudiu Petru Porumbăceanu, prin Uniunea Judeţeană CNSLR - FRĂŢIA Filiala Satu Mare, în Dosarul nr. 423/83/2018 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă, de Georgiana Roxana Glăvan, Ştefan Lucaciuc, Raluca Olimpia Neda, Radu Horia Herciu, Laura Ani Bogdan, Marian Bratis, Roxana Tasica Budulan, Gheorghe Bugarsky, Anca Buta, Daniela Calai, Lucian Ciucur, Ruxandra Codrea, Constantin Costea, Mircea Creţu, Maria Dascălu, Maria Cristina Dica, Lucica Dobrin, Florin Dogaru, Nela Adelia Florea, Flavia Maria Cristina Florenta, Maria Ofelia Gavrilescu, Flavius Ionescu, Ramona Loredana Iotcovici, Monica Istrate, Diana Lasconi, Camelia Lucaciuc, Iosana Codrina Martin, Petruţa Micu, Aurel Florin Moţiu, Anca Nacu, Ana Maria Nica, Erica Nistor, Raluca Panaitescu, Florentina Pârvu, Puşa Carmen Pârvulescu, Diana Duma Pătraşcu, Răzvan Pătru, Adina Pokker, Ştefania Emanuela Popescu, Dumitru Popescu, Ioan Popescu, Dana Popeţi, Cristian Pup, Rujiţa Rambu, Vasilica Sandovici, Schnepf Aurel, Anişoara Ţira, Dana Vişoiu, Ramona Vladu, Alina Ştefania Rotuna, Marinel Florea, Eugenia Corina Balcu, Ivan Endre Bugarsky şi Adina Burdan în Dosarul nr. 3.761/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, de Adriana Loredana Berindean, Daniela Anca Cherteş, Gabriela Ghizela Ceuşan şi Carmen Izabela Firoiu în Dosarul nr. 3.563/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi de Marilena Gabriela Coman în Dosarul nr. 11.847/3/2018* al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 25 alin. (1) şi ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 30 iunie 2020.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Simina Popescu-Marin


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016