Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 509 din 30 iunie 2020  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, în interpretarea dată prin Decizia nr. 10 din 12 septembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 509 din 30 iunie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, în interpretarea dată prin Decizia nr. 10 din 12 septembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1077 din 13 noiembrie 2020

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora │- │
│Pop │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, excepţie ridicată de Ministerul Public în Dosarul nr. 1.039/40/2018 al Tribunalului Botoşani - Secţia penală, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.774 D/2018.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.775 D/2018, nr. 1.803 D/2018, nr. 1.822 D/2018 şi nr. 1.984 D/2018, având acelaşi obiect, excepţie invocată de Ministerul Public în Dosarul nr. 234/40/2018 al Tribunalului Botoşani - Secţia penală, în Dosarul nr. 4.876/86/2017/a2 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 4.877/86/2017/a2 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi în Dosarul nr. 636/84/2018 al Tribunalului Sălaj - Secţia penală.
    4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.775 D/2018, nr. 1.803 D/2018, nr. 1.822 D/2018 şi nr. 1.984 D/2018 la Dosarul nr. 1.774 D/2018, care a fost primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. Se arată că interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 10 din 12 septembrie 2018 corespunde textului art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 şi scopului legii anterior menţionate, prin aceasta legiuitorul intenţionând să încrimineze activităţile comerciale ilegale cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, aspect ce rezultă din interpretarea textului criticat. Se arată, totodată, că procedura de eliberare a autorizaţiei la care fac trimitere prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 se referă la operatori ce desfăşoară sau urmează să desfăşoare operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, ceea ce exclude activităţile vizând consumul propriu. Se susţine că, deşi art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 nu face trimitere la art. 2 din aceeaşi lege, incidenţa acestuia din urmă rezultă din folosirea în cuprinsul textului criticat a sintagmei „operaţiuni cu produse“, sintagmă definită la art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011. Se mai susţine că, dacă intenţia legiuitorului ar fi fost aceea de a incrimina şi efectuarea de operaţiuni pentru consum propriu, ar fi folosit temeni similari celor din art. 4 din Legea nr. 143/2000, făcând trimitere la cumpărarea sau deţinerea de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive pentru consumul propriu.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    7. Prin încheierile din 30 octombrie 2018, 31 octombrie 2018, 9 noiembrie 2018 şi 21 noiembrie 2018, pronunţate în dosarele nr. 1.039/40/2018, nr. 234/40/2018, nr. 4.876/86/2017/a2, nr. 4.877/86/2017/a2 şi nr. 636/84/2018, Tribunalul Botoşani - Secţia penală, Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi Tribunalul Sălaj - Secţia penală au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, excepţie ridicată de Ministerul Public.
    8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că, prin Decizia nr. 10 din 12 septembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a hotărât că procurarea de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie o operaţiune cu produse în sensul art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 şi intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din acelaşi act normativ în ipoteza în care este efectuată în cadrul unei activităţi de import, export ori intermediere de produse. Se susţine că prin decizia mai sus menţionată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a completat textul criticat, încălcând în acest fel principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, prevăzut la art. 1 alin. (4) din Constituţie. Se arată că, prin incriminarea prevăzută la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, legiuitorul nu a prevăzut nicio distincţie referitoare la finalitatea operaţiunilor cu produse susceptibile a avea efecte psihoactive, textul criticat nefăcând, de altfel, trimitere la art. 2 din Legea nr. 194/2011. Se arată că în acest fel prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 erau incidente şi în cazul persoanelor care efectuau operaţiuni dintre cele prevăzute în ipoteza normei de incriminare analizate, pentru consumul propriu. Se arată, de asemenea, că din expunerea de motive a Legii nr. 194/2011 rezultă că scopul acestei legi a fost acela de a institui măsuri de prevenire, control şi combatere a consumului de substanţe psihoactive în vederea protejării sănătăţii populaţiei. Or, prin interpretarea dată prin Decizia nr. 10 din 12 septembrie 2018, textul criticat a fost lipsit de conţinut în privinţa procurării de substanţe psihoactive în scopul consumului propriu, aspect ce încalcă prevederile art. 22 alin. (1) şi ale art. 34 din Constituţie. Se susţine, totodată, că neincriminarea consumului de substanţe psihoactive încalcă principiul egalităţii în drepturi, prin faptul că persoanele care consumă droguri au calitatea de subiect activ al infracţiunii prevăzute la art. 4 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. Or, de vreme ce consumul de substanţe psihoactive este la fel de periculos pentru organism ca şi consumul de droguri, este firesc ca cei care consumă astfel de substanţe să răspundă penal asemenea consumatorilor de droguri. Sunt invocate Decizia Curţii Constituţionale nr. 134 din 7 martie 2013 şi Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nr. 25 din 8 octombrie 2015, prin care s-a hotărât că subiect activ al infracţiunii prevăzute de art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, poate fi orice persoană fizică sau juridică.
    9. Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Tribunalul Botoşani - Secţia penală şi Tribunalul Sălaj - Secţia penală apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale. Se susţine că, deşi Decizia nr. 10 din 12 septembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept restrânge sfera de aplicare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, dispoziţiile legale criticate sunt în acord cu prevederile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei. Se arată că textul criticat incriminează fapte săvârşite de traficanţii de substanţe psihoactive, fiind excluse din sfera de aplicare a normei persoanele care deţin şi consumă asemenea produse, fără finalitatea efectuării cu acestea a unor acte de comerţ ilicite. Se susţine că această manieră de interpertare a dispoziţiilor legale criticate nu presupune încălcarea de către legiuitor a obligaţiilor ce îi revin, conform art. 22 alin. (1) şi art. 34 din Constituţie, întrucât incriminarea faptelor prevăzute la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 are ca scop tocmai protecţia sănătăţii publice. Se susţine că, prin Decizia nr. 10 din 12 septembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a analizat dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, prin raportare la cele ale art. 2 lit. b) din aceeaşi lege, ce prevede categoriile de acţiuni apreciate de legiuitor ca operaţiuni cu produse şi substanţe psihoactive ce cad sub incidenţa Legii nr. 194/2011 şi care trebuie supuse autorizării. Se arată că această interpretare nu este de natură a încălca dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitoare la statul de drept. Se arată, de asemenea, că dispoziţiile legale criticate nu încalcă principiul egalităţii în drepturi, întrucât persoanele care săvârşesc operaţiuni ilicite ce au ca obiect droguri se află într-o situaţie diferită de cele care săvârşesc astfel de operaţiuni, având ca obiect substanţe psihoactive. Se susţine că, în considerarea gradului de pericol social diferit al celor două categorii de operaţiuni, legiuitorul a reglementat infracţiunile ce au ca obiect material aceste categorii de substanţe în două acte normative diferite, respectiv Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi Legea nr. 194/2011. Se susţine că această manieră de reglementare este expresia politicii penale a legiuitorului, care nu poate fi cenzurată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie decât cu încălcarea principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat.
    10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierilor de sesizare, dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 26 februarie 2014. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate Curtea reţine însă că sunt criticate, în realitate, prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, în interpretarea dată prin Decizia nr. 10 din 12 septembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 894 din 24 octombrie 2018, care au următorul cuprins: „Fapta persoanei care, fără a deţine autorizaţie eliberată în condiţiile prezentei legi, efectuează, fără drept, operaţiuni cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.“
    14. Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitoare la statul de drept, ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 22 alin. (1) cu privire la dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică şi ale art. 34 referitor la dreptul la ocrotirea sănătăţii.
    15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa referitoare la contestarea constituţionalităţii normelor în interpretarea dată acestora prin decizii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a dezvoltat o analiză în două trepte, prima vizând respectarea competenţei sale prevăzute de Constituţie, iar cea de-a doua referitoare la raportarea la dispoziţiile Constituţiei a conţinutului normativ astfel determinat al normei criticate.
    16. Din perspectiva celei dintâi etape a analizei, Curtea Constituţională este competentă să controleze constituţionalitatea textelor legale aplicabile în interpretarea consacrată prin hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. A admite o teză contrară contravine înseşi raţiunii existenţei Curţii Constituţionale, care şi-ar nega rolul său constituţional acceptând ca un text legal să se aplice în limite ce ar putea intra în coliziune cu Legea fundamentală (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 8 din 18 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 17 martie 2011, Decizia nr. 854 din 23 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 21 septembrie 2011, sau Decizia nr. 206 din 29 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 13 iunie 2013). Aşadar, Curtea urmează să controleze constituţionalitatea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, în interpretarea dată prin Decizia nr. 10 din 12 septembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.
    17. Astfel, Curtea reţine că printr-o jurisprudenţa anterioară pronunţării de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a Deciziei nr. 10 din 12 septembrie 2018, mai exact prin Decizia nr. 588 din 1 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 907 din 8 decembrie 2015, paragraful 23, Curtea Constituţională a constatat că art. 1 din Legea nr. 194/2011 nu face altceva decât să stabilească cadrul legal aplicabil preparatelor, substanţelor, plantelor, ciupercilor sau combinaţiilor acestora, denumite în continuare produse, susceptibile să aibă efecte psihoactive, asemănătoare celor determinate de substanţele sau preparatele stupefiante ori psihotrope, plantele sau substanţele aflate sub control naţional, altele decât cele care au regimul juridic stabilit prin acte normative în vigoare, şi instituie măsuri de prevenire, control şi combatere a consumului în vederea protejării sănătăţii populaţiei de acţiunile negative ale acestora. Totodată, prin Decizia nr. 134 din 7 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 17 aprilie 2013, Curtea a reţinut că legiuitorul a înţeles să reglementeze cu privire la orice operaţiuni de fabricare, producere, tratare, sinteză, extracţii, condiţionare, distribuire, punere în vânzare, plasare pe piaţă, livrare, procurare, ambalare, transport, stocare-depozitare, manipulare sau orice altă activitate legală de import, export ori intermediere de produse care sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, asemănătoare celor determinate de substanţele sau preparatele stupefiante ori psihotrope, plantele sau substanţele aflate sub control naţional, altele decât cele care au regimul juridic stabilit prin acte normative în vigoare. Aceste substanţe se pot găsi, în acord cu art. 1 din lege, în preparate, substanţe, plante, ciuperci sau combinaţii ale acestora, motiv pentru care s-a impus instituirea unor măsuri de prevenire, control şi combatere a consumului acestora în vederea protejării sănătăţii populaţiei de acţiunile negative care le pot genera. De aceea, orice operaţiuni cu produse care sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive sunt interzise până la obţinerea autorizării de către Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (A.N.S.V.S.A.). Prin aceeaşi decizie, Curtea a constatat că legea criticată este suficient de clară stabilind în art. 3 alin. (3) şi (4) că la aprecierea rezonabilă a caracterului de produs susceptibil de a avea efecte psihoactive se pot lua în considerare, fără a se limita la acestea, lipsa ori insuficienţa elementelor pentru determinarea regimului juridic al produsului, caracteristicile produsului, în principal compoziţia, sau lipsa indicării acestora, consumul, ca destinaţie previzibilă a produsului, şi prezentarea produsului, etichetarea sa, orice avertizări sau instrucţiuni pentru utilizarea lui, precum şi orice altă indicaţie ori informaţie referitoare la acestea sau chiar lipsa lor.
    18. Prin Decizia nr. 10 din 12 septembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a stabilit că procurarea de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie o operaţiune cu produse în sensul art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 şi intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din acelaşi act normativ în ipoteza în care este efectuată în cadrul unei activităţi de import, export ori intermediere de produse. S-a hotărât, prin aceeaşi decizie, că procurarea de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive de către consumatorul final în vederea consumului propriu, efectuată exclusiv în acest scop, nu constituie operaţiune cu produse în sensul art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 şi nu intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din acelaşi act normativ.
    19. Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că activitatea de procurare nu poate avea sensul strict gramatical, întrucât legiuitorul a definit-o ca fiind o operaţiune cu produse susceptibile a avea efecte psihoactive şi trebuie să îndeplinească toate cerinţele legale ale unei astfel de operaţiuni. Mai exact, pentru a intra sub incidenţa art. 16 din legea anterior menţionată, orice operaţiune dintre cele enumerate la art. 2 lit. b) trebuie să se refere la o activitate de import, export sau intermediere (evident, activitatea de intermediere fiind cea mai frecventă în practică). Prin aceeaşi decizie s-a reţinut că, din chiar modalitatea în care legiuitorul a înţeles să formuleze definiţia legală, enumerând o serie de noţiuni, iar apoi precizând că se referă şi la orice altă activitate legală de import, export sau intermediere, rezultă cerinţa generală ca oricare dintre operaţiunile cu produse să se refere la activităţi de export, import sau intermediere. S-a arătat că aceeaşi concluzie pare a se desprinde şi din examinarea legii în ansamblul său, în condiţiile în care legiuitorul a înţeles să reglementeze în principal procedura de autorizare pentru a se putea desfăşura în mod legal operaţiuni cu produse. Pe de altă parte, s-a arătat că tehnica legislativă utilizată în acest act normativ este similară modalităţii în care s-a incriminat infracţiunea de trafic de droguri, însă, spre deosebire de conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute la art. 4 din Legea nr. 143/2000, în cazul Legii nr. 194/2011, legiuitorul nu a mai prevăzut distinct incriminarea vreunei acţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, pentru consum propriu, limitându-se a prevedea că noţiunea de operaţiuni se referă la activităţi de import, export sau intermediere. S-a reţinut, totodată, că noţiunea de „intermediere“ trimite la traficul cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive (corespunzător infracţiunii de trafic de droguri din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri), iar noţiunile de „import“ şi „export“ au corespondent în Legea nr. 143/2000. De asemenea, s-a constatat că, examinând succesiunea noţiunilor folosite de legiuitor în Legea nr. 194/2011, se poate constata că majoritatea acestora, respectiv „fabricare, producere, tratare, sinteză, extracţii, condiţionare, distribuire, punere în vânzare, plasare pe piaţă, livrare, stocare-depozitare“, trimit, prin însuşi conţinutul lor, la desfăşurarea unor veritabile activităţi economice, ce necesită în mod normal şi participarea unor alte persoane, iar nu la activităţi pentru consumul propriu, şi că doar noţiunile „procurare, ambalare, transport, manipulare“ au o semnificaţie ambivalentă şi se pot referi atât la activităţi ce au ca finalitate consumul propriu (practic pot fi săvârşite şi de consumatorul final al produselor), cât şi la etape ale activităţilor de import, export sau intermediere. S-a reţinut însă că semnificativă este absenţa dintre acestea a modalităţii alternative a „deţinerii“. S-a conchis că legiuitorul a ales să nu incrimineze ca infracţiune deţinerea de produse susceptibile a avea efecte psihoactive decât în măsura în care deţinerea ar putea fi circumscrisă într-un caz particular noţiunii de altă activitate de import, export sau intermediere - teza finală a art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011.
    20. În acord cu cele reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea constată că dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 nu pot fi interpretate strict gramatical şi izolat de ansamblul actului normativ din care fac parte, respectiv Legea nr. 194/2011, şi că sensul prevederilor legale analizate avut în vedere de legiuitor este cel care decurge din interpretarea lor sistematică, prin coroborarea acestora cu restul normelor din cuprinsul Legii nr. 194/2011.
    21. Astfel, potrivit art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011, prin „operator“ se înţelege persoana fizică sau juridică care, coordonând direct ori prin interpuşi, efectuează sau intenţionează să efectueze operaţiuni de fabricare, producere, tratare, sinteză, extracţii, condiţionare, distribuire, punere în vânzare, plasare pe piaţă, livrare, procurare, ambalare, transport, stocare - depozitare, manipulare sau orice altă activitate legală de import, export ori intermediere de produse, denumite „operaţiuni cu produse“. Aşa fiind, legiuitorul a enumerat, în mod exhaustiv şi, totodată, limitativ, operaţiunile cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, arătând că acestea constau în oricare dintre activităţile menţionate în cuprinsul normei de la art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011.
    22. De asemenea, art. 4 din Legea nr. 194/2011 prevede că orice operator ce desfăşoară sau intenţionează să desfăşoare operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive prin consum, chiar dacă scopul pentru care a fost produs nu este consumul, altele decât cele care au regimul juridic stabilit prin acte normative în vigoare, are obligaţia de a solicita Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor o autorizaţie, astfel cum aceasta este definită la art. 2 lit. h) din Legea nr. 194/2000.
    23. La rândul său, art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 prevede că fapta persoanei care, fără a deţine autorizaţie eliberată în condiţiile Legii nr. 194/2011, efectuează, fără drept, operaţiuni cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie infracţiune.
    24. Având în vedere această manieră de reglementare, Curtea constată ca fiind evident faptul că noţiunea de „operaţiuni cu produse“ din cuprinsul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 are semnificaţia prevăzută de legiuitor la art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 şi, prin urmare, că se referă la oricare dintre faptele enumerate în cuprinsul acestei din urmă dispoziţii legale. Printre acestea nu este enumerată şi fapta de deţinere în scopul consumului propriu şi nici cea de consum. De asemenea, nici dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 nu fac referire la activităţi de procurare sau deţinere de substanţe psihoactive în scopul consumului propriu sau de consum al unor astfel de substanţe.
    25. Pentru aceste motive, Curtea reţine că intenţia legiuitorului a fost aceea de a incrimina, prin prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2000, doar activităţile de fabricare, producere, tratare, sinteză, extracţii, condiţionare, distribuire, punere în vânzare, plasare pe piaţă, livrare, procurare, ambalare, transport, stocare - depozitare, manipulare sau orice alte activităţi de import, export ori intermediere de produse, în condiţiile în care acestea se efectuează fără drept şi fără deţinerea unei autorizaţii eliberate în condiţiile legii analizate.
    26. De altfel, din analiza prevederilor art. 4 din Legea nr. 194/2011 rezultă că, atunci când a dorit să includă consumul propriu în sfera de aplicare a dispoziţiilor aceluiaşi act normativ, legiuitorul a făcut-o prin referire expresă la acesta, în cuprinsul normei incidente, aspect ce nu poate fi constatat în cazul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011. Mai mult, toate activităţile enumerate la art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 sunt activităţi ce vizează, direct sau indirect, comercializarea substanţelor susceptibile de a avea efecte psihoactive, şi nu deţinerea în scopul consumului sau consumul propriu.
    27. De asemenea, analizând structura Legii nr. 194/2011, Curtea reţine că cvasitotalitatea articolelor din cuprinsul acesteia reglementează procedura de autorizare a operaţiunilor cu produse care sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive (capitolul II - „Autorizarea“ - art. 3-12), precum şi procedura de control al operaţiunilor cu astfel de produse şi sancţiunile aplicabile în cazul nerespectării acestora (capitolul III - „Control şi sancţiuni“ - art. 13-20), excepţie făcând doar dispoziţiile generale (capitolul I - art. 1-2) şi dispoziţiile tranzitorii şi finale (capitolul IV - art. 21). Această configuraţie a actului normativ criticat denotă scopul legiuitorului, acela de a reglementa operaţiunile cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, şi nu procurarea de astfel de produse în scopul consumului propriu.
    28. Totodată, intenţia legiuitorului de a sancţiona, prin Legea nr. 194/2011, operaţiunile cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive care au ca finalitate consumul acestora de către alte persoane decât cele care efectuează operaţiunile enumerate la art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 reiese şi din expunerea de motive a Legii nr. 194/2011, care, la secţiunea a 2-a - „Motivul emiterii actului normativ“, arată că, „începând cu anul 2008, societatea românească a început să se confrunte cu un fenomen care se amplifică excepţional, legat de dezvoltarea comercializării unor produse denumite generic plante etnobotanice sau droguri uşoare“, că, începând cu luna februarie a anului 2009, „au fost identificate şi monitorizate de către organele speciale ale MAI toate magazinele cu acest profil de activitate“ şi că „eforturile depuse pentru combaterea acestui fenomen sunt zădărnicite de uşurinţa cu care se poate modifica formula chimică a substanţelor nocive, astfel încât [...] pot fi comercializate liber, identificarea lor fiind deosebit de dificilă“. În aceeaşi expunere de motive, la secţiunea a 3-a - „Impactul socioeconomic al proiectului de act normativ“, se prevede că „sănătatea persoanelor va fi protejată ca urmare a interzicerii plantelor şi substanţelor prevăzute în proiectul de act normativ“. Având în vedere aceste aspecte, Curtea deduce că Legea nr. 194/2011 are ca scop protejarea vieţii şi integrităţii fizice şi psihice a persoanelor şi, prin aceasta, sănătatea publică a populaţiei, prin prevenirea comercializării produselor susceptibile de a avea efecte psihoactive, aşa încât acestea să nu poată ajunge la potenţialii consumatori.
    29. Aşa fiind, Curtea reţine că prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, în interpretarea dată prin Decizia nr. 10 din 12 septembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, incriminează fapte enumerate la art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011, săvârşite în condiţiile prevăzute în ipoteza normei analizate, fiind excluse din sfera acesteia de aplicare persoanele care procură produse susceptibile de a avea efecte psihoactive în scopul consumului propriu, precum şi faptele de consum.
    30. Pentru aceste motive, Curtea reţine că dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, în interpretarea dată prin Decizia nr. 10 din 12 septembrie 2018, nu încalcă prevederile art. 1 alin. (4) din Constituţie, întrucât prin decizia anterior menţionată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală realizează o interpretarea sistematică a prevederilor legale criticate, interpretare ce coincide cu cele arătate în expunerea de motive a actului normativ analizat, fără a restrânge sfera incidenţei normei penale criticate în raport cu voinţa legiuitorului, aceea de a sancţiona doar faptele enumerate la art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011, săvârşite în condiţiile reglementate la art. 16 alin. (1) din aceeaşi lege. Prin urmare, interpretarea dată dispoziţiilor legale criticate prin Decizia nr. 10 din 12 septembrie 2018 nu aduce atingere autorităţii normative a Legii nr. 194/2011.
    31. În ceea ce priveşte conţinutul normativ al infracţiunii reglementate la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, prin raportare la prevederile art. 22 alin. (1) şi art. 34 din Constituţie, Curtea reţine că scopul acestei reglementări a fost acela de a proteja sănătatea publică şi dreptul la viaţă al persoanelor care ar putea fi destinatarii finali ai substanţelor psihoactive, fără a incrimina faptele de procurare în scopul consumului propriu şi de consum săvârşite de acestea din urmă. Cu alte cuvinte, legiuitorul a înţeles să garanteze drepturile prevăzute la art. 22 alin. (1) şi art. 34 din Constituţie, prin incriminarea operaţiunilor prevăzute la art. 16 alin. (1) coroborat cu art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011, iar neincriminarea, prin art. 16 alin. (1) din acelaşi act normativ, a faptelor de procurare în scopul consumului propriu şi de consum nu lipseşte de eficienţă prevederile legale anterior menţionate, care constituie, astfel, o aplicare a dispoziţiilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei, şi nu o încălcare a lor.
    32. De altfel, Curtea constată că reglementarea normelor de incriminare şi stabilirea conţinutului constitutiv al infracţiunilor se realizează de către legiuitor, potrivit atribuţiilor sale reglementate la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală şi în marja de apreciere prevăzută de dispoziţiile constituţionale anterior menţionate. Acestea sunt expresia politicii penale a statului, neconstituind o problemă de constituţionalitate a legii.
    33. Referitor la comparaţia făcută de autorul excepţiei între prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 şi cele ale art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a statuat, în repetate rânduri, că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere conformitatea acestui text cu dispoziţiile şi principiile constituţionale, iar nu compararea unor prevederi legale dintr-o lege ori a prevederilor mai multor legi între ele. Aşadar, Curtea a reţinut că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea unor prevederi legale dintr-o lege ori a prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei (a se vedea Decizia nr. 134 din 7 martie 2013, precitată). Pentru acest motiv, sub aspectul criticii referitoare la încălcarea prin textul criticat a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.
    34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ministerul Public în Dosarul nr. 1.039/40/2018 al Tribunalului Botoşani - Secţia penală, în Dosarul nr. 234/40/2018 al Tribunalului Botoşani - Secţia penală, în Dosarul nr. 4.876/86/2017/a2 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 4.877/86/2017/a2 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi în Dosarul nr. 636/84/2018 al Tribunalului Sălaj - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, în interpretarea dată prin Decizia nr. 10 din 12 septembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Botoşani - Secţia penală, Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi Tribunalului Sălaj - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 30 iunie 2020.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Cristina Teodora Pop


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016