Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 50 din 26 ianuarie 2021  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 1 şi ale art. II  din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, precum şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 în ansamblul său    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 50 din 26 ianuarie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 1 şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, precum şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 în ansamblul său

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 243 din 10 martie 2021

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, modificate prin art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, excepţie ridicată de Claudiu Dorian Voiculeţ în Dosarul nr. 2.045/120/2018 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.356D/2018.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca nefondată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, concretizată prin Decizia nr. 334 din 11 iunie 2020, Decizia nr. 362 din 16 iunie 2020 şi Decizia nr. 400 din 18 iunie 2020. În acest sens se arată că prevederile legale criticate afectează indemnizaţia pentru creşterea copilului numai pentru viitor şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acesteia, care este plafonat la 8.500 lei. Totodată, se arată că, neavând o consacrare constituţională, indemnizaţiile viitoare pentru creşterea copilului nu se încadrează în noţiunea de „bun“.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 11 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 2.045/120/2018, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, modificate prin art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor. Excepţia a fost ridicată de reclamantul Claudiu Dorian Voiculeţ într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv a unei decizii prin care s-a modificat cuantumul indemnizaţiei de creştere a copilului de la 60.549 lei la 8.500 lei.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât se aplică drepturilor aflate deja în plată la data intrării în vigoare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017. Ca atare, normele criticate nu respectă principiul neretroactivităţii legii, întrucât modifică raporturi juridice aflate în derulare la momentul intrării în vigoare a acestora. Aplicarea retroactivă are ca efect modificarea raportului juridic născut sub imperiul unei legi anterioare, dat fiind că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 nu pot, fără a avea efect retroactiv, să aducă atingere modalităţii în care legea anterioară a constituit un drept, modalitate guvernată de principiul tempus regit actum.
    6. Autorul excepţiei arată că, la momentul la care a luat decizia de a ieşi din câmpul muncii şi de a se ocupa de creşterea şi îngrijirea copilului său, a prevăzut ansamblul drepturilor şi obligaţiilor care se nasc pe perioada cât va fi în concediu de îngrijire şi creştere a copilului, în temeiul dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010. Aşadar, a înţeles şi a acceptat că pe această perioadă va renunţa la a mai presta muncă şi de a mai fi remunerat şi a înţeles şi acceptat că pentru decizia de a se îngriji de copilul său va fi beneficiarul unei indemnizaţii în cuantum de 60.549 lei. Însă, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017, cuantumul indemnizaţiei se modifică, modificare care nu a fost avută în vedere la momentul manifestării opţiunii de intrare în concediu de creştere a copilului. Mai mult, decizia de aplicare retroactivă a prevederilor criticate nu a avut în vedere o politică social-bugetară, ci opinia personală a ministrului muncii cu privire la ceea ce este echitabil/inechitabil. Retroactivitatea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 asupra contractului social format între stat şi beneficiarii indemnizaţiilor de creştere copil aflate în plată la 1 septembrie 2017 este confirmată şi de jurisprudenţa Curţii, care, prin deciziile nr. 9 din 7 martie 1994 şi nr. 79 din 25 aprilie 2000, a stabilit că este interzisă aplicarea în raporturile juridice anterior constituite a unor dobânzi înfiinţate printr-o lege ulterioară intrării în vigoare a contractului.
    7. Se susţine că prevederile art. I pct. 1 şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 contravin principiului securităţii raporturilor juridice, întrucât adoptarea acestui act normativ s-a făcut ca urmare a identificării unei necesităţi de ajustare a cheltuielilor bugetare. Or, această necesitate trebuie să existe, să fie verificabilă, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă, câtă vreme susţinerile ministrului muncii contrazic preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 şi expunerea de motive a proiectului de lege de aprobare a acesteia. Se invocă în acest sens deciziile Curţii Constituţionale nr. 404 din 10 aprilie 2008, nr. 686 din 26 noiembrie 2014 şi nr. 22 din 20 ianuarie 2016.
    8. Se apreciază că textele de lege criticate sunt adoptate şi cu încălcarea art. 6 şi 13 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, câtă vreme soluţia cuprinsă în actul normativ nu este temeinic motivată, ci în mod formal, intenţia reală a adoptării acestei legi fiind alta decât necesitatea de ajustare a cheltuielilor bugetare.
    9. Se afirmă că art. 6 alin. (6) din Codul civil restrânge considerabil sfera situaţiilor juridice cărora li se poate aplica legea nouă, iar contractul social în baza căruia s-a stabilit dreptul la indemnizaţia de creştere a copilului nu intră în această sferă. Prin urmare, legiuitorul a stabilit printr-o lege organică sfera situaţiilor juridice cărora li se atribuie alte efecte (prin legea nouă) faţă de cele stipulate în legea în vigoare la data încheierii/săvârşirii actului/faptului juridic. În atare situaţie, excepţiile reglementate de art. 6 alin. (6) din Codul civil sunt de strictă interpretare şi aplicare. Or, dispoziţiile criticate cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 adaugă acestor excepţii încă o ipoteză, ceea ce este inadmisibil.
    10. Se apreciază că art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 modifică o lege adoptată în domeniul protecţiei sociale, iar, conform art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituţie, domeniul protecţiei sociale trebuie să facă obiectul legilor organice.
    11. Se susţine că, prin aplicarea prevederilor legale criticate, se încalcă şi dreptul de proprietate privată, protejat de art. 44 alin. (2) din Constituţie şi de art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în cadrul noţiunii de „bun“ intrând atât dreptul de a primi indemnizaţia de creştere a copilului, cât şi cuantumul în care aceasta a fost stabilită în baza dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, forma în vigoare anterior adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017.
    12. Faţă de toate aspectele arătate se solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017.
    13. Tribunalul Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că, prin adoptarea modificărilor aduse art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, prin art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017, nu s-a încălcat principiul neretroactivităţii legii civile.
    14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, modificate prin art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 7 august 2017. Însă, având în vedere notele autorului depuse în motivarea criticii, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, precum şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 în ansamblul său. Normele legale criticate punctual prevăd următoarele:
    "ART. I
    Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
    1. La articolul 2, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

    (2) Indemnizaţia lunară prevăzută la alin. (1) se stabileşte în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului şi nu poate fi mai mică de 85% din cuantumul salariului minim brut pe ţară garantat în plată şi nici mai mare de 8.500 lei.»“;
    ART. II
    Prevederile art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările şi completările ulterioare, modificate prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică începând cu drepturile aferente lunii septembrie 2017."

    18. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul român, art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivităţii legii, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, art. 73 alin. (3) lit. p), potrivit căruia prin lege organică se reglementează regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială, şi art. 115 alin. (4) privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului. De asemenea, se invocă şi art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul acesteia critică măsura legislativă care are drept efect limitarea, începând cu luna septembrie 2017, a cuantumului indemnizaţiei pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, la suma de 8.500 lei, care este inferioară cuantumului indemnizaţiei acordate anterior, în temeiul art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, în forma anterioară modificărilor aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017.
    20. Curtea constată că prevederile art. I pct. 1 şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate din perspectiva unor critici asemănătoare, prin Decizia nr. 334 din 11 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1210 din 11 decembrie 2020, Decizia nr. 362 din 16 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 27 august 2020, şi Decizia nr. 400 din 18 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 30 septembrie 2020, excepţiile de neconstituţionalitate fiind respinse, ca neîntemeiate.
    21. Astfel, prin Decizia nr. 362 din 16 iunie 2020, precitată, paragraful 39, Curtea a observat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 modifică şi completează Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, instituind, în esenţă, o limită maximă de 8.500 lei a indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, începând cu drepturile aferente lunii septembrie 2017. Dreptul la concediul pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, precum şi la o indemnizaţie lunară a fost reglementat iniţial prin art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.008 din 14 noiembrie 2005. În prezent, acest drept este reglementat de art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010. Din examinarea evoluţiei legislative în această materie reiese că indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului a suferit o serie de modificări atât referitoare la cuantum (procentul din venitul beneficiarului), cât şi în ceea ce priveşte instituirea unor limite minime şi/sau maxime ale acesteia. Astfel, înainte de intrarea în vigoare a actului normativ criticat, era aplicabil art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, în forma modificată prin Legea nr. 66/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 304 din 20 aprilie 2016, potrivit căruia „Indemnizaţia lunară prevăzută la alin. (1) se stabileşte în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului şi nu poate fi mai mică de 85% din cuantumul salariului minim brut pe ţară garantat în plată“. Aşadar, înainte de intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 nu exista o limită maximă a indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, ci doar o limită minimă. Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 sa adăugat şi o limită maximă de 8.500 lei a indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului, începând cu drepturile aferente lunii septembrie 2017. Această limită maximă s-a menţinut până în prezent, în acest sens fiind dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2017 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, potrivit cărora „Cuantumul indemnizaţiei lunare prevăzute la alin. (1) este de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului. Cuantumul minim al indemnizaţiei lunare nu poate fi mai mic decât suma rezultată din aplicarea unui coeficient de multiplicare de 2,5 la valoarea indicatorului social de referinţă, iar cuantumul maxim al acesteia nu poate depăşi valoarea de 8.500 lei“.
    22. Cu privire la critica de neconstituţionalitate extrinsecă potrivit căreia soluţia cuprinsă în actul normativ criticat nu este temeinic motivată, prin Decizia nr. 362 din 16 iunie 2020, precitată, paragraful 41, Curtea a constatat netemeinicia acesteia, având în vedere cele prezentate în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017, actul normativ criticat fiind adoptat cu respectarea art. 115 alin. (4) din Constituţie. Aspectele privind imposibilitatea de plată a tuturor drepturilor de asistenţă socială vizează un interes public şi constituie o situaţie extraordinară, a cărei reglementare nu poate fi amânată, urgenţa fiind motivată în preambulul ordonanţei de urgenţă. Astfel, în preambul se menţionează că prin Legea nr. 66/2016 a fost eliminat plafonul maxim, iar „aceste modificări au condus la creşterea numărului de beneficiari, dar şi a cuantumului indemnizaţiei şi, implicit, la creşterea cheltuielilor bugetare“. Totodată, se precizează că actul normativ a fost adoptat „luând în considerare modele europene în privinţa acordării formelor de sprijin pentru perioada concediului de creştere a copilului, ţinând cont de faptul că pentru plata drepturilor de indemnizaţie pentru creşterea copilului în anul 2017, bugetul alocat nu poate acoperi necesarul de 3,4 miliarde lei, în condiţiile menţinerii deficitului bugetar sub 3% şi având în vedere faptul că bugetul alocat Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale nu poate acoperi plata tuturor drepturilor de asistenţă socială gestionate, pentru asigurarea drepturilor de asistenţă socială de natura alocaţiei de stat pentru copii, a ajutoarelor şi alocaţiilor acordate categoriilor defavorizate, a drepturilor persoanelor cu dizabilităţi“, fiind necesară „ajustarea cheltuielii bugetare prin modificarea unor programe de asistenţă socială care afectează un număr redus de persoane, dar care implică o cheltuială bugetară mare“. De asemenea se precizează că în absenţa stabilirii unui cuantum maxim al indemnizaţiei „ar trebui ajustate alte beneficii de asistenţă socială ale căror cuantumuri nu sunt la un nivel ridicat şi care ar afecta un număr de peste 2 milioane de persoane, faţă de 1.100 cât ar fi afectate prin plafonarea indemnizaţiei pentru creşterea copiilor“.
    23. Referitor la critica de neconstituţionalitate extrinsecă potrivit căreia art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 modifică o lege adoptată în domeniul protecţiei sociale, iar, conform art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituţie, domeniul protecţiei sociale face obiectul legilor organice, Curtea constată că, potrivit art. 115 alin. (5) ultima teză din Constituţie, „Ordonanţa de urgenţă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1)“. Astfel, actul normativ criticat a fost aprobat prin Legea nr. 261/2017, lege organică, potrivit formulei de atestare publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.011 din 20 decembrie 2017. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că „importanţa acestei menţiuni rezidă în faptul că ea reprezintă indiciul esenţial cu privire la respectarea procedurii de adoptare a legilor, astfel cum aceasta este consacrată în Legea fundamentală“ (a se vedea în acest sens Decizia nr. 89 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 13 aprilie 2017, paragraful 42). Ca atare, critica de neconstituţionalitate formulată este neîntemeiată.
    24. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate potrivit căreia art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 nu respectă principiul neretroactivităţii legii, întrucât modifică raporturi juridice aflate în derulare la momentul intrării în vigoare a acestora, prin Decizia nr. 362 din 16 iunie 2020, precitată, paragrafele 43-45, Curtea a statuat că actul normativ criticat a fost publicat în Monitorul Oficial al României la data de 7 august 2017, iar potrivit art. II din acesta, prevederile referitoare la instituirea limitei maxime de 8.500 lei a indemnizaţiei lunare pentru creşterea copiilor se aplică începând cu drepturile aferente lunii septembrie 2017. În ceea ce priveşte principiul neretroactivităţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea a stabilit în jurisprudenţa sa că în conceptul de „drepturi câştigate“ pot intra doar prestaţiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări. Prin urmare, numai dacă legiuitorul ar fi intervenit asupra acestor prestaţii deja încasate s-ar fi încălcat dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie. Aşadar, având în vedere caracterul succesiv, lunar, al indemnizaţiei pentru creşterea copilului, Curtea a constatat că textele de lege criticate afectează indemnizaţiile pentru creşterea copilului doar pe viitor şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora, prin instituirea unei limite maxime de 8.500 lei. Condiţiile privind acordarea acestor indemnizaţii nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Curtea a reţinut că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 nu are efecte asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita, ci numai asupra prestaţiilor încasate începând cu luna septembrie 2017, după intrarea sa în vigoare, conformându-se astfel dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile“.
    25. Cu privire la pretinsa încălcare a principiului securităţii raporturilor juridice, în jurisprudenţa sa, prin Decizia nr. 445 din 28 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 755 din 31 august 2018, şi Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012, Curtea a stabilit că, deşi nu este în mod expres consacrat de Constituţia României, principiul stabilităţii/securităţii raporturilor juridice se deduce atât din prevederile art. 1 alin. (3), potrivit cărora România este stat de drept, democratic şi social, cât şi din preambulul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa. Referitor la acelaşi principiu, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, „odată ce Statul adoptă o soluţie, aceasta trebuie să fie pusă în aplicare cu claritate şi coerenţă rezonabile pentru a evita pe cât este posibil insecuritatea juridică şi incertitudinea pentru subiectele de drept vizate de către măsurile de aplicare a acestei soluţii (...)“ (Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunţată în Cauza Păduraru împotriva României, Hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunţată în Cauza Beian împotriva României). Având în vedere aceste considerente, precum şi faptul că prevederile de lege criticate sunt formulate cu o precizie suficientă care permite persoanelor interesate să prevadă consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat, nu se poate reţine încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice.
    26. Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la art. 44 alin. (2) din Constituţie şi art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin Decizia nr. 334 din 11 iunie 2020, paragraful 48, şi Decizia nr. 362 din 16 iunie 2020, paragraful 48, Curtea a statuat că în cazul indemnizaţiilor pentru creşterea copilului, care nu au o consacrare constituţională, indemnizaţiile viitoare pentru creşterea copilului nu se încadrează în noţiunea de „bun“ în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie şi nici nu sunt garantate de dispoziţiile art. 44 din Constituţie, cu excepţia celor deja încasate. Prin urmare, Curtea a constatat că limitarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului la 8.500 lei, aplicabilă drepturilor ce urmau a fi încasate după data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017, nu poate reprezenta o ingerinţă în sfera protecţiei proprietăţii private.
    27. În final, cât priveşte invocarea dispoziţiilor art. 53 din Legea fundamentală, Curtea reţine că acestea nu au incidenţă în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale şi, prin urmare, nu este incidentă ipoteza prevăzută de norma constituţională invocată.
    28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Claudiu Dorian Voiculeţ în Dosarul nr. 2.045/120/2018 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. I pct. 1 şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, precum şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017, în ansamblul său, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 26 ianuarie 2021.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Bianca Drăghici

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016