Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 472 din 17 septembrie 2019  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 37 şi 39, ale art. 9 alin. (4), ale art. 19 alin. (1) şi (3) şi ale art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, ale art. 23 alin. (1), (3) şi (5) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, precum şi ale art. 5 alin. (1) lit. a) şi ale art. 9 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 472 din 17 septembrie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 37 şi 39, ale art. 9 alin. (4), ale art. 19 alin. (1) şi (3) şi ale art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, ale art. 23 alin. (1), (3) şi (5) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, precum şi ale art. 5 alin. (1) lit. a) şi ale art. 9 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 88 din 6 februarie 2020

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 37 şi 39, ale art. 9 alin. (4), ale art. 19 alin. (1) şi (3) şi ale art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, ale art. 23 alin. (1), (3) şi (5) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, precum şi ale art. 5 alin. (1) lit. a) şi ale art. 9 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, excepţie ridicată de Societatea Foto Distribuţie - S.R.L. din Bucureşti şi de Societatea Delalina - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 2.414/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 676D/2017.
    2. La apelul nominal se prezintă: pentru autoarele excepţiei de neconstituţionalitate, domnul avocat Cătălin Alexandru, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar; pentru partea Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, doamna consilier juridic Andreea Dobrican, cu delegaţie depusă la dosar; pentru părţile E-Distribuţie Banat - S.A. din Timişoara, E-Distribuţie Muntenia - S.A. din Bucureşti şi E-Distribuţie Dobrogea - S.A. din Constanţa, doamna avocat Sorina Olaru, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar; pentru partea Societatea de Distribuţie a Energiei Electrice Transilvania Nord - S.A. din Cluj-Napoca, domnul avocat Alexandru Stănoiu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar; pentru partea Societatea Delgaz Grid - S.A. din Târgu Mureş, domnul avocat Cristian Radu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că: partea Ministerul Economiei a depus un înscris prin care se învederează faptul că, în succesiunea organizării Guvernului, Ministerul Economiei a fost înfiinţat în anul 2012 prin reorganizarea Ministerului Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri, iar în anul 2014 a fost înfiinţat Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri, care îndeplineşte funcţiile şi exercită atribuţiile în domeniile energetic şi al resurselor energetice, minister care a preluat atât personalul, cât şi structurile de specialitate din aceste domenii. Întrucât, din analiza articolelor Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 menţionate în cuprinsul citativului, reiese faptul că acestea privesc domeniul de activitate gestionat de Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri, corespondenţa primită de la Curtea Constituţională a fost comunicată şi acestui minister. În acest context, magistratul-asistent precizează că Ministerul Energiei se află în lista cuprinzând părţile din această cauză, fiind citat/înştiinţat.
    4. De asemenea magistratul-asistent mai învederează faptul că autoarele excepţiei de neconstituţionalitate au depus un punct de vedere şi înscrisuri în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, iar părţile E-Distribuţie Banat - S.A. din Timişoara, E-Distribuţie Muntenia - S.A. din Bucureşti şi EDistribuţie Dobrogea - S.A. din Constanţa au depus un punct de vedere şi înscrisuri prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
    5. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului ales al autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, domnul avocat Cătălin Alexandru, care solicită Curţii să constate neconstituţionalitatea prevederilor criticate în măsura în care se interpretează în sensul că exclud de plano accesul oricăror terţi la activitatea de distribuţie a energiei electrice, context în care precizează că este vorba de normele care definesc monopolul natural în domeniul distribuţiei de energie electrică şi operatorul de distribuţie în acest domeniu, care reglementează puterile de reglementare şi de licenţiere ale Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, care definesc piaţa reglementată prin opoziţie cu piaţa concurenţială în domeniul energiei electrice, precum şi cele prin care se permite Guvernului să acorde concesiuni în domeniul energetic. În acest context, se arată că niciuna dintre normele criticate nu instituie un monopol legal asupra acestui domeniu. Însă, pe cale de interpretare, astfel cum reiese din sentinţa depusă la dosarul cauzei pronunţată de prima instanţă de fond, s-a considerat că cel puţin o parte din normele criticate, în fapt, instituie un monopol legal în favoarea anumitor operatori, prin care este exclus de plano dreptul de acces al oricăror terţi la această activitate economică. În continuare, arată că autoarele excepţiei de neconstituţionalitate sunt societăţi care şi-au dezvoltat propria infrastructură de distribuţie şi doresc să desfăşoare această activitate în conformitate cu reglementările Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei şi nu intenţionează să folosească infrastructura construită de stat; au îndeplinit toate condiţiile pentru licenţiere, mai puţin cea referitoare la obţinerea acceptului operatorului care deţine monopol în zona respectivă; or, este evident că operatorul care deţine acest monopol nu îşi va da niciodată acceptul pentru intrarea pe aceeaşi piaţă a unor concurenţi. Toate aceste aspecte au condus la invocarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor criticate.
    6. În continuare, face trimitere la raportul dintre drepturile fundamentale reglementate de Constituţie şi puterile Parlamentului, atât înainte de adoptarea Constituţiei din anul 1991, cât şi după revizuirea acesteia în anul 2003. Astfel, arată că art. 53 din Constituţie stabileşte anumite cerinţe pe care trebuie să le îndeplinească orice ingerinţă a legiuitorului asupra unui drept fundamental, nefiind permisă o atingere a existenţei dreptului sau libertăţii fundamentale. Or, monopolul instituit întrun anumit domeniu, cum ar fi cel energetic, înseamnă lipsa libertăţii economice, respectiv negarea în totalitate a acesteia, context în care exemplifică şi arată că, spre exemplu, reglementările tarifelor sunt aspecte ce ţin de exerciţiul unui drept, iar monopolul înseamnă atingerea adusă înseşi existenţei dreptului, ceea ce este contrar prevederilor constituţionale. În această situaţie, instanţa de contencios constituţional nu mai trebuie să verifice îndeplinirea celorlalte cerinţe stabilite de art. 53 din Constituţie, raportat la art. 45 cu privire la libertatea economică; numai în subsidiar, în măsura în care Curtea Constituţională consideră că Parlamentul are totuşi o asemenea putere şi art. 53 din Constituţie permite să se aducă atingere existenţei dreptului sau libertăţii fundamentale, atunci trebuie analizat care sunt obiectivele de interes public pe care şi le-a propus legiuitorul şi dacă există şi alte posibilităţi şi alternative ce nu ar implica încălcarea unei libertăţi fundamentale.
    7. În continuare, prezintă obiectivele, explicaţiile şi justificările cu privire la aplicarea exclusivităţii/monopolului în domeniul distribuţiei energiei electrice şi contraargumentele pentru care nu se justifică existenţa acestui monopol. Astfel, arată că una dintre susţineri este aceea că existenţa monopolului este necesară pentru a se asigura stabilitatea economică a operatorului ce deţine monopolul şi pentru a se putea asigura prestarea continuă a serviciului public constând în distribuţia de energie electrică şi, prin urmare, se prezervă şi se contribuie la siguranţa energetică a României. Or, raportat la această chestiune, respectiv la faptul că stabilitatea economică a unui operator ce deţine un monopol depinde de existenţa monopolului, este prima facie neverosimilă. Într-adevăr, monopolul înseamnă agregarea tuturor veniturilor unei pieţe de către un operator ce deţine un monopol, iar introducerea concurenţei într-un anumit sector va însemna mai puţini bani pentru acest operator ce deţine un monopol, dar în niciun caz acesta nu poate ajunge la instabilitate economică din cauza apariţiei unei concurenţe. În toate pieţele în care a existat un monopol şi a fost deschisă concurenţa, operatorii ce deţineau acel monopol şi-au păstrat pentru o perioadă îndelungată avantajele concurenţiale pe care le deţineau şi care erau date de poziţia avută anterior, în timp ce ceilalţi pornesc dintr-un punct zero.
    8. Altă susţinere constă în faptul că prestarea serviciului public este necesară pentru a asigura finanţarea necesară pentru prestarea serviciului public de distribuţie a energiei electrice; aşadar, este o problemă financiară şi nu există o altă formă de a finanţa serviciul public decât prin asigurarea unui monopol pentru anumiţi operatori. În acest context, prezintă exemplul altor sectoare care au fost monopol de stat - spre exemplu, sectorul telecomunicaţiilor care este o industrie legată de reţea şi care până în anul 2003 a fost monopol de stat. Or, în decursul timpului s-a constatat că nu a fost afectat operatorul ce deţinea monopolul în acest domeniu exemplificat, că acesta are stabilitate economică şi o poziţie semnificativă pe piaţa respectivă a comunicaţiilor, iar consumatorii beneficiază de o ofertă diversă de servicii, de calitate şi la preţuri mult mai accesibile etc. Prin urmare, acestea sunt alternativele la care a făcut referire în cele de mai sus. Cu toate acestea, legiuitorul, în domeniul distribuţiei energiei electrice, a preferat să implementeze un sistem care este cel mai drastic posibil, pentru că neagă o libertate fundamentală a tuturor celorlalţi participanţi la piaţă.
    9. De asemenea o altă susţinere vizează faptul că introducerea altor operatori ar duce la duplicarea reţelelor de transport al energiei electrice, ceea ce însemnă un cost mai mare pentru societate, cu alte cuvinte este mai ieftin dacă există monopol. Or, această apreciere nu este corectă, deoarece, în măsura în care se construieşte o clădire nouă, aceasta va avea nevoie de reţea de electricitate. Prin urmare, nu pot fi puse în discuţie două reţele, ci una singură; chiar şi acolo unde este posibil să existe duplicare (spre exemplu, telecomunicaţii – reţele paralele ale mai multor operatori economici), acestea funcţionează în bune condiţii; existenţa unor reţele paralele nu subminează siguranţa energetică a României, ci contribuie la asigurarea acesteia; astfel, dacă există două reţele paralele, şi una întâmpină probleme – cum ar fi un atac cibernetic, este mai sigur să existe o a doua posibilitate.
    10. În final, arată că nu este mai puţin costisitor un sistem bazat pe monopol, iar aspectele prezentate mai sus, care se constituie în justificări ale menţinerii monopolului în domeniul energetic, şi contraargumentate de autoarele excepţiei de neconstituţionalitate, nu pot constitui justificări ale statului în sistemul constituţional actual pentru a nega o libertate fundamentală, în speţă libertatea economică. Aceste dispoziţii criticate trebuie analizate şi în raport cu prevederile art. 135 din Constituţie, potrivit cărora economia României este o economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi pe concurenţă, fără excepţii. Dacă art. 53 din Constituţie permite legiuitorului să aducă restrângeri unor drepturi şi libertăţi, art. 135 nu admite excepţii. Or, monopolul este antiteza economiei de piaţă, a liberei iniţiative şi a concurenţei.
    11. Având cuvântul, pentru partea Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, doamna consilier juridic Andreea Dobrican solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, pentru motivele care au fost redate pe larg în cuprinsul notelor depuse la dosarul cauzei. Totodată, arată că autoarea excepţiei este nemulţumită de faptul că în România, potrivit legislaţiei primare, există opt operatori de distribuţie concesionari pe opt regiuni, care au încheiate contracte de concesiune pe o perioadă de 49 de ani, cu posibilitatea de prelungire pe încă jumătate din această perioadă; în ceea ce-i priveşte pe ceilalţi operatori de distribuţie, aceştia, conform reglementărilor legale în vigoare, au obligaţia ca, pentru a deţine licenţa de distribuţie, să obţină în prealabil acordul operatorului de distribuţie concesionar a cărui reţea practic o utilizează. Faţă de acestea apreciază că argumentele aduse în susţinerea excepţiei nu pot fi reţinute, nefiind încălcate normele constituţionale invocate, câtă vreme Constituţia prevede posibilitatea restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale, cum ar fi cele privind activitatea economică, în situaţia în care măsurile sunt proporţionale şi necesare; în această speţă este vorba de o activitatea reprezentând un monopol natural, aspect permis inclusiv de actele normative europene privind energia electrică; mai mult, chiar în sentinţa pronunţată de curtea de apel în această cauză, instanţa a apreciat că restrângerea principiului concurenţei este legală, fiind reglementată inclusiv în art. 106 alin. (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Prin urmare, arată că susţine poziţia operatorilor concesionari.
    12. Având cuvântul, pentru părţile E-Distribuţie Banat - S.A. din Timişoara, E-Distribuţie Muntenia - S.A. din Bucureşti şi EDistribuţie Dobrogea - S.A. din Constanţa, doamna avocat Sorina Olaru solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibilă, deoarece prin critica de neconstituţionalitate se au în vedere mai multe aspecte care se circumscriu acestei inadmisibilităţi. Astfel, critica vizează, în realitate, prevederile unor acte/ordine ale Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, care fac parte din legislaţia secundară, aspect ce excedează competenţei Curţii Constituţionale; o parte dintre prevederile criticate nu mai sunt în vigoare; inadmisibilitatea decurge şi prin prisma susţinerii neconstituţionalităţii dispoziţiilor criticate în măsura în care ar putea fi interpretate în sensul contrar punctului de vedere avut de autoarele excepţiei. În acest context, se arată că instanţa de contencios constituţional poate să intervină prin decizii interpretative exclusiv în situaţia în care există o interpretare constantă şi eronată a unei norme de drept substanţial impusă de legiuitor şi care conduce la încălcarea drepturilor fundamentale şi la nerespectarea supremaţiei Constituţiei, iar nu prin raportare la situaţii practice şi concrete, acesta fiind atributul instanţelor judecătoreşti atât în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea legii, cât şi în ceea ce priveşte explicitarea sensului normelor juridice. Or, în speţă, autoarele excepţiei solicită Curţii Constituţionale să interpreteze o lege în absenţa unor criterii stabilite în acest sens pe cale jurisprudenţială. Apreciază că sunt inadmisibile şi criticile de neconstituţionalitate prin care se solicită Curţii Constituţionale să intre în sfera de atribuţii a Parlamentului şi să analizeze dacă este oportun ca statul să stabilească în domeniul distribuţiei energiei electrice un monopol. Faţă de această împrejurare, precizează că nu este vorba de un monopol natural, ci de un monopol legislativ şi susţine că instanţa de contencios constituţional nu poate să încalce sfera de decizie a statului cu privire la politica economică a acestuia.
    13. În continuare, învederează că, astfel cum rezultă din materialele ataşate la dosarul cauzei, starea de fapt din această arie a activităţii economice este o stare de monopol natural, caracterizată prin aceea că pe o arie geografică un singur operator este cel care asigură serviciul de distribuţie a energiei electrice pentru toţi utilizatorii (actuali şi viitori) din această arie, în mod nediscriminatoriu şi la costuri care sunt identice; acesta este motivul pentru care statul a optat pentru o asemenea variantă.
    14. Cu privire la libertatea economică prevăzută ca atare de Constituţie, precizează că autoarele excepţiei nu se referă la sensul dat de prevederile Legii fundamentale (posibilitatea de a avea o iniţiativă economică şi de a desfăşura o activitate în scopuri de profit), ci, în realitate, se referă la un drept subiectiv propriu, care în acest moment este un drept eventual. Or, Curtea Constituţională, atunci când analizează încălcarea unui drept fundamental, în speţă a libertăţii economice, nu se raportează la drepturi subiective concrete, ci la cele cu caracter de generalitate care au fost ridicate la rangul de valori supreme protejate la nivel constituţional. Din această perspectivă, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, dar, totodată este şi neîntemeiată, deoarece art. 45 din Constituţie, prin sintagma în limitele legii, instituie o regulă fundamentală cu privire la faptul că legiuitorul are o marjă de apreciere. Or, starea de monopol natural este instituită şi definită prin legislaţia care reglementează în materia energiei electrice, fiind, prin urmare, prevăzută de o normă legală, astfel că în acest context, prin raportare la art. 53 din Constituţie, excepţia de neconstituţionalitate ar trebui respinsă de plano ca neîntemeiată. În continuare, precizează că, în speţă, este vorba despre cel mult o restrângere a exerciţiului unui drept, respectiv dreptul de a presta o anumită activitate economică, iar nu a unui drept fundamental, context în care prezintă aspecte ce ţin de verificarea criteriilor prevăzute de art. 53 din Constituţie şi concluzionează că, raportat la aceste condiţii, este justificată această modalitate de reglementare.
    15. În raport cu categoriile de norme criticate şi precizate de autoarele excepţiei de neconstituţionalitate, arată că toate aceste norme nu dovedesc altceva decât faptul că acestea fac parte dintr-un sistem de norme care a fost conceput de stat pentru a fi coerent şi pentru a asigura cele două obiective prioritare, respectiv: siguranţa energetică a României şi protecţia consumatorului, aspecte prevăzute şi prin Strategia naţională de dezvoltare sau de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării şi care ţin de o politică de stat necenzurabilă.
    16. În final, învederează faptul că mai multe organisme naţionale cu atribuţii în concurenţă şi organisme internaţionale de reglementare în domeniul energiei au stabilit că în acest sector al energiei este vorba de o stare de monopol natural, care este tipică tuturor operatorilor, sens în care prezintă exemple din anumite state care au sisteme similare celor pe care statul român l-a implementat, iar normele europene în materie prevăd că stabilirea securităţii energetice este o prioritate pentru Uniunea Europeană, inclusiv la nivelul fiecărui stat, lăsând în marja de apreciere a statelor selecţia modelului de funcţionare a pieţei serviciilor de distribuţie de energie electrică.
    17. De asemenea precizează că acolo unde a fost posibilă concurenţa, aceasta a fost pusă în practică, iar statul a încurajato; însă domeniile distribuţiei şi transportului energiei au împiedicat o astfel de decizie, având în vedere faptul că în domeniul energiei este vorba de o reţea fixă care nu poate fi comparabilă cu domeniul telecomunicaţiilor.
    18. Având cuvântul, pentru partea Societatea de Distribuţie a Energiei Electrice Transilvania Nord - S.A. din Cluj-Napoca, domnul avocat Alexandru Stănoiu arată că monopolul este un concept de dreptul concurenţei. În acest context, susţine că ar trebui avute în vedere opiniile Consiliului Concurenţei, care a efectuat un studiu de piaţă cu privire la domeniul energiei electrice şi a constatat că acesta este un monopol natural integral reglementat. Într-adevăr, accesul la concurenţă este liber doar până la o anumită perioadă, respectiv până la momentul efectuării licitaţiei pentru încheierea contractului de concesiune. Faţă de această împrejurare, precizează că, în general, faptele se revoltă împotriva dreptului, însă dreptul nu se poate revolta împotriva faptelor, astfel că dreptul nu poate să creeze anumite fapte sau realităţi, ci chestiunile se întâmplă invers.
    19. Prin urmare, având în vedere unele motive care nu ţin de accesul liber la o activitate sau de drepturi, ci de realităţi tehnice, astfel cum este stadiul actual al dezvoltării tehnicii în materie, sa considerat că, în acest moment, cea mai bună soluţie este cea a sistemului energetic naţional integrat. În mod concret, în speţa de faţă, sunt avute în vedere cele opt regiuni şi cei opt concesionari, care au exclusivitate teritorială – mai puţin cei care doresc sau pot să livreze servicii către maximum 100.000 de consumatori. Or, autoarele excepţiei de neconstituţionalitate doresc să construiască reţele paralele, dar în punctele care sunt cel mai mult profitabile - localităţile Timişoara şi Oradea. Distribuitorii, prin contractele de concesiune, s-au angajat/obligat să construiască şi să distribuie uniform - la aceeaşi tensiune, în aceleaşi condiţii tehnice şi pentru toate raza teritorială - aspecte ce implică anumite costuri. Tocmai de aceea se justifică această exclusivitate. În final, achiesează la toate concluziile părţilor care susţin respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, fiind respectate condiţiile prevăzute de dispoziţiile constituţionale ale art. 135 alin. (2) şi ale art. 16 cu privire la privire la egalitate. Depune un punct de vedere/concluzii.
    20. Având cuvântul, pentru partea Societatea Delgaz Grid - S.A. din Târgu Mureş, domnul avocat Cristian Radu achiesează la toate concluziile părţilor care susţin respingerea excepţiei de neconstituţionalitate atât ca inadmisibilă, întrucât aspectele relevate de autoarele excepţiei excedează competenţei Curţii Constituţionale, având în vedere obiectul acesteia, cât şi ca neîntemeiată. Se arată că monopolul nu este o expresie care să fie în concordanţă cu libertatea economică, însă nu trebuie înţeles nici ca ceva negativ, întrucât monopolul natural creează o piaţă echilibrată şi conduce la posibilitatea ca statul să îşi atingă interesul naţional prin aceste reglementări. Prin urmare, nu consideră că monopolul înseamnă limitarea libertăţii economice, ci este doar o limitare în timp a acesteia. În final, solicită respingerea excepţiei.
    21. Având cuvântul în replică, apărătorul ales al autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate precizează că sunt criticate prevederi din legislaţia primară pentru motive de neconstituţionalitate, iar în faţa instanţei de judecată pe rolul căreia s-a aflat litigiul a fost criticată legislaţia secundară pentru motive de nelegalitate. Referitor la criticile aduse dispoziţiilor legale ce nu mai sunt în vigoare, arată că acestea reglementează cu privire la valabilitatea şi interpretarea contractelor de concesiune ce au fost contestate în faţa instanţei de judecată. Prin urmare, consideră că este relevantă declararea neconstituţionalităţii acestor prevederi, deoarece încă produc efecte juridice. Având în vedere unele aspecte deja prezentate, mai arată că autoarele excepţiei de neconstituţionalitate nu existau ca persoane juridice la momentul adoptării legii în virtutea căreia s-au acordat contractele de concesiune. În final, apreciază că este posibilă concurenţa şi în condiţiile existenţei unui monopol natural.
    22. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. În acest context, precizează că autoarele excepţiei solicită o interpretare a unui text de lege. Astfel, o asemenea interpretare, pe o sintagmă confuză, ar fi posibilă, pentru lămurirea acesteia. Însă se solicită o interpretare pe mai multe texte, simultan, coroborate, care să conducă la o anumită concluzie, o anumită soluţie pe care trebuie să o urmeze instanţa de judecată şi care nu poate forma obiectul controlului de constituţionalitate. Concret, se solicită o interpretare coroborată a tuturor textelor criticate, din care să rezulte un monopol. De asemenea, învederează faptul că problematica de principiu, existenţa unui pretins monopol pe piaţa energiei electrice, a mai format obiectul controlului de constituţionalitate, respectiv normele cuprinse în legislaţia anterioară, sens în care menţionează Decizia nr. 53 din 5 februarie 2014 şi Decizia nr. 609 din 4 noiembrie 2014. Practic, acest monopol este stabilit prin autoritatea unică - Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei. Cu privire la această autoritate, prin deciziile menţionate, Curtea Constituţională a statuat că domeniul energiei electrice are nevoie de un cadru specializat, monitorizat de autorităţi competente, la nivelul unor operatori care se supun în totalitate legislaţiei specifice naţionale şi europene; aceste condiţii sunt întrunite de operatorul de piaţă, proiectat în forma operatorului unic reglementat de autoritatea de reglementare în domeniul energiei, care, practic, nu este un concurent pe piaţă, ci un arbitru. Existenţa mai multor administratori ar implica o decizie de liberalizare atât a pieţei de intermediere a tranzacţiilor cu energie, cât şi a pieţei de echilibrare, decizie ce nu poate fi luată decât la nivelul Guvernului României. Or, Curtea Constituţională nu are posibilitatea de a sancţiona oportunitatea sau eficienţa politicilor economice adoptate de stat. În continuare, arată că actele subsecvente emise de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei prin care se acordă concesiuni sau exploatarea unor reţele ale unor anumiţi operatori privaţi sau de stat sunt acte administrative, ce nu pot forma obiectul controlului de constituţionalitate. Prin urmare, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    23. Prin Încheierea din 15 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.414/2/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 37 şi 39, ale art. 9 alin. (4), ale art. 19 alin. (1) şi (3) şi ale art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, ale art. 23 alin. (1), (3) şi (5) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, precum şi ale art. 5 alin. (1) lit. a) şi ale art. 9 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei.
    24. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Foto Distribuţie - S.R.L. din Bucureşti şi de Societatea Delalina - S.R.L. din Oradea într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri prin care se solicită anularea unor acte administrative pe care autoarele excepţiei de neconstituţionalitate le consideră vătămătoare, întrucât le împiedică accesul la activitatea de distribuţie a energiei electrice.
    25. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarele acesteia arată că au capacitatea şi intenţionează să desfăşoare activitate economică de distribuţie a energiei electrice prin intermediul reţelelor de distribuţie proprii pe care le-au dezvoltat până în prezent şi pe care le vor dezvolta în viitor. Însă, cu toate acestea, Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a refuzat să elibereze licenţele necesare pentru a putea utiliza reţelele de distribuţie pe care le-au dezvoltat în judeţele Timiş şi Bihor, motivat de faptul că anumiţi agenţi privaţi terţi nu şi-au dat acordul în acest sens. Aceşti agenţi privaţi sunt fostele filiale ale Societăţii Electrica - societate aparţinând statului, care a fost supusă privatizării şi în urma căreia au fost încheiate contracte de concesiune prin care statul le-a atribuit exploatarea activităţii şi serviciului de distribuţie „în legătură cu reţelele electrice de distribuţie [...] folosite sau deţinute cu orice titlu de către concesionar“. Prin urmare, „operatorii concesionari“, care operează în cele opt regiuni ale ţării rezultate în urma reorganizării Societăţii Electrica, beneficiază de întreaga structură construită de către statul român, între aceştia nefiind concurenţă, profitând de un monopol natural - situaţie derivată din operarea singurei infrastructuri de electricitate din ţară. Or, în prezent, economia României a ajuns la un nivel de dezvoltare care permite altor operatori economici să facă investiţiile necesare pentru dezvoltarea unor reţele proprii pentru a desfăşura activitatea de distribuţie în concurenţă cu operatorii concesionari. Însă dezvoltarea naturală a pieţei a fost blocată de reglementările administrative adoptate de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei în anii 2014 şi 2015, prin care a instituit extra legem în favoarea operatorilor concesionari dreptul exorbitant de a decide în mod discreţionar, fără nicio motivare, dacă această autoritate poate să emită licenţe de distribuţie a energiei electrice pentru orice alţi agenţi din România, chiar dacă aceştia intenţionează să desfăşoare activitate prin intermediul propriilor reţele, şi nu prin intermediul celor deţinute de operatorii concesionari.
    26. Or, de fapt, concesionarea serviciilor publice presupune doar delegarea către entităţi private a sarcinilor pe care şi le asumă statul şi care implică resursele acestuia. Dacă activitatea concesionată nu este rezervată statului prin Constituţie, atunci acordarea concesiunii nu poate semnifica scoaterea acelei activităţi din circuitul civil. Caracterul exclusiv al unei concesiuni nu poate privi decât elementele pe care statul le are în patrimoniul său şi le poate transmite concesionarului: (i) fie folosirea exclusivă a infrastructurii statului pentru prestarea serviciului, (ii) fie prestarea serviciului cu caracter exclusiv pe domeniul statului, (iii) fie prestarea serviciului în mod exclusiv în favoarea şi pe cheltuiala statului. În schimb, acordarea unei concesiuni nu poate împiedica terţii să presteze servicii de aceeaşi natură, dacă o fac (i) cu infrastructura proprie, (ii) în afara domeniului statului şi (iii) în favoarea unor beneficiari privaţi, care achită în mod direct serviciile.
    27. Prin urmare, se susţine că prevederile criticate sunt contrare libertăţii economice şi principiilor economiei de piaţă, pe care o restrâng nejustificat, sunt discriminatorii şi nu îndeplinesc condiţiile de calitate a legii, deoarece dau posibilitatea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei să emită norme extra legem în favoarea operatorilor concesionari, fiind astfel neconstituţionale în măsura în care sunt interpretate în sensul că ar institui sau cel puţin ar permite să se instituie prin acte administrative subsecvente o exclusivitate juridică absolută, un monopol normativ, în favoarea unor agenţi privaţi asupra activităţii economice de distribuţie a energiei electrice pe o perioadă aferentă contractelor de concesiune - 49 de ani, respectiv să includă dreptul discreţionar de a se opune la emiterea unei licenţe pentru desfăşurarea acestei activităţi de către alţi operatori economici privaţi, deşi aceştia din urmă intenţionează să utilizeze propriile reţele de distribuţie.
    28. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    29. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    30. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    31. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.
    32. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 pct. 37 şi 39, ale art. 9 alin. (4), ale art. 19 alin. (1) şi (3) şi ale art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 16 iulie 2012, ale art. 23 alin. (1), (3) şi (5) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iulie 2003, precum şi ale art. 5 alin. (1) lit. a) şi ale art. 9 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 18 mai 2007, care au următorul cuprins:
    - Art. 3 pct. 37 şi 39 din Legea nr. 123/2012 - Înţelesul unor termeni şi expresii:
    "37. monopol natural în domeniul energiei electrice - situaţia de piaţă în care serviciul de transport şi serviciul de distribuţie a energiei electrice se asigură, fiecare în parte, de către un singur operator economic pentru utilizatorii de pe un teritoriu delimitat; [...]
39. operator de distribuţie - orice persoană fizică sau juridică ce deţine, sub orice titlu, o reţea electrică de distribuţie şi care răspunde de exploatarea, de întreţinerea şi, dacă este necesar, de dezvoltarea reţelei de distribuţie într-o anumită zonă şi, după caz, a interconexiunilor acesteia cu alte sisteme, precum şi de asigurarea capacităţii pe termen lung a reţelei de a satisface un nivel rezonabil al cererii de distribuţie de energie electrică;“;"

    – Art. 9 alin. (4) din Legea nr. 123/2012: „(4) Procedura de acordare, modificare, suspendare şi retragere a autorizaţiilor şi licenţelor, termenele şi condiţiile de acordare, constând în: criterii, limite de putere, atestări, avize, garanţii şi altele asemenea, diferenţiate pe categorii de capacităţi şi activităţi supuse autorizării, se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al preşedintelui ANRE.“;
    – Art. 19 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 123/2012:
    "(1) Pot face obiectul unei concesiuni energetice bunurile proprietate publică sau privată a statului, activităţile şi serviciile publice de interes naţional din domeniul energiei electrice. [...]
(3) Cadrul general privind regimul juridic al contractelor de concesiune, procedurile pentru acordarea concesiunilor, precum şi conţinutul-cadru al caietului de sarcini sunt elaborate de autoritatea contractantă, în conformitate cu prevederile legii, şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.“;"

    – Art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 123/2012:
    "(1) Piaţa de energie electrică este compusă din piaţa reglementată şi piaţa concurenţială, iar tranzacţiile cu energie se fac angro sau cu amănuntul.
(2) Creşterea ponderii pieţei concurenţiale se realizează gradat, prin asigurarea accesului pe această piaţă pentru cât mai mulţi participanţi, producători, furnizori şi clienţi finali, în conformitate cu prevederile art. 23.“;"

    – Art. 23 alin. (1), (3) şi (5) din Legea nr. 318/2003:
    "(1) Pot face obiectul unei concesiuni energetice bunurile proprietate publică sau privată a statului, activităţile şi serviciile publice de interes naţional din domeniul energiei electrice. [...]
(3) Condiţiile de exploatare comercială a bunurilor proprietate publică sau privată a statului şi de realizare a activităţilor sau a serviciilor publice se stabilesc prin contractul de concesiune încheiat de autoritatea concedentă şi aprobat în conformitate cu prevederile prezentei legi. [...]
(5) Cadrul general privind regimul juridic al contractelor de concesiune, procedurile pentru acordarea concesiunilor, precum şi conţinutul-cadru al caietului de sarcini sunt elaborate de autoritatea concedentă şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.“;"

    – Art. 5 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007:
    "(1) Ordinele, deciziile sau avizele ANRE cu privire la activitatea de reglementare se referă la:
    a) acordarea/modificarea/suspendarea/refuzul ori retragerea de licenţe sau autorizaţii;“;"

    – Art. 9 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007:
    "(1) ANRE este abilitată cu următoarele atribuţii şi competenţe în sectorul energiei electrice şi energiei termice produse în cogenerare:
    a) acordă, modifică, suspendă sau retrage autorizaţiile şi licenţele pentru operatorii economici din sectorul energiei electrice, inclusiv pentru producătorii de energie termică produsă în cogenerare;“."

    Cu privire la Legea energiei electrice nr. 318/2003, Curtea reţine că aceasta a fost abrogată prin Legea energiei electrice nr. 13/2007, care a fost, de asemenea, abrogată prin Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 şi prin Legea nr. 160/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind modificarea şi completarea Legii energiei electrice nr. 13/2007 şi Legii gazelor nr. 351/2004. Însă, având în vedere contextul în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituţionalitate asupra prevederilor criticate, astfel cum au fost precizate în încheierea de sesizare.

    33. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) referitor la statul de drept şi la componenta privind calitatea legii, ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 45 referitor la libertatea economică, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale şi ale art. 135 privind economia. De asemenea, prin prisma art. 20 din Constituţie sunt invocate prevederile art. 14 referitoare la interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 din Protocolul nr. 12 adiţional la Convenţie.
    34. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta a fost ridicată într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri prin care se solicită anularea unor acte administrative pe care autoarele excepţiei de neconstituţionalitate le consideră vătămătoare, deoarece sunt de natură a împiedica accesul la activitatea de distribuţie a energiei electrice. Astfel, sa solicitat instanţei de judecată (i) să se constate nulitatea următoarelor dispoziţii emise de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei: art. 5 şi art. 12 din anexa nr. 1 şi art. 5, art. 21 alin. (1) şi (2) şi art. 34 alin. (2) din anexa nr. 2 la Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 73/2014 privind aprobarea Condiţiilor generale asociate licenţelor pentru prestarea serviciului de distribuţie a energiei electrice, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 12 august 2014; art. 23 alin. (2) lit. j) din Regulamentul pentru acordarea licenţelor şi autorizaţiilor în sectorul energiei electrice, aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 12/2015, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 17 martie 2015; (ii) să se constate că, în ceea ce priveşte contractele de concesiune încheiate cu operatorii concesionari, precum şi actele administrative asociate respectivelor contracte, acestea nu produc niciun efect prin care se extinde exclusivitatea desfăşurării activităţii de distribuţie a energiei electrice în favoarea operatorilor concesionari dincolo de reţelele deţinute cu orice titlu de aceştia şi/sau că se îngrădeşte posibilitatea altor operatori economici de a desfăşura această activitate utilizând propriile reţele, prin impunerea condiţiei obţinerii acceptului operatorului concesionar, iar, în măsura în care instanţa de judecată ar considera că acestea generează oricare dintre efectele nelegale antemenţionate, să le constate nulitatea şi să desfiinţeze clauzele contractuale şi sau/dispoziţiile administrative care le-ar genera. Contractele de concesiune în discuţie sunt: Contractul nr. 3/2005 de concesiune a serviciului de distribuţie a energiei electrice în Zona I - care cuprinde judeţele Arad, Caraş-Severin, Hunedoara şi Timiş, Contractul nr. 4/2005 de concesiune a serviciului de distribuţie a energiei electrice în Zona II - care cuprinde judeţele Călăraşi, Constanţa, Ialomiţa şi Tulcea, Contractul nr. 7/2005 de concesiune a serviciului de distribuţie a energiei electrice în Zona VIII - care cuprinde judeţele Maramureş, Bistriţa, Cluj, Bihor, Sălaj şi Satu Mare, Contractul nr. 8/2005 de concesiune a serviciului de distribuţie a energiei electrice în Zona V - care cuprinde judeţele Ilfov şi Giurgiu, precum şi municipiul Bucureşti, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 bis din 30 aprilie 2015. Actele administrative asociate contractelor de concesiune ce fac obiectul petitului sunt: Hotărârea Guvernului nr. 1.048/2004 pentru aprobarea conţinutului-cadru al caietului de sarcini, a contractului-cadru de concesiune şi a procedurii pentru acordarea concesiunii serviciului public privind distribuţia energiei electrice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 727 din 12 august 2004; Hotărârea Guvernului nr. 109/2005 pentru aprobarea conţinutului-cadru al caietului de sarcini al concesiunii serviciului public privind distribuţia energiei electrice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 2 martie 2005; Ordinul ministrului economiei şi comerţului nr. 77/2005 privind concesionarea serviciului public de distribuţie a energiei electrice, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 15 martie 2005.
    35. În acest context, Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost formulată pe fondul diferendelor cu privire atât la conţinutul, modul de adoptare şi, respectiv, de interpretare a reglementărilor emise de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei în contextul existenţei unor contracte de concesiune în materie şi a actelor administrative asociate respectivelor contracte, cât şi cu privire la întinderea efectelor acestora, respectiv dacă există sau nu o exclusivitate în ceea ce priveşte desfăşurarea activităţii de distribuţie a energiei electrice în favoarea operatorilor concesionari. Aceste deosebiri de opinii au apărut în cadrul procesului aflat pe rolul instanţei de judecată ca urmare a diferitelor interpretări date actelor circumscrise domeniului, în condiţii de contradictorialitate, de către părţile aflate în litigiu, prin apărările formulate cu acele prilejuri.
    36. Astfel, pornind de la aspectele învederate, autoarele excepţiei au invocat neconstituţionalitatea tuturor prevederilor criticate prin prisma unor reglementări infralegale şi acte administrative adoptate sau emise în timp în virtutea legilor ce reglementează în domeniul energiei, pe care le-au raportat la unele prevederi constituţionale, convertind practic toate motivele de nelegalitate aduse actelor administrative ce fac obiectul acţiunii principale formulate în cererea de chemare în judecată în motive de neconstituţionalitate, ca urmare a faptului că aceste norme constituie temeiul în baza căruia au fost date actele administrative contestate, considerând că aceste interpretări îşi au sorgintea în caracterul neconstituţional al textelor de lege aplicabile.
    37. Curtea reţine că, prin Decizia nr. 85 din 10 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 28 aprilie 2005, a arătat că neconstituţionalitatea reprezintă o stare organică a unei norme juridice legale şi nu poate fi dedusă dintr-o interpretare discutabilă, realizată în procesul de aplicare a sa la o situaţie concretă.
    38. Faţă de această împrejurare, Curtea constată că neconstituţionalitatea reprezintă o stare intrinsecă a unei norme juridice legale în raport cu dispoziţii constituţionale prin care se constată că acele norme încalcă principii şi valori constituţionale şi nu poate fi dedusă dintr-o interpretare per a contrario a normelor legale primare ca urmare a adoptării în dinamica legislativă, în aplicarea sau în temeiul acestora a unor norme sau acte administrative pretins a fi nelegale. Practic, în cauza de faţă, starea de pretinsă nelegalitate este ridicată la rang de neconstituţionalitate, fiindu-i atribuit legiuitorului ordinar ceea ce acesta nu a prevăzut in terminis prin normele criticate.
    39. De asemenea, Curtea reţine că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţiile şi principiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale, infralegale sau alte acte administrative între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Cu privire la aceste aspecte a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 207 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 4 iulie 2019, paragraful 14, şi Decizia nr. 44 din 12 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 10 iunie 2013.
    40. Prin urmare, având în vedere faptul că instanţa de contencios constituţional decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia [art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992], precum şi faptul că, în exercitarea controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederile legii supuse controlului [art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992], şi nu asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra înţelesului său contrar Constituţiei dedus din raportarea la norme şi principii constituţionale, iar nu prin raportarea la interpretarea dată unor acte adoptate sau emise în virtutea legii a cărei neconstituţionalitate se pretinde, în considerarea faptului că aceste interpretări îşi au pretinsul caracter neconstituţional al textelor cuprinse în normele primare, excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum este formulată în prezenta cauză, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
    41. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 37 şi 39, ale art. 9 alin. (4), ale art. 19 alin. (1) şi (3) şi ale art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, ale art. 23 alin. (1), (3) şi (5) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, precum şi ale art. 5 alin. (1) lit. a) şi ale art. 9 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, excepţie ridicată de Societatea Foto Distribuţie - S.R.L. din Bucureşti şi de Societatea Delalina - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 2.414/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 17 septembrie 2019.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                     Ioniţa Cochinţu

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016