Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 436 din 23 iunie 2020  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 62 alin. (1^1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, în redactarea anterioară modificării acestora prin Legea nr. 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, cu referire la sintagma Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 436 din 23 iunie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 62 alin. (1^1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, în redactarea anterioară modificării acestora prin Legea nr. 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, cu referire la sintagma "nu aduce atingere prestigiului profesiei" din cuprinsul acestora

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1148 din 27 noiembrie 2020

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a sintagmei „nu aduce atingere prestigiului profesiei“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 62 alin. (1^1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Cătălin Vişinoiu în Dosarul nr. 1.642/1/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.940D/2017.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că textul de lege criticat respectă cerinţele de accesibilitate şi previzibilitate impuse de art. 1 alin. (5) din Constituţie, precizând că denotă marja de apreciere a judecătorului cu privire la legătura ce poate fi stabilită între fapta săvârşită şi prestigiul profesiei, în funcţie de circumstanţele cauzei. Arată că, de altfel, în cauză, reevaluând situaţia de fapt şi persoana autorului, instanţa a înlăturat măsura suspendării contestatorului din funcţia de procuror. Or, aşa cum a reţinut Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 73 din 29 ianuarie 2019, constatarea neconstituţionalităţii unui text de lege ca urmare a invocării unei excepţii de neconstituţionalitate trebuie să profite autorului acesteia şi nu poate constitui doar un instrument de drept abstract. Ca atare, din această perspectivă, excepţia de neconstituţionalitate apare ca fiind inadmisibilă.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Decizia nr. 3.346 din 1 noiembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.642/1/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „nu aduce atingere prestigiului profesiei“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 62 alin. (1^1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Cătălin Vişinoiu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unei hotărâri a Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a dispus suspendarea din funcţia de procuror a contestatorului autor al excepţiei de neconstituţionalitate, ca urmare a trimiterii sale în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni din culpă.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt lipsite de previzibilitate, întrucât nu precizează, în mod concret, care sunt acele infracţiuni săvârşite din culpă care aduc atingere prestigiului profesiei de magistrat, care sunt criteriile în funcţie de care se apreciază că nu se aduce atingere prestigiului profesiei şi nici în ce constă această atingere. Se arată că necircumstanţierea expresă a acestor infracţiuni lasă loc arbitrariului, făcând posibilă aplicarea diferenţiată a suspendării din profesie, în funcţie de aprecierea subiectivă a Consiliului Superior al Magistraturii. Nu se respectă exigenţele constituţionale referitoare la calitatea legii, textul de lege criticat neîntrunind condiţiile de claritate, precizie, previzibilitate şi accesibilitate. Sintagma „nu aduce atingere prestigiului profesiei“ este lipsită de previzibilitate, noţiunea de „atingere“ şi cea de „prestigiu“ nefiind definite de Legea nr. 303/2004 sau de alte legi aplicabile profesiei de magistrat. Se mai susţine că se încalcă şi principiul legalităţii incriminării, statuat de art. 23 alin. (12) din Constituţie.
    6. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că sintagma „nu aduce atingere prestigiului profesiei“ din cuprinsul prevederilor art. 62 alin. (1^1) din Legea nr. 303/2004 contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, redactarea acesteia fiind lipsită de claritate şi precizie şi creând astfel premisa aplicării normei în mod diferit, într-o manieră discriminatorie, ca rezultat al unor interpretări sau aprecieri arbitrare.
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, sintagma „nu aduce atingere prestigiului profesiei“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 62 alin. (1^1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, care, la data ridicării excepţiei, aveau următorul conţinut normativ: „(1^1) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) lit. a), dacă trimiterea în judecată a intervenit pentru o infracţiune din culpă şi se apreciază că aceasta nu aduce atingere prestigiului profesiei, judecătorului sau procurorului i se poate interzice provizoriu exercitarea anumitor atribuţii până la soluţionarea definitivă a cauzei.“
    11. Art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, la care face trimitere textul de lege criticat, stabileşte că judecătorul sau procurorul este suspendat din funcţie atunci când a fost trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni.
    12. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, prevederile art. 62 alin. (1^1) din Legea nr. 303/2004 au fost modificate prin Legea nr. 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 15 octombrie 2018, adoptându-se o soluţie legislativă diferită, în sensul că textul vizează în prezent toate infracţiunile, indiferent de forma de vinovăţie cu care au fost săvârşite, nu doar pe cele din culpă. Or, în litigiul în care a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate este în discuţie o infracţiune de ucidere din culpă. În consecinţă, Curtea urmează să se pronunţe asupra prevederilor art. 62 alin. (1^1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, în redactarea anterioară modificării acestora prin Legea nr. 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004, cu referire la sintagma „nu aduce atingere prestigiului profesiei“ din cuprinsul acestora.
    13. În opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) referitoare la calitatea legii şi art. 23 alin. (12) privind legalitatea pedepselor.
    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în cauză, autorul acesteia a solicitat instanţei de judecată anularea hotărârii prin care Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus suspendarea sa din funcţia de procuror, ca urmare a trimiterii în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă. În situaţia analizată, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat, prin raportare la circumstanţele faptei şi la valoarea socială ocrotită (dreptul la viaţă, fiind vorba despre ucidere din culpă într-un accident rutier), că menţinerea în funcţie a acestuia până la soluţionarea definitivă a cauzei penale ar aduce atingere prestigiului profesiei şi al justiţiei în general, fiind afectată aprecierea publică pozitivă a sistemului judiciar, în ansamblul său. În consecinţă, a făcut o aplicare per a contrario a prevederilor art. 62 alin. (1^1) din Legea nr. 303/2004 şi a dispus suspendarea din funcţie a autorului excepţiei, în temeiul art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004.
    15. Criticile de neconstituţionalitate formulate vizează, în esenţă, lipsa de precizie şi claritate a prevederilor art. 62 alin. (1^1) din Legea nr. 303/2004, susţinându-se că necircumstanţierea expresă a infracţiunilor care nu aduc atingere prestigiului profesiei, astfel încât să fie posibilă menţinerea în funcţie, cu anumite condiţionalităţi, a judecătorului sau a procurorului, lasă loc arbitrariului, determinat de aprecierea subiectivă a Consiliului Superior al Magistraturii.
    16. Faţă de aceste critici, Curtea reţine că a fost sesizată cu soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate prin decizia prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis contestaţia formulată împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii de suspendare din funcţia de procuror a autorului acesteia. Pentru a decide astfel, instanţa supremă a apreciat, raportat la circumstanţele producerii faptei pentru care contestatorul a fost trimis in judecată, precum şi la circumstanţele personale ale acestuia, că suspendarea sa din funcţie până la finalizarea procesului penal nu reprezintă o măsură proporţională cu scopul avut în vedere de textul de lege vizat. În consecinţă, Înalta Curte a stabilit că, în circumstanţele concrete deduse judecăţii, nu a fost adus un prejudiciu prestigiului profesiei de magistrat, astfel că nu era necesară măsura adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.
    17. Curtea Constituţională constată că, în acest context procesual, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, critica de neconstituţionalitate formulată antamând, în realitate, o chestiune de aplicare şi interpretare a textului de lege la cauza dedusă judecăţii, soluţionată prin chiar actul de sesizare a Curţii Constituţionale, şi care excedează competenţei instanţei de contencios constituţional. Totodată, Curtea reţine că, în situaţii similare celei de faţă, a statuat că, „în cadrul procesului judiciar, excepţia de neconstituţionalitate se înscrie în rândul excepţiilor de procedură prin care se urmăreşte împiedicarea unei judecăţi care s-ar întemeia pe o dispoziţie legală neconstituţională. Constatarea neconstituţionalităţii unui text de lege ca urmare a invocării unei excepţii de neconstituţionalitate trebuie să profite autorilor acesteia şi nu poate constitui doar un instrument de drept abstract. [...] Neconstituţionalitatea unei dispoziţii legale nu are numai o funcţie de prevenţie, ci şi una de reparaţie, întrucât ea vizează în primul rând situaţia concretă a cetăţeanului lezat în drepturile sale prin norma criticată“ (a se vedea în acest sens Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, paragraful 30).
    18. Aceste considerente sunt aplicabile, mutatis mutandis, şi în prezenta cauză, unde eventuala admitere a excepţiei de neconstituţionalitate nu ar sluji cauzei în care a fost ridicată, în care nu ar mai produce nicio consecinţă, câtă vreme contestaţia împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost admisă, printr-o hotărâre definitivă (a se vedea în acelaşi sens Decizia nr. 73 din 29 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 7 mai 2019, paragraful 29). În concluzie, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.
    19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 62 alin. (1^1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, în redactarea anterioară modificării acestora prin Legea nr. 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, cu referire la sintagma „nu aduce atingere prestigiului profesiei“ din cuprinsul acestora, excepţie ridicată de Cătălin Vişinoiu în Dosarul nr. 1.642/1/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 23 iunie 2020.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Valentina Bărbăţeanu


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016