Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 400 din 18 iunie 2020  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 400 din 18 iunie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 893 din 30 septembrie 2020

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor. Excepţia a fost ridicată de Claudiu Marian Mititelu în Dosarul nr. 3.992/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.227D/2018.
    2. La apel se prezintă autorul excepţiei, asistat de domnul avocat Igor Onuţa, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipseşte Agenţia pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care arată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 sunt contrare art. 15 alin. (2) din Constituţie şi celor statuate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitor la modificările ce intervin pe parcursul procesului legislativ cu privire la dispoziţii legale prin care s-au acordat anumite drepturi specifice, cum sunt pensiile sau indemnizaţiile, diminuând aceste drepturi. Arată că a contestat dispoziţiile art. I pct. 1 şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 prin care legiuitorul delegat a limitat indemnizaţia pentru creşterea copilului la un cuantum fix, stabilit prin această ordonanţă. Învederează Curţii că existau doar 1.100 de persoane care beneficiau de o indemnizaţie care depăşea cuantumul stabilit prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 şi că în nota de fundamentare a actului normativ criticat s-a apreciat că reducerea drepturilor acestora ar ajuta pentru plata indemnizaţiilor de asigurări sociale cuvenite pentru 2.000.000 de persoane. Consideră că, în realitate, legiuitorul a intenţionat reducerea drepturilor dobândite deja de unii beneficiari ai indemnizaţiei de creştere a copilului. Precizează că dreptul dobândit de autorul excepţiei a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească. Arată că prin Decizia nr. 120 din 15 februarie 2007, Curtea Constituţională a statuat că, în cazul pensiilor, dacă în urma recalculării rezultă un cuantum mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior stabilită. De asemenea aminteşte Decizia nr. 55 din 22 martie 2000, prin care Curtea Constituţională a reţinut încălcarea prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, şi Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011, în care s-a reţinut că persoanele care au dobândit anterior dreptul nu se supun noilor reglementări de limitare a cuantumului indemnizaţiei. Mai arată că, în ceea ce priveşte autorul excepţiei, a fost redus cuantumul indemnizaţiei cu 70%. În concluzie, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
    4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens invocă cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011, în care s-a recunoscut constituţionalitatea măsurii de plafonare a cuantumului indemnizaţiei pentru creşterea copilului, cuantumul acordat anterior fiind păstrat doar în cazul indemnizaţiei pentru creşterea copilului cu handicap. În acest fel au fost stabilite limitele revizuirii. Fiind vorba de prestaţii succesive, se supun legilor în vigoare la momentul acordării fiecăreia dintre acestea.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    5. Prin Încheierea din 13 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 3.992/3/2018, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor. Excepţia a fost ridicată de Claudiu Marian Mititelu în cadrul unei acţiuni în contencios administrativ şi fiscal în care a solicitat desfiinţarea Deciziei nr. 2.477 din 22 noiembrie 2017, emisă de Agenţia pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti, prin care i-a fost redus cuantumul indemnizaţiei de creştere a copilului ca urmare a aplicării dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile actului normativ criticat sunt contrare art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât aduc atingere unor drepturi legal câştigate anterior. În acest sens invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la teoria drepturilor câştigate şi neretroactivitatea legii civile, de exemplu, Decizia nr. 120 din 15 februarie 2007 şi Decizia nr. 55 din 22 martie 2000. Precizează că dreptul la indemnizaţie pentru creşterea copilului i-a fost acordat prin decizie care a fost emisă de către Agenţia pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti, ca urmare a formulării unei cereri de chemare în judecată. Un astfel de act administrativ se bucură de o stabilitate ridicată, ca urmare a faptului că nu poate fi revocat de organul emitent fie pentru că este calificat drept definitiv în sistemul căilor de atac administrative, fie pentru că, de principiu, îmbracă forma unui act administrativ individual a cărui revocare nu mai poate fi dispusă, întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efectele juridice pentru care a fost emis - situaţie descrisă de ipoteza art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.
    7. Autorul excepţiei arată că, posterior comunicării lor, actele administrative individuale nu mai pot fi retrase pe calea unui act contrar al autorităţii emitente sau ierarhic superioare, întrucât legiuitorul a apreciat că stabilitatea raporturilor juridice - în conţinutul cărora pot intra şi drepturi protejate de legea civilă, în cel mai larg sens al acestei noţiuni - este o valoare de o mai mare importanţă decât a recunoaşte autorităţilor publice că, oricând şi în orice condiţii, să procedeze la revocarea propriilor acte administrative individuale, uneori în baza unor considerente în mod discreţionar invocate şi care ţin mai degrabă de inoportunitatea actului anterior emis decât de nelegalitatea lui. În toate cazurile, dacă astfel de acte nu sunt atacate în justiţie într-un anumit termen, ce curge de la data comunicării lor către persoanele interesate (sau, în mod excepţional, de la data la care terţii cărora actul nu li se comunică au aflat, în orice mod, despre existenţa actului), ele îşi consolidează stabilitatea dobândită imediat după epuizarea căilor administrative de atac la care, potrivit legii, puteau fi supuse, nemaiputând fi desfiinţate nici pe calea unei acţiuni judiciare.
    8. De asemenea, autorul excepţiei invocă şi cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011, în care, deşi se recunoaşte constituţionalitatea măsurii plafonării indemnizaţiei lunare de creştere a copilului printr-o reglementare nouă, se stabilesc limitele revizuirii acestui drept. Astfel, s-a precizat că persoanele care anterior au dobândit dreptul la concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului de până la 2, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap, nu se supun noii reglementări. De asemenea s-a statuat că principiul protecţiei aşteptărilor legitime impune limitarea posibilităţilor de modificare a normelor juridice, stabilitatea regulilor instituite prin acestea, ceea ce presupune obligaţii deopotrivă opozabile atât legiuitorului primar, cât şi celui delegat. Totodată s-a stabilit că nu sunt afectate drepturi câştigate în trecut, de vreme ce noile reglementări se aplică numai acelor drepturi ce se vor naşte după intrarea lor în vigoare.
    9. În continuare, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 încalcă prevederile art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului reprezintă un „bun“ în sensul textului convenţional mai sus arătat, iar restrângerea acestui drept s-a realizat fără a exista un scop legitim şi un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul avut în vedere pentru utilizarea lor.
    10. De asemenea consideră că este încălcat şi art. 14 din aceeaşi convenţie internaţională, întrucât, aşa cum reiese din nota de fundamentare a actului normativ criticat, se reduc drepturile unor categorii de persoane în beneficiul altora, situaţie caracterizată ca vizând un interes public, fără a se stabili însă în beneficiul celor dezavantajaţi despăgubiri de orice natură.
    11. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
    12. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 7 august 2017, aprobată prin Legea nr. 261/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1011 din 20 decembrie 2017. Examinând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia vizează, în realitate, doar dispoziţiile art. I pct. 1 şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017, astfel că doar acestea urmează să fie supuse controlului de constituţionalitate. Textele de lege criticate au următorul conţinut:
    - Art. I pct. 1:
    "Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
    "1. La articolul 2, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "(2) Indemnizaţia lunară prevăzută la alin. (1) se stabileşte în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului şi nu poate fi mai mică de 85% din cuantumul salariului minim brut pe ţară garantat în plată şi nici mai mare de 8.500 lei."
"
"

    – Art. II
    " Prevederile art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările şi completările ulterioare, modificate prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică începând cu drepturile aferente lunii septembrie 2017."


    16. Autorul excepţiei apreciază că dispoziţiile de lege criticate contravin art. 15 alin. (2) din Constituţie referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 din Primul Protocol la convenţia mai sus amintită, referitor la proprietate.
    17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia critică măsura legislativă care are drept efect limitarea, începând cu luna septembrie 2017, a cuantumului indemnizaţiei pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, la suma de 8.500 lei, care este inferioară cuantumului indemnizaţiei acordat anterior, în temeiul art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, înainte de intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017. Astfel, reglementarea anterioară a art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, aşa cum fusese modificat prin art. I pct. 3 din Legea nr. 66/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 304 din 20 aprilie 2016, a prevăzut că „indemnizaţia lunară prevăzută la alin. (1) se stabileşte în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului şi nu poate fi mai mică de 85% din cuantumul salariului minim brut pe ţară garantat în plată.“
    18. Referindu-se la indemnizaţia pentru creşterea copilului, Curtea, prin Decizia nr. 788 din 27 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 22 noiembrie 2012, a reţinut că aceasta este o prestaţie de asistenţă socială cu caracter universal, bazată pe principiul solidarităţii sociale, menită să asigure tuturor familiilor condiţii egale de creştere a copiilor. Această prestaţie este, între altele, o expresie a statului social, respectiv a obligaţiei statului de a interveni prin măsuri adecvate pentru susţinerea cetăţenilor care, din motive obiective, se află în situaţii defavorabile, de natură să afecteze dreptul acestora la un nivel de trai decent. De asemenea, acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului poate fi privită şi ca o măsură de protecţie a copiilor, aşa cum dispune art. 49 alin. (1) din Constituţie. Cu toate acestea, acordarea dreptului în discuţie reprezintă pentru legiuitor o obligaţie de mijloace, ce depinde în mare măsură de contextul social şi economic în care este reglementată şi de resursele financiare pe care statul le poate aloca în această direcţie. Astfel, neavând o nominalizare expresă în Constituţie, dreptul la indemnizaţie pentru creşterea copilului reprezintă o opţiune a legiuitorului, acesta fiind liber ca, în funcţie de resursele financiare disponibile, să stabilească acordarea acestui drept, conţinutul şi limitele acestuia, precum şi condiţiile în care poate fi acordat şi să le modifice, atunci când realităţile economice şi sociale o impun. Totodată, prin Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011, Curtea a reţinut că, în măsura în care anumite drepturi nu sunt nominalizate expres de Constituţie, legiuitorul este liber să aleagă, în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituţional, care sunt măsurile prin care va asigura cetăţenilor un nivel de trai decent şi să stabilească condiţiile şi limitele acordării lor. De asemenea va putea dispune modificarea sau chiar încetarea acordării măsurilor de protecţie socială luate, fără a fi necesar să se supună condiţiilor art. 53 din Constituţie, întrucât acest text constituţional priveşte numai drepturile consacrate de Legea fundamentală, iar nu şi cele stabilite prin legi.
    19. Pentru aceleaşi considerente, Curtea, prin Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011, a apreciat că libertatea de care dispune legiuitorul în sensul modificării condiţiilor de acordare a unor drepturi pentru viitor în conformitate cu politica adoptată de stat nu poate fi privită ca o încălcare a principiului protecţiei aşteptărilor legitime.
    20. Prin Decizia nr. 417 din 3 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 26 iulie 2012, Curtea, analizând o excepţie de neconstituţionalitate în care se critica faptul că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 modificau cuantumul indemnizaţiei pentru creşterea copilului acordat anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, a reţinut că, deşi poate fi încadrat, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o la art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de „bun“, indemnizaţia pentru creşterea copilului reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestuia pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii. Mai mult, Curtea a observat că dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, aşa cum au fost interpretate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, nu garantează obţinerea drepturilor de asigurări sociale într-un anumit cuantum nici măcar în situaţia când aceste drepturi sunt obţinute în temeiul plăţii unei contribuţii anterioare la fondurile de asigurări sociale (Hotărârea din 30 martie 2005 - paragraful 39, pronunţată în Cauza Kjartan Ásmundsson împotriva Islandei). Cu atât mai puţin a apreciat instanţa de contencios constituţional că o astfel de garanţie s-ar putea regăsi cu privire la un drept a cărui acordare este lăsată la libera apreciere a legiuitorului.
    21. Prin aceeaşi decizie, Curtea a apreciat că prevederile de lege criticate se conformează prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât afectează indemnizaţia pentru creşterea copiilor doar pe viitor şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acesteia şi nu se răsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrării lor în vigoare, care constituie facta praeterita.
    22. Curtea apreciază că, mutatis mutandis, cele reţinute în deciziile mai sus amintite ale Curţii Constituţionale răspund criticilor de neconstituţionalitate formulate în prezenta cauză în raport cu prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie şi cele ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    23. Cât priveşte critica raportată la prevederile art. 14 din convenţia europeană mai sus menţionată, Curtea constată că argumentele autorului excepţiei se referă la compararea unor categorii de persoane aflate în situaţii diferite, considerând inechitabilă restrângerea dreptului său pentru a se crea sursele necesare plăţii altor drepturi de asistenţă socială. Or, Curtea aminteşte că dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului este „o expresie a statului social, respectiv a obligaţiei statului de a interveni prin măsuri adecvate pentru susţinerea cetăţenilor care, din motive obiective, se află în situaţii defavorabile, de natură să afecteze dreptul acestora la un nivel de trai decent“, dar că în această categorie de drepturi intră şi alte măsuri de asistenţă socială aşa cum sunt alocaţia de stat pentru copii, ajutoarele şi alocaţiile acordate categoriilor defavorizate şi drepturile persoanelor cu dizabilităţi, la care se face trimitere în nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017. Legiuitorul este singurul în măsură să aprecieze, în funcţie de resursele financiare disponibile, condiţiile şi cuantumul acordării acestor drepturi, astfel încât să realizeze o acoperire cât mai adecvată şi echitabilă a diverselor nevoi pe care le invocă diferitele categorii sociale aflate în situaţii speciale, care justifică acordarea asistenţei sociale. Curtea apreciază că a proceda la o examinare în sensul cerut de autorul excepţiei de neconstituţionalitate ar însemna, în realitate, o analiză asupra oportunităţii distribuirii unor resurse bugetare, aspect ce excedează însă competenţei de control constituţional.
    24. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Claudiu Marian Mititelu în Dosarul nr. 3.992/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. I pct. 1 şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 18 iunie 2020.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Patricia Marilena Ionea

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016