Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 380 din 28 mai 2019  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. (4) teza a doua din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 380 din 28 mai 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. (4) teza a doua din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 830 din 11 octombrie 2019

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Răzvan Horaţiu Radu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. (4) teza a doua din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 12.363/55/2017/a1 al Judecătoriei Arad - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 162D/2018.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. Apreciază că autorul excepţiei nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci exprimă o opinie subiectivă, o interpretare personală a modalităţii de aplicare a textului criticat. Arată că dispoziţiile contestate sunt clare şi previzibile şi se referă la compensarea sumelor care există în contul condamnatului şi sumele cheltuite de administraţia penitenciarului pentru exercitarea dreptului la petiţionare sau corespondenţă. Dispoziţia criticată se aplică tuturor persoanelor condamnate, neîncălcând dreptul Uniunii Europene şi nici prevederile art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 25 ianuarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 12.363/55/2017/a1, Judecătoria Arad - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. (4) teza a doua din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Faur Nistor Isai cu ocazia soluţionării contestaţiei formulate împotriva încheierii pronunţate de judecătorul de supraveghere a privării de libertate.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate sunt contrare drepturilor prevăzute de art. 1, 11, 16, 20, 21, 24, 31, 136 şi 148 din Constituţie, precum şi celor prevăzute de art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, considerând că sumele de bani primite de la terţe persoane ca ajutor umanitar nu pot face obiectul textului legal criticat şi, ca atare, administraţia penitenciarului nu putea reţine suma respectivă, nefiind un venit, ci o donaţie.
    6. Judecătoria Arad - Secţia penală apreciază că nu se poate reţine, în mod rezonabil, vreo critică de neconstituţionalitate care să facă posibilă compararea textului de lege criticat cu prevederile constituţionale invocate, însă temeinicia unei excepţii de neconstituţionalitate poate fi analizată exclusiv de către Curtea Constituţională.
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Avocatul Poporului arată că normele supuse controlului de constituţionalitate nu sunt contrare dispoziţiilor privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi dreptul la apărare din Legea fundamentală, întrucât, pe de o parte, normele legale criticate se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei penale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, iar, pe de altă parte, textul de lege criticat nu conţine norme care, prin natura lor, să îngrădească autorului excepţiei posibilitatea de a se apăra. Recuperarea de către administraţia penitenciarului a sumelor cheltuite de persoana condamnată are un scop legitim, fiind o măsură adecvată, necesară şi care păstrează un just echilibru între interesul individual şi cel colectiv, întrucât statul nu are nicio obligaţie legală să suporte cheltuielile efectuate de persoana condamnată cu ocazia exercitării dreptului său de petiţionare sau de corespondenţă.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 60 alin. (4) teza a doua din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, cu următorul conţinut: „Sunt considerate persoane fără mijloace băneşti persoanele condamnate care nu au sau nu au avut în ultimele 30 de zile sume de bani disponibile în fişa contabilă nominală sau în contul personal. Sumele cheltuite de administraţia penitenciarului pentru exercitarea dreptului la petiţionare sau corespondenţă se recuperează ulterior de la persoana condamnată din sumele ce le va deţine în fişa contabilă nominală sau în contul personal, în timpul executării pedepsei.“
    12. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 referitor la statul român, art. 11 referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 31 referitor la dreptul la informaţie, art. 136 referitor la proprietate şi art. 148 referitor la integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile criticate prevăd faptul că sumele cheltuite de administraţia penitenciarului pentru exercitarea dreptului la petiţionare sau corespondenţă se recuperează ulterior de la persoana condamnată din sumele pe care le va deţine în fişa contabilă nominală sau în contul personal, în timpul executării pedepsei.
    14. Pe de altă parte, Curtea observă că prevederile constituţionale invocate se referă la statul român (art. 1), la dreptul internaţional şi dreptul intern (art. 11), la principiul egalităţii în drepturi (art. 16), la tratatele internaţionale privind drepturile omului (art. 20), la accesul liber la justiţie (art. 21), la dreptul la apărare (art. 24), la dreptul la informaţie (art. 31), la proprietate (art. 136) şi la integrarea în Uniunea Europeană (art. 148).
    15. Curtea reţine că autorul excepţiei se limitează la a susţine că „administraţia penitenciarului nu îi putea reţine suma respectivă, aceasta nefiind un venit, ci o donaţie“, fără a prezenta alte elemente care să motiveze eventuala neconstituţionalitate reclamată. Astfel, deşi autorul excepţiei invocă în mod formal prevederile constituţionale anterior menţionate, în realitate acesta nu motivează pretinsa contrarietate a dispoziţiilor criticate cu acestea. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sesizările adresate Curţii Constituţionale trebuie motivate şi, prin urmare, Curtea nu se poate substitui autorului excepţiei în ceea ce priveşte formularea unor motive de neconstituţionalitate. Acest fapt ar avea semnificaţia exercitării unui control de constituţionalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispoziţiile art. 146 din Constituţie.
    16. Curtea reţine că, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a statuat că orice excepţie de neconstituţionalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă şi intrinsecă, ce va cuprinde trei elemente, şi anume textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat, precum şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituţionalităţii textului criticat. În condiţiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepţiei, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepţiei nu este o condiţie sine qua non a existenţei acesteia. De aceea, Curtea a constatat că, în situaţia în care textul de referinţă invocat este suficient de precis şi clar, astfel încât instanţa constituţională să poată reţine în mod rezonabil existenţa unei minime critici de neconstituţionalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepţia de neconstituţionalitate şi să considere deci că autorul acesteia a respectat şi a cuprins în excepţia ridicată cele trei elemente menţionate.
    17. Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că, în prezenta cauză, indicarea temeiurilor constituţionale menţionate nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autorul excepţiei. În aceste condiţii, date fiind caracterul general al textelor constituţionale invocate, precum şi lipsa explicitării pretinsei relaţii de contrarietate a dispoziţiilor legale criticate faţă de acestea, Curtea apreciază că nu poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituţionalitate.
    18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. (4) teza a doua din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 12.363/55/2017/a1 al Judecătoriei Arad - Secţia penală.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Arad - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 28 mai 2019.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Daniela Ramona Mariţiu


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016