Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 362 din 16 iunie 2020  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 362 din 16 iunie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 785 din 27 august 2020

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia-Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, excepţie ridicată de Elena Mihaela Iordache în Dosarul nr. 45.227/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 626D/2018.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 631D/2018, nr. 861D/2018, nr. 1.322D/2018, nr. 1.337D/2018, nr. 1.378D/2018, nr. 1.754D/2018, nr. 1.841D/2018, nr. 2.093D/2018, nr. 11D/2019 şi nr. 852D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, excepţie ridicată de Gabriela Gherman în Dosarul nr. 47.867/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, excepţie ridicată de Mihaela Tamaş în Dosarul nr. 7.913/117/2017 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, excepţie ridicată de Antonia Paula Mihăescu în Dosarul nr. 12.411/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, excepţie ridicată de Flavia-Eliza Balazs-Şarapatin în Dosarul nr. 18/95/2018 al Tribunalului Gorj - Secţia contencios administrativ şi fiscal, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, excepţie ridicată de Kinga Rădulescu Szabo în Dosarul nr. 800/100/2018 al Tribunalului Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, excepţie ridicată de Roxana-Cristina Fronie în Dosarul nr. 14.371/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, excepţie ridicată de Diana-Mădălina Derscariu în Dosarul nr. 17.443/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, excepţie ridicată de Maria Veronica Tomescu în Dosarul nr. 8.067/117/2017 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, excepţie ridicată de Maria-Diana Vişovan în Dosarul nr. 14.372/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, excepţie ridicată de Daniela-Maria Muntean-Birtar în Dosarul nr. 1.734/97/2018 al Tribunalului Hunedoara - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
    4. La apelul nominal efectuat în aceste dosare răspunde domnul avocat Dragoş Corneliu Dănău, cu delegaţie de substituire depusă la dosar, pentru autoarele excepţiei de neconstituţionalitate Gabriela Gherman, Antonia Paula Mihăescu, Roxana-Cristina Fronie şi Maria-Diana Vişovan, din dosarele nr. 631D/2018, nr. 1.322D/2018, nr. 1.754D/2018, respectiv nr. 11D/2019. Lipsesc celelalte autoare ale excepţiei de neconstituţionalitate şi părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Avocatul autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate din dosarele nr. 631D/2018, nr. 1.322D/2018, nr. 1.754D/2018 şi nr. 11D/2019 şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea parţială de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 631D/2018, nr. 861D/2018, nr. 1.322D/2018, nr. 1.337D/2018, nr. 1.378D/2018, nr. 1.754D/2018, nr. 1.841D/2018, nr. 2.093D/2018, nr. 11D/2019 şi nr. 852D/2019 la Dosarul nr. 626D/2018, care a fost primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate din dosarele nr. 631D/2018, nr. 1.322D/2018, nr. 1.754D/2018 şi nr. 11D/2019, care solicită admiterea acesteia. În acest sens susţine, în esenţă, că plafonarea cuantumului indemnizaţiei pentru creşterea copilului la 8.500 lei, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017, încalcă dispoziţiile art. 44 din Constituţie, deoarece garantarea dreptului de proprietate privată vizează inclusiv garantarea intereselor patrimoniale. Or, în prezenta cauză, interesul patrimonial este rezultat din diferenţa de sume de care ar putea beneficia autoarele excepţiei, fără plafonarea indemnizaţiei la 8.500 lei. De asemenea, dispoziţiile criticate contravin şi prevederilor art. 26 privind viaţa intimă, familială şi privată şi art. 56 din Constituţie. Potrivit acestui ultim text constituţional, aşezarea justă a sarcinilor fiscale trebuie să reflecte principiul egalităţii. Or, în funcţie de venitul realizat, persoanele aflate în ipoteza normelor criticate sunt tratate diferit. Aşadar, există o disproporţionalitate în aplicarea legii, deoarece persoanele care realizează venituri care ar putea genera o indemnizaţie superioară sumei de 8.500 lei au parte de un tratament diferit, discriminatoriu. În concluzie, susţine că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 sunt neconstituţionale.
    7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Arată că indemnizaţia pentru creşterea copilului nu reprezintă un drept de proprietate, iar statul are posibilitatea de a stabili cuantumul acesteia. De asemenea, consideră că nu se pune problema încălcării principiului aşezării juste a sarcinilor fiscale, deoarece în cauză este vorba despre modul de stabilire a indemnizaţiei, fără legătură cu contribuţiile şi taxele plătite de persoanele respective.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    8. Prin Sentinţa civilă nr. 1.233 din 1 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 45.227/3/2017, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017.
    9. Prin Încheierea din 21 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 47.867/3/2017, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017.
    10. Prin Încheierea din 30 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. 7.913/117/2017, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017.
    11. Prin Încheierea din 5 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 12.411/3/2018, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017.
    12. Prin Încheierea din 7 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 18/95/2018, Tribunalul Gorj - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017.
    13. Prin Încheierea din 20 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 800/100/2018, Tribunalul Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017.
    14. Prin Încheierea din 3 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 14.371/3/2018, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017.
    15. Prin Încheierea din 23 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 17.443/3/2018, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017.
    16. Prin Încheierea din 15 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 8.067/117/2017, Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017.
    17. Prin Încheierea din 25 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 14.372/3/2018, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017.
    18. Prin Încheierea din 1 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.734/97/2018, Tribunalul Hunedoara - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017.
    19. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamantele Elena Mihaela Iordache, Gabriela Gherman, Mihaela Tamaş, Antonia Paula Mihăescu, Flavia-Eliza Balazs-Şarapatin, Kinga Rădulescu Szabo, Roxana-Cristina Fronie, Diana-Mădălina Derscariu, Maria Veronica Tomescu, Maria-Diana Vişovan şi Daniela-Maria Muntean-Birtar în cadrul soluţionării unor acţiuni de contencios administrativ având ca obiect anularea deciziilor emise de agenţiile de plăţi şi inspecţie socială prin care s-a stabilit cuantumul indemnizaţiei de creştere a copilului în limita plafonului instituit prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017.
    20. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarele acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017, prin care s-a introdus un plafon maxim al cuantumului indemnizaţiei de creştere a copilului, sunt neconstituţionale, aducând critici de neconstituţionalitate extrinsecă şi critici de neconstituţionalitate intrinsecă.
    21. Referitor la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă se susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 a fost adoptată fără să existe o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată. De asemenea, urgenţa reglementării nu este motivată în cuprinsul acestei ordonanţe. Or, aceste aspecte contravin dispoziţiilor art. 115 din Constituţie. Se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la interpretarea art. 115 din Constituţie. Mai mult, se arată că argumentarea din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 „oferă o pistă falsă“, deoarece pune accent pe faptul că până în anul 2016 indemnizaţia pentru creşterea copilului era plafonată la 3.400 lei, dar fără să menţioneze că, până la intrarea ei în vigoare, a existat o perioadă în care lipsea plafonul, astfel încât indemnizaţia se încasa procentual din venit. Totodată, se arată că, în condiţiile existenţei unui excedent bugetar datorat unei creşteri economice peste nivelul prognozat, este falsă nevoia de plafonare a acestor indemnizaţii.
    22. Cu privire la încălcarea art. 61 alin. (1) din Constituţie se susţine, în esenţă, că prin adoptarea unei ordonanţe de urgenţă Guvernul nu poate în mod făţiş să se opună unei legi deja adoptate de Parlament, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, nr. 842 din 2 iunie 2009, nr. 984 din 30 iunie 2009 şi nr. 989 din 30 iunie 2009.
    23. Referitor la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă se susţine că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece se aplică în mod retroactiv şi unei categorii de persoane ale căror drepturi de asigurări sociale au fost stabilite anterior intrării sale în vigoare.
    24. Autoarele excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prin instituirea plafonului maxim de 8.500 lei al cuantumului indemnizaţiei de creştere a copilului se încalcă dispoziţiile art. 47 alin. (2) din Constituţie referitoare la concediul de maternitate plătit. Se invocă în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 765 din 15 iunie 2011.
    25. De asemenea, se susţine că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 contravin prevederilor constituţionale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, deoarece orice persoană fizică, contribuabil, are dreptul la primirea indemnizaţiei corespunzătoare stagiului de contribuţie. Astfel, orice ingerinţă sau imixtiune în mecanismul de stabilire a valorii indemnizaţiei aferente concediului pentru creşterea copilului reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate privată. Însă orice limitare sau restricţie a dreptului de proprietate privată trebuie stabilită în asemenea manieră încât aceasta să nu atingă fondul acestui drept, să nu anihileze acest drept. De asemenea, orice limitare sau restricţie a dreptului de proprietate privată trebuie supusă principiului proporţionalităţii, fiind necesar să existe un just echilibru între interesul general urmărit şi limitarea adusă dreptului de proprietate privată. Or, prin impunerea unei valori maximale a indemnizaţiei, deşi contribuţia plătită de angajaţii cu venituri care ar genera o indemnizaţie superioară acestei sume nu este plafonată, se realizează o ingerinţă asupra dreptului de proprietate, iar, pe de altă parte, se realizează o discriminare, câtă vreme o persoană nu poate beneficia de indemnizaţia corespunzătoare venitului realizat, deşi contribuţia a fost achitată procentual din această sumă. Reducerea indemnizaţiei de creştere a copilului prin încadrarea acesteia în limitele unui plafon maximal este de natură a impune o sarcină fiscală suplimentară angajaţilor cu venituri ridicate. Regula proporţionalităţii stabileşte un caracter just al obligaţiilor fiscale, cuantumul acestora variind în funcţie de variaţia venitului, creşterea venitului generând automat o creştere în cifre absolute a sarcinii fiscale. Stabilirea unui plafon maximal ar genera, pe de o parte, perceperea unor taxe fără cauză juridică (respectiv cele aferente diferenţei dintre venitul realizat şi venitul căruia iar corespunde o indemnizaţie în valoare de 8.500 lei), iar, pe de altă parte, împovărarea suplimentară în sensul privării de suma ce i-ar fi revenit potrivit cotizaţiei realizate. Astfel, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 reprezintă o limitare, o ingerinţă asupra dreptului de proprietate privată, nejustificată de o anumită necesitate sau de un interes general, motiv pentru care încalcă dispoziţiile art. 44 din Constituţie.
    26. Totodată, se susţine că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 contravin şi prevederilor art. 26 din Constituţie referitoare la viaţa intimă, familială şi privată, precum şi celor ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi ale art. 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Astfel, dispoziţiile criticate sunt discriminatorii, deoarece impun o sarcină disproporţionat de mare doar unei categorii de contribuabili, respectiv aceea a salariaţilor cu venit care ar putea genera o indemnizaţie superioară sumei de 8.500 lei. Discriminarea este cu atât mai evidentă cu cât mecanismul propus de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 nu reglementează şi o limitare a cotizaţiei.
    27. Se mai susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 contravine şi dispoziţiilor art. 56 din Constituţie, deoarece sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale, care, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, trebuie să reflecte însuşi principiul egalităţii persoanelor în faţa legii. Or, reducerea drastică a indemnizaţiei de creştere a copilului este injustă din perspectivă constituţională şi, de asemenea, apare ca o ingerinţă în sfera protecţiei bunurilor, ingerinţă care nu este proporţională cu scopul legitim urmărit, fiind aşadar contrară şi prevederilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Se invocă, în esenţă, jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la protecţia proprietăţii private, concluzionând că ingerinţa în discuţie nu este una legală, nu urmăreşte un scop legitim şi nu este proporţională cu scopul urmărit.
    28. În final, se susţine că reducerea drastică a indemnizaţiei de creştere a copilului are un impact social, pe de o parte, de descurajare a natalităţii, iar, pe de altă parte, de descurajare a mamelor în a sta alături de nou-născuţi în primii doi ani de viaţă (etapă esenţială în dezvoltarea şi educarea acestora), consecinţa fiind crearea premiselor intervenirii unor dezechilibre emoţionale în rândul noii generaţii.
    29. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarele nr. 626D/2018, nr. 631D/2018, nr. 1.322D/2018, nr. 1.754D/2018 şi nr. 11D/2019, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Hunedoara - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că prevederile criticate nu sunt contrare dispoziţiilor Constituţiei.
    30. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 1.841D/2018, consideră că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, deoarece contravin art. 15 alin. (2) din Constituţie.
    31. Tribunalul Gorj - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, deoarece contravin art. 61 alin. (1) şi art. 115 alin. (4) din Constituţie.
    32. Tribunalul Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, deoarece contravin art. 15 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie.
    33. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    34. Avocatul Poporului, exprimându-şi punctul de vedere în dosarele nr. 626D/2018, nr. 631D/2018, nr. 861D/2018 şi nr. 1.378D/2018, consideră că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 sunt constituţionale. În acest sens, arată că dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului nu este un drept constituţional, ci constituie una dintre măsurile de protecţie socială instituite de stat prin lege în virtutea rolului de stat social, dar nenominalizate expres în Constituţie. Caracteristic unui astfel de drept este că legiuitorul este liber să aleagă, în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituţional, care sunt măsurile prin care va asigura cetăţenilor un nivel de trai decent şi să stabilească condiţiile şi limitele acordării lor. Totodată, prin Decizia nr. 455 din 12 aprilie 2011, Curtea Constituţională a statuat că „indemnizaţia pentru creşterea copilului constituie o măsură concretă de protecţie socială, fiind dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească modalitatea de acordare a acesteia, fără a aduce atingere existenţei dreptului în sine“. În plus, aşa cum reiese din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017, dreptul la indemnizaţie pentru creşterea copilului nu este unul contributiv, ci doar adresat părinţilor activi pe piaţa muncii, iar plata impozitului pe venit nu reprezintă o contribuţie pentru acoperirea unui risc şi sumele astfel colectate la bugetul de stat asigură cheltuielile generale din sănătate, educaţie, alte drepturi de asigurări etc., inclusiv plata acestui drept. Luând în considerare modele europene în privinţa acordării formelor de sprijin pentru perioada concediului de creştere a copilului, ţinând cont de faptul că pentru plata drepturilor de indemnizaţie pentru creşterea copilului în anul 2017 bugetul alocat nu poate acoperi necesarul de 3,4 miliarde lei, în condiţiile menţinerii deficitului bugetar sub 3%, şi având în vedere faptul că bugetul alocat Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale nu poate acoperi plata tuturor drepturilor de asistenţă socială gestionate, pentru asigurarea drepturilor de asistenţă socială de natura alocaţiei de stat pentru copii, a ajutoarelor şi alocaţiilor acordate categoriilor defavorizate, a drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, a fost necesară ajustarea cheltuielii bugetare prin modificarea unor programe de asistenţă socială care afectează un număr redus de persoane, dar care implică o cheltuială bugetară mare. Referitor la încălcarea principiului neretroactivităţii legii, Avocatul Poporului consideră că, deşi doctrina are o viziune unitară asupra problemei referitoare la neretroactivitatea legii, în mod obişnuit, situaţiile juridice în curs pot primi ca aplicare legea nouă fără ca aceasta să retroactiveze. Cu alte cuvinte, prevederile legale invocate se aplică doar pentru indemnizaţiile ulterioare, fără a afecta drepturile băneşti încasate anterior.
    35. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la Dosarul nr. 2.093D/2018 de către autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, susţinerile avocatului autoarelor excepţiei prezent la şedinţa publică, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    36. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    37. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 7 august 2017, aprobată prin Legea nr. 261/2017, având următorul conţinut:
    "ART. I
    Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
    1. La articolul 2, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

    (2) Indemnizaţia lunară prevăzută la alin. (1) se stabileşte în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului şi nu poate fi mai mică de 85% din cuantumul salariului minim brut pe ţară garantat în plată şi nici mai mare de 8.500 lei.
    2. La articolul 7, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

    (2) Pentru persoanele care obţin venituri supuse impozitului potrivit art. 3, cu cel puţin 60 de zile înainte de împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, stimulentul de inserţie se acordă astfel:
    a) până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani;
    b) până la împlinirea de către copil a vârstei de 4 ani, în cazul copilului cu handicap, fără a beneficia în această perioadă de prevederile art. 31 alin. (1) şi (2).
    3. La articolul 15, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1^1), cu următorul cuprins:

    (1^1) Prevederile alin. (1) lit. d) se aplică şi în situaţia în care se solicită stimulentul de inserţie prevăzut la art. 7 alin. (2).
    4. La articolul 17 alineatul (1), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:
    a) copilul a împlinit vârsta de 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 7 alin. (2);
    5. După articolul 37 se introduce un nou articol, articolul 37^1, cu următorul cuprins:
    ART. 37^1
    Pentru drepturile prevăzute la art. 2 alin. (2), art. 7 alin. (1), art. 9 alin. (4), art. 31 alin. (2) şi art. 32 alin. (1) lit. c) şi d), alin. (2), (4) şi (5), dacă din calcul rezultă fracţiuni în bani, cuantumul se rotunjeşte la leu în favoarea beneficiarului.
    ART. II
    Prevederile art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările şi completările ulterioare, modificate prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică începând cu drepturile aferente lunii septembrie 2017."

    38. În opinia autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 26 privind viaţa intimă, familială şi privată, ale art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate privată, ale art. 47 privind nivelul de trai, ale art. 56 privind contribuţii financiare, ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului şi ale art. 115 privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului. De asemenea, se invocă prevederile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la această convenţie şi ale art. 2 şi art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
    39. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că actul normativ criticat atât pentru motive de neconstituţionalitate extrinseci, cât şi pentru motive de neconstituţionalitate intrinseci - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 - modifică şi completează Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, instituind, în esenţă, o limită maximă de 8.500 lei a indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, începând cu drepturile aferente lunii septembrie 2017. Dreptul la concediul pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, precum şi la o indemnizaţie lunară a fost reglementat iniţial prin art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.008 din 14 noiembrie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 7/2007, cu modificările şi completările ulterioare. În prezent, acest drept este reglementat de art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010. Din examinarea evoluţiei legislative în această materie reiese că indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului a suferit o serie de modificări atât referitoare la cuantum (procentul din venitul beneficiarului), cât şi în ceea ce priveşte instituirea unor limite minime şi/sau maxime ale acesteia. Astfel, înainte de intrarea în vigoare a actului normativ criticat în prezentele cauze, era aplicabil art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, în forma modificată prin Legea nr. 66/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 304 din 20 aprilie 2016, potrivit căruia „Indemnizaţia lunară prevăzută la alin. (1) se stabileşte în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului şi nu poate fi mai mică de 85% din cuantumul salariului minim brut pe ţară garantat în plată“. Aşadar, înainte de intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017, nu exista o limită maximă a indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, ci doar o limită minimă. Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 s-a adăugat şi o limită maximă de 8.500 lei a indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului, începând cu drepturile aferente lunii septembrie 2017. Această limită maximă s-a menţinut până în prezent, în acest sens fiind dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2017, potrivit cărora „Cuantumul indemnizaţiei lunare prevăzute la alin. (1) este de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului. Cuantumul minim al indemnizaţiei lunare nu poate fi mai mic decât suma rezultată din aplicarea unui coeficient de multiplicare de 2,5 la valoarea indicatorului social de referinţă, iar cuantumul maxim al acesteia nu poate depăşi valoarea de 8.500 lei“. Autoarele excepţiei susţin, în esenţă, că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017, prin care s-a introdus o limită maximă a cuantumului indemnizaţiei de creştere a copilului, sunt neconstituţionale, aducând critici de neconstituţionalitate extrinsecă şi critici de neconstituţionalitate intrinsecă.
    40. Referitor la critica de neconstituţionalitate extrinsecă raportată la încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituţie, Curtea reţine că în jurisprudenţa sa referitoare la condiţiile pentru adoptarea ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului (spre exemplu, Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005) a stabilit că, potrivit art. 115 alin. (4) din Constituţie, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă în următoarele condiţii, întrunite în mod cumulativ: existenţa unei situaţii extraordinare; reglementarea acesteia să nu poată fi amânată; urgenţa să fie motivată în cuprinsul ordonanţei.
    41. În preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 se menţionează că prin Legea nr. 66/2016 a fost eliminat plafonul maxim, iar „aceste modificări au condus la creşterea numărului de beneficiari, dar şi a cuantumului indemnizaţiei şi, implicit, la creşterea cheltuielilor bugetare“. Totodată, se precizează că actul normativ a fost adoptat „luând în considerare modele europene în privinţa acordării formelor de sprijin pentru perioada concediului de creştere a copilului, ţinând cont de faptul că pentru plata drepturilor de indemnizaţie pentru creşterea copilului în anul 2017, bugetul alocat nu poate acoperi necesarul de 3,4 miliarde lei, în condiţiile menţinerii deficitului bugetar sub 3% şi având în vedere faptul că bugetul alocat Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale nu poate acoperi plata tuturor drepturilor de asistenţă socială gestionate, pentru asigurarea drepturilor de asistenţă socială de natura alocaţiei de stat pentru copii, a ajutoarelor şi alocaţiilor acordate categoriilor defavorizate, a drepturilor persoanelor cu dizabilităţi“, fiind necesară „ajustarea cheltuielii bugetare prin modificarea unor programe de asistenţă socială care afectează un număr redus de persoane, dar care implică o cheltuială bugetară mare“. De asemenea se precizează că în absenţa stabilirii unui cuantum maxim al indemnizaţiei „ar trebui ajustate alte beneficii de asistenţă socială ale căror cuantumuri nu sunt la un nivel ridicat şi care ar afecta un număr de peste 2 milioane de persoane, faţă de 1.100 cât ar fi afectate prin plafonarea indemnizaţiei pentru creşterea copiilor“. Având în vedere cele prezentate în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, Curtea constată că aspectele privind imposibilitatea de plată a tuturor drepturilor de asistenţă socială vizează un interes public şi constituie o situaţie extraordinară, a cărei reglementare nu poate fi amânată, urgenţa fiind motivată în preambulul actului normativ criticat. Aşa cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 389 din 14 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 28 septembrie 2016, paragraful 49, legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales a celor sociale şi economice, de o marjă de apreciere, pentru a se pronunţa atât asupra existenţei unei probleme de interes public, care necesită un act normativ, cât şi asupra alegerii modalităţilor de aplicare a acestuia (a se vedea în acest sens Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului din 4 septembrie 2012, pronunţată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru şi alţii împotriva României, paragraful 49). Prin urmare, criticile referitoare la încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituţie sunt neîntemeiate, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 fiind adoptată cu respectarea acestor dispoziţii din Legea fundamentală.
    42. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate extrinsecă raportată la art. 61 din Constituţie, autoarele excepţiei susţin că, prin adoptarea unei ordonanţe de urgenţă, Guvernul nu poate în mod făţiş să se opună unei legi deja adoptate de Parlament. Referitor la aceste susţineri, Curtea reţine că prevederile art. 61 alin. (1) teza a doua din Constituţie conferă Parlamentului calitatea de unică autoritate legiuitoare a ţării, iar, în virtutea acestui monopol legislativ, Parlamentul este singura autoritate publică care adoptă legi. Aşa cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 68 din 27 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 14 martie 2017, paragrafele 74 şi 75, sub aspectul competenţei de legiferare, relaţia dintre puterea legislativă şi cea executivă se desăvârşeşte prin competenţa conferită Guvernului de a adopta ordonanţe de urgenţă în condiţiile stabilite de art. 115 alin. (4)-(6) din Constituţie. Astfel, ordonanţa de urgenţă, ca act normativ ce permite Guvernului, sub controlul Parlamentului, să facă faţă unei situaţii extraordinare, se justifică prin necesitatea şi urgenţa reglementării acestei situaţii care, datorită circumstanţelor sale, impune adoptarea de soluţii imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public. Pe lângă monopolul legislativ al Parlamentului, Constituţia, în art. 115, consacră delegarea legislativă, în virtutea căreia Guvernul poate emite ordonanţe simple [art. 115 alin. (1)-(3)] sau ordonanţe de urgenţă [art. 115 alin. (4)-(6)]. Astfel, transferul unor atribuţii legislative către autoritatea executivă se realizează printr-un act de voinţă al Parlamentului ori pe cale constituţională, în situaţii extraordinare şi numai sub control parlamentar. Având în vedere acestea, în cauză, nu se poate reţine că prin emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 s-ar fi încălcat dispoziţiile art. 61 alin. (1) din Constituţie.
    43. Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece dispoziţiile criticate s-ar aplica, în mod retroactiv, şi unei categorii de persoane ale căror drepturi de asigurări sociale au fost stabilite anterior intrării sale în vigoare, Curtea reţine că actul normativ criticat a fost publicat în Monitorul Oficial al României la data de 7 august 2017, iar potrivit art. II din acesta, prevederile referitoare la instituirea limitei maxime de 8.500 lei a indemnizaţiei lunare pentru creşterea copiilor se aplică începând cu drepturile aferente lunii septembrie 2017.
    44. În ceea ce priveşte principiul neretroactivităţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea a stabilit în jurisprudenţa sa că în conceptul de „drepturi câştigate“ pot intra doar prestaţiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări. Prin urmare, numai dacă legiuitorul ar fi intervenit asupra acestor prestaţii deja încasate s-ar fi încălcat dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie. În acest sens este şi Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, prin care Curtea a statuat că „o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare“.
    45. Aşadar, având în vedere caracterul succesiv, lunar, al indemnizaţiei pentru creşterea copilului, Curtea constată că textele de lege criticate afectează indemnizaţiile pentru creşterea copilului doar pe viitor, şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora, prin instituirea unei limite maxime de 8.500 lei. Condiţiile privind acordarea acestor indemnizaţii nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Curtea reţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 nu are efecte asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita, ci numai asupra prestaţiilor încasate începând cu luna septembrie 2017, după intrarea sa în vigoare, conformându-se astfel dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile“.
    46. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia prin instituirea plafonului maxim de 8.500 lei al cuantumului indemnizaţiei de creştere a copilului se încalcă dispoziţiile art. 47 alin. (2) din Constituţie referitoare la concediul de maternitate plătit, Curtea constată că această susţinere porneşte de la o premisă greşită. În jurisprudenţa sa, Curtea a făcut distincţie între concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copiilor, care nu au o consacrare constituţională, şi dreptul la concediu de maternitate plătit, care este prevăzut expres de art. 47 alin. (2) din Constituţie şi este reglementat distinct de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.074 din 29 noiembrie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi completările ulterioare (a se vedea în acest sens Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011). Prin urmare, această critică de neconstituţionalitate nu poate fi primită, deoarece art. 47 alin. (2) din Constituţie vizează concediul de maternitate plătit, iar nu concediul şi indemnizaţia de creştere a copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap.
    47. Cu privire la critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile constituţionale ale art. 44 şi la art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, autoarele excepţiei susţin că orice persoană fizică, contribuabil, are dreptul la primirea indemnizaţiei corespunzătoare stagiului de contribuţie şi, astfel, orice ingerinţă sau imixtiune în mecanismul de stabilire a valorii indemnizaţiei aferente concediului pentru creşterea copilului reprezintă o încălcarea a dreptului de proprietate privată. Referitor la natura indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului, prin Decizia nr. 788 din 27 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 22 noiembrie 2012, Curtea a statuat că aceasta este o prestaţie de asistenţă socială cu caracter universal, bazată pe principiul solidarităţii sociale, menită să asigure tuturor familiilor condiţii egale de creştere a copiilor. Această prestaţie este, între altele, o expresie a statului social, respectiv a obligaţiei statului de a interveni prin măsuri adecvate pentru susţinerea cetăţenilor care, din motive obiective, se află în situaţii defavorabile, de natură să afecteze dreptul acestora la un nivel de trai decent. De asemenea acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului poate fi privită şi ca o măsură de protecţie a copiilor, aşa cum dispune art. 49 alin. (1) din Constituţie. Cu toate acestea, acordarea dreptului în discuţie reprezintă pentru legiuitor o obligaţie de mijloace, ce depinde în mare măsură de contextul social şi economic în care este reglementată şi de resursele financiare pe care statul le poate aloca în această direcţie. Astfel, neavând o nominalizare expresă în Constituţie, dreptul la indemnizaţie pentru creşterea copilului reprezintă o opţiune a legiuitorului, acesta fiind liber ca, în funcţie de resursele financiare disponibile, să stabilească acordarea acestui drept, conţinutul şi limitele acestuia, precum şi condiţiile în care poate fi acordat şi să le modifice, atunci când realităţile economice şi sociale o impun. De asemenea, prin Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011, precitată, Curtea a reţinut că, în măsura în care nu sunt nominalizate expres de Constituţie, legiuitorul este liber să aleagă, în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituţional, care sunt măsurile prin care va asigura cetăţenilor un nivel de trai decent şi să stabilească condiţiile şi limitele acordării lor. În jurisprudenţa sa referitoare la garantarea dreptului de proprietate în ipoteza unor prestaţii succesive din partea statului, de exemplu, prin Decizia nr. 859 din 16 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 29 iulie 2009, Curtea a stabilit că drepturile salariale constituie un „bun“ care intră în sfera de protecţie a dreptului de proprietate. Această concluzie nu vizează însă drepturile salariale viitoare, ci numai cuantumul sumelor aferente salariilor care sunt certe, lichide şi exigibile.
    48. Având în vedere această jurisprudenţă, cu atât mai mult în cazul indemnizaţiilor pentru creşterea copilului, care nu au o consacrare constituţională, indemnizaţiile viitoare pentru creşterea copilului nu se încadrează în noţiunea de „bun“ în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie şi nici nu sunt garantate de dispoziţiile art. 44 din Constituţie, cu excepţia celor deja încasate. Prin urmare, Curtea constată că limitarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului la 8.500 lei, aplicabilă drepturilor ce urmau a fi încasate după data intrării în vigoare a actului normativ criticat, nu poate reprezenta o ingerinţă în sfera protecţiei proprietăţii private.
    49. În ceea ce priveşte criticile raportate la prevederile art. 26 din Constituţie, referitoare la viaţa intimă, familială şi privată, precum şi la cele raportate la art. 16 privind egalitatea în drepturi şi ale art. 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, autoarele excepţiei susţin că dispoziţiile criticate sunt discriminatorii, impunând o sarcină disproporţionat de mare doar unei categorii de contribuabili, respectiv aceea a salariaţilor cu venit care ar putea genera o indemnizaţie superioară sumei de 8.500 lei, discriminare cu atât mai evidentă cu cât mecanismul propus de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 nu reglementează şi o limitare a cotizaţiei. Cu privire la aceste susţineri, Curtea reţine că indemnizaţia pentru creşterea copilului nu este un drept bazat pe principiul contributivităţii, cum în mod eronat susţin autorii excepţiei, ci este o prestaţie de asistenţă socială cu caracter universal, bazată pe principiul solidarităţii sociale, menită să asigure tuturor familiilor condiţii egale de creştere a copiilor. Potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, „Persoanele care, în ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului, au realizat timp de cel puţin 12 luni venituri din salarii şi asimilate salariilor, venituri din activităţi independente, venituri din drepturi de proprietate intelectuală, venituri din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, denumite în continuare venituri supuse impozitului, beneficiază de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, precum şi de o indemnizaţie lunară“. Prin instituirea unei limite maxime de 8.500 lei a indemnizaţiei pentru creşterea copilului, legiuitorul nu a încălcat principiul egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 din Constituţie, neinstituind discriminări pentru persoanele cu venituri superioare. Aşa cum a reţinut Curtea în jurisprudenţa sa, dreptul la indemnizaţie pentru creşterea copilului, nefiind consacrat expres în Constituţie, reprezintă o opţiune a legiuitorului.
    50. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile art. 56 din Constituţie, autoarele excepţiei susţin că sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale, care, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, trebuie să reflecte însuşi principiul egalităţii persoanelor în faţa legii. Referitor la aceste susţineri, Curtea reţine că dispoziţiile art. 56 din Constituţie prevăd obligaţia cetăţenilor de a contribui, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice şi consacră principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale. Or, dispoziţiile criticate se referă la indemnizaţia pentru creşterea copilului şi nu vizează instituirea vreunei sarcini fiscale. Pe de altă parte, nu se poate reţine că plata impozitului pe venit ar reprezenta o contribuţie exclusivă pentru încasarea indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului. Aşadar, dispoziţiile constituţionale referitoare la contribuţii financiare - impozite şi taxe - nu au incidenţă în cauză.
    51. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Elena Mihaela Iordache în Dosarul nr. 45.227/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, de Gabriela Gherman în Dosarul nr. 47.867/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, de Mihaela Tamaş în Dosarul nr. 7.913/117/2017 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Antonia Paula Mihăescu în Dosarul nr. 12.411/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, de Flavia-Eliza Balazs-Şarapatin în Dosarul nr. 18/95/2018 al Tribunalului Gorj - Secţia contencios administrativ şi fiscal, de Kinga Rădulescu Szabo în Dosarul nr. 800/100/2018 al Tribunalului Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Roxana-Cristina Fronie în Dosarul nr. 14.371/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, de Diana-Mădălina Derscariu în Dosarul nr. 17.443/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, de Maria Veronica Tomescu în Dosarul nr. 8.067/117/2017 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, de Maria-Diana Vişovan în Dosarul nr. 14.372/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi de Daniela-Maria Muntean-Birtar în Dosarul nr. 1.734/97/2018 al Tribunalului Hunedoara - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, Tribunalului Gorj - Secţia contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalului Hunedoara - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 16 iunie 2020.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Ioana Marilena Chiorean


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016