Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 336 din 11 iunie 2020  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4 alin. (1) lit. a)-c) şi alin. (2), art. 6, art. 7, art. 8, art. 10, art. 11 teza a doua, ale sintagmei Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 336 din 11 iunie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4 alin. (1) lit. a)-c) şi alin. (2), art. 6, art. 7, art. 8, art. 10, art. 11 teza a doua, ale sintagmei "precum şi din devalorizarea bunurilor imobile" din art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a legii în ansamblul său

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 25 din 11 ianuarie 2021

┌──────────────────┬───────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Cosmin-Marian │- │
│Văduva │magistrat-asistent │
└──────────────────┴───────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea CREDIT EUROPE BANK NV în Dosarul nr. 16.485/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 906D/2018.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 20 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 16.485/4/2016, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea CREDIT EUROPE BANK NV într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la notificarea de dare în plată, formulate în temeiul art. 7 al Legii nr. 77/2016.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea susţine că Legea nr. 77/2016 este antinomică ordinii juridice şi ordinii economice ale statului de drept, este nelegitimă şi nelegală. Prevederile Legii nr. 77/2016 încalcă principiul precauţiei, principiul proporţionalităţii reglementat expres în art. 53 alin. (2) din Constituţie, dar şi în art. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi principiul neretroactivităţii legii, reglementat expres în art. 15 alin. (2) din Constituţie.
    6. De asemenea, se încalcă art. 1 alin. (3) din Constituţie prin consacrarea dreptului discreţionar al debitorilor de a da în plată imobilul. Aşa cum rezultă din art. 4 din cuprinsul Legii nr. 77/2016, condiţiile de admisibilitate a cererii de dare în plată nu sunt circumstanţiate la cazurile excepţionale de şomaj, divorţ, exemple cuprinse în însăşi Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidenţiale şi de modificare a Directivelor 2008/48/CE şi 2013/36/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010 sau la cazurile de imposibilitate fortuită de plată.
    7. În opinia autoarei excepţiei, Legea nr. 77/2016 „declanşează hazardul moral în relaţiile dintre creditori şi debitori şi ajută intenţia frauduloasă de a nu plăti o datorie angajată în condiţii de libertate contractuală pe o durată îndelungată de timp şi de a transforma o obligaţie cu întindere predeterminată în drept de reducere şi refuz de executare“.
    8. Se susţine că Legea nr. 77/2016 este potrivnică prevederilor art. 135 din Constituţie care reglementează complementaritatea dintre statul social şi statul liberal (cu economie de piaţă).
    9. În plus, prin consacrarea dreptului discreţionar al debitorului de a modifica întinderea obligaţiilor asumate prin contracte deja executate, Legea nr. 77/2016 încalcă dreptul de proprietate al creditorilor, precum şi drepturile acestora la profit şi la menţinerea status quo-ului contractual.
    10. Transpunerea Directivei 2014/17/UE invocată de iniţiatorii Legii nr. 77/2016 „este mutilată cu rea-credinţă atât în detaliile cuprinse în aceasta, cât şi prin raportare la dreptul naţional, ca ordine juridică, incluzând Codul civil“.
    11. În continuare, autoarea excepţiei susţine că Legea nr. 77/2016 încalcă dreptul creditorilor garantaţi la diferenţă, creând o situaţie juridică inferioară pentru creditorul ipotecar diligent, care şi-a constituit o garanţie, faţă de creditorii chirografari. Statul este obligat să garanteze tratamentul echitabil al creditorilor diligenţi ce şi-au garantat creanţa, iar acest tratament se înscrie în ceea ce Curtea Constituţională a recunoscut şi a protejat, respectiv dreptul la diferenţă.
    12. De asemenea, se arată că art. 11 din Legea nr. 77/2016 încalcă principiile neretroactivităţii legii, statului de drept şi al economiei de piaţă.
    13. În final, autoarea precizează că „intrarea în vigoare a Legii nr. 77/2016 este o dovadă a anihilării principiilor statului de drept şi ale securităţii juridice prin tiranismul voinţei politice“.
    14. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă arată că, prin aplicarea mecanismului de stingere a obligaţiilor prin dare în plată a contractelor de credit aflate în derulare la data intrării în vigoare a legii noi, se produc alte efecte decât cele avute în vedere de părţi. În acest mod, debitorului i se conferă dreptul de a schimba obiectul creanţei şi de a stinge raportul juridic înainte de termenul convenit. În plus, dispoziţiile Legii nr. 77/2016 vizează şi stingerea datoriilor ce se încadrează în sfera creanţelor scadente având în vedere dispoziţiile art. 8 alin. (5) din cuprinsul său.
    15. De asemenea, instanţa apreciază că Legea nr. 77/2016 aduce atingere şi dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Constituţie, deoarece impun creditorului o sarcină excesivă şi disproporţionată de natură a-i afecta dreptul de proprietate asupra creanţei câştigat sub imperiul legii vechi, cu atât mai mult cu cât permite oricărei persoane care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege să recurgă la emiterea notificării fără a i se cere să probeze că a intervenit o imposibilitate de plată, că i sau redus veniturile sau se află în orice altă situaţie în care a intervenit imposibilitatea de plată.
    16. Instanţa judecătorească apreciază că restul criticilor de neconstituţionalitate sunt neîntemeiate.
    17. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    18. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    19. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de către instanţa judecătorească, îl reprezintă art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016.
    21. Cu referire la criticile aduse art. 3 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, Curtea reţine că, în bogata sa jurisprudenţă, începând cu Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, nu le-a analizat în mod global, ci potrivit următoarelor diferenţieri: (i) între teza întâi şi a doua din art. 11, pe care le-a examinat separat; (ii) între sintagma „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile“ din cuprinsul art. 11 teza întâi şi restul prevederilor acestei teze, pe care a examinat-o separat; (iii) între teza întâi şi a doua a art. 3, pe care le-a examinat separat. În plus, Curtea a analizat constituţionalitatea prevederilor Legii nr. 77/2016 împreună cu prevederile art. 11 teza întâi din aceasta, ţinând seama de legătura strânsă dintre ele. În sfârşit, Curtea a examinat, în mod distinct, şi critici de neconstituţionalitate extrinsecă a Legii nr. 77/2016.
    22. Ţinând seama de aceste consideraţii, precum şi de conţinutul motivării autoarei excepţiei, Curtea va reţine ca obiect al excepţiei dispoziţiile art. 11 teza întâi, raportate la art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4 alin. (1) lit. a)-c) şi alin. (2), art. 6, art. 7, art. 8, art. 10, art. 11 teza a doua, ale sintagmei „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile“ din art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său.
    23. Curtea observă că, ulterior sesizării sale, art. 4, art. 7 şi art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 au fost modificate şi/sau completate prin Legea nr. 52/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 13 mai 2020. Având în vedere cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile art. 11 teza întâi, raportate la prevederile art. 4 alin. (1) lit. a)-c) şi alin. (2), art. 7 şi art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 52/2020.
    24. Dispoziţiile criticate în mod punctual au următorul cuprins:
    - Art. 1 alin. (3):
    "Dispoziţiile prezentei legi se aplică şi în cazul în care creanţa creditorului izvorând dintr-un contract de credit este garantată cu fideiusiunea şi/sau solidaritatea unuia sau mai multor codebitori sau coplătitori."

    – Art. 3:
    "Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă în termenul prevăzut la art. 5 alin. (3) părţile contractului de credit nu ajung la un alt acord."

    – Art. 4:
    "(1) Pentru stingerea creanţei izvorând dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii:
    a) creditorul şi consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislaţia specială;
    b) cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depăşea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Naţională a României în ziua încheierii contractului de credit;
    c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă;
(2) În situaţia în care executarea obligaţiilor asumate prin contractul de credit a fost garantată cu două sau mai multe bunuri, în vederea aplicării procedurii prevăzute de prezenta lege debitorul va oferi în plată toate bunurile ipotecate în favoarea creditorului."

    – Art. 6:
    "(1) De la data primirii notificării prevăzute la art. 5 se suspendă dreptul creditorului de a se îndrepta împotriva codebitorilor, precum şi împotriva garanţilor personali sau ipotecari.
(2) În situaţia admiterii definitive a contestaţiei prevăzute la art. 7, creditorul poate demara sau, după caz, relua orice procedură judiciară sau extrajudiciară atât împotriva debitorului, cât şi împotriva altor garanţi personali sau ipotecari.
(3) Demersurile prevăzute la art. 5 şi art. 7-9 pot fi întreprinse şi de codebitori, precum şi de garanţii personali sau ipotecari ai consumatorului principal, cu acordul acestuia sau al succesorilor săi.“
(4) Acţiunea în regres împotriva debitorului principal va putea fi formulată numai după stingerea integrală a datoriei izvorând din contractul de credit, în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi."

    – Art. 7:
    "(1) În termen de 10 zile de la data comunicării notificării emise în conformitate cu dispoziţiile art. 5, creditorul poate contesta îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de prezenta lege.
(2) Cererea se judecă în procedură de urgenţă, cu citarea părţilor, de judecătoria în circumscripţia căreia domiciliază consumatorul.
(3) Apelul împotriva hotărârii pronunţate în conformitate cu dispoziţiile alin. (2) se depune de partea interesată în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicare şi se judecă cu celeritate.
(4) Până la soluţionarea definitivă a contestaţiei formulate de creditor se menţine suspendarea oricărei plăţi către acesta, precum şi a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoanele care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului.
(5) În situaţia în care se admite contestaţia formulată de creditor, părţile vor fi puse în situaţia anterioară îndeplinirii demersurilor prevăzute de prezenta lege.
(6) În termen de 10 zile de la data respingerii definitive a contestaţiei, creditorul are obligaţia să se prezinte, în conformitate cu notificarea prealabilă a debitorului, la notarul public indicat în cuprinsul acesteia. Dispoziţiile art. 5 alin. (4) sunt aplicabile atât în vederea transmiterii informaţiilor şi a înscrisurilor, cât şi în vederea stabilirii datei exacte a semnării actului de dare în plată."

    – Art. 8:
    "(1) În situaţia în care creditorul nu se conformează dispoziţiilor prevăzute de prezenta lege, debitorul poate cere instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligaţiilor născute din contractul de credit ipotecar şi să se transmită dreptul de proprietate către creditor.
(2) Cererea se judecă cu celeritate, cu citarea părţilor, de către judecătoria în circumscripţia căreia domiciliază debitorul.
(3) Până la soluţionarea definitivă a cererii prevăzute la alin. (1) se menţine suspendarea oricărei plăţi către creditor, precum şi a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului.
(4) Acţiunea prevăzută de prezentul articol este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
(5) Dreptul de a cere instanţei să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparţine şi consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanţei, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului."

    – Art. 10:
    "(1) La momentul încheierii contractului translativ de proprietate, respectiv de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive, potrivit prevederilor art. 8 sau, după caz, ale art. 9, va fi stinsă orice datorie a debitorului faţă de creditor, acesta din urmă neputând solicita sume de bani suplimentare.
(2) De dispoziţiile prezentului articol beneficiază şi codebitorul sau fideiusorul care a garantat obligaţia debitorului principal."

    – Art. 11:
    " În vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit, precum şi din devalorizarea bunurilor imobile, prezenta lege se aplică atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât şi contractelor încheiate după această dată."


    25. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 44 privind garantarea dreptului de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 73 alin. (3) lit. m) referitor la reglementarea prin lege organică a regimului juridic general al proprietăţii şi art. 135 privind economia.
    26. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“. Prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat, pe de o parte, că sintagma precum şi din devalorizarea bunurilor imobile din art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 este neconstituţională, iar, pe de altă parte, că prevederile art. 11 teza întâi, raportate la art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 77/2016 sunt constituţionale în măsura în care instanţa judecătorească verifică îndeplinirea condiţiilor referitoare la existenţa impreviziunii.
    27. Curtea observă că în prezenta cauză sunt criticate (i) art. 11 teza întâi, raportat la art. 3 teza a doua, art. 4 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 7 alin. (1)-(3) şi (5)-(6) şi art. 8 alin. (1)-(4) din Legea nr. 77/2016, în interpretarea acestora constatată ca fiind neconstituţională prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 şi (ii) sintagma precum şi din devalorizarea bunurilor imobile din art. 11 teza întâi din aceeaşi lege. Ţinând seama de faptul că sesizarea a fost realizată ulterior pronunţării şi anterior publicării Deciziei menţionate în Monitorul Oficial al României, Curtea va respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a acestora.
    28. De asemenea, Curtea constată că încheierea contractului de credit a avut loc înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil, respectiv 1 octombrie 2011, dată anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 77/2016. Totodată, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor [...] privind neconstituţionalitatea … unei dispoziţii dintr-o lege …care are legătură cu soluţionarea cauzei [...]“. În aceste condiţii, şi ţinând seama de conţinutul normativ al art. 3 teza întâi şi art. 11 teza a doua, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi, raportate la art. 3 teza întâi, precum şi a prevederilor art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016.
    29. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la art. 1 din lege şi, implicit, şi la art. 1 alin. (3) criticat în prezenta cauză, Curtea a reţinut, în Decizia nr. 33 din 17 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 24 iunie 2019, paragraful 51, că acestea nu contravin niciunui text constituţional invocat, acesta stabilind doar sfera de aplicare a legii supuse controlului de constituţionalitate, respectiv faptul că aceasta se aplică raporturilor juridice dintre consumatori şi instituţiile de credit, instituţiile financiare nebancare sau cesionarii creanţelor deţinute asupra consumatorilor. Mai mult, acest text nici măcar nu stabileşte obiectul legii, obiect care se conturează începând cu art. 3 din lege.
    30. În ceea ce priveşte art. 11 teza întâi, raportat la art. 4 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 77/2016, în Decizia nr. 36 din 17 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 19 iunie 2019, paragrafele 33-36, Curtea a reţinut că este neîntemeiată critica de neconstituţionalitate care vizează încălcarea principiului egalităţii în drepturi, întrucât textul de lege criticat ar crea un privilegiu persoanelor care cad sub incidenţa art. 4 şi, implicit, a Legii nr. 77/2016. Curtea a reţinut, cu privire la această critică, că orice debitor al unui contract de credit, indiferent de valoarea contractului sau de scopul în care a angajat creditul, are deschisă calea unei acţiuni în justiţie, întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun în materie, respectiv pe dispoziţiile referitoare la teoria impreviziunii din codurile civile.
    31. Cu privire la dispoziţiile art. 11 teza întâi, raportate la art. 6 din Legea nr. 77/2016 care este criticat în cauză, Curtea a constatat, în Decizia nr. 33 din 17 ianuarie 2019, paragraful 51, precitată, că acesta, împreună cu art. 5 din Legea nr. 77/2016, reglementează procedura de derulare a dării în plată a imobilului ipotecat. Curtea a menţionat că art. 3 teza a doua din lege a fixat regulile de drept substanţial subsumate principiului impreviziunii în contractele de credit, iar art. 5 şi 6 din lege reglementează, în esenţă, procedura de urmat pentru aplicarea regulilor anterior menţionate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 567 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 87 din 30 ianuarie 2018, paragrafele 38 şi 39).
    32. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la art. 5 alin. (3) şi art. 7 alin. (4) din lege, acesta din urmă fiind criticat şi în cauza de faţă, Curtea, prin Decizia nr. 92 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 8 august 2017, paragrafele 50-60, şi Decizia nr. 415 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 781 din 12 septembrie 2018, paragrafele 30-35, a statuat că acestea reglementează o intervenţie etatică cu privire la executarea contractelor de credit aflate în curs. De principiu, a arătat Curtea, niciun text constituţional nu împiedică legiuitorul să intervină în executarea acestor contracte în vederea reechilibrării lor, cu respectarea condiţiilor impuse prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 referitoare la buna-credinţă şi echitatea ce trebuie să guverneze această materie. Cu toate acestea, intensitatea acestei intervenţii, privită din perspectiva exigenţelor Constituţiei, trebuie evaluată prin prisma testului de proporţionalitate dezvoltat de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, în condiţiile în care drepturile relative, distinct de aplicarea art. 53 din Constituţie, cunosc limitări, implicit admise, rezultate atât din evoluţia şi confruntarea acestora în timp, cât şi din perspectiva titularilor lor. Astfel, Curtea a stabilit că măsura legală criticată este adecvată, necesară şi păstrează un just raport de proporţionalitate între interesele generale şi cele particulare şi a subliniat că nu este de admis ca o realitate juridică formală, rezultată din contractul de credit, să prevaleze asupra regulilor de echitate şi bună-credinţă care guvernează materia contractelor civile.
    33. Cu referire la prevederile art. 11 teza întâi, raportate la art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, Curtea a reţinut, în Decizia nr. 95 din 28 februarie 2017, paragraful 49, precitată, că soluţia legislativă de stingere a datoriilor izvorâte din contractele de credit, indiferent de data la care a fost vândut bunul imobil ipotecat prin licitaţie publică sau printr-un alt mod agreat de creditor, nu încalcă dreptul de proprietate privată al creditorului, consacrat de art. 44 din Constituţie.
    34. Cu privire la dispoziţiile art. 11 teza întâi, raportate la art. 10 din lege, Curtea a constatat, în Decizia nr. 33 din 17 ianuarie 2019, par. 51, că acest text de lege reglementează din punct de vedere procedural momentul de la care darea în plată îşi produce efectele, respectiv de la data încheierii contractului translativ de proprietate sau de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive.
    35. În final, cu privire la criticile de neconstituţionalitate care privesc legea în ansamblul său, Curtea, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, paragraful 108, a statuat că Legea nr. 77/2016 reglementează situaţii specifice care nu se referă la regimul general al proprietăţii, în sensul că vizează doar o modalitate de executare a unor obligaţii derivate din contractul de credit în ipoteza intervenirii impreviziunii. Chiar dacă aplicarea Legii nr. 77/2016 are drept efect un transfer de proprietate, acest lucru nu semnifică faptul că legea în sine reglementează regimul general al proprietăţii, sintagmă ce vizează cadrul general al proprietăţii în România, şi nu orice transfer al dreptului de proprietate ca urmare a aplicării unor instituţii de drept civil. În concordanţă cu jurisprudenţa sa (Decizia nr. 5 din 14 iulie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 22 iulie 1992), Curtea a constatat că regimul juridic general al proprietăţii, publică sau privată, vizează, ca esenţă, cele trei elemente ale dreptului de proprietate: posesia, folosinţa şi dispoziţia, fiind preponderent un regim de drept privat. Regimul proprietăţii şi al dreptului de proprietate, şi încă la nivel general, reprezintă o realitate juridică ce guvernează raporturile juridice de o valoare socială semnificativă, ce reclamă reglementarea printr-o lege organică, pe când regulile specifice pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate reprezintă o altă realitate juridică, de o importanţă mai mică, putând fi stabilită prin legi ordinare sau, după caz, prin ordonanţe. De altfel, legiuitorul a mai adoptat reglementări care au un impact asupra dreptului de proprietate prin intermediul unor legi ordinare, cum ar fi Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015), care, în art. 348, reglementează confiscările dispuse potrivit legii. Prin urmare, Curtea a constatat că este neîntemeiată critica de neconstituţionalitate privind legea, în ansamblul său.
    36. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 11 teza întâi, raportate la art. 7 alin. (4) şi art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, şi cu unanimitate de voturi, cu privire la celelalte dispoziţii legale,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la art. 3 teza a doua, art. 4 alin. (1) lit. a) şi (2), art. 7 alin. (1)-(3) şi (5)-(6) şi art. 8 alin. (1)-(4) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a sintagmei precum şi din devalorizarea bunurilor imobile din art. 11 teza întâi din aceeaşi lege, excepţie ridicată de Societatea CREDIT EUROPE BANK NV în Dosarul nr. 16.485/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă.
    2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3 teza întâi, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de aceeaşi parte în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
    3. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceeaşi parte în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 11 teza întâi, raportate la art. 1 alin. (3), art. 4 alin. (1) lit. b) şi c), art. 6, art. 7 alin. (4), art. 8 alin. (5) şi art. 10 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a legii, în ansamblul său, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 11 iunie 2020.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Cosmin-Marian Văduva


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016