Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 331 din 11 iunie 2020  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi ale art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 331 din 11 iunie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi ale art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1212 din 11 decembrie 2020

┌──────────────────┬───────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Cosmin-Marian │- │
│Văduva │magistrat-asistent │
└──────────────────┴───────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi ale art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, excepţie ridicată de Eugen Pecete în Dosarul nr. 1.352/121/2017 al Tribunalului Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 769D/2018.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 770D/2018, având obiect parţial identic. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Constantin Silişteanu în Dosarul nr. 1.455/121/2017 al Tribunalului Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
    4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    5. Curtea pune în discuţie, din oficiu, conexarea Dosarului nr. 770D/2018 la Dosarul nr. 769D/2018. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor.
    6. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 770D/2018 la Dosarul nr. 769D/2018, care a fost primul înregistrat.
    7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 124 din 10 martie 2020.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    8. Prin sentinţele civile nr. 474 şi nr. 475 din 13 aprilie 2018, pronunţate în dosarele nr. 1.352/121/2017 şi nr. 1.455/121/2017, Tribunalul Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi ale art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, referitor la art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016. Excepţia a fost ridicată de Eugen Pecete şi de Constantin Silişteanu, reclamanţi în litigii având ca obiect acordarea drepturilor prevăzute de art. 20 alin. (1) şi (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
    9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că acordarea ajutoarelor instituite prin art. 20 alin. (1)-(2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, lege organică, au fost suspendate anual prin ordonanţe de urgenţă. Acest fapt vizează exclusiv executarea acestor norme, fără să afecteze deci substanţa drepturilor pe care le instituie. Având în vedere forţa juridică inferioară a ordonanţelor de urgenţă faţă de legi, ca acte ale Parlamentului, inexistenţa unui motiv obiectiv şi just care să fi justificat măsura suspendării acordării ajutoarelor, precum şi faptul că a fost suspendată aplicarea unor norme care se află în vigoare, se apreciază că se încalcă supremaţia legii, precum şi previzibilitatea normei juridice. Prin suspendarea anuală a acordării ajutoarelor s-a ajuns la golirea de conţinut a dreptului, aducându-se, astfel, atingere art. 1 alin. (1) şi (5) şi art. 44 alin. (1) din Constituţie. Acţiunea puterii executive de a suspenda norme organice care, prin natura lor, sunt obligatorii, în mod succesiv şi neprevizibil, şi care pare a avea efect pe o perioadă nedeterminată este contrară principiului supremaţiei legii şi celui privind separaţia puterilor în stat. Sunt invocate în sprijinul acestei argumentări şi deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. XXIII din 12 decembrie 2005 şi nr. XII din 5 februarie 2007.
    10. În continuare, se arată că beneficiarii ajutoarelor au avut aşteptarea legitimă ca la sfârşitul fiecărei perioade de suspendare a acordării acestora să le primească. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, prin hotărârile C-459/2002, paragrafele 23 şi 24, şi C-550/2009, paragraful 59, a recunoscut implicit necesitatea respectării aşteptărilor legitime ale destinatarilor dreptului adoptat şi intrat în vigoare printr-o normă dintr-o lege organică. Odată cu intrarea în vigoare a unei norme juridice, puterii executive îi revine sarcina de a asigura punerea ei în aplicare, care este recunoscută deopotrivă în art. 1 alin. (1) din Constituţie şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
    11. În opinia autorilor, sunt încălcate şi prevederile art. 53 din Constituţie, deoarece nu este indicat nici măcar scopul în vederea căruia a fost luată măsura suspendării acordării ajutoarelor. În plus, măsura nu este necesară, ca ultimă soluţie pentru atingerea obiectivului urmărit de stat. Eventuala justificare privind criza economică nu se poate susţine, întrucât Guvernul a raportat creşteri importante şi continue pe plan economic.
    12. Se mai arată că ajutoarele prevăzute de art. 20 alin. (1)-(2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 au caracter patrimonial, fiind subsumate noţiunii de bun, în sensul dat acesteia de către Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi reprezintă, deopotrivă, o manifestare a conceptului de stat social, valoare consacrată de art. 1 alin. (3) din Constituţie.
    13. Tribunalul Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, dispoziţiile criticate fiind contrare prevederilor art. 1 alin. (1), (4) şi (5), ale art. 44 alin. (1) şi ale art. 53 din Constituţie. Astfel, instanţa arată că, deşi măsurile de suspendare a ajutoarelor în intervalul dintre data instituirii acestora şi anul 2016 au fost justificate prin invocarea situaţiei economice, măsura de suspendare a acestora şi pentru anul 2017 nu a mai fost justificată în mod similar.
    14. De asemenea, deşi, aparent, măsurile legislative criticate doar suspendă exerciţiul dreptului la ajutoarele instituite de art. 20 alin. (1) şi (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, în realitate îl restrâng. Or, în condiţiile în care contextul în care au fost luate aceste măsuri nu se situează printre cazurile enumerate de art. 53 alin. (1) din Constituţie care autorizează statul să restrângă exerciţiul dreptului la ajutoare, măsurile menţionate au fost luate cu încălcarea prevederilor constituţionale evocate.
    15. În sfârşit, instanţa judecătorească mai arată că distincţia dintre drepturi fundamentale, de rang constituţional şi drepturi care nu au acest caracter, cum este şi dreptul la ajutoarele instituite de art. 20 alin. (1) şi (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, nu este operantă în cauza de faţă, deoarece acesta a fost recunoscut şi în mod implicit acordat de aceste prevederi legale, doar exerciţiul acestuia fiind suspendat.
    16. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    18. Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit actelor de sesizare a Curţii, îl reprezintă art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 şi art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017.
    20. Cu referire la motivarea excepţiei care vizează art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2016, se observă că este criticat doar art. 10 alin. (1) din aceasta.
    21. De asemenea, având în vedere motivarea excepţiei care vizează art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, potrivit căruia „Prevederile art. 1 alin. (3)-(5), art. 2-4, art. 5 alin. (2)-(4) şi art. 6-11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 (….) se aplică în mod corespunzător şi în perioada 1 martie-31 decembrie 2017“, Curtea reţine că aceasta nu vizează toată enumerarea prevederilor din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 enumerate, ci exclusiv art. 10 alin. (1) al acesteia.
    22. Prin urmare, în prezenta cauză, Curtea se va pronunţa cu privire la constituţionalitatea art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.035 din 22 decembrie 2016, aprobată prin Legea nr. 152/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 27 iunie 2017, precum şi a art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2017, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 115/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 29 mai 2017, care au următorul cuprins:
    - Art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016:
    "În perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică."

    – Art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017:
    "Prevederile [...] art. 6-11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare se aplică în mod corespunzător şi în perioada 1 martie-31 decembrie 2017."


    23. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile criticate contravin normelor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul social, art. 1 alin. (4) referitor la separaţia puterilor în stat, art. 1 alin. (5) privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 44 alin. (1) referitor la dreptul de proprietate privată şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi Primul Protocol adiţional la Convenţie.
    24. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile criticate au un conţinut similar cu al unor acte normative prin care a fost suspendată şi pentru perioade anterioare intervalului 1 martie-31 decembrie 2017 acordarea drepturilor salariale suplimentare prevăzute de art. 20 alin. (1)-(2) din anexa nr. VII: Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Apărare, Ordine publică şi Siguranţă naţională“ la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010. Acestea prevedeau că: „(1) La trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcţie de vechimea efectivă ca militar, poliţist, funcţionar public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personal civil în instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcţiei de bază, respectiv salariul funcţiei de bază avută/avut în luna schimbării poziţiei de activitate, astfel: Vechime efectivă: - până la 5 ani - un ajutor egal cu 3 solde ale funcţiei de bază/salarii ale funcţiei de bază; - între 5-10 ani - un ajutor egal cu 6 solde ale funcţiei de bază/salarii ale funcţiei de bază; - între 10-15 ani - un ajutor egal cu 8 solde ale funcţiei de bază/salarii ale funcţiei de bază; - între 15-20 ani - un ajutor egal cu 10 solde ale funcţiei de bază/salarii ale funcţiei de bază; - între 20-25 ani - un ajutor egal cu 12 solde ale funcţiei de bază/salarii ale funcţiei de bază; - între 25-30 ani - un ajutor egal cu 15 solde ale funcţiei de bază/salarii ale funcţiei de bază; - peste 30 ani - un ajutor egal cu 20 solde ale funcţiei de bază/salarii ale funcţiei de bază. (2) Personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, trecuţi în rezervă sau direct în retragere, respectiv ale căror raporturi de serviciu au încetat, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzute de lege, mai beneficiază, pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de pensionare sau, în situaţia în care pot desfăşura activitate peste această limită, până la limitele de vârstă în grad la care pot fi menţinute în activitate categoriile respective de personal, de un ajutor egal cu două solde ale funcţiei de bază, respectiv cu două salarii ale funcţiei de bază.“
    25. Legea-cadru nr. 284/2010 a fost abrogată de Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, începând cu data de 1 iulie 2017 [cu privire la constituţionalitatea abrogării art. 20 alin. (1)-(2) din anexa nr. VII, a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 461 din 11 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 873 din 30 octombrie 2019].
    26. Primul dintre actele normative de suspendare îl reprezintă Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, prin care a fost suspendată plata drepturilor menţionate pentru perioada 30 iunie-31 decembrie 2010, iar ultimul act adoptat este art. 41 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.116 din 29 decembrie 2018, care suspendă plata acestor drepturi pentru anii 2019-2021 (pentru descrierea detaliată a evoluţiei cronologice a adoptării acestor acte normative, analiza diferenţei dintre normele substanţiale care instituie drepturile salariale şi normele prin care s-a suspendat în timp aplicarea acestora, precum şi a modului de interpretare a acestor norme prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 15 iulie 2015, precum şi prin Decizia nr. 5 din 5 martie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 30 mai 2018, a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 403 din 6 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 818 din 9 octombrie 2019, paragrafele 82-92).
    27. Prin deciziile nr. 284 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 26 iulie 2019, şi nr. 616 din 2 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 5 februarie 2019, Curtea a respins, ca neîntemeiate, excepţii de neconstituţionalitate ale ambelor texte criticate în cauza de faţă. În deciziile nr. 814 din 5 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 10 martie 2020, şi nr. 349 din 23 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 841 din 16 octombrie 2019, Curtea a respins, ca neîntemeiate, excepţii de neconstituţionalitate a art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016. În sfârşit, în deciziile nr. 124 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 27 mai 2020, nr. 22 din 21 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 22 mai 2020, şi nr. 622 din 10 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 17 ianuarie 2020, a respins, ca neîntemeiate, excepţii de neconstituţionalitate a art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017. În Decizia nr. 814 din 5 decembrie 2019, precitată, Curtea a examinat exclusiv excepţia de neconstituţionalitate a celor două texte criticate în cauza de faţă.
    28. Autorii susţin că ordonanţele de urgenţă sunt inferioare ca forţă juridică legilor. În plus, cele două ordonanţe de urgenţă nu puteau să modifice Legea-cadru nr. 284/2010, care este lege organică. Cu privire la aceste susţineri, Curtea constată că, potrivit art. 115 alin. (5) din Constituţie, ordonanţa de urgenţă poate cuprinde norme de natura legii organice. Prin urmare, Curtea reţine netemeinicia acestei critici de neconstituţionalitate extrinsecă.
    29. Autorii excepţiei invocă inexistenţa unui motiv obiectiv şi just care să fi justificat măsura suspendării acordării ajutoarelor. Cu privire la acest aspect, Curtea reaminteşte că, atunci când interferează cu drepturi care nu au caracter fundamental, statul se bucură de o largă marjă de apreciere (cu referire la jurisprudenţa consistentă a Curţii referitoare la lipsa caracterului fundamental al drepturilor prevăzute de art. 20 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 814 din 5 decembrie 2019, precitată, paragraful 36).
    30. Cu referire la critica potrivit căreia se încalcă previzibilitatea normelor prin care statul a suspendat acordarea drepturilor, în mod succesiv şi, aparent, pe o perioadă indefinită, se reţine că prin Decizia nr. 403 din 6 iunie 2019, precitată, paragrafele 96-98, Curtea a reiterat considerentele reţinute în deciziile sale anterioare prin care a constatat conformitatea actelor normative de suspendare a drepturilor salariale pentru intervalul 2010-2017 cu standardele de claritate a legii. În esenţă, Curtea a reţinut că înţelesul normelor de suspendare a plăţii drepturilor salariale a fost clarificat prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 15 iulie 2015, potrivit căreia voinţa legiuitorului nu a fost aceea de eliminare a beneficiilor acordate unor categorii socioprofesionale, respectiv de încetare a existenţei dreptului la acordarea de ajutoare/indemnizaţii, ci doar de suspendare a exerciţiului acestui drept, precum şi faptul că dreptul la pensie şi condiţiile de pensionare, precum şi drepturile care se acordă cu prilejul pensionării sunt cele de la data deschiderii dreptului la pensie, iar nu cele existente în legislaţie la o dată anterioară, care nu au caracterul unui drept câştigat.
    31. Curtea observă că şi instanţa supremă a ajuns la o concluzie similară. Astfel, prin Decizia nr. 20 din 20 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 6 august 2019, Înalta Curte de Casaţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a constatat că solicitarea instanţei de trimitere referitoare la lămurirea înţelesului art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017, adică a dispoziţiilor de suspendare în 2018, este inadmisibilă, având în vedere că acestea nu sunt neclare, imprecise, lacunare (a se vedea paragraful 71 din Decizia nr. 20 din 20 mai 2019).
    32. În ceea ce priveşte critica referitoare la presupusa încălcare a principiului separaţiei puterilor în stat şi a supremaţiei legii prin acţiunea Guvernului de a suspenda efectele art. 20 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, Curtea reţine că Guvernul, pe lângă îndatorirea fundamentală de a asigura executarea legilor, este abilitat de art. 115 din Constituţie să şi legifereze, sub controlul Parlamentului. Or, câtă vreme măsurile criticate în cauză au fost adoptate de către Guvern în exercitarea competenţei constituţionale de a legifera, prin intermediul ordonanţelor de urgenţă şi a respectat prevederile art. 115 din Constituţie, nu se poate spune că a interferat cu atribuţia Parlamentului de a legifera şi nici nu a adus atingere supremaţiei legii.
    33. În continuare, Curtea reţine că criticile formulate în temeiul art. 53 din Constituţie sunt vădit neîntemeiate, ţinând seama de faptul că, în condiţiile în care drepturile salariale în discuţie nu au caracter constituţional, acest articol constituţional nu este nici măcar incident, el fiind aplicabil doar în situaţia în care statul acţionează în câmpul de aplicare a unor drepturi sau libertăţi fundamentale, consacrate de Constituţie. De altfel, în considerentele paragrafului 29 din Decizia nr. 154 din 27 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 6 august 2018, Curtea a statuat că drepturile băneşti în discuţie reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituţional, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conţinutul, limitele şi condiţiile de acordare a acestora şi, de asemenea, să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condiţiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală.
    34. Cu referire la critica formulată din perspectiva art. 44 din Constituţie şi Primul Protocol adiţional la Convenţie, Curtea observă că, în Decizia nr. 616 din 2 octombrie 2018, precitată, paragraful 52, Curtea a făcut trimitere la Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, prin care s-a stabilit că statul este în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaţilor săi din bugetul de stat. Astfel, statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plăţii unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare.
    35. În sfârşit, referitor la argumentul autorilor privind întemeierea pe valoarea statului social a acordării drepturilor şi ajutoarelor salariale suspendată prin actele normative criticate, Curtea reţine că, deşi este legitimă conexiunea realizată de către autori, Legea fundamentală, prin natura ei, impune armonizarea unor valori dintre cele mai diverse. Astfel, faptul că, potrivit art. 1 alin. (3) din Constituţie, România este stat social nu împiedică acelaşi stat să ia măsuri care răspund exigenţelor, obiectivelor şi limitărilor inerente vieţii social-economice, care, adesea, impun modificări rapide inclusiv în ceea ce priveşte acordarea, neacordarea, suspendarea unor drepturi salariale, aşa cum este şi cazul drepturilor vizate în prezenta excepţie de neconstituţionalitate.
    36. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, şi având în vedere argumentele suplimentare reţinute, Curtea va respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate.
    37. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Eugen Pecete şi de Constantin Silişteanu în dosarele nr. 1.352/121/2017 şi nr. 1.455/121/2017 ale Tribunalului Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi ale art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 11 iunie 2020.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Cosmin-Marian Văduva


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016