Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 224 din 2 iunie 2020  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 444 alin. (1) şi (3) şi ale art. 713 alin. (3) teza întâi din Codul de procedură civilă     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 224 din 2 iunie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 444 alin. (1) şi (3) şi ale art. 713 alin. (3) teza întâi din Codul de procedură civilă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 883 din 28 septembrie 2020

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 444 alin. (1) şi (3) şi ale art. 712 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mariana Stan în Dosarul nr. 15.367/94/2013** al Tribunalului Ilfov - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.795D/2017.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Termenul de judecată a fost iniţial fixat pentru data de 7 aprilie 2020, termen pe care Curtea l-a preschimbat, în mod succesiv, pentru datele de 7 mai 2020 şi 2 iunie 2020.
    4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că în privinţa dispoziţiilor art. 444 din Codul de procedură civilă Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 563 din 26 septembrie 2019, iar în privinţa dispoziţiilor art. 713 din Codul de procedură civilă apreciază că sunt puse în discuţie aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii de către instanţa de judecată.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    5. Prin Încheierea din 13 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 15.367/94/2013**, Tribunalul Ilfov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 444 alin. (1) şi (3) şi art. 712 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mariana Stan într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva unei sentinţe civile a Judecătoriei Buftea prin care s-a respins excepţia puterii de lucru judecat şi contestaţiile la executare conexate prin care s-a solicitat anularea încheierii de încuviinţare a executării silite, precum şi anularea dosarului de executare. Ulterior, Judecătoria Buftea a admis cererea de completare a acestei sentinţe civile.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 712 alin. (3) teza întâi din Codul de procedură civilă nu este suficient de clar, întrucât nu defineşte cu exactitate actul care reprezintă prima contestaţie, neavând un punct de referinţă cert. Astfel, sintagma „motive care au existat la data primei contestaţii“ nu defineşte actul juridic în sine care poate fi contestat. De asemenea, este imposibil de dedus cu exactitate care este prima contestaţie avută în vedere de legiuitor în contextul în care pot fi atacate cu contestaţie toate actele efectuate de executor sau dacă „prima contestaţie“ se referă la contestaţia împotriva somaţiei imobiliare propriu-zise, având în vedere că în acel moment se contestă practic titlul executoriu. Se mai arată că acest text de lege este criticat, întrucât a fost invocat în susţinerea autorităţii de lucru judecat, iar instanţa de judecată nu a observat că este vorba de contestarea unui act de executare din cadrul unui dosar conexat prezentei cauze.
    7. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 444 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă autoarea excepţiei de neconstituţionalitate arată că acestea trebuie raportate la dispoziţiile art. 429 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora instanţa se dezînvesteşte după pronunţarea hotărârii. Aşadar, dacă o hotărâre se completează de către acelaşi judecător, de la aceeaşi instanţă, se ajunge la situaţia în care acesta ar putea să completeze orice sentinţă sau decizie. În acest mod se încalcă dreptul la un proces echitabil şi principiul imparţialităţii justiţiei de către instanţa chemată să se pronunţe asupra cauzei.
    8. Tribunalul Ilfov - Secţia civilă apreciază că textele legale criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil şi sunt suficient de precise şi clare pentru a putea fi aplicate şi nici nu restrâng drepturile şi libertăţile garantate de Legea fundamentală, ci doar garantează exercitarea acestora.
    9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl reprezintă dispoziţiile art. 712 alin. (3) şi ale art. 444 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă. Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că aceasta se referă la dispoziţiile legale menţionate în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi a unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 4 februarie 2016. Curtea urmează să stabilească obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că, pe de o parte, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, executarea silită a început la data de 7 noiembrie 2013, iar, pe de altă parte, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 nu a operat nicio modificare cu privire la dispoziţiile legale criticate. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 a modificat Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, iar textele pretins neconstituţionale şi al căror conţinut normativ a fost precizat de autoarea excepţiei se regăseau în forma anterioară republicării Codului de procedură civilă. Astfel, în privinţa art. 712 - Condiţii de admisibilitate Curtea reţine că, după renumerotarea textelor legale în urma republicării Codului de procedură civilă, acesta a devenit art. 713, păstrând conţinutul normativ. Ţinând cont de motivarea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea va reţine ca obiect al acesteia dispoziţiile art. 713 alin. (3) teza întâi din Codul de procedură civilă.
    13. Referitor la art. 444 - Completarea hotărârii, Curtea observă că, în urma republicării Codului de procedură civilă, acesta şi-a păstrat atât numerotarea, cât şi conţinutul normativ. În ceea ce priveşte alin. (1) al art. 444 Curtea reţine faptul că, ulterior sesizării sale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, acesta a fost modificat prin art. I pct. 41 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.074 din 18 decembrie 2018. Însă, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care instanţa constituţională a statuat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul art. 29 alin. (1) şi al art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţii din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor în vigoare, Curtea va analiza art. 444 alin. (1) în forma avută anterior modificării aduse prin Legea nr. 310/2018.
    14. Aşadar, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 444 alin. (1) şi (3), precum şi ale art. 713 alin. (3) teza întâi din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:
    - Art. 444 alin. (1) şi (3):
    "(1) Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare.
    [...]
(3) Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi în cazul când instanţa a omis să se pronunţe asupra cererilor martorilor, experţilor, traducătorilor, interpreţilor sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor."

    – Art. 713 alin. (3) teza întâi: „(3) Nu se poate face o nouă contestaţie de către aceeaşi parte pentru motive care au existat la data primei contestaţii. Cu toate acestea, contestatorul îşi poate modifica cererea iniţială adăugând motive noi de contestaţie dacă, în privinţa acestora din urmă, este respectat termenul de exercitare a contestaţiei la executare.“

    15. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, astfel cum acesta se interpretează potrivit art. 20 din Constituţie şi prin prisma art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 22 - Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică şi ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, rezultă că în susţinerea acesteia este invocat şi art. 124 alin. (2) din Constituţie în componenta sa referitoare la imparţialitatea justiţiei.
    16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prin Decizia nr. 597 din 20 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 11 noiembrie 2016, paragraful 15, a statuat că prin procedura cuprinsă în art. 444 din Codul de procedură civilă nu se completează motivarea, ci dispozitivul hotărârii, care, potrivit art. 425 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, trebuie să cuprindă soluţia dată tuturor cererilor deduse judecăţii, urmărindu-se, aşadar, remedierea unei omisiuni constând în răspunsul la una sau mai multe cereri formulate de părţile din proces. Aceasta este concluzia ce se desprinde din interpretarea literală a prevederilor criticate, în care se precizează expres că procedura prevăzută de textul criticat este aplicabilă în cazul în care „prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale“. Astfel, de pildă, poate fi vorba despre absenţa soluţiei cu privire la cererea reconvenţională, la o cerere de intervenţie sau la o cerere de chemare în garanţie. Tot astfel, mai poate viza cereri de acordare a cheltuielilor de judecată sau privitoare la drepturi ale martorilor, experţilor, traducătorilor, interpreţilor sau apărătorilor. La toate cererile formulate în cauză, indiferent că sunt principale, accesorii sau incidentale, instanţa trebuie să răspundă prin dispozitivul hotărârii care este reflectat în minută. Aceasta devine publică din momentul pronunţării, fiind accesibilă tuturor părţilor, care pot constata de îndată dacă instanţa a omis să se pronunţe asupra uneia sau mai multora dintre cererile formulate.
    17. Prin urmare, având în vedere considerentele deciziei anterior menţionate, nu poate fi primită critica autoarei excepţiei de neconstituţionalitate care susţine că dispoziţiile art. 444 alin. (1) din Codul de procedură civilă permit instanţei care s-a dezînvestit după ce a tranşat litigiul prin hotărârea deja pronunţată să completeze orice decizie sau sentinţă ajungând să se pronunţe de două ori. Instanţa de judecată nu reîncepe o nouă judecată pe fond a cauzei în întregul său şi nici nu pune în discuţie ceea ce s-a stabilit deja pe calea judecăţii, ci, în scopul finalizării judecăţii anterioare, vine în completarea acesteia prin soluţionarea cererilor cu care a fost iniţial învestită, dar a omis să le soluţioneze.
    18. Dispoziţiile art. 444 alin. (1) din Codul de procedură civilă asigură echilibrul procesual al tuturor părţilor din litigiu care, prin intermediul acestei proceduri, pot corecta o omisiune a instanţei de judecată, cu consecinţa că aceasta va analiza toate cererile cu care a fost învestită iniţial. Echilibrul procesual al părţilor este asigurat prin respectarea legii de către instanţa de judecată şi se reflectă în hotărârea judecătorească pronunţată ca urmare a desfăşurării activităţii judiciare. Pronunţarea unei hotărâri în numele legii nu poate pune în discuţie imparţialitatea justiţiei, iar faptul că judecătorul are posibilitatea legală de a completa hotărârea în cazul în care nu s-a pronunţat asupra tuturor cererilor formulate de către părţi nu este de natură să încalce normele constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi nici pe cele ale art. 124 alin. (2) în componenta referitoare la imparţialitatea justiţiei.
    19. Referitor la art. 444 alin. (3) din Codul de procedură civilă, Curtea observă că, deşi autoarea excepţiei de neconstituţionalitate indică textul pretins neconstituţional şi redă conţinutul său normativ, iar textele de referinţă sunt cele menţionate în susţinerea întregii excepţii de neconstituţionalitate nu se poate desluşi în mod rezonabil vreo critică de neconstituţionalitate, atât din cauza generalităţii acestora, cât şi a lipsei rezonabile de legătură cu textul criticat. Prin urmare, simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa constituţională s-ar substitui autoarei acesteia, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condiţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012). Pentru aceste considerente, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 444 alin. (3) din Codul de procedură civilă urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
    20. În continuare, în legătură cu neclaritatea dispoziţiilor art. 713 alin. (3) teza întâi din Codul de procedură civilă dedusă de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate din lipsa definirii actului juridic în sine care poate fi contestat, Curtea reţine că această critică nu poate fi primită, întrucât normele juridice nu există izolat, ci ele trebuie raportate la întreg ansamblul normativ din care fac parte. Or, contestaţia la executare este un mijloc procedural de apărare prin intermediul căruia justiţiabilii pot invoca vicii şi neregularităţi ale actelor de executare, iar sub aspectul obiectului acesteia, dispoziţiile art. 712 şi ale art. 715 din Codul de procedură civilă permit contestarea separată a oricărui act de executare dintr-o executare silită. Aşa fiind, o contestaţie la executare poate privi anularea anumitor acte de executare, iar o altă contestaţie la executare poate privi alte acte efectuate în cadrul aceleiaşi executări.
    21. Dispoziţia legală criticată reglementează doar o condiţie de admisibilitate care vizează situaţia în care, dacă motivele au existat la data formulării contestaţiei la executare, însă nu au fost invocate prin intermediul acesteia, nu mai pot fi invocate pe calea unei noi contestaţii la executare. În exercitarea mandatului său constituţional conferit de art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie legiuitorul a reglementat această normă de procedură prin care a urmărit să asigure desfăşurarea cu celeritate a procesului civil, precum şi să garanteze evitarea introducerii cererilor repetitive şi şicanatoare de părţi.
    22. De asemenea, opţiunea legiuitorului este justificată de necesitatea respectării principiului autorităţii de lucru judecat şi, implicit, a raporturilor juridice civile deja stabilite (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1620 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 156 din 8 martie 2012), fără ca prin această să se fi încălcat în vreun fel prevederile Constituţiei sau ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    23. În jurisprudenţa sa referitoare la accesul liber la justiţie (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 439 din 10 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2007, Decizia nr. 718 din 1 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 8 iulie 2010, sau Decizia nr. 1.007 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 20 septembrie 2011), Curtea a reţinut că acesta nu este un drept absolut, a cărui exercitare nu ar putea fi condiţionată prin lege de îndeplinirea unor cerinţe prealabile şi de respectarea unor termene de prescripţie sau de decădere. Important este ca persoana care se consideră lezată în drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime să aibă efectiv posibilitatea să se adreseze instanţei judecătoreşti competente, iar, în cadrul judecării cauzei sale, să beneficieze de toate garanţiile şi mijloacele procedurale prevăzute, care condiţionează desfăşurarea unui proces echitabil.
    24. Prin urmare, dispoziţiile de lege criticate nu limitează, ci, din contră, reglementează dreptul de a contesta actele de executare în condiţiile stabilite de legiuitor şi dau expresie dreptului părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.
    25. Având în vedere că nu a putut fi reţinută încălcarea vreunui drept sau unei libertăţi fundamentale, dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu au incidenţă în cauză.
    26. Nici dispoziţiile art. 22 din Constituţie nu au incidenţă în cauză, întrucât textele legale criticate nu conţin dispoziţii prin care să încalce dreptul la viaţă sau cel la integritate fizică sau psihică al persoanelor.
    27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii:
    DECIDE:
    1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 444 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mariana Stan în Dosarul nr. 15.367/94/2013** al Tribunalului Ilfov - Secţia civilă.
    2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceeaşi parte în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 713 alin. (3) teza întâi şi art. 444 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Ilfov - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 2 iunie 2020.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Andreea Costin


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016