Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 102 din 25 februarie 2020  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371 din Codul de procedură penală     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 102 din 25 februarie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371 din Codul de procedură penală

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 386 din 13 mai 2020

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ana Manolea în Dosarul nr. 1.808/317/2017 al Judecătoriei Târgu Cărbuneşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 242D/2018.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, reţine, în esenţă, faptul că fizionomia actului de sesizare, astfel cum este reglementată în noul Cod de procedură penală, are în vedere separarea funcţiilor judiciare, potrivit art. 3 din acest act normativ, şi faptul că procurorul este titularul acţiunii penale.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea de amânare a pronunţării din 8 februarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.808/317/2017, Judecătoria Târgu Cărbuneşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de autoare în soluţionarea cauzei penale, în primă instanţă, în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 320 alin. (1) din Codul penal, art. 323 din Codul penal cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Codul penal. În speţă, organul de urmărire penală a fost sesizat cu săvârşirea unor infracţiuni de fals şi uz de fals imputate organelor de poliţie şi factorului poştal. Parchetul a reţinut săvârşirea de către factorul poştal a unor infracţiuni şi a formulat propunere de trimitere în judecată doar cu privire la acesta.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată că, potrivit normelor procesual penale criticate, judecata se mărgineşte la faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare a instanţei. Prin urmare, în situaţia în care există fapte de natură penală care au fost săvârşite, dar cu privire la care parchetul a omis să se pronunţe sau a pronunţat o soluţie greşită de clasare, persoana vătămată nu mai are nicio posibilitate de a se îndrepta împotriva autorului infracţiunii, pe de o parte, deoarece instanţa competentă să judece fondul cauzei nu poate depăşi limitele actului de sesizare, iar, pe de altă parte, judecătorul de cameră preliminară nu se pronunţă cu privire la temeinicia cererilor şi excepţiilor, ci este ţinut de limitarea expresă a dispoziţiilor art. 342 din Codul de procedură penală. În consecinţă, după începerea judecăţii cu privire numai la unul dintre autorii faptelor, persoanei vătămate îi lipseşte, prin chiar textul legii, orice posibilitate de a beneficia de protecţia legii, fiind încălcat art. 16 din Constituţie, prin crearea unui privilegiu în favoarea autorilor faptei de natură penală în dauna persoanei vătămate. Susţine, totodată, că, după începerea judecăţii cu privire doar la unul dintre autorii faptei penale, cu privire la ceilalţi autori persoana vătămată nu mai beneficiază de apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime, deoarece, fără a fi supusă cenzurii judecătoreşti, o concluzie netemeinică a procurorului capătă autoritate de lucru judecat, iar în acest fel nu mai este respectat dreptul la un proces echitabil. În concluzie, susţine că persoanele care au săvârşit fapte de natură penală beneficiază de mai multe drepturi decât persoanele vătămate - victimele, în cazul cărora de cele mai multe ori repararea prejudiciului provocat prin infracţiune rămâne doar o ipoteză legală - iar singura soluţie pentru înlăturarea inechităţii este aceea a admiterii excepţiei.
    6. Judecătoria Târgu Cărbuneşti opinează că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În esenţă, reţine că, în ceea ce priveşte sesizarea instanţei de judecată, posibilitatea extinderii procesului penal pentru alte fapte sau alte persoane ori a extinderii acţiunii penale pentru alte acte materiale în faza judecăţii, indiferent de procedura de desfăşurare, nu mai este o prerogativă recunoscută instanţei de judecată, legiuitorul considerând că introducerea unor instituţii noi, şi anume aceea a „judecăţii pe baza probelor administrate la urmărirea penală“, asigură celeritatea stabilirii adevărului judiciar, crescând calitatea actului de justiţie, noile fapte ori noi participaţii nededuse judecăţii fiind situaţii ce se reglementează prin desfăşurarea de proceduri distincte de urmărirea penală, pentru a nu se ajunge la întârzierea sau diluarea cauzei iniţiale pentru care a fost sesizată instanţa de judecată. Totodată, se arată că orice persoană ce se consideră victima unei infracţiuni poate formula plângere ori, după caz, plângere prealabilă, în condiţiile art. 289 din Codul de procedură penală ori ale art. 295 din Codul de procedură penală, la organul de urmărire penală competent, iar, în raport cu dispoziţiile art. 336-340 din Codul de procedură penală, poate formula plângere în situaţia în care se consideră vătămată în interesele sale legitime, pe tot parcursul urmăririi penale, la procurorul de caz, procurorul ierarhic superior ori, ulterior, în situaţia unei soluţii de netrimitere în judecată, la judecătorul de cameră preliminară.
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 371 din Codul de procedură penală, cu următorul cuprins: „Judecata se mărgineşte la faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare a instanţei.“
    11. În susţinerea neconstituţionalităţii normelor penale criticate, autoarea excepţiei invocă atât încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justiţie, cât şi a dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că norma procesual penală criticată reglementează obiectul judecăţii, stabilind în acest sens că „Judecata se mărgineşte la faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare a instanţei“, dispoziţiile art. 317 din Codul de procedură penală din 1968 prevăzând că „Judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare a instanţei, iar în caz de extindere a procesului penal, şi la fapta şi persoana la care se referă extinderea.“
    13. Aşadar, Curtea observă că, potrivit legii procesual penale în vigoare, obiectul judecăţii se raportează la fapta şi persoana arătate în cuprinsul actului de sesizare a instanţei - rechizitoriu (când instanţa este sesizată printr-un acord de recunoaştere a vinovăţiei) sau încheierea de începere a judecăţii, după caz - în condiţiile în care, ca regulă, trimiterea în judecată este atributul exclusiv al procurorului şi se realizează prin rechizitoriu, iar învestirea instanţei de judecată şi stabilirea limitelor acestei învestiri sunt făcute de judecătorul de cameră preliminară prin încheierea de începere a judecăţii. O situaţie particulară o reprezintă ipoteza în care judecătorul de cameră preliminară, soluţionând plângerea împotriva soluţiei de netrimitere în judecată, o admite în temeiul art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală, desfiinţează soluţia atacată şi dispune începerea judecăţii cu privire la faptele şi persoanele pentru care, în cursul cercetării penale a fost pusă în mişcare acţiunea penală. Şi în această din urmă ipoteză însă învestirea instanţei de judecată se realizează de judecătorul de cameră preliminară în limitele stabilite de ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale şi plângerea petentului, titularul acţiunii penale rămânând procurorul, iar nu petentul (victima). O nuanţă trebuie însă reţinută în această din urmă ipoteză, în condiţiile în care judecătorul de cameră preliminară - ca urmare a exercitării atât a controlului de legalitate, cât şi a controlului de temeinicie - poate să stabilească totuşi noi limite ale învestirii instanţei.
    14. În aceste condiţii, Curtea constată că noua lege procesual penală, prin textul criticat, nu mai permite autoinvestirea instanţei de judecată, prin extinderea procesului penal pentru alte fapte sau alte persoane ori a acţiunii penale pentru alte acte materiale, asigurându-se în acest fel celeritatea soluţionării procesului penal - prin evitarea riscului de întârziere ori diluarea cauzei iniţiale deduse judecăţii şi stabilirea adevărului judiciar. De asemenea, Curtea constată că această limitare este o aplicaţie a principiului separaţiei funcţiilor judiciare, potrivit căruia instanţa nu se poate sesiza din oficiu cu judecarea şi soluţionarea unui conflict de drept penal, astfel încât conflictul care va face obiectul judecăţii în primă instanţă va fi limitat la fapta care l-a generat şi la persoanele între care s-a ivit, astfel cum rezultă din actul de sesizare a instanţei.
    15. Curtea reţine însă că este posibil ca, în cursul cercetării judecătoreşti sau al dezbaterilor, să se descopere că făptuitorul a săvârşit şi alte acte materiale care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni, dar pentru care nu a fost trimis în judecată, ori că la săvârşirea infracţiunii care face obiectul judecăţii au participat şi alte persoane, care însă nu au fost trimise în judecată, sau că inculpatul a săvârşit, pe lângă infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată, dar în legătură cu aceasta, şi o altă faptă prevăzută de legea penală pentru care nu a fost trimis în judecată sau că o persoană, care nu a fost trimisă în judecată, a comis o faptă prevăzută de legea penală care are legătură cu infracţiunea săvârşită de inculpat. Or, limitarea instituită prin norma procesual penală criticată are ca efect inaptitudinea funcţională a instanţei de fond de a judeca alte fapte şi/sau persoane cu privire la care, în cursul cercetării judecătoreşti, ar rezulta date având legătură substanţială cu faptele şi persoanele deduse judecăţii. Cu privire la acestea din urmă, Curtea reţine că instanţa de judecată poate sesiza procurorul în vederea efectuării urmăririi penale şi, eventual, a trimiterii în judecată a făptuitorilor, într-un dosar distinct, singurul organ judiciar care are prerogativa acuzării fiind procurorul. Totodată, Curtea reţine că orice persoană - victimă a unei infracţiuni - poate formula plângere referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracţiune, în temeiul art. 289 din Codul de procedură penală, ori plângere prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere, în condiţiile art. 295 din acelaşi act normativ, la organul de urmărire penală competent ori, în raport cu art. 336-340 din Codul de procedură penală, poate formula plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime, la procurorul care supraveghează activitatea organului de cercetare penală, la procurorul ierarhic superior ori, astfel cum s-a arătat anterior, în situaţia unei soluţii de netrimitere în judecată, la judecătorul de cameră preliminară.
    16. În concluzie, Curtea constată că norma procesual penală criticată garantează drepturile procesuale ale părţilor şi constituie expresia aplicării în plan legislativ a principiului constituţional care consacră dreptul la un proces echitabil. De asemenea, Curtea reţine că dispoziţiile criticate sunt norme de procedură care nu instituie privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare, aşa încât nu poate fi reţinută nici încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie.
    17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ana Manolea în Dosarul nr. 1.808/317/2017 al Judecătoriei Târgu Cărbuneşti şi constată că dispoziţiile art. 371 din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Târgu Cărbuneşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 25 februarie 2020.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Mihaela Ionescu


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016