Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 99 din 27 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (3), ale art. 6 alin. (1) şi ale art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 99 din 27 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (3), ale art. 6 alin. (1) şi ale art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 708 din 30 iulie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (3), ale art. 6 alin. (1) şi ale art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 52/2020, excepţie ridicată de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 21.532/281/2021 al Judecătoriei Ploieşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 640D/2022.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, întrucât suspendarea de drept, care operează prin textul de lege criticat, este proporţională cu scopul urmărit, iar problema notificărilor vădit inadmisibile, doar pentru a se ajunge la o suspendare de drept, aşa cum susţine autoarea excepţiei, este o chestiune de aplicare a legii.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 25 februarie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 21.532/281/2021, Judecătoria Ploieşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (3), ale art. 6 alin. (1) şi ale art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 52/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia a fost ridicată de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 52/2020, sunt neconstituţionale, în măsura în care, în interpretarea şi aplicarea acestora, efectul suspendării de drept ar fi recunoscut şi în cazul notificărilor de dare în plată vădit inadmisibile (cărora nu li se aplică Legea nr. 77/2016) în raport cu dispoziţiile legale care instituie condiţiile pentru a putea beneficia de procedura specială de stingere a obligaţiilor prevăzută de această lege, respectiv condiţiile prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. a)-e) şi la art. 1 alin. (4) din Legea nr. 77/2016.
    6. Se afirmă că noţiunea de notificări de dare în plată vădit inadmisibile se referă atât la notificările ce nu îndeplinesc condiţiile stabilite prin Legea nr. 77/2016, la art. 4 alin. (1) lit. a)-d) şi la art. 1 alin. (4), respectiv acele notificări cărora nu li se aplică Legea nr. 77/2016 în raport cu dispoziţiile legale care instituie condiţiile de admisibilitate ale procedurii dării în plată, a căror neîndeplinire face inutilă verificarea condiţiei impreviziunii stabilite la art. 4 alin. (1) lit. e) din lege, cât şi la notificările ce nu îndeplinesc, la data transmiterii lor, condiţiile ce fundamentează cazurile de impreviziune stabilite prin Legea nr. 77/2016. Se arată că notificarea de dare în plată, ce a generat invocarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, nu respectă condiţia prevăzută la art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 77/2016.
    7. Se afirmă, menţionându-se jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie, că problema neconstituţionalităţii textelor de lege care recunosc efectul suspensiv de executare în situaţia specifică a notificărilor de dare în plată vădit inadmisibile, adică în ipoteza notificărilor transmise fără a fi îndeplinite condiţiile preliminare pentru a recurge la procedura specială a dării în plată, respectiv condiţiile stabilite de art. 4 alin. (1) lit. a) - d) din Legea nr. 77/2016 nu a fost analizată.
    8. Se apreciază că este evident că raţiunea pentru care legiuitorul a conferit caracterul suspensiv de executare în cazul unei notificări admisibile (în legătură cu care judecătorul va decide dacă se impune măsura adaptării sau, după caz, a încetării contractului de credit), efect legitimat inclusiv prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale, nu subzistă în cazul în care se formulează o notificare vădit inadmisibilă, aşa cum este notificarea de dare în plată din prezenta cauză, prin care garantul ipotecar a solicitat stingerea obligaţiilor unui profesionist care, prin definiţie, nu poate beneficia de procedura prevăzută de Legea nr. 77/2016. Aşadar, în acest context, legea este neclară şi aptă să genereze interpretări diferite, contrar exigenţelor prescrise de Legea fundamentală, transpuse, în final, în lipsa de previzibilitate a normei. În mod evident, textul este neclar şi încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie şi normele de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, generând insecuritate în circuitul civil şi riscul unei practici judiciare neunitare, cu efecte negative asupra ambelor părţi ale contractului de credit, din moment ce este susceptibil de interpretări diferite.
    9. Se menţionează că ipoteza comună a textelor legale criticate este aceea că formularea unei notificări de dare în plată de către debitor conduce în mod automat, de drept, la suspendarea oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare (inclusiv executare silită) demarate de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia, împotriva debitorului sau împotriva garanţilor săi personali sau ipotecari. Mai mult, art. 6 alin. (2) din Legea nr. 77/2016 stabileşte momentul până la care operează efectul suspensiv, şi anume până la admiterea definitivă a contestaţiei formulate de către creditor împotriva notificării de dare în plată, în condiţiile art. 7 din lege, moment de la care se poate relua orice procedură judiciară sau extrajudiciară, atât împotriva debitorului, cât şi împotriva altor garanţi personali sau ipotecari.
    10. Se consideră că în lipsa unei dispoziţii legale exprese care să reglementeze ipoteza notificărilor succesive, în practică au fost oferite interpretări contradictorii ale textelor criticate, creându-se o stare de arbitrar şi impredictibilitate a raporturilor juridice civile, inadmisibilă într-un stat de drept, cu un impact major asupra posibilităţii creditorilor de recuperare a creanţelor datorate.
    11. Se susţine că accesul la justiţie al creditorului este îngrădit, în mod nejustificat, în condiţiile în care, practic, acestuia i se recunoaşte o singură cale (contestaţia la notificare), chiar dacă este vorba despre o notificare vădit inadmisibilă, care nu întruneşte condiţiile prevăzute şi definite în mod clar de lege. În schimb, în ceea ce priveşte debitorul, acesta beneficiază de plenitudinea drepturilor fără ca sancţiunea pentru exercitarea abuzivă/vădit ilicită să aibă caracter efectiv, raportat la beneficiile aduse, ex lege, pe baza comunicării notificărilor de dare în plată vădit inadmisibile.
    12. În final, se mai susţine că recunoaşterea posibilităţii debitorului de a formula notificări de dare în plată vădit inadmisibile constituie o restrângere a dreptului de proprietate al creditorului, respectiv a dreptului la recuperarea creanţei sale.
    13. Judecătoria Ploieşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere că dispoziţiile de lege criticate respectă condiţiile de previzibilitate şi accesibilitate cerute pentru aplicarea oricărui text legal, rezultând clar din cuprinsul acestora că, în cazul în care se apelează la comunicarea notificării de dare în plată, atât plata către creditor, cât şi dreptul creditorului de a se îndrepta împotriva codebitorilor şi garanţilor se suspendă. Totodată, jurisprudenţa este unitară cu privire la efectul suspensiv de drept al notificării de dare în plată, fără nicio distincţie referitoare la legalitatea sau temeinicia acesteia. De asemenea, din analiza dispoziţiilor de lege criticate, instanţa reţine că acestea sunt în concordanţă şi cu deciziile Curţii Constituţionale nr. 623 din 25 octombrie 2016 şi nr. 731 din 6 noiembrie 2019.
    14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 alin. (3), ale art. 6 alin. (1) şi ale art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016, potrivit cărora:
    - Art. 5 alin. (3): „Prima zi de convocare la notarul public nu poate fi stabilită la un termen mai scurt de 30 de zile libere şi nici mai lung de 90 de zile, perioadă în care se suspendă orice plată către creditor, precum şi orice procedură judiciară sau extrajudiciară demarată de un creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia îndreptată împotriva consumatorului sau a bunurilor acestuia. Neprezentarea debitorului la termenele indicate în notificare echivalează cu renunţarea la notificarea de dare în plată şi părţile vor fi repuse de drept în situaţia anterioară.“;
    – Art. 6 alin. (1): „De la data primirii notificării prevăzute la art. 5 se suspendă dreptul creditorului de a se îndrepta împotriva codebitorilor, precum şi împotriva garanţilor personali sau ipotecari.“;
    – Art. 7 alin. (4): „Până la soluţionarea definitivă a contestaţiei formulate de creditor se menţine suspendarea oricărei plăţi către acesta, precum şi a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoanele care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului. De la data comunicării notificării de dare în plată, executările silite aflate în derulare, inclusiv popririle, se suspendă automat.“

    18. Autoarea excepţiei consideră că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) privind principiul statului de drept, al legalităţii, al calităţii legii şi al securităţii juridice, art. 21 alin. (1) - (3) privind accesul liber la justiţie, art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată, art. 57 referitor la exercitarea drepturilor şi a libertăţilor şi în art. 124 alin. (1) privind înfăptuirea justiţiei.
    19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 77/2016, „Prezenta lege se aplică raporturilor juridice dintre consumatori şi instituţiile de credit, instituţiile financiare nebancare sau cesionarii creanţelor deţinute asupra consumatorilor“. Conform art. 1 alin. (2) din legea menţionată, noţiunea de consumator în înţelesul acestui act normativ nu este una autonomă, ci ea este cea prevăzută în art. 2 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007, potrivit căruia „consumator - orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale“ şi în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 3 august 2012, care stabileşte că „Prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale“. Or, în prezenta cauză, din înscrisurile aflate la dosar, Curtea reţine că între BRD - Groupe Société Générale - S.A. din Bucureşti, în calitate de creditor, şi Societatea Pescăruş IP - S.R.L., în calitate de debitor, la data de 27 octombrie 2010, a fost încheiat un contract de credit.
    20. În aceste condiţii, Curtea observă că entitatea anterior menţionată nu este consumator în sensul Legii nr. 77/2016, ceea ce înseamnă că prevederile acesteia nu sunt aplicabile în privinţa raportului juridic astfel convenit.
    21. Raportând aceste aspecte la condiţia de admisibilitate referitoare la legătura cu soluţionarea cauzei, Curtea reţine că aceasta presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului (a se vedea în acest sens Decizia nr. 376 din 26 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 7 august 2015, paragraful 26, sau Decizia nr. 108 din 7 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 8 iunie 2017, paragraful 20).
    22. Prin urmare, întrucât Legea nr. 77/2016 nu priveşte situaţia persoanelor juridice, rezultă că ea nu are nicio incidenţă cu privire la contractele de credit încheiate de acestea, indiferent că a fost constituită o garanţie ipotecară de către garanţi persoane fizice.
    23. Având în vedere că, potrivit art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor (...) privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei (...)“ şi că dispoziţiile de lege care formează obiect al excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, se constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (3), ale art. 6 alin. (1) şi ale art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 este inadmisibilă. În acelaşi sens, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 570 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 17 ianuarie 2018, paragrafele 22 şi 23, Decizia nr. 727 din 21 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 26 martie 2018, paragrafele 24-26, Decizia nr. 807 din 7 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 29 martie 2018, paragrafele 35-37, şi Decizia nr. 25 din 23 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 22 august 2018, paragrafele 20 şi 21.
    24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (3), ale art. 6 alin. (1) şi ale art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 21.532/281/2021 al Judecătoriei Ploieşti.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Ploieşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 27 februarie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Bianca Drăghici

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 99 din 27 februarie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 99 din 27 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (3), ale art. 6 alin. (1) şi ale art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 99 din 27 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (3), ale art. 6 alin. (1) şi ale art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite