Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 98 din 27 februarie 2025  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. e) şi alin. (1^1) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 98 din 27 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. e) şi alin. (1^1) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 709 din 30 iulie 2025

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. e) şi alin. (1^1) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Doru Paraschiv şi Camelia Paraschiv Sava în Dosarul nr. 16.899/302/2019 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.937D/2021.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 432 din 17 iunie 2021, care explică noţiunea de risc valutar.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Sentinţa civilă nr. 3.834 din 24 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 16.899/302/2019, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. e) şi alin. (1^1) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia a fost ridicată de Doru Paraschiv şi Camelia Paraschiv Sava într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate în temeiul Legii nr. 77/2016.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 4 alin. (1) lit. e), cu referire la art. 1.271 alin. (2) din noul Cod civil - sintagma „excesiv de oneroasă“ şi ale art. 4 alin. (1^1) - cu referire la pragurile valorice de 52,6% (pentru cursul de schimb valutar) şi de 50% (cu privire la rata lunară a creditului) din Legea nr. 77/2016, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 52/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, sunt neconstituţionale şi se solicită reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, respectiv a Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016, paragraful 95, şi a teoriei riscului supraadăugat cu privire la intervenţia impreviziunii, care a dat naştere unor probleme sistemice în practica instanţelor.
    6. Se menţionează că „în Noul Cod civil concepţia legiuitorului asupra impreviziunii («excesiv de oneroasă») este neconstituţională, întrucât încalcă exigenţele procesului echitabil şi principiul asigurării unui nivel ridicat şi echivalent de protecţie a intereselor consumatorilor, astfel încât instanţa urmează să aplice în mod direct Directiva 87/102/CE şi Directiva 2008/48/CE, incomplet transpuse în legislaţia naţională“.
    7. Se afirmă că aplicarea/valorificarea Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016 de către instanţele judecătoreşti impune o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale. Concepţia instanţei constituţionale despre „riscul supraadăugat“ nu este în realitate decât o consideraţie teoretică a teoriei clasice a impreviziunii, în special cu privire la caracterul imprevizibil al situaţiilor de impreviziune, care, în mod normal, nu puteau fi prevăzute la momentul încheierii contractului. Instanţele fac în general o apreciere in abstracto a unor situaţii care s-ar încadra în riscul normal al contractului, dar aceasta este o interpretare excesivă, foarte exigentă, exclusiv teoretică (dar fără acoperire contractuală), care conduce la consecinţe neverosimile şi neacceptabile şi care trebuie apreciată în fiecare caz în parte. Cel mai frecvent împrumutaţii au contractat creditul în considerarea unor venituri obţinute prin contract de muncă încheiat pe perioadă nedeterminată, având deci toate garanţiile de stabilitate. Prin urmare, preluarea selectivă a considerentelor deciziei Curţii Constituţionale a generat o practică abuzivă, defavorabilă debitorilor.
    8. Se menţionează că, pornind de la consideraţiile teoretice ale teoriei impreviziunii, astfel cum s-a reţinut în literatura juridică de specialitate, instanţele şi-au creat o opinie/viziune foarte restrânsă, dar insuficient de fundamentată, prin care pretind că aplică Decizia Curţii Constituţionale nr. 623 din 25 octombrie 2016, însă, de fapt, preiau un singur considerent referitor la caracterul supraadăugat al riscului. Este de subliniat că decizia Curţii Constituţionale menţionată nu priveşte analiza de ordin constituţional a prevederilor legale în materie de impreviziune, ci priveşte Legea nr. 77/2016, care nu are nicio prevedere în acest sens. Mai mult, scopul acestei decizii este de a îndruma instanţele să aplice impreviziunea. Analiza pe care o realizează Curtea cu privire la impreviziune este foarte sumară, nefiind făcută nicio distincţie între vechea şi noua reglementare (vechiul şi noul Cod civil). Curtea Constituţională nu oferă nicio îndrumare referitoare la modul în care trebuie apreciat (in concreto sau in abstracto) riscul contractual.
    9. În final, se menţionează că, deşi enunţă preocuparea pentru a stabili buna sau reaua-credinţă a cocontractanţilor, instanţele nu fac nicio constatare în acest sens.
    10. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate,
    raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 alin. (1) lit. e) şi alin. (1^1) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016, potrivit cărora:
    "(1) Pentru stingerea creanţei izvorând dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii: [...]
e) este îndeplinită condiţia privind impreviziunea.
(1^1) Reprezintă impreviziune:
    a) pe durata executării contractului de credit, cursul de schimb valutar, aplicabil în vederea cumpărării monedei creditului, înregistrează la data transmiterii notificării de dare în plată o creştere de peste 52,6% faţă de data încheierii contractului de credit. În vederea calculării procentului de 52,6% se va avea în vedere cursul publicat de Banca Naţională a României la data transmiterii notificării de plată şi cursul de schimb publicat de Banca Naţională a României la data încheierii contractului de credit;
    b) pe durata executării contractului de credit, obligaţia de plată lunară înregistrează o creştere de peste 50% ca urmare a majorării ratei de dobândă variabilă."

    15. Autorii excepţiei nu indică dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate prin prevederile de lege criticate.
    16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că în susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. e) şi alin. (1^1) din Legea nr. 77/2016 autorii excepţiei nu indică vreun temei constituţional ori convenţional, deşi, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sesizările adresate Curţii Constituţionale trebuie motivate.
    17. Prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea a statuat că orice excepţie de neconstituţionalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă şi intrinsecă ce va cuprinde trei elemente, şi anume textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat, precum şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituţionalităţii textului criticat. În condiţiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepţiei, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepţiei nu este o condiţie sine qua non a existenţei acesteia. De aceea, Curtea a constatat că, în situaţia în care textul de referinţă invocat este suficient de precis şi clar, astfel încât instanţa constituţională să poată reţine în mod rezonabil existenţa unei minime critici de neconstituţionalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepţia de neconstituţionalitate şi să considere deci că autorul acesteia a respectat şi a cuprins în excepţia ridicată cele trei elemente menţionate.
    18. Având în vedere aspectele relevate anterior, Curtea reţine că, în cauză, susţinerile autorilor excepţiei nu sunt suficiente pentru a identifica, în mod rezonabil, un temei constituţional ori convenţional pretins încălcat. Cu alte cuvinte, dacă s-ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorilor acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă în raport cu dispoziţiile art. 146 din Constituţie, în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că „sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi“ (a se vedea Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008).
    19. Aşadar, având în vedere că nu a fost indicat textul de referinţă pretins încălcat de dispoziţiile de lege criticate, nu se poate identifica nicio critică de neconstituţionalitate, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. e) şi alin. (1^1) din Legea nr. 77/2016 este inadmisibilă.
    20. În final, referitor la criticile formulate cu privire la Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, prin care instanţa de contencios constituţional a constatat că sintagma „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile“ cuprinsă în art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 este neconstituţională, iar prevederile din art. 11 teza întâi raportate la art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 77/2016 sunt constituţionale în măsura în care instanţa judecătorească verifică condiţiile referitoare la existenţa impreviziunii, se reţine că deciziile Curţii Constituţionale nu pot fi supuse controlului acesteia, astfel încât excepţia cu un astfel de obiect este inadmisibilă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 278 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1103 din 19 noiembrie 2020, paragraful 19).
    21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.-d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. e) şi alin. (1^1) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Doru Paraschiv şi Camelia Paraschiv Sava în Dosarul nr. 16.899/302/2019 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 27 februarie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Bianca Drăghici


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016