Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
 DECIZIA nr. 95 din 25 februarie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 85 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici
Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 95 din 25 februarie 2020  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 85 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici    Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 95 din 25 februarie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 85 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 422 din 20 mai 2020

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia-Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
├───────────────────┴──────────────────┤
│ │
└──────────────────────────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 85 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Primarul Municipiului Târgu Jiu şi Unitatea Administrativ-Teritorială Târgu Jiu în Dosarul nr. 5.172/95/2017 al Tribunalului Gorj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 62D/2018.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 286D/2018, nr. 287D/2018 şi nr. 514D/2018, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de aceiaşi autori în dosarele nr. 5.170/95/2017/a1*, nr. 5.724/95/2017 şi nr. 5.746/95/2017 ale aceleiaşi instanţe.
    4. La apelul nominal efectuat în dosarele nr. 286D/2018, nr. 287D/2018 şi nr. 514D/2018 se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea parţială de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 286D/2018, nr. 287D/2018 şi nr. 514D/2018 la Dosarul nr. 62D/2018, care a fost primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care arată că dispoziţiile de lege criticate au în vedere statutul special al funcţionarului public.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    7. Prin Decizia civilă nr. 1 din 4 ianuarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 5.172/95/2017/a1, Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal, admiţând recursul împotriva Încheierii din 15 decembrie 2017 pronunţate de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 5.172/95/2017, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 85 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de instituţia Primarul Municipiului Târgu Jiu şi Unitatea Administrativ Teritorială Târgu Jiu, pârâţi în cauza de contencios administrativ, având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a dispoziţiilor emise, în temeiul art. 85 din Legea nr. 188/1999, de pârâţii - autori ai excepţiei de neconstituţionalitate prin care li s-au imputat reclamanţilor - funcţionari publici sume de bani reprezentând prejudicii aduse instituţiei.
    8. Prin Încheierea din 14 februarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 5.170/95/2017/a1*, prin Încheierea din 16 februarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 5.724/95/2017, şi prin Încheierea din 9 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 5.746/95/2017, Tribunalul Gorj - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 85 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de instituţia Primarul Municipiului Târgu Jiu şi Unitatea Administrativ-Teritorială Târgu Jiu, pârâţi în cauze de contencios administrativ, având ca obiect soluţionarea cererilor de anulare a dispoziţiilor emise, în temeiul art. 85 din Legea nr. 188/1999, de pârâţii - autori ai excepţiei de neconstituţionalitate prin care li s-au imputat reclamanţilor - funcţionari publici sume de bani reprezentând prejudicii aduse instituţiei.
    9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile de lege criticate îngrădesc nelegal posibilitatea de recuperare a prejudiciului de la funcţionarul public, prin limitarea dreptului conducătorului instituţiei de a emite dispoziţia de imputare într-un termen de 3 ani de la data producerii pagubei. Astfel, potrivit art. 117 din Legea nr. 188/1999, dispoziţiile acestei legi se completează cu prevederile legislaţiei muncii, precum şi cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislaţiei specifice funcţiei publice. Or, art. 268 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii prevede că „Cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate: […] în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, în situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum şi în cazul răspunderii patrimoniale a salariaţilor faţă de angajator“. Or, data naşterii dreptului la acţiune este data la care angajatorul a luat cunoştinţă de prejudiciul cauzat de către salariat, în conformitate cu art. 2.523 din Codul civil, potrivit căruia „Prescripţia începe să curgă de la data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui“.
    10. Se susţine că dispoziţiile de lege criticate conduc la lipsirea de efecte ale unor prevederi din legislaţia instituţiilor de control extern. Astfel, instituţii precum Curtea de Conturi sau organe de inspecţie financiară cu atribuţii de control al execuţiei bugetului instituţiilor bugetare constată prejudicii după cei 3 ani de la producerea lor, însă aceste prejudicii nu mai pot fi recuperate de la funcţionarii publici responsabili, întrucât aceştia sunt protejaţi de dispoziţiile de lege criticate.
    11. Prin stabilirea începutului termenului de prescripţie de la momentul producerii pagubei, iar nu de la momentul luării la cunoştinţă a pagubei, se contrazice însuşi scopul prescripţiei, aceasta fiind o sancţiune a pasivităţii în apărarea dreptului subiectiv, însă nu poate fi vorba despre o apărare a dreptului fără a avea cunoştinţă de existenţa acestuia. Mai mult, se susţine că, în speţă, funcţionarii publici a căror răspundere s-a angajat sunt chiar funcţionari publici de conducere cu atribuţii de a constata pagubele produse patrimoniului instituţiei. Prin urmare, art. 85 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 nu este previzibil, nefiind suficient de clar şi de precis pentru a putea fi aplicat, şi se impune armonizarea acestuia cu art. 2.528 alin. (1) din Codul civil, potrivit căruia „Prescripţia dreptului la acţiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea“.
    12. Se mai susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin şi art. 16 din Constituţie, întrucât instituie o diferenţă de tratament juridic între salariaţi şi funcţionarii publici în ceea ce priveşte momentul de la care se calculează termenul de prescripţie, având ca rezultat încălcarea dreptului instituţiei publice de a-şi reîntregi patrimoniul.
    13. De asemenea se susţine încălcarea art. 136 alin. (2) din Constituţie referitor la proprietatea publică, în sensul că restricţia impusă de textul criticat face imposibilă ocrotirea proprietăţii publice constituite din bugetul instituţiei publice care a fost prejudiciat de fapta funcţionarului public.
    14. Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, având în vedere statutul special al funcţionarilor publici. Totodată, consideră că, în concordanţă cu art. 136 din Constituţie, modurile şi mijloacele efective de ocrotire a proprietăţii publice rămân la opţiunea exclusivă a legiuitorului.
    15. Tribunalul Gorj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, deoarece reglementarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici în materia raporturilor de muncă, prin norme juridice speciale, distincte faţă de cele de drept comun, nu poate reprezenta o încălcare a principiului egalităţii. În acest sens invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
    16. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    17. Avocatul Poporului, exprimându-şi opinia în dosarele nr. 286D/2018 şi nr. 287D/2018, consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la principiul egalităţii în drepturi. Cât priveşte termenul de 3 ani de la data producerii pagubei, consideră că acesta este un termen rezonabil pentru constatarea pagubei, având în vedere că instituţia publică are la dispoziţie mai multe instrumente pentru verificarea regulată a patrimoniului, având şi obligaţii legale în acest sens.
    18. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    19. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 85 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul conţinut: „Dreptul conducătorului autorităţii sau instituţiei publice de a emite ordinul sau dispoziţia de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.“ Curtea constată că, ulterior sesizării sale, dispoziţiile criticate din Legea nr. 188/1999 au fost abrogate prin art. 597 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, aceeaşi soluţie legislativă fiind cuprinsă, în prezent, în art. 500 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, potrivit căruia: „Dreptul conducătorului autorităţii sau instituţiei publice de a emite ordinul sau dispoziţia de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.“ Însă, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Aşadar, deşi nu mai sunt în vigoare, dispoziţiile criticate îşi produc în continuare efectele juridice, deoarece acestea reprezintă temeiul juridic al dispoziţiilor de imputare emise în anul 2017, dispoziţii a căror anulare constituie obiectul cauzelor de contencios administrativ în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate. În concluzie, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 85 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.
    21. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi în art. 136 alin. (2) privind proprietatea publică.
    22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că art. 85 din Legea nr. 188/1999 face parte din capitolul VIII - Sancţiunile disciplinare şi răspunderea funcţionarilor publici şi reglementează procedura angajării răspunderii patrimoniale a funcţionarului public. Astfel, potrivit acestui text de lege, repararea pagubelor aduse autorităţii sau instituţiei publice - în situaţia pagubelor produse cu vinovăţie sau pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit - „se dispune prin emiterea de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice a unui ordin sau a unei dispoziţii de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei“, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar pentru daunele plătite de autoritatea sau instituţia publică, în calitate de comitent, unor terţe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. Împotriva ordinului sau dispoziţiei de imputare funcţionarul public în cauză se poate adresa instanţei de contencios administrativ. Dispoziţiile de lege criticate - art. 85 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 - prevăd că dreptul conducătorului autorităţii sau instituţiei publice de a emite ordinul sau dispoziţia de imputare „se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei“. Autorii excepţiei sunt nemulţumiţi, în esenţă, de faptul că termenul de prescripţie de 3 ani curge de la data producerii pagubei, iar nu de la data la care a cunoscut paguba, cum prevede Codul civil.
    23. Cu privire la susţinerile potrivit cărora art. 85 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 nu este previzibil, nefiind suficient de clar şi de precis pentru a putea fi aplicat şi, în consecinţă, s-ar impune, în opinia autorilor excepţiei, armonizarea acestuia cu art. 2.528 alin. (1) din Codul civil, potrivit căruia „Prescripţia dreptului la acţiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea“, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 456 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 613 din 13 august 2015, paragraful 21, pronunţându-se asupra prevederilor art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, a observat că dispoziţiile acestei legi se completează cu prevederile legislaţiei muncii, precum şi cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislaţiei specifice funcţiei publice, conform art. 117 din Legea nr. 188/1999. Or, legislaţia specifică funcţiei publice cuprinde reglementări diferite faţă de legislaţia muncii. Însuşi Codul muncii stabileşte prin art. 278 alin. (2) că acesta se aplică „[...] cu titlu de drept comun [...] în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete şi aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective“. Având în vedere acestea, Curtea nu poate constata că dispoziţiile de lege criticate ar fi neclare, nefiind armonizate cu cele ale Codului civil şi ale Codului muncii şi, prin urmare, ar contraveni art. 1 alin. (5) din Constituţie.
    24. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile art. 16 din Constituţie şi bazată pe faptul că reglementarea angajării răspunderii patrimoniale a funcţionarului public este diferită faţă de cea a angajaţilor cărora li se aplică Codul muncii, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 456 din 16 iunie 2015, precitată, paragrafele 15 şi 17, a constatat că, într-adevăr, regulile în conformitate cu care se poate angaja răspunderea civilă a funcţionarului public sunt diferite de cele aplicabile în cazul stabilirii răspunderii patrimoniale a angajatului cu contract individual de muncă. În cel de-al doilea caz, angajatorul trebuie să se adreseze instanţei cu o acţiune în pretenţii pentru a putea angaja răspunderea contractuală a salariatului, potrivit art. 254 alin. (1) din Codul muncii. În schimb, pentru recuperarea prejudiciilor produse de funcţionarii publici autorităţii sau instituţiei angajatoare, aceasta va emite un ordin sau o dispoziţie de imputare. Asupra dispoziţiilor din Legea nr. 188/1999 care reglementează modalitatea de reparare a pagubelor aduse autorităţii sau instituţiei publice de către funcţionarul public, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa. Astfel, prin Decizia nr. 481 din 22 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 952 din 26 octombrie 2005, a verificat constituţionalitatea aceloraşi dispoziţii legale care, la acel moment, anterior republicării din anul 2007 a Legii nr. 188/1999, se regăseau la art. 73 alin. (1), având un conţinut normativ identic cu cel actual. Cu acel prilej, Curtea a observat că recuperarea pagubelor produse patrimoniului autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public, care se face prin emiterea unui ordin sau a unei dispoziţii de imputare ori, după caz, a asumării unui angajament de plată, constituie „o modalitate specifică, mult simplificată şi operativă, de acoperire a unui prejudiciu, explicabilă prin raportul specific de autoritate existent între conducătorul autorităţii sau instituţiei publice şi funcţionarul supus rigorilor unui statut special, care îl deosebeşte de persoana angajată în baza unui contract de muncă“.
    25. Referitor la semnificaţia art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea a statuat, cu valoare de principiu, prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, că principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite şi, în acelaşi timp, acesta nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În consecinţă, un tratament diferit trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice. Or, aşa cum a reţinut Curtea şi prin Decizia nr. 328 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 2 august 2013, „statutul special al funcţionarilor publici, care conferă acestora anumite avantaje şi garanţii faţă de personalul contractual, cum ar fi, de exemplu, stabilitatea în funcţie, justifică un tratament juridic diferit“. Aplicând aceste considerente de principiu la speţă, Curtea constată că prevederea de lege criticată, potrivit căreia dreptul conducătorului autorităţii sau instituţiei publice de a emite ordinul sau dispoziţia de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei, nu contravine dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, neinstituind nici privilegii şi nici discriminări. De altfel, şi potrivit art. 211 lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 31 august 2012, „Cererile pot fi formulate de cei ale căror drepturi au fost încălcate după cum urmează: […] c) plata despăgubirilor pentru pagubele cauzate şi restituirea unor sume care au format obiectul unor plăţi nedatorate pot fi cerute în termen de 3 ani de la data producerii pagubei“.
    26. Referitor la critica privind încălcarea art. 136 alin. (2) din Constituţie privind proprietatea publică, prin faptul că dispoziţia de lege criticată îngrădeşte nelegal posibilitatea de recuperare a prejudiciului de la funcţionarul public, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat reglementează tocmai procedura de reparare a pagubelor autorităţii sau instituţiei publice, necontravenind astfel principiului constituţional potrivit căruia proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege.
    27. Cât priveşte susţinerile referitoare la momentul concret al începerii termenului de prescripţie a emiterii ordinului sau dispoziţiei de imputare în situaţia în care prejudiciul ar fi constatat printr-un raport al Curţii de Conturi, instanţa de contencios constituţional constată că aceste susţineri vizează, în realitate, o chestiune referitoare la interpretarea şi aplicarea concretă a dispoziţiilor de lege criticate la situaţia dedusă judecăţii, care intră în competenţa de soluţionare a instanţelor judecătoreşti. De altfel, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 268 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 8 şi 12 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, republicat, şi a dispoziţiilor art. 211 lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv a art. 2.526 din Codul civil, prin Decizia nr. 19 din 3 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 860 din 24 octombrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că „actul de control efectuat de Curtea de Conturi sau de un alt organ cu atribuţii de control, prin care s-a stabilit în sarcina angajatorului obligaţia de a acţiona pentru recuperarea unui prejudiciu produs de un salariat ori rezultat în urma plăţii către acesta a unei sume de bani necuvenite, nu marchează începutul termenului de prescripţie extinctivă a acţiunii pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului“. La paragraful 67 al acestei decizii, s-a reţinut că, pentru perioada ulterioară datei de 13 mai 2011, data intrării în vigoare a Legii nr. 62/2011, dispoziţiile art. 211 lit. c) din acest act normativ prevăd data producerii pagubei ca fiind momentul naşterii dreptului la acţiunea în răspunderea patrimonială. La paragraful 57 al acestei decizii, instanţa supremă a reţinut că „paguba constatată, preexistentă raportului Curţii de Conturi sau al unui alt organ cu atribuţii de control, trebuia să fie cunoscută independent de constatările organului de control, cu atât mai mult cu cât raportul a fost efectuat în baza actelor aflate în posesia entităţii controlate“.
    28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Primarul Municipiului Târgu Jiu şi Unitatea Administrativ-Teritorială Târgu Jiu în dosarele nr. 5.172/95/2017, nr. 5.170/95/2017/a1*, nr. 5.724/95/2017 şi nr. 5.746/95/2017 ale Tribunalului Gorj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 85 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor public sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalului Gorj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 25 februarie 2020.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Ioana Marilena Chiorean


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016