Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 93 din 21 februarie 2019  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 216/2015 privind acordarea pensiei de serviciu membrilor Corpului diplomatic şi consular al României    Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 93 din 21 februarie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 216/2015 privind acordarea pensiei de serviciu membrilor Corpului diplomatic şi consular al României

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 402 din 22 mai 2019

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 216/2015 privind acordarea pensiei de serviciu membrilor Corpului diplomatic şi consular al României, excepţie ridicată de Ioan Talpoş în Dosarul nr. 11.551/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.139D/2017.
    2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, Ioan Talpoş. Lipseşte cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Având cuvântul, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece creează discriminări, sub aspectul dreptului la pensia de serviciu, între membrii corpului diplomatic ce au aparţinut Ministerului Afacerilor Externe şi cei care au aparţinut Ministerului Comerţului Exterior, care nu au acest drept, deşi reprezintă aceeaşi categorie socioprofesională. Ulterior, s-a recunoscut vechimea în muncă pentru cei din Ministerul Comerţului Exterior, însă nu şi pentru cei care, la data pensionării, aveau altă ocupaţie. Se mai susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin şi dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, prin încălcarea normelor de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000. Iniţiatorii legii trebuiau să realizeze o analiză a situaţiei istorice, şi anume a perioadei de 27 de ani (1948-1975), timp în care Ministerul Comerţului Exterior a funcţionat sub această denumire. În anul 1975 a luat fiinţă Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperării Economice prin înfiinţarea, în cadrul Ministerului Comerţului Exterior, a unui Departament de Cooperare Economică Internaţională. Or, legiuitorul nu a ţinut cont de istoricul legislaţiei din acest domeniu. Se mai arată că art. 20 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 obligă iniţiatorul unei legi ca, în prealabil, să facă o documentare şi o analiză a realităţilor economico-sociale care urmează să fie reglementate şi a istoricului legislaţiei din acel domeniu, ceea ce, în cazul de faţă, nu s-a întâmplat. Precizează că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2003 privind sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic şi consular acorda dreptul la pensie de serviciu şi persoanelor care, la data pensionării, aveau o altă ocupaţie. Se susţine că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, potrivit cărora este interzisă instituirea aceloraşi reglementări în mai multe articole sau alineate din acelaşi act normativ. Astfel, dreptul membrilor Corpului diplomatic şi consular care, la data pensionării, au avut altă ocupaţie este reglementat diferit, în mod discriminatoriu, în două articole din Legea nr. 216/2015, şi anume în art. 1 alin. (5) şi în art. 3 alin. (3). În final susţine că admiterea excepţiei nu influenţează bugetul de stat. Depune concluzii scrise în acest sens.
    4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece se tinde la modificarea textului de lege criticat, sens în care este şi Decizia nr. 481 din 12 iulie 2018.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    5. Prin Încheierea din 26 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 11.551/3/2017, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 216/2015 privind acordarea pensiei de serviciu membrilor Corpului diplomatic şi consular al României. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamantul Ioan Talpoş într-o cauză având ca obiect „obligaţie de a face“, şi anume obligarea Ministerului Economiei şi Comerţului să îi elibereze o adeverinţă necesară acordării pensiei de serviciu.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că pârâtul, invocând prevederile de lege criticate, refuză eliberarea adeverinţei necesare acordării pensiei de serviciu, deoarece Ministerul Comerţului Exterior nu este recunoscut de lege sub denumirea de Departamentul de Comerţ Exterior, iar persoanele care nu au ieşit la pensie din acest departament nu au dreptul la pensia de serviciu. Astfel, susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16, precum şi normelor de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000. Prin neincluderea Ministerului Comerţului Exterior în cadrul instituţiilor denumite de Legea nr. 216/2005 „Departamentul de Comerţ Exterior“, este eliminată din viaţa economică a României o perioadă de 27 de ani (1948-1975), timp în care această instituţie a funcţionat sub această denumire. În fapt, Ministerul Comerţului Exterior este instituţia care a funcţionat cea mai lungă perioadă sub această denumire şi care a avut activitate de comerţ exterior. Ministerul Comerţului Exterior a luat fiinţă în anul 1948 ca urmare a instituirii monopolului de stat asupra comerţului exterior şi apariţia primelor întreprinderi de stat de comerţ exterior. Până la apariţia primei legi de comerţ exterior, această activitate se desfăşura pe baza unor hotărâri ale Guvernului şi, ulterior, pe baza decretelor prezidenţiale. Prima lege de comerţ exterior a fost elaborată de Ministerul Comerţului Exterior şi a fost aprobată de Parlament în martie 1971. Ca urmare a dezvoltării activităţii economice externe a luat fiinţă Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperării Economice, prin înfiinţarea în cadrul Ministerului Comerţului Exterior a unui Departament de Cooperare Economică Internaţională.
    7. Se mai arată că art. 20 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 obligă iniţiatorul unei legi ca, în prealabil, să facă o documentare şi o analiză a realităţilor economico-sociale care urmează să fie reglementate şi a istoricului legislaţiei din acel domeniu, ceea ce, în cazul de faţă, nu s-a întâmplat. Pe lângă faptul că a fost ignorată existenţa timp de 27 de ani a Ministerului Comerţului Exterior, s-ar fi cunoscut că în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2003 privind sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic şi consular, Ministerul Comerţului Exterior este prima instituţie menţionată ca fiind inclusă în denumirea de „Departamentul de Comerţ Exterior“. Totodată, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2003 privind sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic şi consular dă dreptul la pensie de serviciu şi persoanelor care, la data pensionării, aveau o altă ocupaţie.
    8. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate mai susţine că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, potrivit cărora este interzisă instituirea aceloraşi reglementări în mai multe articole sau alineate din acelaşi act normativ. Astfel, dreptul membrilor Corpului diplomatic şi consular care, la data pensionării, au avut altă ocupaţie este reglementat diferit, în mod discriminatoriu, în două articole din Legea nr. 216/2015, şi anume în art. 1 alin. (5) şi în art. 3 alin. (3). Totodată, se încalcă şi principiul dreptului câştigat, deoarece, potrivit art. 4 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2003, persoanele care au lucrat în Departamentul de Comerţ Exterior şi care, la data pensionării, aveau altă ocupaţie au avut dreptul la pensia de serviciu. Nici Legea nr. 216/2015 şi nici expunerea sa de motive nu precizează din ce cauze persoanele care au lucrat în Ministerul Comerţului Exterior şi/sau cele care, la data pensionării, aveau altă ocupaţie nu au dreptul la pensie de serviciu. Corectarea celor două texte pentru a le pune de acord cu prevederile Constituţiei nu influenţează bugetul de stat.
    9. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile art. 3 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 216/2015 încalcă prevederile art. 16 din Constituţie, deoarece creează discriminări între diplomaţii care au lucrat în Ministerul Afacerilor Externe şi diplomaţii care au lucrat în Ministerul Comerţului Exterior.
    10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    11. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece autorul nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, fiind mai degrabă nemulţumit de soluţia legislativă în materia pensionării membrilor Corpului de control diplomatic şi consular al României, în sensul că s-ar omite nejustificat referirea la Ministerul Comerţului Exterior. Or, asemenea critici privesc, pe de-o parte, modul de interpretare şi aplicare a legii, iar, pe de altă parte, completarea textelor de lege criticate. Însă completarea dispoziţiilor de lege ţine de competenţa exclusivă a legiuitorului, iar interpretarea conţinutului unor norme juridice, ca fază indispensabilă a procesului de aplicare a legii, aparţine instanţelor judecătoreşti. În acest sens se invocă dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
    12. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece autorul acesteia solicită, în realitate, adoptarea unei noi soluţii legislative, în sensul introducerii tuturor salariaţilor din Ministerul Comerţului Exterior printre beneficiarii Legii nr. 216/2015. Prin critica de neconstituţionalitate formulată, acesta tinde la completarea textelor de lege criticate. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii actelor normative criticate, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
    13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei din şedinţa publică, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 3 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 216/2015 privind acordarea pensiei de serviciu membrilor Corpului diplomatic şi consular al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 22 iulie 2015, care au următorul cuprins:
    "(1) De prevederile prezentei legi, în situaţia îndeplinirii condiţiilor impuse de aceasta, beneficiază şi membrii Corpului diplomatic şi consular al României, cu o vechime de cel puţin 15 ani în Departamentul de Comerţ Exterior din Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale, Ministerul Comerţului şi Turismului, Ministerul Comerţului, Ministerul Industriei şi Comerţului, Ministerul Afacerilor Externe, Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Economiei şi Comerţului, Ministerul Economiei şi Finanţelor, Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale, Ministerul Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, Comerţului şi Mediului de Afaceri, Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, Ministerul Economiei, Comerţului şi Turismului, denumit în continuare Departamentul de Comerţ Exterior, din care cel puţin 4 ani în misiuni permanente cu grade diplomatice sau consulare, la ambasadele, consulatele şi alte reprezentanţe ale României din străinătate.
    […]
(3) De pensia de serviciu prevăzută de prezenta lege, în condiţiile prevăzute la alin. (1), beneficiază şi persoanele pensionate din Departamentul de Comerţ Exterior care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, beneficiază de pensie din sistemul public de pensii."

    16. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi.
    17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul acesteia este nemulţumit de faptul că, prin neincluderea Ministerului Comerţului Exterior în cadrul instituţiilor denumite de Legea nr. 216/2005 „Departamentul de Comerţ Exterior“, persoanele care nu au lucrat în acest departament, dar au lucrat la Ministerul Comerţului Exterior, nu au dreptul la pensia de serviciu. Dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2015 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, Curtea pronunţând Decizia nr. 481 din 12 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 889 din 22 octombrie 2018, susţinerile autorului excepţiei din acea cauză fiind similare cu cele ale autorului excepţiei din cauza de faţă, şi anume solicitarea modificării art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2015, în sensul includerii Ministerului Comerţului Exterior în categoria instituţiilor enumerate de aceste prevederi legale.
    18. La paragraful 16 al acestei decizii, Curtea a arătat că, prin critica de neconstituţionalitate, se are în vedere o omisiune legislativă. Potrivit jurisprudenţei sale, Curtea Constituţională nu îşi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv şi nici nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor deja instituite (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 819 din 24 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 11 februarie 2016, paragraful 14). Analizând dacă o asemenea omisiune legislativă are sau nu relevanţă constituţională, Curtea a reţinut, la paragraful 17 al Deciziei nr. 481 din 12 iulie 2018, că prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2015 dau expresie opţiunii legiuitorului de a stabili una dintre categoriile de beneficiari ai legii şi condiţiile pe care această categorie trebuie să le îndeplinească pentru a beneficia de pensie de serviciu, respectiv: să aibă calitatea de membri ai Corpului diplomatic şi consular al României şi să aibă o vechime de cel puţin 15 ani în Departamentul de Comerţ Exterior, din care cel puţin 4 ani în misiuni permanente cu grade diplomatice sau consulare, la ambasadele, consulatele şi alte reprezentanţe ale României din străinătate. Cu privire la Departamentul de Comerţ Exterior, Curtea a reţinut, la paragrafele 18-20 ale deciziei sus-menţionate, că prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2015 cuprind o enumerare a ministerelor şi autorităţilor publice în cadrul cărora a existat această structură, fără ca această enumerare să aibă caracter limitativ. La această concluzie conduce maniera de redactare a normei şi analiza Normelor de metodologice de aplicare a Legii nr. 216/2015 privind acordarea pensiei de serviciu membrilor Corpului diplomatic şi consular al României, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 954/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 14 decembrie 2015 (Norme metodologice). Astfel, potrivit art. 5 lit. b) din Normele metodologice menţionate:
    "Constituie vechime la stabilirea pensiei de serviciu prevăzută de Lege perioadele de activitate în care persoanele prevăzute la art. 2:
    (...)
    b) au desfăşurat activitate în Departamentul de Comerţ Exterior din Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale, Ministerul Comerţului şi Turismului, Ministerul Comerţului, Ministerul Industriei şi Comerţului, Ministerul Afacerilor Externe, Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Economiei şi Comerţului, Ministerul Economiei şi Finanţelor, Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale, Ministerul Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, Comerţului şi Mediului de Afaceri, Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, Ministerul Economiei, Comerţului şi Turismului, în direcţiile generale, direcţiile şi compartimentele cu specific de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională din administraţiile centrale ale fostelor ministere şi departamente de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională;“. Astfel, alături de enumerarea punctuală a categoriilor de ministere şi alte autorităţi publice, în cadrul cărora a existat Departamentul de Comerţ Exterior, sub diferite denumiri, prevederile art. 5 lit. b) din Normele metodologice utilizează, ca tehnică de reglementare, şi o denumire cu caracter generic, utilizând formula sintetică „direcţiile generale, direcţiile şi compartimentele cu specific de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională din administraţiile centrale ale fostelor ministere şi departamente de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională;“."

    19. Prin urmare, Curtea a constatat că susţinerea autorului excepţiei, în privinţa caracterului discriminatoriu al prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2015, care nu prevăd şi Ministerul Comerţului Exterior, nu subzistă, în condiţiile în care aceste prevederi de lege urmează a fi interpretate şi aplicate prin prisma dispoziţiilor art. 5 lit. b) din Normele metodologice.
    20. De altfel, Curtea a reţinut că referirea pe care dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2015 o fac la Departamentul de Comerţ Exterior „din Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale“ are în vedere denumirea ministerului din momentul înfiinţării acestui departament, în anul 1975, prin Decretul Consiliului de Stat nr. 2/1975, publicat în Buletinul Oficial nr. 11 din 17 ianuarie 1975. Astfel, la momentul înfiinţării Departamentului Cooperării Economice Internaţionale, denumirea ministerului era aceea de Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale, şi nu aceea de Ministerul Comerţului Exterior. Schimbarea denumirii Ministerului Comerţului Exterior în Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale a avut loc anterior, în anul 1974, potrivit art. 1 din Decretul Consiliului de Stat nr. 116/1974, publicat în Buletinul Oficial nr. 63 din 18 aprilie 1974. Sub acest aspect, Curtea a precizat, la paragrafele 22 şi 23 ale deciziei sus-menţionate, că schimbarea în timp a denumirii autorităţilor şi structurilor publice cu rol în desfăşurarea activităţii statale de comerţ exterior, în funcţie de diversele opţiuni de ordin organizatoric şi funcţional, nu are consecinţe asupra stabilirii unor drepturi, atâta vreme cât normele legale permit identificarea acestor autorităţi publice. Mai mult, utilizarea, în cuprinsul normei juridice, a tuturor denumirilor pe care o autoritate publică le-a avut, în diferite perioade, ar conferi redundanţă reglementării şi ar reprezenta o abatere de la regulile de tehnică legislativă, prevăzute de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Pe cale de consecinţă, Curtea a reţinut că pretinsa omisiune legislativă invocată de autorul excepţiei nu are relevanţă constituţională.
    21. Pe de altă parte, Curtea a reţinut, la paragraful 24 al Deciziei nr. 481 din 12 iulie 2018, că evaluarea şi calificarea în concret a activităţii desfăşurate de membrii corpului diplomatic şi consular, destinatari ai prevederilor art. 3 din Legea nr. 216/2015, precum şi aprecierea asupra îndeplinirii condiţiilor legale referitoare la pensia de serviciu reprezintă aspecte care ţin de interpretarea şi aplicarea legii menţionate, de autorităţile publice cu atribuţii în domeniu şi de instanţele judecătoreşti.
    22. În concluzie, având în vedere prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora instanţa de contencios constituţional se pronunţă numai asupra constituţionalităţii prevederii de lege cu care a fost sesizată, Curtea a constatat că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât priveşte chestiuni de interpretare şi aplicare a unor texte de lege, ceea ce excedează controlului de constituţionalitate.
    23. De altfel, în acelaşi sens este şi Decizia nr. 40 din 4 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 16 iulie 2018, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis că „În interpretarea dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 216/2015 […], de prevederile legii beneficiază şi membrii Corpului diplomatic şi consular al României care au desfăşurat activitate în Departamentul de Comerţ Exterior cel puţin 15 ani, din care cel puţin 4 ani în misiuni permanente cu grade diplomatice sau consulare la ambasadele, consulatele şi alte reprezentanţe ale României din străinătate, fără a fi necesară o vechime de 15 ani în calitatea de membru al Corpului diplomatic şi consular“. La paragrafele 53 şi 54 ale acestei decizii, Înalta Curte a reţinut că, spre deosebire de reglementarea anterioară cuprinsă în art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2003, care prevedea că beneficiază de pensie de serviciu „membrii personalului diplomatic şi consular şi celelalte persoane care au desfăşurat activitate de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională“, art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2015 îi menţionează ca beneficiari ai pensiei de serviciu doar pe membrii Corpului diplomatic şi consular al României cu o vechime de cel puţin 15 ani în Departamentul de Comerţ Exterior. Aceasta se explică nu prin faptul că legiuitorul ar fi dorit să excludă de la beneficiul pensiei de serviciu persoanele care au desfăşurat activitate de comerţ exterior, pentru că altfel nu s-ar justifica reglementarea de la art. 3, ci prin aceea că, în baza art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 269/2003, persoanele provenind de la Departamentul de Comerţ Exterior au calitatea de membri ai Corpului diplomatic şi consular al României pe perioada trimiterii lor în misiune în străinătate cu grade diplomatice sau consulare. Cum art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2015 impune şi condiţia ca, din cei cel puţin 15 ani de activitate în Departamentul de Comerţ Exterior, cel puţin 4 ani să fie în misiuni permanente cu grade diplomatice sau consulare la ambasadele, consulatele şi alte reprezentanţe ale României din străinătate, rezultă că persoanele vizate de norma legală în discuţie dobândesc ope legis calitatea de membri ai Corpului diplomatic şi consular prin trimiterea lor în misiune în străinătate.
    24. Cât priveşte critica referitoare la faptul că dreptul membrilor Corpului diplomatic şi consular care, la data pensionării, au avut altă ocupaţie este reglementat diferit, în mod discriminatoriu, în două articole din Legea nr. 216/2015, şi anume în art. 1 alin. (5) şi în art. 3 alin. (3), precum şi cea referitoare la încălcarea principiului dreptului câştigat, Curtea constată că, în realitate, nici aceasta nu este o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci vizează aspecte care ţin de interpretarea şi aplicarea concretă a dispoziţiilor Legii nr. 216/2015 la particularităţile cazului dedus judecăţii.
    25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 216/2015 privind acordarea pensiei de serviciu membrilor Corpului diplomatic şi consular al României, excepţie ridicată de Ioan Talpoş în Dosarul nr. 11.551/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 21 februarie 2019.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Ioana Marilena Chiorean


    -----

Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice