Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 9 din 26 ianuarie 2026 referitoare la interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 9 din 26 ianuarie 2026 referitoare la interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare

EMITENT: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 212 din 19 martie 2026

Comenteaza legea

Dosar nr. 2.545/1/2025


┌──────────┬───────────────────────────┐
│Ana       │- vicepreşedintele Înaltei │
│Hermina   │Curţi de Casaţie şi        │
│Iancu     │Justiţie - preşedintele    │
│          │completului                │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Elena     │- preşedintele Secţiei I   │
│Carmen    │civile                     │
│Popoiag   │                           │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Adina Oana│- preşedintele Secţiei a   │
│Surdu     │II-a civile                │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Elena     │- preşedintele Secţiei de  │
│Diana     │contencios administrativ şi│
│Tămagă    │fiscal                     │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Mihaela   │- judecător la Secţia I    │
│Glodeanu  │civilă                     │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Mariana   │- judecător la Secţia I    │
│Hortolomei│civilă                     │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Dorina    │- judecător la Secţia I    │
│Zeca      │civilă                     │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Adina     │- judecător la Secţia I    │
│Georgeta  │civilă                     │
│Ponea     │                           │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Irina     │- judecător la Secţia I    │
│Alexandra │civilă                     │
│Boldea    │                           │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Ruxandra  │- judecător la Secţia a    │
│Monica    │II-a civilă                │
│Duţă      │                           │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Mirela    │- judecător la Secţia a    │
│Poliţeanu │II-a civilă                │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Marcela   │- judecător la Secţia a    │
│Marta     │II-a civilă                │
│Iacob     │                           │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Adriana   │- judecător la Secţia a    │
│Nicolae   │II-a civilă                │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Rodica    │- judecător la Secţia a    │
│Zaharia   │II-a civilă                │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Ionel     │- judecător la Secţia de   │
│Barbă     │contencios administrativ şi│
│          │fiscal                     │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Andreea   │- judecător la Secţia de   │
│Bercaru   │contencios administrativ şi│
│          │fiscal                     │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Vasile    │- judecător la Secţia de   │
│Bîcu      │contencios administrativ şi│
│          │fiscal                     │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Carmen    │- judecător la Secţia de   │
│Maria Ilie│contencios administrativ şi│
│          │fiscal                     │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Doina     │- judecător la Secţia de   │
│Vişan     │contencios administrativ şi│
│          │fiscal                     │
└──────────┴───────────────────────────┘

    1. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 2.545/1/2025, este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul).
    2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Ana Hermina Iancu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    3. La şedinţa de judecată participă doamna magistrat-asistent Mihaela Lorena Repana, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament.
    4. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 36.493/3/2019, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.
    5. Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat, conform art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, nefiind formulate puncte de vedere de către părţi.
    6. Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.
    ÎNALTA CURTE,
    deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:
    I. Titularul şi obiectul sesizării
    7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a dispus, prin încheierea din 18 noiembrie 2025, în Dosarul nr. 36.493/3/2019, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:
    Dacă, în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, salarizarea personalului din cadrul unui aşezământ cultural - înfiinţat în temeiul dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 118/2006 privind înfiinţarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii aşezămintelor culturale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 143/2007, cu modificările şi completările ulterioare - în speţă, Centrul Cultural „Dunărea de Jos“ Galaţi, finanţat din fonduri proprii şi surse alocate de la bugetul de stat, dar care nu se află în subordonarea, sub autoritatea sau coordonarea Ministerului Culturii, se realizează potrivit anexei nr. III la Legea-cadru nr. 153/2017 privind familia ocupaţională de funcţii bugetare „Cultură“.

    8. Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 23 decembrie 2025 cu nr. 2.545/1/2025, termenul de judecată fiind stabilit pentru data de 26 ianuarie 2026.

    II. Dispoziţiile legale ce fac obiectul sesizării
    9. Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017):
    ART. 2
    Domeniul de aplicare

    "(1) Dispoziţiile prezentei legi se aplică: (...)
    b) personalului din autorităţi şi instituţii publice finanţate din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale; (...)"

    III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept
    10. Prin cererea de chemare în judecată reclamanţii, prin sindicat, în contradictoriu cu pârâtul Centrul Cultural „Dunărea de Jos“ Galaţi au solicitat anularea deciziilor individuale emise de pârâtă în data de 18 septembrie 2019, prin care au fost stabilite drepturile salariale ale membrilor de sindicat începând cu 1 septembrie 2019; obligarea pârâtei la emiterea unor noi decizii individuale de stabilire a drepturilor salariale, precum şi la plata drepturilor salariale cuvenite membrilor de sindicat, reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite şi salariul efectiv plătit, începând cu data de 1 decembrie 2016 şi până la 1 decembrie 2019 inclusiv.
    11. În motivare, în esenţă, reclamanţii au arătat că sunt angajaţi cu contract individual de muncă în cadrul instituţiei pârâte, iar în perioada februarie-martie 2019 a avut loc un audit intern care a avut drept obiect inclusiv modalitatea în care a fost stabilită salarizarea personalului contractual în perioada 2018-2019.
    12. În urma controlului, s-a constatat o serie de deficienţe în privinţa modalităţii în care au fost stabilite drepturile salariale ale personalului contractual, astfel că, în cursul anului 2018, sporul pentru condiţii vătămătoare de muncă nu a fost corect calculat, în sensul că procentul de până la 15% a fost calculat prin raportare la salariul de încadrare şi nu la salariul de bază, astfel cum impun dispoziţiile Legii-cadru nr. 153/2017. O altă deficienţă constatată se referă la faptul că majorarea salariului de bază începând cu luna ianuarie 2019 a fost calculată în mod greşit, în sensul că diferenţa a fost calculată prin scăderea salariului de bază aferent lunii decembrie 2018, salariu care include tranşele corespunzătoare vechimii în muncă, din salariul prevăzut pentru anul 2022 în anexele la Legea-cadru nr. 153/2017, fără însă a adăuga tranşele corespunzătoare vechimii în muncă.
    13. S-a întocmit un raport de expertiză şi au fost constatate o serie de erori în ceea ce priveşte modalitatea de stabilire şi plată a drepturilor salariale. Astfel, s-a reţinut că există salarii diferite pentru ocupanţii aceluiaşi post, având acelaşi grad profesional şi vechime în muncă, că pentru perioada 1.07.2017-31.12.2018 salariul de bază şi implicit sporul pentru condiţii vătămătoare de muncă au fost calculate şi achitate în mod greşit la o valoare diminuată faţă de cea cuvenită, că pârâta nu a aplicat dispoziţiile legale privind stabilirea salariului de bază la nivelul maxim existent în cadrul instituţiei pentru aceeaşi funcţie, grad profesional şi gradaţie. De asemenea, s-a reţinut că drepturile salariale acordate începând cu data de 1 ianuarie 2019 au fost diminuate faţă de cele cuvenite.
    14. Ca urmare a celor constatate, pârâtul a emis noi decizii individuale de stabilire a salariului de bază, decizii care au fost contestate, pârâtul respingând aceste contestaţii.
    15. Prin Sentinţa civilă nr. 2.184 din 29 martie 2022, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis în parte acţiunea, reţinând că expertul a determinat cuantumul drepturilor salariale cuvenite fiecăruia dintre reclamanţii membri de sindicat, salariul brut lunar la data de 1 septembrie 2019 şi cuantumul diferenţelor de drepturi salariale cuvenite pe perioada în litigiu, iar instanţa a omologat raportul de expertiză şi răspunsurile la obiecţiuni din data de 25 octombrie 2021, 14 decembrie 2021 şi 21 februarie 2022.
    16. Prin apelul declarat de pârâtul Centrul Cultural „Dunărea de Jos“ Galaţi s-a susţinut, în principal, că intimaţii-reclamanţi ocupă funcţii artistice, însă instituţia angajatoare, care este un aşezământ cultural, a cărei funcţionare este reglementată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 118/2006 privind înfiinţarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii aşezămintelor culturale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 143/2007, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 118/2006), nu se încadrează în categoria instituţiilor publice de spectacole sau concerte - funcţionare reglementată de Ordonanţa Guvernului nr. 21/2007 privind instituţiile şi companiile de spectacole sau concerte, precum şi desfăşurarea activităţii de impresariat artistic, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 353/2007, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa Guvernului nr. 21/2007) - aşa cum greşit au încadrat-o expertul desemnat în cauză şi instanţa de fond prin omologarea concluziilor raportului de expertiză.
    17. În opinia apelantului-pârât, în ceea ce îi priveşte pe intimaţii-reclamanţi, sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 2/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, aprobată cu modificări prin Legea nr. 137/2017, în mod greşit fiind constituit un drept necuvenit intimaţilor-reclamanţi bazat pe dispoziţiile art. 1 alin. (4) şi (5) din acelaşi act normativ.
    18. Prin Legea-cadru nr. 153/2017, legiuitorul a reglementat imperativ modul în care se va proceda în perioada ulterioară datei de 1 iulie 2017, până în anul 2022, moment faţă de care se prefigura încheierea aplicării etapizate.

    IV. Punctul de vedere al instanţei de trimitere asupra sesizării
    19. Instanţa de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, având în vedere obiectul şi fundamentul acţiunii, precum şi motivele de apel formulate în cauză.
    20. Astfel, a reţinut că este îndeplinită cerinţa ca soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de soluţia cu privire la chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită.
    21. Sub acest aspect, s-a arătat că problema litigioasă asupra căreia există poziţii contradictorii este aceea dacă salarizarea reclamanţilor după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017 se face în temeiul anexei nr. III la această lege-cadru, privind familia ocupaţională de funcţii bugetare „Cultură“, ori în baza anexei nr. VIII la aceeaşi lege-cadru, ce instituie reguli pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie“.
    22. În ceea ce priveşte dezlegarea în fond a chestiunii de drept, completul de judecată al instanţei de trimitere a apreciat că drepturile salariale ale reclamanţilor se stabilesc şi se plătesc conform anexei nr. III la Legea-cadru nr. 153/2017.
    23. Raţionamentul instanţei de trimitere are în vedere considerentele exprimate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în Decizia nr. 61 din 17 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1172 din 7 decembrie 2022, la paragrafele 98-103, şi concluzia exprimată, potrivit căreia, pentru a se efectua reîncadrarea în noile funcţii, legiuitorul a apelat de regulă la criteriul domeniului de activitate al autorităţii sau instituţiei angajatoare, corespunzător celor 7 familii ocupaţionale de funcţii bugetare, inserate în mod distinct în anexele la Legea-cadru nr. 153/2017.
    24. Or, în privinţa angajatorului reclamanţilor, respectiv Centrul Cultural „Dunărea de Jos“ Galaţi, se constată că acesta este constituit ca aşezământ cultural, funcţionare reglementată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 118/2006.
    25. Potrivit art. 2 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 118/2006:
    "(1) În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, aşezămintele culturale sunt persoane juridice de drept public sau privat, indiferent de forma de organizare şi finanţare, care desfăşoară activităţi în domeniul cultural, de informare şi de educaţie permanentă, reprezentând servicii culturale de utilitate publică, cu rol în asigurarea coeziunii sociale şi a accesului la informaţie.
(2) Aşezămintele culturale pot fi: căminele culturale, casele de cultură, universităţile populare, şcolile populare de arte şi meserii, centrele culturale, formaţiile sau ansamblurile profesioniste pentru promovarea culturii tradiţionale, centrele zonale pentru educaţia adulţilor, centrele pentru conservarea şi promovarea culturii tradiţionale şi altele asemenea."

    26. Instanţa de sesizare a reţinut, de asemenea, că, potrivit art. 5 din acelaşi act normativ, aşezămintele culturale se înfiinţează şi funcţionează în subordinea autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 118/2006, finanţarea acestora se realizează din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, precum şi din alte surse.
    27. Instanţa de trimitere a arătat că opinia sa în sensul salarizării reclamanţilor conform anexei nr. III la Legea-cadru nr. 153/2017 are în vedere şi concluzia exprimată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în considerentele de la paragraful 119 al Deciziei nr. 61 din 17 octombrie 2022, în sensul că eventualele sume acordate, în completare, de la bugetul de stat sau de la bugetele locale ori subvenţiile nu sunt de natură a modifica regimul juridic dedus din interpretarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017, care se subsumează sintagmei „instituţii publice finanţate integral din venituri proprii“.
    28. Totodată, instanţa de trimitere a învederat că, deşi Decizia nr. 61 din 17 octombrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost pronunţată în privinţa salarizării personalului tehnic, economic şi socioadministrativ din cadrul spitalelor publice finanţate integral din venituri proprii aflate în subordinea sau autoritatea sau în coordonarea Ministerului Sănătăţii, raţionamentul instanţei supreme exprimat la paragraful 119 din considerentele acestei decizii se aplică mutatis mutandis şi în prezenta cauză.

    V. Practica judiciară a instanţelor naţionale în materie
    29. Faţă de conţinutul sesizării adresate instanţei supreme sa apreciat că nu este necesară consultarea instanţelor judecătoreşti pentru comunicarea practicii judiciare.

    VI. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
    30. În procedurile de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a pronunţat Decizia nr. 61 din 17 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1172 din 7 decembrie 2022, prin care a stabilit că: „În interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) şi ale art. 36 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, salarizarea personalului tehnic, economic şi socioadministrativ din cadrul spitalelor publice finanţate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Ministerului Sănătăţii, se realizează potrivit anexei nr. VII la Legea-cadru nr. 153/2017“.

    VII. Raportul asupra chestiunii de drept
    31. Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea formulată în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, nefiind întrunite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 şi de art. 519 şi 520 din Codul de procedură civilă.

    VIII. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
    32. Temeiul prezentei sesizări îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum şi în materia asigurărilor sociale, parţial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispoziţiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.
    33. Domeniul de aplicare a acestui act normativ este conturat expres prin dispoziţiile art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, care prevede că ordonanţa de urgenţă se aplică în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal, precum şi în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului prevăzut la alin. (1), indiferent de natura şi obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) şi (2), de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze.
    34. În materia enunţată se instituie o procedură specială privind sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sens în care art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 prevede următoarele: „Dacă în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“.
    35. Aceste prevederi legale se aplică cu prioritate în raport cu dispoziţiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă, potrivit principiului specialia generalibus derogant, urmând a se completa, însă, în mod corespunzător, cu prevederile dreptului comun, respectiv ale Codului de procedură civilă, astfel cum în mod expres prevede şi art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, conform căruia: „Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu celelalte reglementări aplicabile în materie“.
    36. În acest context normativ, procedura de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:
    a) existenţa unei cauze în curs de judecată în primă instanţă sau în calea de atac;
    b) cauza să facă parte din categoria celor prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024;
    c) existenţa unei chestiuni de drept, pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu;
    d) soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere;
    e) chestiunea de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare şi nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

    37. Examinarea condiţiilor în care poate fi declanşat mecanismul hotărârii prealabile pune în evidenţă faptul că, în cazul concret al prezentei sesizări, doar unele dintre cerinţele legale mai sus enunţate se verifică.
    38. Astfel, se constată că procesul în care a fost formulată sesizarea are ca obiect solicitarea reclamanţilor, angajaţi cu contracte individuale de muncă în cadrul instituţiei pârâte Centrul Cultural „Dunărea de Jos“ Galaţi, privind anularea deciziilor individuale emise de pârâtă în data de 18 septembrie 2019, prin care au fost stabilite drepturile salariale ale membrilor de sindicat începând cu 1 septembrie 2019; obligarea pârâtei la emiterea unor noi decizii individuale de stabilire a drepturilor salariale, precum şi la plata drepturilor salariale cuvenite membrilor de sindicat, reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite şi salariul efectiv plătit, începând cu data de 1 decembrie 2016 şi până la 1 decembrie 2019 inclusiv.
    39. Prin urmare, sunt îndeplinite primele două condiţii de admisibilitate a sesizării, dat fiind că litigiul cu care instanţa de trimitere a fost învestită vizează drepturi salariale ale personalului plătit din fonduri publice, făcând, deci, parte din categoria proceselor la care se referă art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, şi sunt în curs de judecată, în faza procesuală a apelului, pe rolul unui complet de judecată din cadrul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
    40. Nu sunt însă întrunite cerinţele ca prin sesizare să fie dedusă spre interpretare o chestiune de drept, nici cea care impune ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat asupra chestiunii de drept enunţate.
    41. Din perspectiva primului aspect, se subliniază că, în absenţa unei definiţii legale a noţiunii de „chestiune de drept“, examinarea îndeplinirii acestei cerinţe trebuie verificată prin raportare la jurisprudenţa dezvoltată de instanţa supremă în mecanismul hotărârii prealabile reglementat de art. 519-521 din Codul de procedură civilă, în care, în mod constant, s-a subliniat că este necesar ca sesizarea să vizeze „o problemă de drept care necesită cu pregnanţă a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept şi al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii“ (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, paragraful 37; Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023, paragrafele 41 şi 42).
    42. Cu alte cuvinte, chestiunea de drept trebuie să fie una reală şi veritabilă, iar o atare calificare există numai atunci când norma de drept supusă discuţiei este îndoielnică, imperfectă (lacunară) sau neclară, fiind susceptibilă să constituie izvorul unor interpretări divergente şi, în consecinţă, al practicii judiciare neunitare.
    43. În legătură cu acest aspect se reţine că, atât timp cât art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 utilizează în conţinutul său sintagma „chestiune de drept“, identic reglementării din cuprinsul art. 519 alin. (1) din Codul de procedură civilă, şi nu instituie nicio derogare de la dreptul comun, se impune aplicarea în mod analog a jurisprudenţei deja consacrate cu privire la mecanismul de unificare a hotărârii prealabile reglementat de dispoziţiile art. 519 şi 520 din Codul de procedură civilă, în cadrul căreia semnificaţia acestei noţiuni a fost în mod clar conturată. De altfel, chiar expunerea de motive din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 evocă nevoia clarificării unor „chestiuni dificile de drept“, ceea ce consolidează concluzia necesităţii existenţei unei chestiuni de drept veritabile, a cărei lămurire să justifice declanşarea mecanismului hotărârii prealabile.
    44. Pentru ca mecanismul hotărârii prealabile să nu fie deturnat de la scopul său firesc şi să nu fie utilizat pentru tranşarea în concret a aspectelor litigioase aflate pe rolul instanţei de trimitere, este necesar ca sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să aibă ca obiect o problemă reală de drept, adică să privească o normă juridică susceptibilă de interpretări diferite, care, odată aplicată în cauze aflate pe rolul instanţelor de judecată, ar genera o practică judiciară neunitară.
    45. În strânsă legătură cu această condiţie de fond, din punct de vedere formal, încheierea de sesizare a instanţei supreme în vederea dezlegării unei chestiuni de drept trebuie să respecte dispoziţiile art. 520 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, de la care norma specială nu derogă. Aşadar, încheierea trebuie să cuprindă motivele care susţin admisibilitatea sesizării, fiind necesară o analiză argumentată cu privire la toate condiţiile de admisibilitate, precum şi exprimarea opiniei preliminare a completului de judecată asupra chestiunii de drept invocate.
    46. Cu alte cuvinte, caracterul veritabil al chestiunii de drept trebuie să rezulte din încheierea de sesizare pronunţată de instanţa de trimitere, întrucât completul de judecată învestit cu soluţionarea pricinii este ţinut, în primul rând, să stabilească dacă este o problemă de interpretare, care să prezinte dificultate şi care implică riscul unor dezlegări diferite în practică, semnalând complexitatea, dualitatea sau precaritatea textelor de lege, fie prin raportare la anumite tendinţe jurisprudenţiale, fie prin dezvoltarea unor puncte de vedere argumentate, pentru a da temei iniţierii mecanismului de unificare jurisprudenţială reprezentat de hotărârea prealabilă.
    47. În cauza de faţă, această condiţie nu este îndeplinită, întrucât analiza încheierii de sesizare demonstrează că instanţa de trimitere nu are nicio dificultate în a determina sensul normelor de drept în discuţie, expunând un punct de vedere clar şi argumentat cu privire la modul de interpretare a acestora, fără a prezenta şi alte posibile interpretări ori elemente care să conducă la concluzia că textele de lege vizate ar fi neclare ori susceptibile de interpretări contradictorii.
    48. Aşa cum a reţinut şi instanţa de trimitere, sunt aplicabile mutatis mutandis considerentele Deciziei nr. 61 din 17 octombrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cu toate consecinţele ce decurg din raţionamentul expus de instanţa supremă (în acest sens, a se vedea paragrafele 98-103, precum şi 119 din decizia menţionată anterior).
    49. Prin urmare, întrebarea adresată prin sesizare nu se circumscrie exigenţelor mecanismului de unificare activat, deoarece nu urmăreşte, în realitate, o interpretare şi dezlegare de principiu a unei chestiuni dificile de drept, iar instanţa de trimitere nu a relevat caracterul neclar, incomplet sau echivoc al normelor a căror interpretare o solicită.
    50. Este în căderea instanţei de sesizare sarcina de a verifica jurisprudenţa cu caracter obligatoriu a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi de a extrage acele elemente care prezintă relevanţă în soluţionarea cauzei concrete cu care a fost învestită, lucru care, de altfel, s-a şi întâmplat, instanţa de trimitere identificând hotărârea prealabilă şi considerentele subsumate ce oferă repere în soluţionarea cauzei, însă a apreciat în mod greşit asupra necesităţii apelării la mecanismul pronunţării unei hotărâri prealabile, în temeiul dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.
    51. În acest punct al analizei trebuie subliniat că, în cadrul acestui mecanism, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are rolul de a valida soluţia propusă de instanţa de trimitere, ci pe acela de a facilita judecătorului eliminarea dificultăţilor de interpretare a unor texte de lege, scopul procedurii nefiind acela de a transfera instanţei supreme soluţionarea litigiului.
    52. Prin instituirea mecanismului pronunţării unei hotărâri prealabile, legiuitorul nu şi-a propus o partajare de competenţe între instanţa de trimitere şi instanţa supremă, instanţele de trimitere având în continuare obligaţia de a aplica dreptul incident stării de fapt particulare fiecărei cauze atunci când acesta este clar, neîndoielnic ori când contestarea clarităţii şi a sensului său lămurit de către părţile aflate în conflict dă expresie nu unei dificultăţi în înţelegerea şi aplicarea legii, ci diverselor lor interese de ordin subiectiv (Decizia nr. 70 din 11 noiembrie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, paragraful 215).
    53. Cum, în procedura hotărârii prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pronunţă o hotărâre prin care oferă o rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost învestită, instanţele naţionale, verificând jurisprudenţa instanţei supreme, ar trebui să aplice hotărârile de unificare adoptate deja, iar nu să înainteze sesizări în mod repetat, pe o chestiune de drept ce a fost dezlegată.
    54. În jurisprudenţa instanţei supreme dezvoltată pe marginea acestui mecanism de unificare (a se vedea Decizia nr. 68 din 3 martie 2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 20 mai 2025), s-a precizat că evaluarea dificultăţii chestiunii de drept nu poate fi disociată de existenţa unor dezlegări anterioare în chestiuni asemănătoare, care sunt de natură a oferi instanţelor repere suficiente, inclusiv prin considerente cu caracter de principiu care explicitează nu doar o soluţie de admitere, ci şi pe una de respingere ca inadmisibilă a sesizării, pentru rezolvarea cauzelor.
    55. Aşadar, în măsura în care există dezlegări asupra unor situaţii similare, fiind suficiente preluarea raţionamentului juridic şi aplicarea lui în cauză, acestea constituie repere utile în procesul de interpretare a normei juridice şi astfel chestiunea de drept îşi pierde caracterul dificil, susceptibil de a sta la baza dezvoltării unei jurisprudenţe neunitare.
    56. Concluziv, sesizarea vizând pronunţarea unei hotărâri prealabile nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate referitoare la existenţa unei chestiuni de drept pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu, în înţelesul dat acesteia conform jurisprudenţei consolidate a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
    57. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,

    ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 36.493/3/2019, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:
    Dacă, în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, salarizarea personalului din cadrul unui aşezământ cultural - înfiinţat în temeiul dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 118/2006 privind înfiinţarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii aşezămintelor culturale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 143/2007, cu modificările şi completările ulterioare - în speţă, Centrul Cultural „Dunărea de Jos“ Galaţi, finanţat din fonduri proprii şi surse alocate de la bugetul de stat, dar care nu se află în subordonarea, sub autoritatea sau coordonarea Ministerului Culturii, se realizează potrivit anexei nr. III la Legea-cadru nr. 153/2017 privind familia ocupaţională de funcţii bugetare „Cultură“.

    Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
    Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 ianuarie 2026.

                    VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
                    ANA HERMINA IANCU
                    Magistrat-asistent,
                    Mihaela Lorena Repana

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 9 din 26 ianuarie 2026

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"

﻿ DECIZIA nr. 9 din 26 ianuarie 2026 referitoare la interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 9 din 26 ianuarie 2026 referitoare la interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare