Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
├───────────────────┴──────────────────┤
│ │
└──────────────────────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 517 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, excepţie ridicată de Mariana Iliescu în Dosarul nr. 5.857/118/2019 al Tribunalului Constanţa - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 308D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 112 din 23 februarie 2021. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 13 ianuarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 5.857/118/2019, Tribunalul Constanţa - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 517 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ. Excepţia a fost ridicată de Mariana Iliescu într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, în măsura în care sintagma „condiţii de vârstă standard“ exclude posibilitatea funcţionarului public femeie de a solicita continuarea executării raportului de serviciu în condiţii identice cu bărbatul, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 de ani. De asemenea, prevederile legale criticate instituie o discriminare a femeii în raport cu bărbatul, al cărui raport de serviciu încetează la vârsta standard de 65 de ani. Prin aceste dispoziţii legale se încalcă dreptul femeii funcţionar public la muncă, prin comparaţie cu bărbatul funcţionar public, pe de o parte, si prin comparaţie cu femeia care îşi desfăşoară activitatea în baza unui contract individual de muncă, pe de altă parte, ceea ce nu este altceva decât o discriminare pe criterii de sex şi categorii sociale. De asemenea, autoarea mai arată că, în practică, există în continuare cazuri în care pentru funcţionarul public femeie se aplică un tratament care nu doar că este discriminatoriu, în raport cu funcţionarul public bărbat şi cu salariatul femeie, dar are ca finalitate transformarea unui beneficiu instituit pentru femeia - funcţionar public, precum şi pentru femeia - salariat într-un instrument care-i lezează statutul şi o plasează în inferioritate faţă de bărbatul cu acelaşi statut profesional. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate este invocată Decizia Curţii Constituţionale nr. 387 din 5 iunie 2018, prin care a fost admisă o sesizare asemănătoare cu privire la art. 56 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, iar pentru identitate de raţiune, argumentele din decizia evocată sunt aplicabile mutatis mutandis şi în cauza de faţă. 6. În opinia autoarei excepţiei, dispoziţiile legale criticate încalcă şi prevederile art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, prin raportare la directivele europene în domeniu şi la jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Hotărârea din 26 februarie 1986, pronunţată în Cauza M. H. Marshall împotriva Southampton and South-West Hampshire Area Health Authority). Sunt invocate şi prevederile art. 14 alin. (1) lit. (c) din Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din data de 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de şanse şi al egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în materie de încadrare în muncă şi de muncă, potrivit cărora este interzisă orice discriminare directă sau indirectă pe criteriul sexului în sectoarele public sau privat, inclusiv organismele publice, în ceea ce priveşte „condiţiile de încadrare în muncă şi de muncă, inclusiv condiţiile de concediere, precum şi remuneraţia, astfel cum este prevăzut la articolul 141 din tratat“. 7. Este invocată Decizia Curţii Constituţionale nr. 279 din 23 aprilie 2015 şi se arată că încetarea raportului de serviciu al femeii funcţionar public la o vârstă mai redusă decât a bărbatului funcţionar public poate şi trebuie să rămână o opţiune a acesteia, în contextul social actual, şi nu voinţa discreţionară a angajatorului. Transformarea acestui beneficiu legal într-o consecinţă asupra încetării raportului de serviciu al femeii funcţionar public ce decurge ope legis dobândeşte valenţe neconstituţionale, în măsura în care ignoră voinţa femeii de a fi supusă unui tratament egal cu cel aplicabil bărbaţilor. În plus, prevederile art. 517 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 contravin şi dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, republicată. 8. Tribunalul Constanţa - Secţia contencios administrativ şi fiscal reţine că neconstituţionalitatea prevederilor legale criticate vine în contextul dat, pe de o parte, din discriminarea, sub aspectele clamate, între bărbaţi şi femei, iar, pe de altă parte, din înfrângerea dreptului de opţiune de aşi continua activitatea, în considerarea altor dispoziţii normative care stabilesc fără putinţă de tăgadă existenţa acestui drept, apreciindu-se stricto sensu că la data ajungerii vârstei de pensionare raporturile de muncă încetează de drept. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 387 din 5 iunie 2018. Reţine că instanţa de contencios constituţional a tranşat deja problematica referitoare la condiţiile şi modalitatea de încetare a raportului de serviciu în cazul îndeplinirii condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă între bărbaţi şi femei, stabilind clar şi fără putinţă de tăgadă că prevederile art. 56 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 sunt constituţionale în măsura în care sintagma „condiţii de vârstă standard“ nu exclude posibilitatea femeii de a solicita continuarea executării contractului individual de muncă în condiţii identice cu bărbatul, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 de ani. Aşadar, prin apariţia Codului administrativ şi, implicit, a prevederilor clamate, legiuitorul, de principiu, dă dreptul scriptic persoanei aflate în această fază de îndeplinire cumulativă a condiţiilor de vârstă standard de pensionare şi a stagiului minim de cotizare de a-şi exprima opţiunea în vederea continuării activităţii pentru încă maximum 3 ani, în aceleaşi condiţii de muncă şi salarizare, însă această prevedere se limitează la lipsa de predictibilitate prin raportare la alte dispoziţii normative care statuează că, în astfel de situaţii, raporturile de muncă încetează de drept. Nefăcându-se o corelare a dispoziţiilor din Codul administrativ cu celelalte legi privind modul şi modalitatea de încetare a raporturilor de muncă, se aduce atingere drepturilor constituţionale prevăzute de Constituţie care statuează asupra dreptului la muncă, al egalităţii de şanse şi al egalităţii între bărbaţi şi femei. Constituţia stabileşte nu numai drepturi (printre care se află şi dreptul la muncă) şi obligaţii pentru cetăţeni, ci şi principii privind nediscriminarea între indivizi pe motiv de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau origine socială, pe de o parte, iar, pe de altă parte, respectarea drepturilor cetăţeanului în raport cu instituţiile publice, indiferent care ar fi raporturile obligaţionale. În acest context, nefiind coroborate dispoziţiile legale şi neindicându-se expres în ce măsură dispoziţiile din Legea nr. 263/2010 sunt aplicabile şi în situaţia edictată de art. 517 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă Guvernului nr. 57/2019, se ajunge ca acest articol să nu îşi atingă scopul, discriminarea dintre bărbaţi şi femei producând în continuare efecte prin aplicarea altor prevederi legale care au rezultate intrinseci şi directe. Or, pensionarea femeii la o vârstă diferită de cea a bărbatului nu poate fi atributul exclusiv al voinţei legiuitorului, implicit al conducătorului unităţii, pentru care ar fi fost indicat ca legiuitorul să nu lase la liberul arbitru subiectiv al acestuia dreptul de acceptare a dreptului de opţiune. De asemenea, potrivit art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, republicată, „Este interzisă discriminarea prin utilizarea de către angajator a unor practici care dezavantajează persoanele de un anumit sex, în legătură cu relaţiile de muncă, referitoare la: (…) b) încheierea, suspendarea, modificarea şi/sau încetarea raportului juridic de muncă ori de serviciu“. Pentru aceste considerente, instanţa judecătorească apreciază întemeiată necesitatea sesizării Curţii Constituţionale în vederea emiterii unei decizii cu privire la neconstituţionalitatea prevederilor art. 517 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Avocatul Poporului invocă aspecte din jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 387 din 5 iunie 2018 şi consideră că prevederile art. 517 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 sunt constituţionale în măsura în care „sintagma «condiţii de vârstă standard» nu exclude posibilitatea femeii de a solicita continuarea executării contractului individual de muncă, în condiţii identice cu bărbatul, respectiv până la împlinirea vârstei de pensionare pentru bărbaţi“. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 517 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, care au următorul cuprins: „(1) Raportul de serviciu existent încetează de drept: (...) d) la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, dacă persoana care are competenţa de numire în funcţia publică nu dispune aplicarea prevederilor alin. (2);“. 14. În opinia autoarei excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) privind trăsăturile statului român, art. 4 alin. (2) privind criteriile egalităţii în drepturi, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă, art. 148 alin. (2) şi (4) privind integrarea în Uniunea Europeană. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 112 din 23 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 7 aprilie 2021, instanţa de contencios constituţional a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, în redactarea anterioară modificării prin art. I pct. 24 din Legea nr. 156/2018, ale art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 24 din Legea nr. 156/2018, şi ale art. 517 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ şi a constatat că acestea sunt constituţionale în măsura în care sintagma „condiţii de vârstă standard“ nu exclude posibilitatea femeii de a solicita continuarea exercitării raportului de serviciu, în condiţii identice cu bărbatul, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 de ani. Curtea a avut în vedere faptul că dispoziţiile legale criticate au un conţinut similar cu cele ale art. 56 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi că, prin Decizia nr. 387 din 5 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 24 iulie 2018, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că acestea sunt constituţionale în măsura în care sintagma „condiţii de vârstă standard“ nu exclude posibilitatea femeii de a solicita continuarea executării contractului individual de muncă, în condiţii identice cu bărbatul, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 de ani. Curtea a apreciat că încetarea raportului de muncă al femeii la o vârstă mai redusă decât a bărbatului poate şi trebuie să rămână o opţiune a acesteia, în contextul social actual. Transformarea acestui beneficiu legal într-o consecinţă asupra încetării contractului individual de muncă ce decurge ope legis dobândeşte valenţe neconstituţionale, în măsura în care ignoră voinţa femeii de a fi supusă unui tratament egal cu cel aplicabil bărbaţilor. 16. În consecinţă, în prezenta cauză, faţă de data sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate (13 ianuarie 2020), care este anterioară publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 112 din 23 februarie 2021, şi având în vedere soluţia de admitere pronunţată de Curtea Constituţională prin această decizie, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 517 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 urmează să fie respinsă, ca devenită inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. 17. Curtea precizează că, de principiu, chiar dacă, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, în temeiul deciziei anterior menţionate, prin care s-a admis excepţia, prezenta decizie poate constitui motiv al unei cereri de revizuire, conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, raportat la incidenţa acestor ultime articole în speţă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 9 martie 2015, paragraful 18, Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, paragrafele 19-23, Decizia nr. 365 din 2 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 22 august 2016, paragraful 40, sau Decizia nr. 708 din 15 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 23 ianuarie 2019, paragraful 23). De asemenea, în jurisprudenţa sa (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 6 din 15 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 5 aprilie 2019), Curtea a statuat că revizuirea formulată ca urmare a pronunţării de către Curtea Constituţională a unei decizii de constatare a neconstituţionalităţii poate fi exercitată de cel căruia i s-a admis excepţia şi de cel căruia excepţia i-a fost respinsă ca devenită inadmisibilă. 18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 517 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, excepţie ridicată de Mariana Iliescu în Dosarul nr. 5.857/118/2019 al Tribunalului Constanţa - Secţia contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Constanţa - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 decembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
