Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │- │
│Benke Károly │magistrat-asistent-şef│
│ │delegat │
└───────────────┴──────────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii privind desfiinţarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, obiecţie formulată de un număr de 35 de deputaţi aparţinând grupurilor parlamentare ale partidului Alianţa pentru Unirea Românilor şi Partidului Social Democrat din Camera Deputaţilor şi deputaţi neafiliaţi, precum şi de 5 senatori aparţinând Grupului parlamentar al partidului Alianţa pentru Unirea Românilor din Senat. 2. Obiecţia de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 2.057 din 2 martie 2022 şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 567A/2022. 3. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate se arată că expunerea de motive a legii are un caracter pur formal, că, din cauza introducerii intempestive a proiectului de lege pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor, nu au putut avea loc dezbateri reale asupra acestuia, că actul normativ nu este corelat cu alte acte normative şi că observaţiile şi propunerile Consiliului Legislativ nu au fost luate în considerare. Toate acestea duc la încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, prin raportare la Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. 4. Se susţine că legea criticată nu respectă exigenţele de calitate a actelor normative, sens în care se menţionează prevederile referitoare la selecţia, desemnarea şi revocarea procurorilor. Cu privire la desemnarea procurorilor, se arată că aceasta se realizează de procurorul general al României, în baza selecţiei efectuate de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM); întrucât procurorul general este numit ca urmare a unui acord politic între Preşedintele României şi ministrul justiţiei, se ridică semne de întrebare cu privire la imparţialitatea acestuia în efectuarea desemnărilor. Mai mult, luarea unor decizii de acesta în legătură cu actele de urmărire penală efectuate, având în vedere că procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului controlului ierarhic, consacră o imixtiune a politicului în urmărirea penală. 5. Cu privire la revocarea procurorului desemnat pe motiv de „ineficienţă profesională“, se arată că această sintagmă nu cunoaşte o definiţie legală, putând duce la o revocare arbitrară. Se mai arată că legea nu prevede criteriul în baza căruia se poate opta între posibilitatea preluării dosarelor de către procurorul-şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) şi de procurorii generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel în ipoteza revocării procurorului desemnat pentru imposibilitatea acestuia de a-şi exercita atribuţiile pe o perioadă mai mare de 3 luni. Legea nu stabileşte nici procedura de contestare a revocării. 6. Se arată că sunt problematice şi lipsa caracterului aleatoriu al repartizării dosarelor către procurorii desemnaţi, posibilitatea preluării dosarelor de către procurorul-şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă ICCJ şi de procurorii generali ai Parchetelor de pe lângă curţile de apel în situaţia în care nu există în cadrul parchetului un alt procuror desemnat, precum şi lipsa unei proceduri transparente în ceea ce priveşte stabilirea de către CSM a numărului de procurori desemnaţi. 7. Toate aceste probleme sunt deosebit de sensibile şi prin prisma faptului că există blocaje recurente în activitatea CSM care pot întârzia sine die desemnarea procurorilor. 8. Se mai arată că Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie (SIIJ) a fost doar reorganizată şi descentralizată, iar nu desfiinţată, astfel încât acest instrument de presiune şi intimidare a judecătorilor şi procurorilor îşi va continua nestingherit activitatea. Sunt invocate Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 18 mai 2021, pronunţată în cauzele conexate C-83/19, C-127/19, C-195/19, C-291/19, C355/19 şi C-397/19, precum şi Hotărârea din 22 mai 1998, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Vasilescu. 9. Se mai arată că art. 16 şi 17 din lege aduc modificări competenţei instanţelor judecătoreşti, însă legea nu reglementează situaţiile tranzitorii ce pot apărea în aplicarea acestor dispoziţii. Incidenţa exclusivă a principiului imediatei aplicări a dispoziţiilor privind competenţa de judecată a infracţiunilor săvârşite de judecătorii de la curţile de apel şi de la Curtea Militară de Apel, precum şi de procurorii de pe lângă aceste instanţe nu este suficientă pentru stabilirea modalităţii de trecere la noua reglementare. Nu poate fi acceptată o aplicare mutatis mutandis a dispoziţiilor privind situaţiile tranzitorii cuprinse în Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale întrucât respectivele prevederi vizează doar situaţiile tranzitorii rezultate din intrarea în vigoare a Codului de procedură penală. Cu privire la necesitatea reglementării situaţiilor tranzitorii şi incidenţa acestora asupra previzibilităţii legii şi necesitatea respectării principiului securităţii juridice sunt invocate jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului. 10. Se arată că motivele de neconstituţionalitate invocate atrag neconstituţionalitatea legii în ansamblul său. 11. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, obiecţia de neconstituţionalitate a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele lor de vedere. 12. Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că obiecţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, nefiind semnată de 50 de deputaţi sau de 25 de senatori, astfel cum prevede art. 146 lit. a) din Constituţie. Pe fond, apreciază că obiecţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 13. Preşedintele Senatului apreciază că obiecţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, nefiind semnată de 50 de deputaţi sau de 25 de senatori, astfel cum prevede art. 146 lit. a) din Constituţie. 14. Guvernul apreciază că obiecţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. CURTEA, examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului comunicate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie Legea privind desfiinţarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală. 16. Textele constituţionale invocate în susţinerea obiecţiei de neconstituţionalitate sunt cele ale art. 1 alin. (5) privind calitatea legii. 17. În prealabil examinării obiecţiei de neconstituţionalitate, Curtea are obligaţia verificării condiţiilor de admisibilitate ale acesteia, prin prisma titularului dreptului de sesizare, a termenului în care acesta este îndrituit să sesizeze instanţa constituţională, precum şi a obiectului controlului de constituţionalitate. Dacă primele două condiţii se referă la regularitatea sesizării instanţei constituţionale, din perspectiva legalei sale sesizări, cea de-a treia vizează stabilirea sferei sale de competenţă, astfel încât urmează să fie cercetate în ordinea antereferită, iar constatarea neîndeplinirii uneia dintre ele are efecte dirimante, făcând inutilă analiza celorlalte condiţii (Decizia Curţii Constituţionale nr. 66 din 21 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 9 martie 2018, paragraful 38). 18. Curtea constată că obiecţia de neconstituţionalitate nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie sub aspectul titularului dreptului de sesizare, întrucât nu a fost formulată de un număr de cel puţin 50 de deputaţi sau 25 de senatori, fiind semnată de 35 de deputaţi şi 5 senatori. Mai mult, numărul acestora nici nu poate fi adiţionat. Rezultă că sesizarea nu îndeplineşte nici condiţia referitoare la titularul dreptului de sesizare cu privire la deputaţi şi nici pe cea referitoare la titularul dreptului de sesizare cu privire la senatori. 19. Astfel, Curtea constată neîndeplinirea cerinţelor constituţionale fixate prin art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie sub aspectul titularului dreptului de sesizare, ceea ce produce efecte dirimante în privinţa analizării respectării celorlalte condiţii de admisibilitate şi împiedică analiza pe fond a sesizării. Prin urmare, având în vedere că nu a fost legal sesizată, Curtea constată că obiecţia de neconstituţionalitate formulată este inadmisibilă şi, în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie, o va respinge ca atare. 20. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, obiecţia de neconstituţionalitate a Legii privind desfiinţarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 martie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef delegat, Benke Károly ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
