Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 89 din 27 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45^1 alin. (3) şi (6) şi ale art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 89 din 27 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45^1 alin. (3) şi (6) şi ale art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 724 din 4 august 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina          │-                 │
│Bărbăţeanu         │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45^1 alin. (3) şi (6) şi ale art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Niculae Dumitrescu şi Daniela Dumitrescu în Dosarul nr. 4.871/2/2019 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 355D/2020.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În ceea ce priveşte critica prin raportare la art. 21 din Constituţie, referitoare la termenul de prescriere a acţiunii disciplinare, arată că instituirea acestuia nu reprezintă un impediment în activitatea Inspecţiei Judiciare, ci, dimpotrivă, o eficientizează. Apreciază că nu poate fi reţinută nici critica prin raportare la art. 16 din Constituţie, întrucât este vorba despre categorii diferite de magistraţi vizaţi de acţiuni disciplinare prescrise.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Sentinţa nr. 36 din 16 ianuarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 4.871/2/2019, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45^1 alin. (3) şi (6) şi ale art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Niculae Dumitrescu şi Daniela Dumitrescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unei rezoluţii de clasare a unei plângeri disciplinare.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 sunt neconstituţionale, deoarece blochează accesul liber la justiţie, având în vedere că impun un termen de prescriere a acţiunii disciplinare de 2 ani, dând astfel posibilitatea Inspecţiei Judiciare să tergiverseze cercetarea disciplinară, inclusiv prin soluţiile de clasare şi de respingere date de aceasta, în mod arbitrar, până la împlinirea termenului de prescripţie de 2 ani. Se arată că, de la introducerea acţiunii disciplinare până la soluţionarea căilor de atac sau în timpul soluţionării acestora, poate interveni prescripţia, astfel că o soluţie favorabilă obţinută în instanţă în vederea declanşării procedurii disciplinare va fi total lipsită de eficienţă. Se susţine că edificatoare în acest sens este chiar speţa de faţă, în care faptele disciplinare au fost sesizate la 28 decembrie 2018, până la data introducerii contestaţiei trecând 1 an şi 7 luni din termenul de prescripţie de 2 ani, fiind, astfel, blocat accesul la justiţie, ca urmare a aplicării prevederilor art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.
    6. Autorii excepţiei fac referire la materia drepturilor reale, arătând că în speţă este în discuţie dreptul de proprietate, pierdut de aceştia ca urmare a hotărârilor judecătoreşti pronunţate de judecătorii împotriva cărora au introdus plângerea disciplinară, or, art. 2.518 pct. 1 din Codul civil prevede un termen de 10 ani de prescripţie a dreptului de proprietate privată. De asemenea, în materia prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită în cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, actualul Cod de procedură civilă stabileşte un termen special de prescripţie de 10 ani. Mai mult decât atât, Codul de procedură civilă prevede întreruperea cursului prescripţiei la data depunerii cererii de executare, după care începe să curgă un nou termen de prescripţie de 10 ani.
    7. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 45^1 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 317/2004 se susţine că acestea sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, arătându-se, în acest sens, că, la data motivării deciziei civile atacate pe cale disciplinară la Inspecţia Judiciară (14 februarie 2011), rezoluţia de clasare era definitivă pentru ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeaşi lege, astfel că nu putea fi atacată în instanţă, abia ulterior intervenind Decizia Curţii Constituţionale nr. 397 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 16 iulie 2014, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea caracterului definitiv al acestei rezoluţii de clasare.
    8. Autorii excepţiei arată că modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004 prin Legea nr. 234/2018 reprezintă motivul care i-a determinat să introducă acţiunea disciplinară abia la data de 27 decembrie 2018, iar nu în termenul de prescripţie de 2 ani, respectiv până la data de 14 februarie 2013, de vreme ce în perioada 2011-2013 soluţiile părtinitoare ale Inspecţiei Judiciare nu puteau fi atacate în faţa instanţei judecătoreşti.
    9. Se mai susţine că prevederile legale criticate contravin şi dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât există o discriminare între cetăţenii care, ulterior publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 397 din 3 iulie 2014, precitată, beneficiază de căi de atac în ceea ce priveşte acţiunea disciplinară introdusă şi cetăţenii care au introdus acţiuni disciplinare ce intră sub incidenţa termenului de prescripţie de 2 ani şi cărora li se impută acest lucru, deşi nu au avut posibilitatea să beneficieze de căile de atac prevăzute de art. 45^1 alin. (3)-(6) din Legea nr. 317/2004. De asemenea, dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 124 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi, din moment ce textul de lege criticat creează două categorii de cetăţeni, dintre care doar una poate beneficia de prevederile art. 45^1 alin. (3)-(6) din Legea nr. 317/2004.
    10. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal nu a formulat un punct de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.
    11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 45^1 alin. (3) şi (6) şi ale art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, care, la data ridicării excepţiei, aveau următorul cuprins:
    - Art. 45^1 alin. (3) şi (6):
    "(3) Rezoluţia inspectorului-şef prin care au fost respinse plângerea şi rezoluţia de clasare pot fi contestate de persoana care a formulat sesizarea la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare. Soluţionarea cauzei se face de urgenţă şi cu precădere. (...)
(6) Hotărârea Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti poate fi atacată cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în termen de 15 zile de la comunicare."

    – Art. 46 alin. (7): „Acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de 30 de zile de la finalizarea cercetării disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data la care fapta a fost săvârşită.“

    15. Legea nr. 317/2004 a fost abrogată de Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1105 din 16 noiembrie 2022, dar prevederile legale criticate pot forma obiect al controlului de constituţionalitate, întrucât sunt incidente în cauza aflată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, caz în care devin aplicabile cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, cu referire la sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, care este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare.
    16. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, art. 21 alin. (2) privind dreptul de acces liber la justiţie şi art. 124 alin. (2) potrivit cărora justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.
    17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine, din analiza documentelor aflate la dosarul cauzei, că autorii acesteia au introdus plângere disciplinară împotriva unor judecători care au soluţionat defavorabil acestora litigiul având ca obiect anularea unor contracte de vânzare-cumpărare. Este vorba despre un prim contract, în care autorii excepţiei aveau calitatea de cumpărători de la o persoană care s-a dovedit ca fiind lipsită de discernământ la momentul încheierii actului juridic a cărui anulare s-a cerut, şi un al doilea contract de vânzare, subsecvent, în care autorii excepţiei au vândut, la rândul lor, bunul cumpărat prin primul contract. Critica de neconstituţionalitate formulată faţă de prevederile art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 vizează termenul de 2 ani de la săvârşirea faptei reclamate, în care poate fi exercitată acţiunea disciplinară, termen în legătură cu care se afirmă că este mult prea scurt prin comparaţie cu termenul de 10 ani de prescripţie prevăzut de Codul civil şi de Codul de procedură civilă pentru acţiunile reale, aşa cum este cea care formează obiectul litigiului principal. Curtea constată că nu poate fi reţinută o astfel de critică, întrucât este vorba despre materii distincte, cu specificuri diferite, între care nu se poate face o analogie care să justifice reglementări similare.
    18. Autorii excepţiei mai arată că nu au putut respecta termenul de 2 ani de la săvârşirea faptei, termen în care ar fi trebuit să formuleze plângerea disciplinară, întrucât la momentul motivării hotărârii judecătoreşti care i-a nemulţumit, şi anume 14 februarie 2011, Legea nr. 317/2004 nu permitea contestarea rezoluţiei de clasare pronunţate de Inspecţia Judiciară. Or, Curtea observă că aceştia nici nu au introdus la acel moment o plângere disciplinară, care eventual să fie clasată de inspectorul judiciar desemnat cu verificarea situaţiei, astfel încât autorii excepţiei să poată pretinde că, din cauza cadrului legal existent la acel moment, ar fi fost privaţi de posibilitatea de a sesiza în mod eficient Inspecţia Judiciară cu privire la săvârşirea de abateri disciplinare de către respectivii judecători. Curtea observă că, prin critica de neconstituţionalitate astfel formulată, aceştia încearcă, de fapt, să îşi justifice introducerea tardivă a acţiunii disciplinare, prin faptul că, anticipând soluţia de clasare ce ar fi urmat să fie pronunţată de Inspecţia Judiciară şi cunoscând că aceasta este definitivă, ar fi rămas în pasivitate ca urmare a inutilităţii demarării unei proceduri din desfăşurarea căreia lipsea un mecanism legal de contestare a unei astfel de soluţii. Faptul că abia ulterior a survenit Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014, prin care Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea caracterului definitiv al rezoluţiei de clasare atunci când inspectorul judiciar, în urma efectuării verificărilor, ajunge la concluzia că nu există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, nu poate constitui un argument în sprijinul ideii susţinute de autorii excepţiei, în sensul că inexistenţa posibilităţii de a introduce o cale de atac împotriva rezoluţiei de clasare i-ar fi descurajat în demersul de a formula plângere disciplinară în termenul de 2 ani de la momentul cunoaşterii motivării hotărârii judecătoreşti defavorabile acestora (14 februarie 2011) şi că astfel s-ar explica faptul că această plângere au introdus-o abia la 10 ianuarie 2019, după ce prin Legea nr. 234/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004 a fost introdus art. 45^1, care permite contestarea rezoluţiei de clasare.
    19. Cu alte cuvinte, autorii excepţiei încearcă să utilizeze o cale de atac inexistentă la un moment mult anterior în timp, încercând să confere caracter retroactiv unor prevederi actuale, adoptate ca urmare a unei decizii a Curţii Constituţionale, şi care să îşi extindă efectele normative asupra unor situaţii petrecute în trecut, ceea ce este contrar principiului statuat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, precum şi prevederilor art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală care stabilesc că deciziile Curţii Constituţionale au putere numai pentru viitor.
    20. Totodată, în ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 16 din Legea fundamentală în motivarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, Curtea reaminteşte că, în jurisprudenţa sa, a statuat, în legătură cu invocarea încălcării principiului egalităţii în drepturi, că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcţie de actul normativ incident fiecăreia. Faptul că, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective (Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996). De altfel, în cauza de faţă, autorii excepţiei solicită aplicarea retroactivă a actualului regim juridic mai favorabil din perspectiva căilor de atac utilizabile, faţă de cadrul normativ existent la momentul la care aceştia îşi raportează nemulţumirea.
    21. Totodată, Curtea a mai subliniat că inegalitatea de tratament juridic nu reprezintă un viciu de neconstituţionalitate dacă este rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 662 din 15 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 26 noiembrie 2015, paragraful 19), respectarea principiului egalităţii în drepturi presupunând luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare, raţionament pe deplin valabil şi în cazul reglementărilor legale ulterioare, aşa cum se întâmplă în speţa de faţă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, Decizia nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011, şi Decizia nr. 244 din 3 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 9 august 2022, paragraful 20).
    22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Niculae Dumitrescu şi Daniela Dumitrescu în Dosarul nr. 4.871/2/2019 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 45^1 alin. (3) şi (6) şi ale art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 27 februarie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Valentina Bărbăţeanu

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 89 din 27 februarie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 89 din 27 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45^1 alin. (3) şi (6) şi ale art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 89 din 27 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45^1 alin. (3) şi (6) şi ale art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii