Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 876 din 9 decembrie 2020  referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 166/2020 pentru modificarea Legii nr. 173/2020 privind unele măsuri pentru protejarea intereselor naţionale în activitatea economică    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 876 din 9 decembrie 2020 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 166/2020 pentru modificarea Legii nr. 173/2020 privind unele măsuri pentru protejarea intereselor naţionale în activitatea economică

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1265 din 21 decembrie 2020

┌───────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Senia │- │
│Costinescu │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘


    1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 166/2020 pentru modificarea Legii nr. 173/2020 privind unele măsuri pentru protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, obiecţie formulată de Guvernul României, în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie şi al art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
    2. Cu Adresa nr. 5/5.715 din 2 noiembrie 2020, Guvernul a trimis Curţii Constituţionale sesizarea formulată, care a fost înregistrată cu nr. 6.820 din 3 noiembrie 2020 şi constituie obiectul Dosarului nr. 1.939A/2020.
    3. În motivarea sesizării de neconstituţionalitate, autorul obiecţiei susţine că Legea privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 166/2020 pentru modificarea Legii nr. 173/2020 privind unele măsuri pentru protejarea intereselor naţionale în activitatea economică încalcă prevederile art. 115 alin. (5) teza finală şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţie. Din analiza informaţiilor de pe site-ul Camerei Deputaţilor rezultă că Legea nr. 173/2020 a fost adoptată ca lege organică de ambele Camere, respectiv cu majoritatea absolută a voturilor fiecărei Camere, conform art. 76 alin. (1) din Legea fundamentală. Prin urmare, Legea nr. 173/2020 a reglementat în domeniul legii organice al cărei domeniu este strict delimitat la nivel constituţional. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 166/2020 a modificat Legea nr. 173/2020, ceea ce înseamnă că aceasta a intervenit în domeniul legii organice, conform obiectului său de reglementare. Conform principiului ierarhiei actelor normative ce rezultă din art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, evenimentele legislative ce se produc cu privire la legi organice trebuie să se realizeze prin acte normative cu forţă juridică cel puţin egală cu legea ce suferă acel eveniment legislativ. Prin urmare, o lege organică poate fi modificată/completată/abrogată prin lege organică sau prin ordonanţă de urgenţă a Guvernului.
    4. În speţă, Guvernul a modificat Legea nr. 173/2020 prin ordonanţă de urgenţă, fiind respectat principiul ierarhiei actelor normative. Potrivit art. 115 alin. (5) teza finală din Constituţie, ordonanţa de urgenţă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la art. 76 alin. (1) din Legea fundamentală. Potrivit acestei dispoziţii, legea de aprobare a ordonanţei de urgenţă trebuie să fie adoptată cu majoritatea absolută a voturilor fiecărei Camere.
    5. Guvernul arată că, în cadrul procedurii parlamentare, legea de aprobare a ordonanţei de urgenţă a fost transformată în lege de respingere. Aceasta ar fi trebuit să fie adoptată cu majoritatea absolută a voturilor în fiecare Cameră, conform prevederilor art. 115 alin. (5) teza finală coroborat cu art. 76 alin. (1) din Constituţie, întrucât prin transformarea proiectului de aprobare a ordonanţei de urgenţă în proiect de respingere nu se pierde caracterul de lege organică al legii, conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 972 din 31 octombrie 2007.
    6. Or, din informaţiile existente pe pagina de internet a Camerei Deputaţilor rezultă că, în Senat, Legea de respingere a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 166/2020 a fost adoptată ca lege organică, cu majoritatea prevăzută de art. 76 alin. (1) din Constituţie, iar în Camera Deputaţilor, aceeaşi lege de respingere a fost adoptată ca lege ordinară, cu majoritatea prevăzută la art. 76 alin. (2) din Constituţie.
    7. Având în vedere argumentele expuse, Guvernul apreciază că nerespectarea normelor constituţionale ale art. 76 alin. (1) şi ale art. 115 alin. (5) teza finală atrage şi înfrângerea prevederilor art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, potrivit cărora „respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie“.
    8. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatului Poporului, pentru a comunica punctele lor de vedere.
    9. Preşedintele Camerei Deputaţilor a transmis cu Adresa nr. 2/7.378 din 24 noiembrie 2020, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 7.570 din 24 noiembrie 2020, punctul său de vedere cu privire la sesizarea de neconstituţionalitate, prin care arată că aceasta este neîntemeiată. Arată că obiectul de reglementare al Legii nr. 173/2020, supusă modificării prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 166/2020, îl reprezintă instituirea unor măsuri pentru protejarea intereselor naţionale în activitatea economică. Legea contestată priveşte respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 166/2020 care modifică şi completează dispoziţiile Legii nr. 173/2020, în sensul înlocuirii sintagmei „participaţiile statului“ cu „acţiunile deţinute de stat“. Or, această intervenţie legislativă asupra dispoziţiilor Legii nr. 137/2020 nu poate fi încadrată în categoria legilor organice, respectiv în ipoteza prevăzută expres de art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituţie care vizează regimul juridic general în domeniul proprietăţii. Este invocată Decizia Curţii Constituţionale nr. 537 din 18 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 6 august 2018, care statuează că „modificarea poate fi operată şi prin norme cu caracter ordinar, dacă dispoziţiile modificate nu conţin norme de natura legii organice, ci se referă la aspecte care nu sunt în directă legătură cu domeniul de reglementare al legii organice. În consecinţă, ceea ce este definitoriu pentru a delimita cele două categorii de legi este criteriul material al legii, respectiv conţinutul său normativ“. Aşa fiind, preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că obiecţia privind încălcarea principiului ierarhiei actelor normative şi a prevederilor art. 115 alin. (5) teza finală şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţie este neîntemeiată.
    10. Distinct de criticile formulate, preşedintele Camerei Deputaţilor arată că o lege cu un obiect de reglementare similar celui al legii supuse controlului (Legea privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 14/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor) a fost adoptată de Camera Deputaţilor ca lege ordinară, în condiţiile art. 76 alin. (2) din Constituţie. Prin urmare, ordonanţe ale Guvernului având acelaşi obiect de reglementare nu pot fi aprobate/respinse prin legi adoptate diferit, astfel că, în calitate de Cameră decizională, Camera Deputaţilor s-a conformat prevederilor constituţionale, astfel cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 937 din 22 noiembrie 2016, conform căreia sintagma „decide definitiv“, cu privire la Camera decizională, nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune ca proiectul sau propunerea legislativă adoptată de prima Cameră sesizată să fie dezbătută în Camera decizională, unde i se pot aduce modificări şi completări.
    11. Preşedintele Senatului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la obiecţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, raportul judecătorului-raportor, dispoziţiile Legii privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 166/2020 pentru modificarea Legii nr. 173/2020 privind unele măsuri pentru protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, precum şi prevederile Constituţiei, reţine următoarele:
    12. Actul de sesizare are ca obiect al criticilor de neconstituţionalitate dispoziţiile Legii privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 166/2020 pentru modificarea Legii nr. 173/2020 privind unele măsuri pentru protejarea intereselor naţionale în activitatea economică.
    13. Autorul sesizării susţine că dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 115 alin. (5) teza finală şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţie, referitoare la procedura de adoptare a legilor organice.
    14. În vederea soluţionării prezentei obiecţii de neconstituţionalitate, Curtea va proceda la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a acesteia, prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sub aspectul titularului dreptului de sesizare, al termenului în care acesta este îndrituit să sesizeze instanţa constituţională, precum şi al obiectului controlului de constituţionalitate. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că primele două condiţii se referă la regularitatea sesizării instanţei constituţionale, din perspectiva legalei sale sesizări, iar cea de-a treia vizează stabilirea sferei sale de competenţă, astfel încât urmează a fi cercetate în ordinea menţionată, constatarea neîndeplinirii uneia având efecte dirimante şi făcând inutilă analiza celorlalte condiţii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 67 din 21 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 223 din 13 martie 2018, paragraful 70, sau Decizia nr. 385 din 5 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 13 iunie 2018, paragraful 32).
    15. Referitor la titularul dreptului de sesizare, prezenta obiecţie de neconstituţionalitate a fost formulată de Guvern, sub semnătura prim-ministrului, care, în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi al art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, are dreptul de a sesiza Curtea Constituţională pentru exercitarea controlului de constituţionalitate a priori, fiind, aşadar, îndeplinită această primă condiţie de admisibilitate. Cu privire la termenul în care poate fi sesizată instanţa de control constituţional şi la obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea constată că Legea privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 166/2020 pentru modificarea Legii nr. 173/2020 privind unele măsuri pentru protejarea intereselor naţionale în activitatea economică a fost adoptată, în procedură de urgenţă, de Camera Deputaţilor, Cameră decizională, în data de 14 octombrie 2020, a fost depusă, în aceeaşi zi, la secretarul general pentru exercitarea dreptului de sesizare cu privire la neconstituţionalitatea legii şi apoi trimisă spre promulgare, în data de 16 octombrie 2020. Prezenta sesizare a fost înregistrată la Curtea Constituţională în data de 3 noiembrie 2020. Într-o atare situaţie, luând act de faptul că sesizarea de neconstituţionalitate a fost formulată în termenul de 20 de zile, prevăzut de art. 77 alin. (1) teza a doua din Constituţie, şi că legea nu a fost promulgată de Preşedintele României, Curtea constată că obiecţia de neconstituţionalitate este admisibilă sub aspectul respectării celor două condiţii.
    16. Aşadar, nefiind incident un fine de neprimire a sesizării astfel formulate, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe asupra constituţionalităţii prevederilor legale criticate.
    17. Examinând criticile de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit titlului actului normativ supus controlului, dispoziţiile acestuia au ca obiect de reglementare respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 166/2020 pentru modificarea Legii nr. 173/2020 privind unele măsuri pentru protejarea intereselor naţionale în activitatea economică. Analizând conţinutul normativ al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 166/2020, Curtea observă că aceasta a modificat dispoziţiile art. 1 şi ale art. 2 alin. (1) din Legea nr. 173/2020, înlocuind sintagma „participaţiile statului“ cu sintagma „acţiunile deţinute de stat“ din cuprinsul acestor norme. Curtea constată că legea supusă controlului respinge ordonanţa de urgenţă, astfel că, de la data intrării sale în vigoare, modificările aduse Legii nr. 173/2020 vor înceta să mai producă efecte juridice, conţinutul normativ al acesteia revenind la forma iniţială care făcea referire la „participaţiile statului“. Aşa cum a statuat Curtea prin Decizia nr. 498 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 27 iunie 2006, „respingerea prin lege a unei ordonanţe reprezintă infirmarea expresă de către Parlament a politicii legislative pe care ordonanţa o exprimase, având drept consecinţă ca un asemenea act să îşi înceteze aplicabilitatea, să nu se mai aplice în viitor“.
    18. Curtea constată că, potrivit formulei redacţionale din cuprinsul său, legea de respingere a ordonanţei de urgenţă „a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată“, deci în regim de lege ordinară. Curtea observă că, întrucât legea modificată (Legea nr. 173/2020) a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţie, deci în regim de lege organică, este necesar a analiza în ce măsură legiuitorul a respectat dispoziţiile constituţionale referitoare la procedura de adoptare a legii în funcţie de domeniul reglementat. Astfel, sunt relevante cele reţinute de Curte cu privire la legile de respingere a ordonanţelor de urgenţă. Prin Decizia nr. 972 din 31 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 828 din 4 decembrie 2007, Curtea a statuat că, „aşa cum rezultă din stenograma şedinţei din 18 septembrie 2007, Plenul Senatului a respins [...] proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 25/2007, considerând pe cale de consecinţă că a fost respinsă şi ordonanţa. Semnificaţia acestui vot priveşte deci transformarea instantanee a proiectului de lege de aprobare în proiect de lege de respingere a ordonanţei de urgenţă, cu acelaşi caracter de lege organică. Aşa fiind, acest proiect de lege trebuie şi el să fie adoptat cu majoritatea de voturi cerută pentru lege organică, în condiţiile art. 76 alin. (1) din Constituţie. Întrucât legea dedusă controlului nu satisface această exigenţă, fiind adoptată în conformitate cu prevederile art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţie ca lege ordinară, Curtea constată că aceasta este viciată de neconstituţionalitate, în ansamblu“.
    19. Pentru a determina însă incidenţa art. 76 alin. (1) din Constituţie cu privire la procedura de adoptare a legii criticate, Curtea apreciază necesară expunerea jurisprudenţei sale referitoare la procedura de modificare a legilor organice. Curtea a reţinut că domeniul legilor organice este foarte clar delimitat prin textul Constituţiei, art. 73 alin. (3) fiind de strictă interpretare (Decizia nr. 53 din 18 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 9 noiembrie 1994), astfel încât legiuitorul este obligat să adopte legi organice numai în domeniile expres prevăzute. Curtea, în jurisprudenţa sa (de exemplu, Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 11 septembrie 2014), a statuat că ori de câte ori o lege derogă de la o lege organică, ea trebuie calificată ca fiind organică, întrucât intervine tot în domeniul rezervat legii organice. Mai mult, având în vedere decizia mai sus citată, se poate concluziona în sensul că legiuitorul constituant a stabilit, în mod indirect, în cuprinsul conţinutului normativ al art. 73 alin. (3) din Constituţie, că reglementările derogatorii sau speciale de la cea generală în materie trebuie şi ele adoptate, la rândul lor, tot printr-o lege din aceeaşi categorie. Altfel spus, Curtea a reţinut că dispoziţiile unei legi organice nu pot fi modificate decât prin norme cu aceeaşi forţă juridică.
    20. De asemenea, Curtea a reţinut că modificarea poate fi operată şi prin norme cu caracter ordinar, dacă dispoziţiile modificate nu conţin norme de natura legii organice, ci se referă la aspecte care nu sunt în directă legătură cu domeniul de reglementare al legii organice. În consecinţă, ceea ce este definitoriu pentru a delimita cele două categorii de legi este criteriul material al legii, respectiv conţinutul său normativ (a se vedea şi Decizia nr. 53 din 18 mai 1994, menţionată anterior/mai sus, Decizia nr. 88 din 2 iunie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 3 iunie 1998, şi Decizia nr. 442 din 10 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 15 iulie 2015). Curtea, spre exemplu, prin Decizia nr. 88 din 2 iunie 1998, precitată, Decizia nr. 548 din 15 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 2 iulie 2008, sau Decizia nr. 786 din 13 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 12 iunie 2009, a stabilit că „este posibil ca o lege organică să cuprindă, din motive de politică legislativă, şi norme de natura legii ordinare, dar fără ca aceste norme să capete natură de lege organică, întrucât, altfel, s-ar extinde domeniile rezervate de Constituţie legii organice. De aceea, printr-o lege ordinară se pot modifica dispoziţii dintr-o lege organică, dacă acestea nu conţin norme de natura legii organice, întrucât se referă la aspecte care nu sunt în directă legătură cu domeniul de reglementare al legii organice. În consecinţă, criteriul material este cel definitoriu pentru a analiza apartenenţa sau nu a unei reglementări la categoria legilor ordinare sau organice“.
    21. În cauza de faţă, Curtea constată că obiectul de reglementare al ordonanţei de urgenţă respinse de Parlament îl reprezintă circumscrierea măsurilor adoptate pentru protejarea intereselor naţionale în activitatea economică (interzicerea, pentru o perioadă de doi ani, a înstrăinării participaţiilor statului la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la orice altă societate la care statul are calitatea de acţionar, indiferent de cota de participaţie deţinută, respectiv suspendarea pentru o perioadă de doi ani, a oricăror operaţiuni privind înstrăinarea participaţiilor statului la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la societăţile la care statul are calitatea de acţionar, începute anterior) cu privire la „acţiunile deţinute de stat“. Prin legea de respingere a ordonanţei de urgenţă măsurile legislative vor viza din nou „participaţiile statului“, deci obiectul de reglementare al legii îl constituie sfera de incidenţă a măsurilor cu scop de protejare a intereselor naţionale. Legea fundamentală nu cuprinde dispoziţii exprese şi nici nu impune reglementarea regimului juridic al „acţiunilor deţinute de stat“/“participaţiilor statului“ prin norme de natura legii organice. Prin urmare, sub aspectul criteriului material, întrucât conţine norme care nu se încadrează în ipotezele prevăzute expres de art. 73 alin. (3) din Constituţie, normă de strictă interpretare şi aplicare, legea supusă controlului este o lege cu caracter ordinar. De altfel, autorul sesizării nu circumscrie regimul juridic al „acţiunilor deţinute de stat“ niciunuia dintre domeniile prevăzute la art. 73 alin. (3) din Constituţie, iar acesta nu poate fi subsumat art. 73 alin. (3) lit. t) din Constituţie, printre „celelalte domenii pentru care în Constituţie se prevede adoptarea de legi organice“, care sunt stabilite expres, la art. 31 alin. (5), art. 40 alin. (3), art. 55 alin. (2), art. 58 alin. (3), art. 79 alin. (2), art. 102 alin. (3), art. 105 alin. (2), art. 117 alin. (3), art. 118 alin. (2) şi (3), art. 120 alin. (2), art. 126 alin. (4) şi (5) şi art. 142 alin. (5) din Constituţie (a se vedea, în acelaşi sens, Decizia nr. 1.150 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 10 decembrie 2008, şi Decizia nr. 537 din 18 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 6 august 2018).
    22. Prin urmare, Curtea constată că, în acord cu jurisprudenţa sa, Legea privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 166/2020 pentru modificarea Legii nr. 173/2020 privind unele măsuri pentru protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, adoptată cu majoritatea simplă, respectiv cu votul majorităţii membrilor prezenţi ai fiecărei Camere, în temeiul art. 76 alin. (2) din Constituţie, respectă procedura constituţională de adoptare a legilor ordinare, fără a încălca dispoziţiile art. 73 alin. (3) şi ale art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală.
    23. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge obiecţia de neconstituţionalitate formulată de Guvern şi constată că Legea privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 166/2020 pentru modificarea Legii nr. 173/2020 privind unele măsuri pentru protejarea intereselor naţionale în activitatea economică este constituţională în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 9 decembrie 2020.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent-şef,
                    Mihaela Senia Costinescu


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016