Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (1^2), (1^3) şi (1^4) şi ale art. 32 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Raul Adrian Şandru în Dosarul nr. 1.011/62/2019 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal, de Marian Enache în Dosarul nr. 778/118/2020 al Tribunalului Constanţa - Secţia contencios administrativ şi fiscal, de Steliana-Maria Moldovan în Dosarul nr. 3.595/117/2019 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Adrian Andrei Atănăsoaie în Dosarul nr. 2.509/86/2019 al Curţii de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, de Janina Teodorescu şi de Viorel-Laurenţiu Olaru în dosarele nr. 775/118/2020 şi nr. 873/118/2020 ale Tribunalului Constanţa - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 3.075D/2019, nr. 728D/2020, nr. 1.301D/2020, nr. 2.337D/2020, nr. 169D/2021 şi nr. 1.274D/2021, conexate. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 16 decembrie 2021, în prezenţa avocatului autoarei excepţiei în Dosarul nr. 1.301D/2020, doamna Simona Elena Sferle, din cadrul Baroului Cluj şi a reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, pentru lămuriri suplimentare asupra problemelor ce au format obiectul dezbaterii, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 19 ianuarie 2022. La această dată, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată, potrivit art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, Curtea a decis amânarea pronunţării pentru data de 27 ianuarie 2022, când pentru acelaşi motiv, Curtea a decis amânarea pronunţării pentru data de 23 februarie 2022. La această dată, având în vedere imposibilitatea constituirii cvorumului legal de şedinţă, potrivit art. 51 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 3 martie 2022, când a decis cele ce urmează. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 3. Prin Încheierea din 12 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.011/62/2019, Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (1^3) şi (1^4) şi ale art. 32 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului. Excepţia a fost ridicată de Raul Adrian Şandru cu prilejul soluţionării recursului împotriva unei hotărâri judecătoreşti pronunţate într-o cauză având ca obiect „litigiu privind funcţionarii publici“. 4. Prin Încheierea din 5 iunie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 778/118/2020, Tribunalul Constanţa - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (1^2) din Legea nr. 360/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 288/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative. Excepţia a fost ridicată de Marian Enache întro cauză având ca obiect „litigiu privind funcţionarii publici“, respectiv „obligarea la acordarea compensaţiei lunare pentru chirie în cuantumul prevăzut de lege în vederea achitării ratei aferente creditului contractat de reclamant pentru achiziţionarea unei locuinţe începând cu momentul introducerii plângerii prealabile, respectiv 6.08.2019, până la achitarea integrală a creditului“. 5. Prin Încheierea din 28 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 3.595/117/2019, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (1^2) teza I din Legea nr. 360/2002. Excepţia a fost ridicată de Steliana-Maria Moldovan într-o cauză având ca obiect un litigiu privind funcţionarii publici statutari (acordarea compensaţiei lunare pentru chirie, în vederea achitării ratei/a unei fracţiuni din rata aferentă unui credit ipotecar/imobiliar). 6. Prin Încheierea din 7 decembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 2.509/86/2019, Curtea de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (1^2), (1^3) şi (1^4) din Legea nr. 360/2002. Excepţia a fost ridicată de Adrian Andrei Atănăsoaie cu prilejul soluţionării recursului împotriva unei hotărâri judecătoreşti pronunţate într-o cauză având ca obiect obligarea la acordarea compensaţiei lunare pentru chirie, în vederea achitării ratei/a unei fracţiuni din rata aferentă creditului ipotecar contractat. 7. Prin Sentinţa civilă nr. 1.268 din 8 octombrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 775/118/2020, Tribunalul Constanţa - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (1^2) din Legea nr. 360/2002. Excepţia a fost ridicată de Janina Teodorescu într-o cauză având ca obiect „litigiu privind funcţionarii publici“, respectiv „obligarea la acordarea compensaţiei lunare pentru chirie în cuantumul prevăzut de lege în vederea achitării ratei aferente creditului contractat de reclamant pentru achiziţionarea unei locuinţe începând cu momentul introducerii plângerii prealabile, respectiv 6.08.2019, până la achitarea integrală a creditului“. 8. Prin Sentinţa civilă nr. 1.225 din 2 octombrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 873/118/2020, Tribunalul Constanţa - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (1^2) din Legea nr. 360/2002 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 288/2018. Excepţia a fost ridicată de Viorel-Laurenţiu Olaru într-o cauză având ca obiect „litigiu privind funcţionarii publici“, respectiv „obligarea la acordarea compensaţiei lunare pentru chirie în cuantumul prevăzut de lege în vederea achitării ratei aferente creditului contractat de reclamant pentru achiziţionarea unei locuinţe începând cu momentul introducerii plângerii prealabile, respectiv 13.09.2019, până la achitarea integrală a creditului“. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece instituie un tratament discriminatoriu, pe criteriul averii, pentru poliţiştii care înainte de data intrării în vigoare a Legii nr. 288/2018 au achiziţionat o locuinţă, prin credit bancar, cu plata în rate, în localitatea unde se află sediul unităţii la care sunt încadraţi, faţă de poliţiştii care au încheiat asemenea contracte ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 288/2018. 10. Se arată că prevederile de lege criticate reglementează, în mod efectiv, modalitatea de exercitare a dreptului recunoscut poliţistului prin art. 32 din Legea nr. 360/2002, de a fi sprijinit în construirea sau cumpărarea, o singură dată în timpul carierei, a unei locuinţe proprietate personală în localitatea în care îşi are sediul unitatea de poliţie la care este încadrat, în condiţiile legii. Însă, deşi acest drept a fost recunoscut încă din anul 2002, de abia prin Legea nr. 288/2018 a fost reglementată procedura efectivă de ajutorare, însă doar pentru categoria poliţiştilor care, la data intrării în vigoare a legii, locuiau cu chirie şi primeau compensaţie pentru chirie, rămânând în afara schemei de ajutor poliţiştii care au achiziţionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 288/2018 o locuinţă prin credit bancar, cu plata în rate, în localitatea în care are sediul unitatea la care sunt încadraţi. Acest tratament diferenţiat este discriminatoriu şi nejustificat, deoarece nu are la bază condiţiile în care se desfăşoară munca poliţiştilor, ci starea patrimonială a acestora la data intrării în vigoare a Legii nr. 288/2018. 11. Astfel, deşi toţi poliţiştii se află în aceeaşi situaţie juridică, de salariaţi cu drept de a primi ajutor la achiziţionarea unei locuinţe, totuşi aceştia primesc un tratament juridic diferenţiat doar pe criteriul momentului la care a apărut metodologia aplicării dreptului (intrarea în vigoare a Legii nr. 288/2018). Se arată că nu există nicio diferenţă semnificativă patrimonială între cel care a contractat o locuinţă cu plata în rate cu câteva luni înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 288/2018 şi cel care a contractat imediat după intrarea în vigoare a acestui act normativ. Cu toate acestea, unul primeşte ajutor social financiar de la stat, iar celălalt nu. De asemenea, dacă singurul raţionament care duce la neacordarea acestui sprijin este acela că poliţiştii au avut proasta inspiraţie de a proceda la contractarea unui credit înaintea intrării în vigoare a textului de lege criticat, reiese fără niciun dubiu că aceştia sunt pur şi simplu excluşi de la acordarea acestui drept şi sprijinul despre care vorbeşte legiuitorul, şi anume acela de a construi sau cumpăra o locuinţă, nu va fi niciodată acordat. Se mai susţine, că prin sintagma „care contractează un credit“, din cuprinsul prevederilor legale criticate, se încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, în condiţiile în care acordarea beneficiului în funcţie de data contractării creditului, înainte sau ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 288/2018, este discriminatorie şi arbitrară. Sintagma „care contractează un credit“ creează o diferenţiere între cei care, din diferite motive obiective, au contractat un credit pentru achiziţionarea unei locuinţe anterior intrării în vigoare a legii şi cei care au contractat un credit după intrarea în vigoare a legii; or, diferenţierea operată doar pe baza acestui criteriu nu este obiectivă şi nu justifică tratamentul juridic diferenţiat aplicat. Deşi ambele categorii îndeplinesc cumulativ condiţiile de acordare a acestui beneficiu, respectiv nu deţin în proprietate un alt imobil, nu au deţinut vreunul anterior, au un contract de credit în derulare destinat achiziţionării unui imobil şi nu au mai beneficiat de acest drept până în momentul solicitării, în realitate, tratamentul juridic în privinţa acordării acestui drept este diferit. Pe de altă parte, sintagma „contractează un credit are tendinţa de a induce în eroare, existând astfel probabilitatea ca cei care pun în aplicare legea să îi dea un înţeles greşit, în sensul că vor acorda acest beneficiu doar celor care contractează un credit după intrarea în vigoare a legii. În aceste condiţii, se limitează sfera de aplicare a beneficiului numai la o anumită categorie de persoane, fără a exista o justificare obiectivă şi raţională în acest sens. 12. Se mai arată că, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 31 alin. (1^2) din Legea nr. 360/2002, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 288/2018, scopul urmărit este unul foarte clar, acela de a veni în ajutorul poliţiştilor care îndeplinesc cumulativ criteriile stabilite de lege, iar dacă aceste criterii sunt îndeplinite atât de cei care au contractat creditul înaintea intrării în vigoare a legii, cât şi de cei care au contractat creditul ipotecar/imobiliar după intrarea în vigoare a legii, dreptul la compensaţie poate fi acordat atât actualilor beneficiari ai compensaţiei lunare pentru chirie, cât şi potenţialilor beneficiari. 13. Se subliniază că solicitările formulate nu sunt în sensul de a aplica prevederile legale retroactiv, deoarece nu se pretinde a fi achitată contravaloarea ratelor pe perioada cuprinsă între momentul contractării creditului şi momentul intrării în vigoare a legii, ci de la momentul îndeplinirii tuturor condiţiilor necesare pentru acordarea acestui drept, astfel cum a fost stabilit prin Legea nr. 288/2018. 14. Distinct, se invocă lipsa de claritate şi previzibilitate a normei criticate, sens în care se arată că scopul urmărit de legiuitor, astfel cum rezultă din expunerea de motive la Legea nr. 288/2018, a fost acela de a fideliza cadrele din Poliţia Română faţă de valorile şi principiile statului român şi ale Uniunii Europene, în spiritul unei deserviri cât mai competente şi adecvate a cetăţeanului, sens în care s-a propus ca suma compensatorie acordată cu titlu de chirie cadrelor vizate să poată fi utilizată de către acestea fie în vederea achitării chiriei, fie în vederea achitării ratei (fracţiunii de rată) pe care o plătesc pentru achiziţia unei locuinţe. Cu toate acestea, textul de lege aprobat de Parlament este lipsit de caracterul clar şi previzibil, dând naştere în practică la soluţii diferite. Astfel, neclaritatea legislativă apare în situaţia în care este îndepărtat de la aplicarea acestei măsuri de sprijin poliţistul care achită ratele unui contract de credit încheiat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 288/2018, respectiv acel poliţist care anterior nu îndeplinea criteriile pentru acordarea măsurii de sprijin a achitării unei părţi din chirie, având deja în derulare un contract de credit cu rate. 15. Se susţine că textul art. 31 alin. (1^2) din Legea nr. 360/2002 este deficitar, deoarece în conţinutul acestuia sunt reglementate două condiţii, astfel cum rezultă din sintagmele „care îndeplineşte condiţiile de acordare“ şi „care contractează un credit ipotecar/imobiliar“. Este evident că, dacă se contractează un credit ipotecar/imobiliar, se obţine dreptul de proprietate asupra acelei locuinţe, astfel încât nu pot fi îndeplinite condiţiile de acordare a compensaţiei pentru chirie, deoarece ele impun inexistenţa unui drept de proprietate. Astfel, tehnica de redactare este deficitară, deoarece condiţiile de acordare a compensaţiei se exclud reciproc. Astfel, se lasă la latitudinea organelor de aplicare posibilitatea abuzivă de a decide cine beneficiază de compensaţia pentru plata ratei sau a unei fracţiuni de rată, iar în majoritatea cazurilor, aceste texte de lege sunt interpretate strict formalist, golind de esenţă raţiunea şi spiritul reglementării. În practică, organele abilitate au interpretat textele de lege în sensul că, în ceea ce priveşte compensaţia lunară pentru chirie acordată potrivit art. 31 alin. (1^1)-(1^4) din Legea nr. 360/2002, aceasta nu poate fi acordată decât poliţiştilor care încheie contracte de credit după intrarea în vigoare a legii, atât timp cât sunt respectate şi celelalte condiţii prevăzute de lege. 16. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate privind încălcarea egalităţii în drepturi sunt invocate considerente din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, a Curţii Europene a Drepturilor Omului, precum şi dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 1 din Protocolul nr. 12 adiţional la Convenţie, ale art. 52 alin. (1) şi (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi ale art. 23 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. 17. Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile art. 31 alin. (1^3) şi (1^4) şi ale art. 32 din Legea nr. 360/2002 sunt constituţionale şi nu încalcă principiul egalităţii, consacrat de dispoziţiile art. 16 din Constituţie. Instanţa judecătorească reţine că, în ceea ce priveşte principiul egalităţii în drepturi, Curtea Constituţională a reţinut într-o jurisprudenţă constantă, începând cu Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, că acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Ca urmare, situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esenţă pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003, Decizia nr. 476 din 8 iunie 2006, Decizia nr. 573 din 3 mai 2011, Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, paragraful 55, Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, paragraful 23). Principiul egalităţii în drepturi nu înseamnă uniformitate, încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării existând atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite (a se vedea, în acest sens Decizia nr. 20 din 24 ianuarie 2002, Decizia nr. 156 din 15 mai 2001, Decizia nr. 310 din 7 mai 2019). Nesocotirea principiului egalităţii are drept consecinţă neconstituţionalitatea discriminării care a determinat, din punct de vedere normativ, încălcarea principiului. Curtea a mai stabilit că discriminarea se bazează pe noţiunea de „excludere de la un drept“ (Decizia Curţii Constituţionale nr. 62 din 21 octombrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 25 februarie 1994), iar remediul constituţional specific, în cazul constatării neconstituţionalităţii discriminării, îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 685 din 28 iunie 2012, Decizia nr. 164 din 12 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 23 mai 2013, sau Decizia nr. 681 din 13 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 8 decembrie 2014). În acelaşi sens este şi jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat, în aplicarea prevederilor art. 14 din Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind interzicerea discriminării, că reprezintă o încălcare a acestor prevederi orice diferenţă de tratament săvârşită de stat între indivizi aflaţi în situaţii analoage, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă (de exemplu, prin Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunţată în Cauza Marckx împotriva Belgiei, Hotărârea din 13 noiembrie 2007, pronunţată în Cauza D.H. şi alţii împotriva Republicii Cehe, paragraful 175, Hotărârea din 29 aprilie 2008, pronunţată în Cauza Burden împotriva Regatului Unit, paragraful 60, Hotărârea din 16 martie 2010, pronunţată în Cauza Carson şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 61) (Decizia nr. 657 din 17 octombrie 2019, pronunţată de Curtea Constituţională). 18. Or, faţă de aceste statuări jurisprudenţiale, instanţa judecătorească reţine că dispoziţiile art. 31 alin. (1^3) şi (1^4) şi ale art. 32 din Legea nr. 360/2002 instituie un drept de natură salarială începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 288/2018 unei categorii expres determinate de poliţişti, ceea ce echivalează cu exercitarea prerogativei Parlamentului, reglementată de Constituţie. Neincluderea în categoria beneficiarilor acestui drept şi a poliţiştilor care sunt deja titularii unui drept de proprietate nu încalcă principiul egalităţii, deoarece nu are la bază un criteriu subiectiv sau aleatoriu, ci este justificată de existenţa unui criteriu obiectiv şi raţional de diferenţiere, respectiv situaţia materială a acestora, opţiunea legiuitorului fiind determinată de nevoia de susţinere prioritară a poliţiştilor care nu sunt titularii unui drept de proprietate şi pentru care se suportă din bugetul de stat o sumă cu titlu de compensaţie pentru chirie. Pentru aceste motive, instanţa apreciază că, prin dispoziţiile legale menţionate, nu se aduce atingere principiului consacrat de art. 16 din Constituţie, potrivit căruia cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. 19. Tribunalul Constanţa - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că sintagma „care contractează un credit“ din cuprinsul prevederilor de lege criticate este susceptibilă a fi neconstituţională în modalitatea încălcării în mod substanţial a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, sens în care conţinutul normativ criticat ca fiind neconstituţional are aptitudinea, ca în anumite condiţii particulare, să genereze o discriminare efectivă în cadrul categoriei beneficiarilor actului normativ, discriminare, cel puţin aparent, nejustificată din perspectiva scopului legiuitorului (ratio legis) care a fundamentat adoptarea dispoziţiei normative în modalitatea expusă anterior. 20. Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale opinează în sensul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, reţinând că ceea ce s-a urmărit prin modificarea legislativă din anul 2018 a fost, în esenţă, încurajarea poliţiştilor de a-şi achiziţiona o locuinţă, beneficiind de sprijin în acest sens cu suma care altminteri era plătită cu titlu de compensaţie lunară pentru chirie. Însă, prin modul de formulare a art. 31 alin. (1^2) teza I din Legea nr. 360/2002, care face referire la poliţiştii care îndeplinesc (la data cererii de acordare a acestui beneficiu) condiţiile de acordare a compensaţiei lunare pentru chirie, se ajunge la excluderea poliţiştilor care aveau deja achiziţionată o locuinţă, chiar cu credit ipotecar, respectiv ca aceştia să nu poată beneficia de acest sprijin, deoarece, deţinând proprietatea asupra unei locuinţe, nu mai îndeplinesc condiţia de a avea dreptul la compensaţie lunară pentru chirie. Se creează astfel un tratament discriminatoriu pentru aceste persoane, fără a exista un motiv obiectiv suficient, respectiv tratamentul inegal nu poate fi justificat doar de momentul în timp al achiziţionării locuinţei. În situaţia particulară a reclamantei, discriminarea este cu atât mai evidentă, cu cât aceasta a beneficiat de compensaţia lunară cu titlu de chirie, până la momentul achiziţionării imobilului. Chiar dacă la data dobândirii dreptului de proprietate reclamanta nu avea reprezentarea faptului că va primi un sprijin financiar pentru achitarea creditului imobiliar, acest drept trebuie recunoscut de la data cererii formulate către angajator, altfel aceasta se află într-o situaţie inegală faţă de un alt coleg care achiziţionează, ulterior, imobilul. 21. De altfel, în practică este dificil a se aprecia cum se poate aplica acest text în forma actuală, având în vedere dispoziţiile art. 31 alin. (1^4) din Legea nr. 360/2002, potrivit căruia „sumele pot fi justificate cu un contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate a unei locuinţe“. Prin urmare, este necesar a se încheia un contract de vânzare-cumpărare; or, potrivit art. 1.674 din Codul civil, „Cu excepţia cazurilor prevăzute de lege ori dacă din voinţa părţilor nu rezultă contrariul, proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul încheierii contractului, chiar dacă bunul nu a fost predat ori preţul nu a fost plătit încă.“ Altfel spus, odată încheiat contractul de vânzare, în lipsa unei clauze contrare, cumpărătorul este deja proprietar, ceea ce din perspectiva art. 31 alin. (1^2) teza I din Legea nr. 360/2002 se interpretează prin aceea că solicitantul nu mai îndeplineşte condiţiile de a beneficia de compensaţie lunară pentru chirie, prin urmare, nici nu ar mai prezenta importanţă dacă contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat anterior adoptării Legii nr. 288/2018, cum este cazul reclamantei. 22. Or, intenţia legiuitorului a fost aceea de a încuraja achiziţionarea de locuinţe, însă prin modul de formulare a textului de lege ce face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate se ajunge la refuzul recunoaşterii acestui drept. În forma actuală a textului, singura posibilitate de recunoaştere a dreptului financiar lunar este, în opinia instanţei, aceea a prevederii, în contractul de vânzare, a unui termen ulterior pentru transferul dreptului de proprietate, clauză ce s-ar impune a fi inclusă în contract doar cu scopul de a acorda cumpărătorului ce deţine funcţia de poliţist beneficiul prevăzut de lege, ceea ce, în opinia instanţei, reprezintă însă un remediu excesiv. 23. Având în vedere art. 31 alin. (1^3) din Legea nr. 360/2002, potrivit căruia acest beneficiu se poate solicita pentru o singură locuinţă achiziţionată pe timpul carierei (care reprezintă un criteriu suficient şi obiectiv pentru aplicarea unor tratamente diferenţiate), instanţa apreciază că, prin declararea ca neconstituţională a art. 31 alin. (1^2) teza I din Legea nr. 360/2002, se asigură un tratament egal tuturor poliţiştilor la dreptul de a beneficia de o compensaţie lunară pentru plata unui credit imobiliar, pentru o singură locuinţă, pe durata carierei. 24. Curtea de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul admiterii excepţiei. Dispoziţiile legale criticate au introdus reglementarea dreptului de a beneficia de compensaţia lunară pentru chirie, pentru poliţistul care îndeplineşte condiţiile de acordare a compensaţiei lunare pentru chirie şi contractează un credit imobiliar, dispoziţii care pot pune probleme de deosebire nejustificată după cum textul legal se adresează exclusiv categoriei poliţiştilor ce contractează aceste credite doar după data intervenirii acestei legi, cu excluderea celor cu credite contractate anterior. 25. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 26. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile avocatului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate în Dosarul nr. 1.301D/2020, notele scrise depuse de autorii excepţiei în dosarele nr. 728D/2020, nr. 1.301D/2020, nr. 169D/2021 şi nr. 1.274D/2021, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 27. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 28. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din dispozitivul actelor de sesizare, îl constituie prevederile art. 31 alin. (1^2), (1^3) şi (1^4) şi ale art. 32 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002. Curtea observă că prevederile art. 31 alin. (1^2), (1^3) şi (1^4) au fost introduse în cuprinsul Legii nr. 360/2002 prin art. I din Legea nr. 288/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1036 din 6 decembrie 2018. De asemenea, Curtea observă că prevederile art. 32 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 au fost abrogate prin art. 10 din Legea nr. 562/2004 privind autorizarea instituţiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională de a vinde personalului propriu unele locuinţe de serviciu pe care acestea le au în administrare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 10 noiembrie 2009. 29. Însă, din examinarea considerentelor actelor de sesizare şi a notelor scrise ale autorilor excepţiei de neconstituţionalitate formulate în dosarele nr. 3.075D/2019, nr. 728D/2020, nr. 1.301D/2020, nr. 2.337D/2020, nr. 169D/2021 şi nr. 1.274D/2021, Curtea observă că, în realitate, criticile de neconstituţionalitate vizează dispoziţiile art. 31 alin. (1^2) din Legea nr. 360/2002, urmând a fi reţinute ca obiect al excepţiei aceste prevederi de lege, care au următorul cuprins: „Poliţistul care îndeplineşte condiţiile de acordare a compensaţiei lunare pentru chirie potrivit alin. (1) şi (1^1) şi care contractează un credit ipotecar/imobiliar destinat achiziţionării unei locuinţe beneficiază de compensaţia lunară pentru chirie, pe o perioadă ce nu poate depăşi durata de derulare a creditului respectiv, pentru plata ratei sau a unei fracţiuni din rata aferentă creditului. În această situaţie, compensaţia lunară pentru chirie se acordă în cuantumul prevăzut la alin. (1), dar nu poate depăşi rata lunară plătită pentru creditul ipotecar/imobiliar.“ 30. Prevederile art. 31 alin. (1) şi (1^1) din Legea nr. 360/2002, la care art. 31 alin. (1^2) din aceeaşi lege face trimitere, au următorul cuprins: "(1) Poliţistul numit în prima funcţie sau mutat în interesul serviciului într-o altă localitate decât cea în care îşi are domiciliul şi care nu deţine locuinţă proprietate personală în acea localitate, nici el şi nici soţia/soţul acestuia, în situaţia în care nu i se poate asigura spaţiu de locuit corespunzător, are dreptul la o compensaţie pentru chirie de până la 50% din salariul de bază.(1^1) Poliţistul numit în prima funcţie sau mutat în interesul serviciului în localitatea în care îşi are domiciliul, dar care nu deţine locuinţă proprietate personală în acea localitate, nici el şi nici soţia/soţul acestuia, în situaţia în care nu i se poate asigura spaţiul de locuit corespunzător, poate beneficia de compensaţia lunară pentru chirie, prevăzută la alin. (1), în cazuri justificate, pe baza rezultatelor anchetei sociale efectuate de o comisie constituită prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, însuşite de către conducătorul unităţii din care face parte poliţistul, la solicitarea acestuia" 31. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 4 privind unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni şi art. 16 privind egalitatea în drepturi. 32. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că aceasta a fost ridicată de poliţişti în cauze având ca obiect obligarea unor inspectorate judeţene de poliţie la plata compensaţiei lunare pentru chirie, în vederea achitării ratelor aferente creditelor ipotecare/imobiliare contractate pentru achiziţionarea unor locuinţe, credite contractate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 288/2018. Curtea reţine că, în esenţă, criticile de neconstituţionalitate vizează pretinsa discriminare a poliţiştilor care au încheiat contracte de credit ipotecar/imobiliar pentru achiziţionarea unei locuinţe anterior intrării în vigoare a Legii nr. 288/2018, precum şi presupusa neclaritate a sintagmei „care contractează un credit ipotecar/imobiliar“ care ar conduce la neaplicarea dispoziţiilor legale privind acordarea compensaţiei lunare pentru chirie celor care au un contract de credit ipotecar/imobiliar încheiat anterior intrării în vigoare a legii menţionate. 33. Curtea observă că prevederile art. 31 alin. (1^2) din Legea nr. 360/2002 au fost introduse în cuprinsul acestui act normativ prin Legea nr. 288/2018, care a intrat în vigoare la 9 decembrie 2018 şi instituie condiţii privind dreptul poliţistului la compensaţia lunară pentru chirie, în situaţia contractării unui credit ipotecar/imobiliar destinat achiziţionării unei locuinţe. Astfel, poliţistul care îndeplineşte condiţiile de acordare a compensaţiei lunare pentru chirie potrivit art. 31 alin. (1) şi (1^1) din Legea nr. 360/2002, constând, în esenţă, în a nu deţine locuinţă proprietate personală în localitatea în care îşi are sediul unitatea de poliţie la care este încadrat, nici el şi nici soţia/soţul acestuia, şi care contractează un credit ipotecar/imobiliar destinat achiziţionării unei locuinţe beneficiază de compensaţia lunară pentru chirie, pe o perioadă ce nu poate depăşi durata de derulare a creditului respectiv, pentru plata ratei sau a unei fracţiuni din rata aferentă creditului. 34. Raportat la criticile de neconstituţionalitate formulate, Curtea reţine că acestea nu relevă un fine de neconstituţionalitate, de vreme ce textele de lege criticate, astfel cum sunt redactate, nu instituie ca destinatari ai normei doar poliţiştii care contractează un contract de credit ipotecar/imobiliar destinat achiziţionării unei locuinţe ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 288/2018 şi nici nu îi exclud de la acordarea compensaţiei lunare pentru chirie pe poliţiştii care contractează un astfel de credit anterior intrării în vigoare a legii menţionate. 35. În aceste condiţii, Curtea constată că, în realitate, problema supusă spre examinare nu este una de constituţionalitate, ci una de interpretare şi aplicare a legii, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, nu poate face obiectul unui control de constituţionalitate. Astfel, nu intră în atribuţiile Curţii Constituţionale să interpreteze şi să aplice dispoziţiile legale criticate, acesta fiind atributul instanţelor judecătoreşti, care, în caz de litigiu, prin analiza elementelor de fapt şi de drept specifice fiecărei cauze, au competenţa de a verifica îndeplinirea tuturor condiţiilor legale pentru acordarea compensaţiei lunare pentru chirie. 36. Faptul că unele instanţe judecătoreşti recunosc dreptul la compensaţia lunară pentru chirie poliţiştilor care au încheiat contracte de credit ipotecar/imobiliar anterior intrării în vigoare a Legii nr. 288/2018, în timp ce alte instanţe judecătoreşti pronunţă o soluţie diferită, reprezintă strict probleme de interpretare şi aplicare a legii, care pot fi eventual supuse aprecierii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe calea hotărârii prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept sau a recursului în interesul legii, după caz. 37. În consecinţă, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, apare ca inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare. 38. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (1^2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Raul Adrian Şandru în Dosarul nr. 1.011/62/2019 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal, de Marian Enache în Dosarul nr. 778/118/2020 al Tribunalului Constanţa - Secţia contencios administrativ şi fiscal, de Steliana-Maria Moldovan în Dosarul nr. 3.595/117/2019 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Adrian Andrei Atănăsoaie în Dosarul nr. 2.509/86/2019 al Curţii de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, de Janina Teodorescu şi de Viorel-Laurenţiu Olaru în dosarele nr. 775/118/2020 şi nr. 873/118/2020 ale Tribunalului Constanţa - Secţia contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Constanţa - Secţia contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Curţii de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 3 martie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
