Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 86 din 25 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, în ansamblul său, şi a dispoziţiilor art. 2, 4, 5, 6, 9, 13, 65 şi 66 din această lege, a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum şi pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă, în ansamblul său, precum şi, în mod punctual, a dispoziţiilor art. I pct. 1 din această ordonanţă, ale art. 23 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, precum şi a Hotărârii Parlamentului nr. 5/2020 pentru încuviinţarea stării de alertă şi a măsurilor instituite prin Hotărârea Guvernului nr. 394/2020 privind declararea stării de alertă şi măsurile care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 86 din 25 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, în ansamblul său, şi a dispoziţiilor art. 2, 4, 5, 6, 9, 13, 65 şi 66 din această lege, a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum şi pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă, în ansamblul său, precum şi, în mod punctual, a dispoziţiilor art. I pct. 1 din această ordonanţă, ale art. 23 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, precum şi a Hotărârii Parlamentului nr. 5/2020 pentru încuviinţarea stării de alertă şi a măsurilor instituite prin Hotărârea Guvernului nr. 394/2020 privind declararea stării de alertă şi măsurile care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 686 din 22 iulie 2025
Comenteaza legea

┌──────────────────┬───────────────────┐
│Marian Enache     │- preşedinte       │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mihaela Ciochină  │- judecător        │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător        │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan   │- judecător        │
│Licu              │                   │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Gheorghe Stan     │- judecător        │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Livia Doina       │- judecător        │
│Stanciu           │                   │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Varga Attila      │- judecător        │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Cosmin-Marian     │-                  │
│Văduva            │magistrat-asistent │
└──────────────────┴───────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum şi pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă, excepţie ridicată de Adrian-Samuilă Rusu în Dosarul nr. 310/33/2021 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.468D/2021.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 2.483D/2021, nr. 2.629D/2021, nr. 2.672D/2021, nr. 2.698D/2021, nr. 2.771D/2021, nr. 2.831D/2021, nr. 2.934D/2021, nr. 3.060D/2021, nr. 3.070D/2021, nr. 3.184D/2021, nr. 3.219D/2021, nr. 3.251D/2021, nr. 3.276D/2021, nr. 3.290D/2021, nr. 48D/2022, nr. 434D/2022, nr. 532D/2022, nr. 649D/2022, nr. 655D/2022, nr. 677D/2022, nr. 704D/2022, nr. 843D/2022, nr. 946D/2022, nr. 947D/2022 şi nr. 2.006D/2022, având obiect similar al excepţiilor de neconstituţionalitate, excepţii ridicate de Norbert-Ştefan Iacob în Dosarul nr. 3.703/211/2021 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă, de Anca Alina Ionescu în Dosarul nr. 7.440/301/2021 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, de Daniel Amuza în Dosarul nr. 7.369/315/2020 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă, de Vlad Petre Suliţă în Dosarul nr. 448/4/2021 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, de Mădălina Diana Paul în Dosarul nr. 8.099/211/2021 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă, de Florin Ion Măneanu în Dosarul nr. 3.431/225/2021 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin - Secţia civilă, de Adrian Cristian Secu în Dosarul nr. 5.117/3/2021 al Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Cristian Dan Chiş în Dosarul nr. 9.617/215/2021 al Judecătoriei Craiova - Secţia I civilă, de Mirela Surugiu în Dosarul nr. 24.606/301/2020 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, de Erno Kovacs în Dosarul nr. 8.857/211/2021 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă, de Amalia Bellantoni în Dosarul nr. 9.895/300/2021 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, de Adrian Panaite în Dosarul nr. 5.842/301/2021 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, de Daniel Amuza în Dosarul nr. 9.943/315/2020 al Judecătoriei Târgovişte, de Vasile Arion în Dosarul nr. 5.317/301/2021 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, de Adrian Nicorescu în Dosarul nr. 4.956/279/2021 al Judecătoriei Piatra-Neamţ - Secţia civilă, de Marius Remus Mioc în Dosarul nr. 9.255/325/2021 al Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, de Richard Mocko în Dosarul nr. 257/211/2021 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă, de Elena Radu în Dosarul nr. 97/1/2021/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, de Eduard Cristian Irimia în Dosarul nr. 5.940/2/2020/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, de Octavian-Ioan Meregiu în Dosarul nr. 34.961/299/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, de Cristian Dan Chiş şi Claudiu Chiş în Dosarul nr. 9.594/281/2021 al Judecătoriei Ploieşti, de Eduard Cristian Irimia în Dosarul nr. 849/4/2022 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, de Pompiliu Diplan în Dosarul nr. 21.226/299/2021 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, de Viorica Cuprian în Dosarul nr. 16.321/196/2020 al Judecătoriei Brăila - Secţia civilă, precum şi de Mihai-Alexandru Vîlcu în Dosarul nr. 17.473/231/2020 al Judecătoriei Focşani - Secţia civilă.
    4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 2.483D/2021, nr. 2.629D/2021, nr. 2.672D/2021, nr. 2.698D/2021, nr. 2.771D/2021, nr. 2.831D/2021, nr. 2.934D/2021, nr. 3.060D/2021, nr. 3.070D/2021, nr. 3.184D/2021, nr. 3.219D/2021, nr. 3.251D/2021, nr. 3.276D/2021, nr. 3.290D/2021, nr. 48D/2022, nr. 434D/2022, nr. 532D/2022, nr. 649D/2022, nr. 655D/2022, nr. 677D/2022, nr. 704D/2022, nr. 843D/2022, nr. 946D/2022, nr. 947D/2022 şi nr. 2.006D/2022 la Dosarul nr. 2.468D/2021. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2483D/2021, nr. 2.629D/2021, nr. 2.672D/2021, nr. 2.698D/2021, nr. 2.771D/2021, nr. 2.831D/2021, nr. 2.934D/2021, nr. 3.060D/2021, nr. 3.070D/2021, nr. 3.184D/2021, nr. 3.219D/2021, nr. 3.251D/2021, nr. 3.276D/2021, nr. 3.290D/2021, nr. 48D/2022, nr. 434D/2022, nr. 532D/2022, nr. 649D/2022, nr. 655D/2022, nr. 677D/2022, nr. 704D/2022, nr. 843D/2022, nr. 946D/2022, nr. 947D/2022 şi nr. 2.006D/2022 la Dosarul nr. 2.468D/2021, care a fost primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020, având în vedere că, prin Decizia nr. 50 din 15 februarie 2022, Curtea a constatat neconstituţionalitatea acesteia. Solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 55/2020, în ansamblul ei, şi a prevederilor art. 2, 4, 5, 6, 9, 13, 65 şi 66 din aceasta, a prevederilor art. 23 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 şi a Hotărârii Parlamentului nr. 5/2020, având în vedere jurisprudenţa consolidată a Curţii Constituţionale, de exemplu,Decizia nr. 307 din 11 mai 2021.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    7. Prin Încheierea din 20 mai 2021, pronunţată în Dosarul nr. 310/33/2021, Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum şi pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă. Excepţia a fost ridicată de Adrian-Samuilă Rusu într-o cauză având ca obiect anularea unei hotărâri a Guvernului şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.468D/2021.
    8. Prin Încheierea din 9 iulie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 3.703/211/2021, Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020. Excepţia a fost ridicată de Norbert-Ştefan Iacob într-o cauză având ca obiect o plângere contravenţională şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.483D/2021.
    9. Prin Încheierea din 25 iunie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 7.440/301/2021, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, ale art. 4 alin. (1), ale art. 5, ale art. 65 lit. h) şi ale art. 66 lit. h) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 şi ale art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020. Excepţia a fost ridicată de Anca Alina Ionescu într-o cauză având ca obiect o plângere contravenţională şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.629D/2021.
    10. Prin Încheierea din 12 mai 2021, pronunţată în Dosarul nr. 7.369/315/2020, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020. Excepţia a fost ridicată de Daniel Amuza într-o cauză având ca obiect o plângere contravenţională şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.672D/2021.
    11. Prin Încheierea din 16 iulie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 448/4/2021, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1), ale art. 5 alin. (2), ale art. (6) şi ale art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020. Excepţia a fost ridicată de Vlad Petre Suliţă într-o cauză având ca obiect o plângere contravenţională şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.698D/2021.
    12. Prin Încheierea din 22 iulie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 8.099/211/2021, Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020, a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020, în ansamblul său, a prevederilor art. 5 şi ale art. 65 şi 66 din Legea nr. 55/2020, precum şi a Legii nr. 55/2020, în ansamblul său. Excepţia a fost ridicată de Mădălina Diana Paul într-o cauză având ca obiect o plângere contravenţională şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.771D/2021.
    13. Prin Încheierea din 15 septembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 3.431/225/2021, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 lit. m) din Legea nr. 55/2020. Excepţia a fost ridicată de Florin Ion Măneanu într-o cauză având ca o obiect plângere contravenţională şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.831D/2021.
    14. Prin Încheierea din 15 septembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 5.117/3/2021, Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 55/2020 şi a dispoziţiilor art. 23 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă. Excepţia a fost ridicată de Adrian Cristian Secu într-o cauză având ca obiect anularea Hotărârii Comitetului Municipiului Bucureşti pentru Situaţii de Urgenţă nr. 26 din 2 noiembrie 2020 şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.934D/2021.
    15. Prin Încheierea din 5 octombrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 9.617/215/2021, Judecătoria Craiova - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 lit. h) şi ale art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020. Excepţia a fost ridicată de Cristian Dan Chiş într-o cauză având ca obiect o plângere contravenţională şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.060D/2021.
    16. Prin Sentinţa civilă nr. 4.319 din 15 aprilie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 24.606/301/2020, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 55/2020. Excepţia a fost ridicată de Mirela Surugiu într-o cauză având ca obiect o plângere contravenţională şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.070D/2021.
    17. Prin Sentinţa civilă nr. 6.223 din 8 octombrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 8.857/211/2021, Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020, a prevederilor art. 5 si ale art. 65 şi 66 din Legea nr. 55/2020, precum şi a Legii nr. 55/2020, în ansamblul său. Excepţia a fost ridicată de Erno Kovacs într-o cauză având ca obiect o plângere contravenţională şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.184D/2021.
    18. Prin Încheierea din 30 septembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 9.895/300/2021, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, ale art. 4 alin. (1), ale art. 5 alin. (3) lit. a), ale art. 65 lit. k) şi ale art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020. Excepţia a fost ridicată de Amalia Bellantoni într-o cauză având ca obiect o plângere contravenţională şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.219D/2021.
    19. Prin Încheierea din 29 septembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 5.842/301/2021, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 lit. h) şi ale art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020. Excepţia a fost ridicată de Adrian Panaite într-o cauză având ca obiect o plângere contravenţională şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.251D/2021.
    20. Prin Încheierea din 13 octombrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 9.943/315/2020, Judecătoria Târgovişte a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020. Excepţia a fost ridicată de Daniel Amuza într-o cauză având ca obiect plângere o contravenţională şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.276D/2021.
    21. Prin Încheierea din 28 septembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 5.317/301/2021, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020. Excepţia a fost ridicată de Vasile Arion într-o cauză având ca obiect o plângere contravenţională şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.290D/2021.
    22. Prin Încheierea din 23 noiembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 4.956/279/2021, Judecătoria Piatra-Neamţ - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi ale art. 65 lit. k) din Legea nr. 55/2020. Excepţia a fost ridicată de Adrian Nicorescu într-o cauză având ca obiect o plângere contravenţională şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 48D/2022.
    23. Prin Încheierea din 20 decembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 9.255/325/2021, Tribunalul Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (3) şi ale art. 65 lit. o) din Legea nr. 55/2020. Excepţia a fost ridicată de Marius Remus Mioc întro cauză având ca obiect o plângere contravenţională şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 434D/2022.
    24. Prin Încheierea din 27 ianuarie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 257/211/2021, Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020, în ansamblul său, a prevederilor art. 2, ale art. 4 alin. (1) şi ale art. 65 lit. h)din Legea nr. 55/2020 şi a Hotărârii Parlamentului nr. 5/2020 pentru încuviinţarea stării de alertă şi a măsurilor instituite prin Hotărârea Guvernului nr. 394/2020 privind declararea stării de alertă şi măsurile care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19. Excepţia a fost ridicată de Richard Mocko într-o cauză având ca obiect o plângere contravenţională şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 532D/2022.
    25. Prin Încheierea din 20 ianuarie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 97/1/2021/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020, a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020, în ansamblul său, a prevederilor art. 5 alin. (2) lit. d), ale art. 13 lit. a), ale art. 65 lit. h) şi ale art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020, precum şi a Legii nr. 55/2020, în ansamblul său. Excepţia a fost ridicată de Elena Radu într-o cauză având ca obiect anularea unei hotărâri a Guvernului şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 649D/2022.
    26. Prin Încheierea din 3 februarie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 5.940/2/2020/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020, precum şi a Legii nr. 55/2020. Excepţia a fost ridicată de Eduard Cristian Irimia într-o cauză de contencios administrativ şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 655D/2022.
    27. Prin Încheierea din 16 februarie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 34.961/299/2020, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1), ale art. 5 alin. (2), ale art. (6) şi ale art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020 şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020. Excepţia a fost ridicată de Octavian-Ioan Meregiu într-o cauză având ca obiect o plângere contravenţională şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 677D/2022.
    28. Prin Încheierea din 1 februarie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 9.594/281/2021, Judecătoria Ploieşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 lit. h) şi ale art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020. Excepţia a fost ridicată de Cristian Dan Chiş şi Claudiu Chiş într-o cauză având ca obiect o plângere contravenţională şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 704D/2022.
    29. Prin Încheierea din 10 martie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 849/4/2022, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4, 6, 9 şi 13 din Legea nr. 55/2020, precum şi a Legii nr. 55/2020, în ansamblul său. Excepţia a fost ridicată de Eduard Cristian Irimia într-o cauză având ca obiect o plângere contravenţională şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 843D/2022.
    30. Prin Sentinţa civilă nr. 1.510 din 3 martie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 21.226/299/2021, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (3) lit. a) şi ale art. 6 lit. c) din Legea nr. 55/2020, precum şi a Legii nr. 55/2020, în ansamblul său. Excepţia a fost ridicată de Pompiliu Diplan într-o cauză având ca obiect o plângere contravenţională şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 946D/2022.
    31. Prin Încheierea din 30 martie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 16.321/196/2020, Judecătoria Brăila - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, art. 4, art. 5 alin. (2) lit. d) şi ale art. 65 lit. h)din Legea nr. 55/2020. Excepţia a fost ridicată de Viorica Cuprian într-o cauză având ca obiect o plângere contravenţională şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 947D/2022.
    32. Prin Încheierea din 14 iulie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 17.473/231/2020, Judecătoria Focşani - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi ale art. 4 alin. (1) din Legea nr. 55/2020. Excepţia a fost ridicată de Mihai-Alexandru Vîlcu într-o cauză având ca obiect o plângere contravenţională şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.006D/2022.
    33. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că Legea nr. 55/2020, denumită în continuare Legea, a fost adoptată cu nerespectarea art. 1 alin. (3) şi (5), raportat la art. 141 şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât nu a fost solicitat avizul Consiliului Economic şi Social, aşa cum ar fi trebuit, având în vedere conţinutul expunerii de motive a Legii, precum şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, de exemplu, Decizia nr. 722 din 7 octombrie 2020.
    34. De asemenea, Legea a fost adoptată cu încălcarea principiului bicameralismului, aşa cum a fost acesta dezvoltat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, de exemplu, Decizia nr. 312 din 9 mai 2018. În concret, rolul Senatului, Cameră de reflecţie în procesul de adoptare a Legii, a fost deturnat prin modul de acţiune al Camerei Deputaţilor, Cameră decizională, deoarece Senatul nu a avut posibilitatea să adopte, la rândul său, amendamentele introduse la Camera Deputaţilor.
    35. Se susţine că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 457 din 25 iunie 2020 s-a anulat art. 4 alin. (3) şi (4) din Lege, arătându-se că Guvernul nu poate emite o hotărâre de instituire a unei stări de alertă pe teritoriul României, care apoi să fie aprobată sau anulată prin suprascriere de către Parlament, în acest mod nefiind respectat principiul separaţiei puterilor în stat. Guvernul este executivul ce instituie măsuri pentru reducerea unor drepturi fundamentale, iar, potrivit reglementărilor referitoare la starea de urgenţă, restrângerea drepturilor, în situaţii excepţionale, aşa cum sunt acestea definite de art. 53 din Constituţie, se poate face doar prin lege.
    36. Prevederile Legii, aşa cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020, denumită în continuare Ordonanţa, sunt de natură să limiteze drepturile fundamentale ale cetăţenilor, respectiv dreptul la viaţă prin libera respiraţie a aerului, dreptul la viaţă privată garantat de dispoziţiile art. 26 din Constituţia României, ale art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, denumită în continuare Convenţia, ale art. 7 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
    37. În continuare, sunt formulate o serie de consideraţii referitoare la efectele nocive asupra sănătăţii ale purtării măştii, precum şi consideraţii referitoare la lipsa oricăror beneficii pe care le-ar (putea) aduce purtarea măştii în combaterea răspândirii virusului. De asemenea, se face referire şi la o decizie a unei instanţe administrative din Franţa prin care s-a dispus anularea unui decret administrativ prin care s-a impus obligaţia de a purta mască în spaţii publice.
    38. Art. 13 lit. a) din Lege este criticat în forma sa anterioară modificării prin Ordonanţă, deoarece încalcă art. 34 din Constituţie, întrucât măştile nu protejează împotriva răspândirii virusurilor, ci chiar periclitează sănătatea.
    39. De asemenea, este periclitată şi sănătatea psihică a oamenilor, deoarece obligaţia de a purta mască conduce la alienare socială. Se arată şi că prevederile art. 65 lit. h) din Lege, care impun obligaţia de a purta mască indiferent de starea de sănătate, încalcă dreptul la sănătate.
    40. Art. 5 alin. (3) lit. a) şi art. 6 lit. c) din Lege încalcă art. 39 din Constituţie referitor la libertatea întrunirilor, deoarece condiţiile enunţate nu lămuresc momentul în care măsura de restrângere/interzicere se va activa sau durata sa, ştiut fiind că restrângerea trebuie să aibă caracter temporar, conform art. 53 din Constituţie.
    41. Prevederile art. 5 alin. (3) şi ale art. 65 lit. o) din Lege sunt contrare art. 53 din Constituţie, privind condiţia proporţionalităţii, având în vedere că măsura restrictivă a carantinei nu are nicio eficienţă în combaterea virusului.
    42. Art. 6 lit. c) din Lege conferă hotărârilor Guvernului aceeaşi forţă juridică pe care o are legea stricto sensu. Executivul are posibilitatea să stabilească restricţii cu privire la libertatea de întrunire, ceea ce a şi făcut, de exemplu, să nu se depăşească un anumit număr de participanţi, respectiv 100, la demonstraţii. Astfel s-a încălcat art. 53 alin. (1) teza întâi din Constituţie. În plus, norma devine neprevizibilă, deoarece organizatorii mitingului, neştiind numărul maxim permis de participanţi, nu vor putea şti să îl organizeze în aşa fel încât să evite sancţiunea contravenţională. În plus, prin modul de reglementare, aceste prevederi legale fac posibil şi arbitrarul, ţinând cont de prevederea din art. 2 din Lege care trimite la „nivelul de gravitate manifestat sau prognozat“. În susţinere este invocată şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, de exemplu, Decizia nr. 17 din 21 ianuarie 2015.
    43. În ceea ce priveşte art. 2 din Lege, autorii arată că starea de alertă este un termen juridic „alienat“, nefiind prevăzut în Constituţie, şi care încearcă să înlocuiască starea de urgenţă. Există o similitudine între definiţia stării de urgenţă, aşa cum a fost reţinută de Comisia de la Veneţia în Raportul adoptat la Strasbourg în data de 19 iunie 2020, şi definiţia stării de alertă, aşa cum reiese din textul de lege criticat. Guvernul poate doar să declare o stare de urgenţă, dar nu poate emite hotărâri care restrâng drepturi, declararea stării de urgenţă necesitând aprobarea Parlamentului.
    44. Referitor la art. 4 din Lege, se arată că, potrivit reglementărilor referitoare la starea de urgenţă, definite la art. 53 coroborat cu art. 93 din Constituţie, restrângerea drepturilor se poate face doar prin lege. Preşedintele României este cel care poate defini aceste măsuri excepţionale prin care se restrâng drepturi şi care cere Parlamentului încuviinţarea măsurilor, în cel mult 5 zile de la instituirea acestora. În cazul dispoziţiilor de lege criticate, Guvernul instituie măsuri excepţionale, la propunerea ministrului afacerilor interne. Aceste reglementări încearcă să înlocuiască autoritatea executivă a Preşedintelui prin autoritatea ministrului afacerilor interne şi cea legislativă a Parlamentului prin autoritatea executivă a Guvernului. Aşadar, instituţia stării de alertă reprezintă o încălcare a statului de drept. Aminteşte şi că, potrivit art. 73 alin. (3) din Constituţie, Parlamentul nu poate institui reglementări în afara Constituţiei, creând o instituţie nouă, starea de alertă, ci trebuia, proporţional cu situaţia dată, să reglementeze regimul unei stări de urgenţă prin lege, după ce Preşedintele a instituit-o, în termen de 5 zile de la instituire.
    45. Guvernul nu poate restrânge drepturi în cadrul stării de alertă definite în art. 2 din Lege, aşa cum se reglementează în art. 4 alin. (1) al aceleiaşi legi, starea de alertă fiind un termen juridic care nu se regăseşte în Constituţie. În cazul prevăzut la art. 4 alin. (1) din Lege, Guvernul instituie măsuri pentru reducerea unor drepturi fundamentale, precum dreptul la educaţie, dreptul la libera circulaţie. Guvernul instituţie măsuri excepţionale, la propunerea ministrului afacerii interne. Aceste reglementări încearcă să înlocuiască autoritatea executivă a Preşedintelui prin autoritatea ministrului afacerilor interne şi cea legislativă a Parlamentului prin autoritatea executivă a Guvernului.
    46. Se încalcă standardele constituţionale de calitate a legii, deoarece noţiunea stare de alertă este imprecisă şi neclară. Autorii consideră că, drept urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 457 din 25 iunie 2020, se impune constatarea neconstituţionalităţii şi a art. 4 alin. (1) şi (2) şi (6) din Lege, deoarece a fost eliminată însăşi instituţia stării de alertă. În plus, consideră că prevederile criticate impun o obligaţie generală de a respecta un număr nedefinit de norme, greu de identificat, şi stabilesc sancţiuni contravenţionale, dar fără să identifice fapte concrete pentru care acestea sunt stabilite.
    47. Se consideră că sintagma numai prin lege din cuprinsul art. 53 alin. (1) din Constituţie se referă strict la lege, în sens de act al Parlamentului. În susţinere, este citat următorul considerent din Decizia Curţii Constituţionale nr. 80 din 16 februarie 2014, paragraful 249: „potrivit jurisprudenţei sale constante, Curtea Constituţională a statuat că restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi nu se poate realiza decât prin lege, ca act juridic adoptat de Parlament“. Din coroborarea cu art. 139 alin. (1) din Constituţie care foloseşte aceeaşi noţiune de numai prin lege rezultă că Guvernul, prin hotărâre, nu poate restrânge exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi şi că exclusiv Parlamentul ar putea să o facă.
    48. Din coroborarea art. 53 alin. (1) şi art. 115 alin. (4) din Constituţie, care interzice Guvernului să afecteze, prin ordonanţe de urgenţă, drepturi sau libertăţi prevăzute de Constituţie, rezultă că drepturile sau libertăţile fundamentale pot fi restrânse cu atât mai puţin pe calea unor hotărâri ale Guvernului. Se face trimitere şi la Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008 prin care a fost interpretată noţiunea a afecta din cuprinsul art. 115 alin. (4) din Constituţie.
    49. Mai departe, se arată că, deoarece art. 115 alin. (6) din Constituţie interzice Guvernului să afecteze drepturile sau libertăţile prevăzute de Constituţie exclusiv prin ordonanţe de urgenţă, rezultă că, prin ordonanţe simple, adoptate cu respectarea art. 115 alin. (1) şi (2) din Constituţie, se pot adopta astfel de măsuri. În concluzie, măsurile de restrângere pot fi adoptate exclusiv de către Parlament, prin lege, şi de către Guvern, prin ordonanţe simple.
    50. Faptul că, spre deosebire de actul Preşedintelui de instituire a stării de urgenţă care este supus aprobării Parlamentului, măsurile de restrângere luate în stare de alertă prin hotărârile Guvernului nu sunt supuse aprobării Parlamentului reprezintă o excepţie inadmisibilă de la principiul supremaţiei Constituţiei.
    51. În continuare, autorii excepţiei susţin că starea de alertă este o noţiune care nu poate avea eficacitate juridică, deoarece pandemia, ca stare de fapt, nu a fost validată din punct de vedere juridic, nu a fost „legalizată“. Ca atare, acţiunile de restrângere a exerciţiului drepturilor şi libertăţilor fundamentale sunt contrare Constituţiei.
    52. Prevederile criticate din Lege nu respectă condiţiile impuse de art. 53 din Constituţie, ceea ce face imposibilă analiza acestor măsuri în cadrul controlului de constituţionalitate pe care îl exercită Curtea Constituţională, dacă este învestită. Legea deleagă ministrului afacerilor interne competenţa de a efectua analiza respectării condiţiilor impuse de art. 53 din Constituţie şi de a propune declararea, prelungirea, încetarea stării de alertă, iar Guvernului instituirea, prelungirea, încetarea acestei stări şi, totodată, măsurile de restrângere a drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Aceste aspecte contravin art. 61 alin. (1) din Constituţie, în condiţiile în care restrângerea drepturilor fundamentale poate fi dispusă numai prin lege, pentru că Parlamentul nu poate să delege puterea de legiferare Guvernului, iar acesta să o exercite pe calea unei hotărâri, act care se emite pentru organizarea executării legilor, conform art. 108 alin. (2) din Constituţie, şi care nu intră în categoria legilor. Se încalcă, astfel, separaţia puterilor în stat.
    53. Se mai arată, cu privire la art. 5 alin. (3) lit. a) şi art. 6 lit. c) din Lege, că se încalcă şi art. 108 alin. (2) din Constituţie, deoarece acordă hotărârilor Guvernului aceeaşi forţă juridică pe care o au legile.
    54. Măsurile adoptate în starea de alertă sunt contrare condiţiei prevăzute de art. 53 alin. (2) din Constituţie, aceea ca restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi să fie necesară într-o societate democratică, deoarece sunt mai restrictive chiar şi decât măsurile luate în starea de urgenţă şi nu sunt nici proporţionale.
    55. Întrucât nu a fost, în mod oficial şi legal, constatată, pandemia, care a constituit temeiul pentru instituirea măsurilor de restrângere a exerciţiului unor drepturi, nu se încadrează în situaţiile prevăzute de art. 53 alin. (1) din Constituţie privind caracterul necesar al restrângerii, de înlăturare a unei calamităţi naturale ori de înlăturare a consecinţelor unui dezastru sau ale unui sinistru deosebit de grav.
    56. Prevederile art. 3 din Lege, din cauza impreciziei formulei analiză a factorilor de risc, permit autorităţilor administrative să sancţioneze cetăţenii în mod arbitrar. Practic, puterea executivă a dobândit puterea de a restrânge pe perioadă nedeterminată drepturile fundamentale ale cetăţenilor, încălcând separaţia puterilor în stat.
    57. Se mai arată că obligativitatea purtării măştii de protecţie interferează cu dreptul la viaţă privată, în sensul larg, prevăzut de art. 8 din Convenţie, precum şi cu dreptul fundamental la sănătate, respectiv cu dreptul persoanei de a consimţi la orice act medical ce are loc asupra sa.
    58. Art. 13 din Lege nu defineşte noţiunea de purtare a măştii şi, drept urmare, este neconstituţional art. 65 lit. h) din aceasta, ce stabileşte sancţiuni în baza măsurilor de protecţie a vieţii, cu caracter general şi nespecific asupra faptei pentru care sancţiunile se pot aplica. Noţiunea mască de protecţie nu este suficient de precis determinată în prevederile legale criticate, astfel încât destinatarii obligaţiei de a o purta nu îşi pot adapta conduita în sensul obligaţiei. Sunt restricţionate, astfel, dreptul la muncă, la liberă circulaţie, dreptul la sănătate, la propria imagine, demnitate şi onoare.
    59. Art. 65 şi 66 din Lege nu se referă în mod clar, precis şi distinct la purtarea măştii în spaţiul închis sau deschis, iar în conformitate cu paragraful 64 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 457 din 25 iunie 2020, pentru a fi respectată, o lege trebuie să fie clară, precisă şi previzibilă, aşa încât destinatarii să îşi poată adapta în mod corespunzător conduita. Or, Legea nu prevede în mod clar, precis şi previzibil o sancţiune pentru nepurtarea măştii în spaţiile publice. Mai mult decât atât, dispoziţiile art. 13 lit. a) din Lege intră în contradicţie cu Ordinul ministrului sănătăţii şi al ministrului afacerilor interne nr. 874/81/2020 privind instituirea obligativităţii purtării măştii de protecţie, a triajului epidemiologic şi dezinfectarea obligatorie a mâinilor pentru prevenirea contaminării cu virusul SARS CoV-2 pe durata stării de alertă, care impune măştile doar în spaţii publice închise, spaţii comerciale, mijloace de transport în comun şi locuri de muncă. Potrivit prevederilor art. 108 alin. (3) din Constituţie, Guvernul are abilitatea de a emite acte normative cu putere de lege numai în situaţii excepţionale, ce reclamă o urgenţă, şi numai în limitele de abilitare prevăzute de legea specială adoptată în acest sens de Parlament.
    60. Dreptul la viaţă privată garantat de art. 8 din Convenţie şi art. 52 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene este încălcat din perspectiva art. 148 alin. (2) din Constituţie şi a jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene care, de exemplu în Cauza Simmenthal, a statuat că instanţele naţionale au obligaţia să aplice cu prioritate dreptul UE.
    61. În continuare se solicită anularea art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2020, care, fiind un act al Guvernului, este supusă contenciosului administrativ. Legea a fost adoptată în acelaşi domeniu care a fost reglementat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2020, astfel încât se încalcă prevederile din art. 1 alin. (5) din Constituţie.
    62. Se încalcă art. 15 alin. (1) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece instanţele de contencios administrativ nu pot realiza controlul de constituţionalitate a legii, ci doar un control de legalitate a actelor administrative prin care s-au restrâns drepturi şi libertăţi fundamentale. În acest fel, se perpetuează situaţia, iar legea este, în fapt, înlocuită de decizii administrative.
    63. De asemenea, întrucât măsurile de restrângere afectează, în mod efectiv, doar o parte dintre indivizi, şi nu întreaga populaţie care, teoretic şi potrivit dispoziţiilor abstracte legale, este vizată de ele, indivizii efectiv afectaţi sunt discriminaţi faţă de ceilalţi.
    64. Cheltuielile pe care le implică respectarea măsurilor de restrângere a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi sunt atât de mari pentru o bună parte din populaţia României, astfel încât pentru această categorie se încalcă art. 22 alin. (1) din Constituţie. În plus, în condiţiile în care recomandarea este ca masca să fie purtată maximum 4 ore şi să nu fie refolosită, pentru cei care nu îşi permit să respecte această recomandare se ajunge la o încălcare a dreptului la viaţă şi a dreptului la sănătate.
    65. Cu referire la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă a Ordonanţei, se apreciază că a fost adoptată cu încălcarea celor reţinute prin Decizia Curţii nr. 457 din 25 iunie 2020 prin care s-a statuat că restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi se poate realiza numai prin lege, iar ordonanţa de urgenţă este inferioară din punct de vedere ierarhic legii.
    66. Ordonanţa este o completare ulterioară a Legii, restrângând dreptul de exprimare liberă în spaţiul public, prin purtarea măştii care acoperă nasul şi gura. În cazul Ordonanţei nu numai că nu a existat nicio evaluare asupra impactului măsurilor reglementate, dar aceasta modifică o lege ce restrânge drepturi si libertăţi pe care nu le enumeră limitativ în conţinutul acesteia. Într-o atare ipoteză o lege poate fi modificată prin ordonanţe de urgenţă succesive, ce restrâng drepturi şi libertăţi în afara exigenţelor art. 53 din Constituţie. De asemenea, nu poate fi primită explicaţia că Guvernul poate emite ordonanţe de urgenţă în afara legii de abilitare a Parlamentului, chiar dacă acestea privesc o situaţie pe care Guvernul o caracterizează ca fiind excepţională. În consecinţă, principiul separaţiei puterilor în stat este încălcat prin legiferarea de către Guvern a unor ordonanţe de urgenţă ce destabilizează societatea şi încalcă principiile statului de drept.
    67. Guvernul motivează Ordonanţa prin raportare la situaţia generată de alte acte normative, şi nu la situaţia extraordinară ce ar putea motiva emiterea unei ordonanţe de urgenţă. Legea are caracter esenţialmente temporar şi a fost adoptată într-un context excepţional ce a avut în vedere toţi factorii pe care Guvernul îi enumeră în preambulul Ordonanţei, ceea ce nu poate încadra modificarea Legii prin ordonanţa de urgenţă în sfera urgenţei stabilite de Constituţie. Voinţa legiuitorului primar a fost de a defini obligativitatea purtării măştii de protecţie în spaţii publice închise, ceea ce conferă predictibilitatea normei de drept, iar Ordonanţa modifică art. 13 lit. a) din Lege prin eliminarea termenului închise. Motivarea Ordonanţei nu cuprinde niciun aspect ce determină modificarea art. 13 lit. a) din Lege, situaţia extraordinară nu există şi, astfel, sunt încălcate prevederile art. l alin. (5) şi ale art. 115 alin. (4) din Constituţie.
    68. Nu se poate pune problema de pasivitate a autorităţii legislative, de vreme ce aceasta a adoptat o lege cu 7 luni înaintea adoptării Ordonanţei, iar Guvernul nu a acţionat în mod obiectiv, ci arbitrar.
    69. Ordonanţa încalcă şi art. 115 alin. (6) din Constituţie, deoarece restrânge dreptul cetăţenilor la libera circulaţie şi o serie de alte drepturi fundamentale, prin condiţionarea oricărei activităţi publice de purtarea măştii de protecţie, un obiect medical prin destinaţia sa, nedefinit şi de cele mai multe ori neconform din punct de vedere medical.
    70. De asemenea, Ordonanţa, ce nu a fost trimisă spre dezbatere şi aprobare Camerei Deputaţilor şi Senatului, încalcă prevederile art. 115 alin. (5) din Constituţie.
    71. Se susţine şi încălcarea Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, iar în susţinerea criticilor de neconstituţionalitate sunt invocate aspecte din jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
    72. Dispoziţiile art. 65 lit. h) din Lege califică drept contravenţie nerespectarea de către persoanele fizice a măsurilor individuale de protecţie a vieţii şi pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătăţii persoanelor, stabilite conform art. 5 alin. (2) lit. d) din aceeaşi lege. Aceste dispoziţii legale au un caracter general şi nespecific privind fapta care constituie contravenţie. Art. 13 din Lege nu defineşte purtarea măştii de protecţie ca fiind sub incidenţa sintagmei „măsuri individuale de protecţie a vieţii şi pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătăţii persoanelor“.
    73. După ce critică prevederileart. 2 şi ale art. 4 alin. (1) şi (2) din Lege, autorul excepţiei invocă şi neconstituţionalitatea Hotărârii Parlamentului nr. 5/2020, arătând că „prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 457 din 2020 s-a anulat orice control parlamentar asupra restrângerii drepturilor fundamentale. Cu toate acestea, a menţionat că acest control parlamentar asupra Hotărârii de Guvern nr. 394/2020 nu a fost înlăturat, deoarece Hotărârea nr. 5 a Parlamentului nu a fost atacată, de fapt, la Curtea Constituţională şi continuă să producă efecte juridice conform normelor de tehnică legislativă din Legea nr. 24/2000, fiind cadrul legislativ de instituire a unor măsuri juridice de restrângere a unor drepturi, în temeiul căruia se aplică prelungiri ale stării de alertă“.
    74. Prin Lege legiuitorul s-a îndepărtat de la orice reguli de adoptare a legilor, stabilind în cuprinsul acesteia nişte măsuri care nu pot fi încadrate în noţiunea de norme, deoarece le lipseşte tocmai structura trihotomică impusă de Legea nr. 24/2000. De asemenea, sunt invocate pe larg considerente din jurisprudenţa Curţii referitoare la standardele de calitate pe care trebuie să le îndeplinească o lege, de exemplu, deciziile nr. 51 din 16 februarie 2016 şi 405 din 15 iunie 2016.
    75. Este adevărat, se mai arată în motivarea excepţiei, că, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale, norma din lege trebuie să păstreze un caracter general, neputându-se referi la toate situaţiile specifice, dar, în cazurile în care sunt afectate drepturi şi libertăţi, o normă cu un caracter prea general, de genul celor criticate, nu face decât să delege autorităţilor executive puterea de restrângere a acestora prin hotărâre a Guvernului, ordine de miniştri sau hotărâri ale Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, care sunt excluse de la controlul constituţional cu privire la proporţionalitatea acestor măsuri.
    76. Ordonanţa a fost adoptată fără să fi fost solicitat avizul Consiliului Legislativ, ceea ce contravine art. 1 alin. (1) şi (5) şi art. 79 alin. (1) din Constituţie, fără avizul Consiliului Economic şi Social, în acest fel încălcându-se principiul loialităţii colaborării dintre instituţiile de rang constituţional, aşa cum a fost acesta statuat, de exemplu, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 611 din 3 octombrie 2017, precum şi fără avizul de oportunitate al Departamentului pentru relaţia cu Parlamentul din cadrul Secretariatului General al Guvernului, în acest fel fiind încălcat principiul legalităţii, aşa cum este acesta consacrat în art. 1 alin. (5) din Constituţie, potrivit căruia respectarea legilor este obligatorie. Or, având în vedere că lato sensu hotărârea Guvernului este lege, iar Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, din 2009, care prevedea obligaţia solicitării avizului de oportunitate, a fost aprobat printr-o hotărâre, respectiv Hotărârea Guvernului nr. 561/2009, rezultă că Guvernul a încălcat obligaţia constituţională de a respecta legile.
    77. Autorii excepţiei arată că Legea nr. 262/2019 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe nu menţionează sub nicio formă modificarea unei legi privind restrângerea unor drepturi şi libertăţi fundamentale. Această lege a ieşit din vigoare în februarie 2021 şi nu a fost emisă o altă lege de abilitare a Guvernului pentru perioada de timp scursă de la încetarea efectelor sale. Proiectul de lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe (L360/2020) a fost respins de Senat. Totodată, se arată că Ordonanţa restrânge drepturi şi libertăţi, cu încălcarea prevederilor art. 53 şi ale art. 147 alin. (4) din Constituţie, prin nerespectarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 152 din 6 mai 2020. De asemenea, apreciază că nu a existat o situaţie extraordinară care să justifice emiterea acesteia, iar Guvernul nu putea legifera în absenţa unei legi de abilitare. Arată că situaţia extraordinară are în vedere un grad ridicat de abatere de la comun, însă Legea a fost adoptată într-un context excepţional, ce a avut în vedere toţi factorii pe care Guvernul îi enumeră în preambulul Ordonanţei, fapt ce nu mai poate încadra modificarea Legii în sfera urgenţei stabilite de Constituţie. Consideră că Ordonanţa a fost modificată cu încălcarea art. 3 alin. (1) şi a art. 36 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, sintagma „spaţiu public“ fiind contrară voinţei legiuitorului primar, care în varianta iniţială a Legii a prevăzut obligativitatea purtării măştii de protecţie în spaţii publice închise, nu şi în cele deschise.
    78. Autorii excepţiei arată şi că, în mod contrar dispoziţiilor art. 42 din Legea nr. 24/2000, în cuprinsul Ordonanţei nu s-a menţionat temeiul legal al emiterii actului normativ. Totodată, consideră că dispoziţiile Ordonanţei restrâng dreptul cetăţenilor la libera circulaţie şi o serie de alte drepturi fundamentale, prin condiţionarea oricărei activităţi de purtarea măştii de protecţie.
    79. Condiţia referitoare la urgenţă din cuprinsul art. 115 alin. (4) din Constituţie nu este, de asemenea, respectată. Această concluzie rezultă din examinarea preambulului Ordonanţei. Astfel, justificarea urgenţei măsurii de a impune portul măştii în spaţii publice deschise oferită de către Guvern - interesul elevilor - nu are un impact general asupra activităţilor populaţiei.
    80. Art. 23 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 încalcă standardele de calitate a legii. Astfel, destinatarul acestor prevederi, Comitetul Municipiului Bucureşti pentru Situaţii de Urgenţă, nu îşi poate adapta conduita cerută de aceste prevederi legale şi, în plus, poate exercita în mod abuziv autoritatea încredinţată. Tocmai pentru că textul actului normativ nu cuprinde în sine prevederi exprese şi limitative referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi constituţionale, modalitatea de redactare creează premisele unei aplicări discreţionare şi de adoptare a unor măsuri de restrângere a exerciţiului drepturilor şi libertăţilor, aspect de natură să contravină atât principiului securităţii juridice, cât şi principiului legalităţii restrângerii exerciţiului unor drepturi şi libertăţi.
    81. Prevederile criticate nu respectă exigenţa impusă de Convenţie - ca restrângerile drepturilor să fie prevăzute de lege. Astfel, sarcinile autorităţii administrative sunt formulate în mod vag şi general. Prin emiterea unor acte administrative cu caracter normativ, de rang infralegal, se creează o stare de incertitudine juridică, deoarece reglementarea primară, fiind neprevizibilă, oferă autorităţilor administrative o marjă extrem de largă de apreciere şi, în acelaşi timp, discreţionară în privinţa acţiunilor şi a măsurilor ce pot fi dispuse. Autorii excepţiei redau mai multe considerente din Decizia Curţii nr. 157 din 13 mai 2020.
    82. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    83. Guvernul, în Dosarul Curţii nr. 677D/2022, arată că excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei, precum şi a art. 13 lit. a) din Lege este inadmisibilă, având în vedere art. 29 alin. (3) şi (5) din Legea nr. 47/1992 şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 50/2022, iar excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte prevederi criticate prin excepţia ridicată în acest dosar al Curţii este neîntemeiată.
    84. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    85. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    86. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din dispozitivele actelor de sesizare, îl constituie (i) Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 15 mai 2020, denumită în continuare Legea, în ansamblul său, şi dispoziţiile art. 2, 4, 5, 6, 9, 13, 65 şi 66 din aceasta, (ii) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum şi pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1042 din 6 noiembrie 2020, denumită în continuare Ordonanţa, în ansamblul său, şi dispoziţiile art. I pct. 1 din aceasta, (iii) art. 23 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 26 aprilie 2004, şi (iv) Hotărârea Parlamentului nr. 5/2020 pentru încuviinţarea stării de alertă şi a măsurilor instituite prin Hotărârea Guvernului nr. 394/2020 privind declararea stării de alertă şi măsurile care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 20 mai 2020.
    87. Prevederile criticate în mod punctual din Lege se referă la natura juridică şi condiţiile de instituire a stării de alertă (art. 2 şi 4), măsurile sectoriale care se pot institui în domeniul economic (art. 5, 6 şi 9) şi, respectiv, al sănătăţii (art. 13), faptele de încălcare a prevederilor legale care reprezintă contravenţii (art. 65) şi cuantumul acestora (art. 66).
    88. Referitor la dispoziţiile art. 66 lit. a) din Legea, se observă că, prin Decizia nr. 457 din 25 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 578 din 1 iulie 2020, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate invocată de Avocatul Poporului şi s-a constatat că dispoziţiile art. 4 alin. (3) şi (4), precum şi ale art. 65 lit. s) şi ş) şi ale art. 66 lit. a), b) şi c), în ceea ce priveşte trimiterile la art. 65 lit. s), ş) şi t) din Legea nr. 55/2020, sunt neconstituţionale.
    89. De asemenea, se observă că, prin Decizia nr. 50 din 15 februarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 25 martie 2022, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020, în ansamblul ei.
    90. Prevederile art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020 au următorul cuprins: „Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 15 mai 2020, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: La articolul 13, litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins: «a) obligativitatea purtării măştii de protecţie în spaţiile publice, spaţiile comerciale, mijloacele de transport în comun şi la locul de muncă;»“.
    91. Prevederile art. 23 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 dispun următoarele: „Comitetul Municipiului Bucureşti pentru Situaţii de Urgenţă are următoarele atribuţii principale: (...) b) evaluează situaţiile de urgenţă produse pe teritoriul municipiului Bucureşti, stabileşte măsuri şi acţiuni specifice pentru gestionarea acestora şi urmăreşte îndeplinirea lor;“.
    92. Prin Hotărârea nr. 5/2020 Parlamentul a încuviinţat starea de alertă şi măsurile instituite prin Hotărârea Guvernului nr. 394/2020 privind declararea stării de alertă şi măsurile care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 18 mai 2020, aducându-i, deopotrivă, şi unele modificări.
    93. În opinia autorilor excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse înart. 1 alin. (3), (4) şi (5), art. 15, 16, 22, 25, 26, 29, 30, 34, 35, 39, 45, 50, 52, 53, 57, 61, 108, 75, 79, 108, 115, 141, art. 147 alin. (4) şi în art. 148 alin. (2).
    94. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine, referitor la critica adusă Ordonanţei, în ansamblul său, şi dispoziţiilor art. I pct. 1 din acest act normativ, că, prin Decizia nr. 50 din 15 februarie 2022, precitată, a admis excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei, în ansamblu.
    95. Având în vedere (i) că, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“ şi ţinând cont de faptul că (ii) Decizia nr. 50 din 15 februarie 2022 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la 25 martie 2022, dată de la care, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, a devenit general obligatorie, şi că (iii) toate sesizările din prezenta cauză cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei au fost anterioare acestei date, excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei, în ansamblul său, şi a dispoziţiilor art. I pct. 1 din aceasta trebuie să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.
    96. Cu referire la criticile aduse prevederilor art. 23 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004, Curtea observă că obiectul de reglementare al art. 23 este cvasiidentic cu cel al prevederilor art. 22 lit. b) din acelaşi act normativ, singura diferenţă fiind aceea că, dacă art. 22 reglementează atribuţiile comitetelor judeţene pentru situaţii de urgenţă, prevederile art. 23 se referă la Comitetul Municipiului Bucureşti pentru Situaţii de Urgenţă. Acest comitet, împreună cu comitetele judeţene, face parte, alături de alte instituţii, din Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, potrivit enumerării din art. 7 al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004.
    97. În cauza soluţionată prin Decizia nr. 307 din 11 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1101 din 18 noiembrie 2021, art. 22 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 a fost criticat pentru motive similare cu cele pentru care, în cauza de faţă, este criticat conţinutul art. 23 lit. b) al acesteia. Curtea a respins însă aceste critici, arătând că nu rezultă că acestea conţin în sine norme prin care se restrâng drepturi şi libertăţi fundamentale. Astfel, Curtea a statuat în paragraful 19 al deciziei menţionate că acestea stabilesc atribuţiile pe care comitetele judeţene trebuie să le exercite în situaţiile de urgenţă produse în unităţile administrativ-teritoriale, respectiv de a întreprinde/stabili măsuri şi acţiuni specifice pentru gestionarea acestora, şi urmăresc îndeplinirea lor. Atât comitetele judeţene pentru situaţii de urgenţă, cât şi întreg Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă îşi îndeplinesc atribuţiile potrivit legii şi pe baza regulamentelor privind gestionarea situaţiilor de urgenţă specifice tipurilor de riscuri. De asemenea, în paragraful 25, Curtea a reamintit, cu referire la critica potrivit căreia sintagma pot lua măsuri este mult prea vagă, jurisprudenţa sa constantă potrivit căreia generalitatea cu care în mod necesar sunt legile formulate, conţinutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută.
    98. Ţinând seama de aceste considerente, de identitatea de conţinut a prevederilor art. 22 lit. b) şi, respectiv, ale art. 23 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 şi aplicând metoda analogiei, Curtea, mutatis mutandis, va respinge, ca neîntemeiată, şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004.
    99. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a Hotărârii Parlamentului nr. 5/2020, Curtea reţine că, potrivit art. 67 din Constituţie, „Camera Deputaţilor şi Senatul adoptă legi, hotărâri şi moţiuni“. Hotărârile sunt consacrate distinct în această enumerare exhaustivă, deoarece natura lor juridică este fundamental diferită de a legilor. Prin lege Parlamentul îşi exercită prerogativa sa centrală, aceea de legiferare, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţie. În schimb, hotărârile reprezintă calea juridică prin care Parlamentul îndeplineşte şi alte funcţii decât aceea strict de legiferare. Din interpretarea sistematică, unele prin altele, a modului de reglementare a atribuţiilor şi procedurii de exercitare a acestora, prevăzut în art. 146 din Constituţie, rezultă fără dubiu că, prin mijlocul procedural al excepţiei ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, poate fi pusă în discuţie exclusiv constituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor. De altfel, Legea nr. 47/1992 a reglementat în mod distinct procedura de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv în art. 29-31 din aceasta, de procedura de soluţionare a constituţionalităţii hotărârilor Parlamentului, respectiv în art. 27 şi 28. Ca atare, constituţionalitatea hotărârilor Parlamentului nu poate fi examinată pe calea excepţiei de neconstituţionalitate şi, ca atare, excepţia de neconstituţionalitate a Hotărârii Parlamentului nr. 5/2020 este inadmisibilă.
    100. Legea este criticată atât pentru motive de neconstituţionalitate extrinsecă, cât şi intrinsecă. Astfel, în Decizia nr. 391 din 8 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 719 din 22 iulie 2021, paragraful 36, cu privire la critica de neconstituţionalitate referitoare la obligaţia solicitării avizului Consiliului Economic şi Social, Curtea a reţinut că, în cadrul procedurii legislative de adoptare a Legii nr. 55/2020, Camera Deputaţilor şi Senatul nu au solicitat şi nu au primit avizul Consiliului Economic şi Social. Referitor la acelaşi aviz, în expunerea de motive a Legii nr. 55/2020, la secţiunea a 3-a, intitulată „Impactul socioeconomic al proiectului de act normativ“, la toate punctele acestei secţiuni, se menţionează că „proiectul de act normativ nu se referă la acest subiect“, iniţiatorul, respectiv Guvernul, asumându-şi astfel că Legea nu are impact socioeconomic. Aceeaşi concluzie rezultă şi din pct. 5, referitor la informaţii privind avizarea, al secţiunii a 6-a a expunerii de motive, cu denumirea „Consultările efectuate în vederea elaborării proiectului de act normativ“, în care se specifică, în mod expres, avizarea proiectului doar de către Consiliul Legislativ.
    101. Cu referire le pretinsa încălcare a principiului bicameralismului, prin Decizia nr. 391 din 8 iunie 2021, precitată, paragrafele 25-32, Curtea a statuat că modificările operate de către Camera Deputaţilor faţă de forma legii adoptate de Senat, în sensul introducerii în cuprinsul Legii a dispoziţiilor art. 2, 3, 5, 6 şi 7, nu sunt de natură să genereze nici deosebiri majore de conţinut juridic faţă de forma legii adoptată de Senat şi nicio configuraţie deosebită, semnificativ diferită faţă de cea a proiectului de lege în forma adoptată de Senat.
    102. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, se impune analiza, cu precădere, a criticilor aduse Legii din perspectiva reglementării instituţiei juridice a stării de alertă, conduită care, în opinia autorilor, aduce atingere atât unor norme constituţionale procedurale, de exemplu, prerogativa Preşedintelui instituită de art. 93 din Legea fundamentală, cât şi unor standarde constituţionale care ocrotesc valori substanţiale, precum predictibilitatea legii. Curtea a conturat o bogată jurisprudenţă prin care a arătat că instituţia juridică a stării de alertă respectă toate standardele şi textele constituţionale invocate în deciziile anterioare şi care, în esenţă, sunt invocate şi în cauza de faţă. Astfel, criticile aduse art. 2 şi 4 din Lege au mai fost ridicate, în mod identic, şi în cauza soluţionată prin Decizia nr. 12 din 18 ianuarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 20 iunie 2022, paragrafele 1821, când Curtea a statuat că nu există niciun obstacol constituţional pentru legiuitor ca, în considerarea situaţiilor enumerate în art. 53, să reglementeze printr-o lege, aşa cum este şi Legea, o serie de măsuri care pot avea drept efect restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, fără să fie necesară instituirea stării de urgenţă de către Preşedintele României. Dacă măsurile instituite se circumscriu condiţiilor constituţionale ale art. 53, gruparea acestora sub conceptul de stare de alertă nu prezintă niciun aspect contrar prevederilor Legii fundamentale.
    103. De asemenea, în Decizia nr. 391 din 8 iunie 2021, paragrafele 40-43, Curtea a statuat că Legea a fost adoptată în considerarea necesităţii instituirii, inclusiv la nivel legislativ, a unor mecanisme care să protejeze, în mod adecvat şi cu prioritate, drepturile convenţionale, unionale şi constituţionale la viaţă, la integritate fizică şi la ocrotirea sănătăţii şi având în vedere obligaţia instituită de Legea fundamentală în sarcina statului de a lua măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice a cetăţenilor. Maniera de reglementare criticată denotă intenţia legiuitorului de a crea un cadru legal pentru implementarea măsurilor cu caracter administrativ necesare şi adecvate particularităţilor crizei epidemiologice existente şi evoluţiei acesteia în fiecare perioadă de timp. Aceste necesităţi de reglementare nu puteau fi, în mod evident, anticipate la data elaborării Legii şi nici prevăzute, în mod expres, în cuprinsul acestei legi, având în vedere caracterul lor variabil, imprevizibil. Cu toate acestea, Legea prevede, în mod expres, procedura de instituire şi de prelungire a stării de alertă, măsurile care pot fi dispuse pe parcursul acesteia, perioadele de timp pentru care pot fi luate şi prelungite astfel de măsuri, condiţiile implementării lor, precum şi autorităţile şi instituţiile statale implicate, neputându-se susţine că actul normativ analizat, contrar principiului legalităţii, prevede măsuri descriptive, lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate, astfel cum susţine autoarea excepţiei. Aşa fiind şi având în vedere natura legii, pe de o parte, şi a hotărârii Guvernului, pe de altă parte, legiuitorul a prevăzut ca instituirea stării de alertă - în sensul aplicării dispoziţiilor Legii pe întreg teritoriul ţării sau doar pe teritoriul unor unităţi administrativ-teritoriale, după caz - să fie făcută prin hotărâre a Guvernului.
    104. De asemenea, prin Decizia nr. 457 din 25 iunie 2020, precitată, paragraful 42, Curtea a reţinut că hotărârile Guvernului sunt acte administrative normative sau individuale, expresie a competenţei originare a Guvernului, prevăzută în Constituţie, tipică pentru rolul acestuia de autoritate publică a puterii executive. S-a arătat, totodată, că organizarea executării legilor pe calea hotărârilor este un atribut exclusiv al Guvernului şi că, potrivit regimului său constituţional, hotărârea Guvernului intervine atunci când executarea unor prevederi ale legii reclamă stabilirea de măsuri sau reguli subsecvente. Prin urmare, Curtea a reţinut că hotărârile Guvernului se adoptă întotdeauna pe baza şi în vederea executării legilor, urmărind punerea în aplicare sau ducerea la îndeplinire a acestora.
    105. De asemenea, în Decizia nr. 60 din 16 februarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 11 august 2022, paragrafele 25-27, Curtea, cu referire la criticile de neconstituţionalitate aduse dispoziţiilor art. 2 şi 4 din Lege, a observat că susţinerile autorului excepţiei fac abstracţie de împrejurarea că prerogativele acordate prin art. 53 alin. (1) din Constituţie au fost prevăzute de legiuitorul constituant distinct de situaţia de urgenţă, astfel că instituirea măsurilor care restrâng exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi potrivit art. 53 din Constituţie se face după o procedură diferită de cea prevăzută de art. 93. Ca atare, a conchis Curtea, nu există niciun obstacol constituţional pentru legiuitor ca, în considerarea situaţiilor enumerate în art. 53 din Constituţie, să reglementeze printr-o lege, aşa cum este şi Legea, o serie de măsuri care pot avea drept efect restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, fără a fi necesară instituirea stării de urgenţă de către Preşedintele României. De vreme ce măsurile instituite se circumscriu condiţiilor constituţionale ale art. 53, gruparea acestora sub conceptul de stare de alertă nu prezintă niciun aspect contrar prevederilor Legii fundamentale.
    106. Curtea a mai reţinut, în Decizia nr. 36 din 27 ianuarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 13 aprilie 2022, paragraful 35, că reglementările referitoare la prelungirea stării de alertă prevăd cerinţe şi criterii clare şi suficiente pentru ca decizia Executivului să fie circumscrisă în mod strict existenţei condiţiilor obiective generate de evoluţia şi efectele pandemiei de COVID-19, astfel încât dispariţia factorilor care ameninţă viaţa şi sănătatea persoanelor să justifice şi să determine decizia de încetare a stării de alertă. Dispoziţiile art. 3 alin. (2) şi ale art. 4 alin. (1) din Lege nu permit o permanentizare a stării de alertă, ci doar prevăd menţinerea acesteia atât timp cât se păstrează condiţiile obiective care justifică instituirea unor măsuri restrictive de drepturi şi libertăţi fundamentale, cu respectarea condiţiilor constituţionale ale art. 53.
    107. În plus, în Decizia nr. 78 din 3 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 20 iunie 2022, paragraful 42, Curtea a statuat că, drept urmare a pronunţării Deciziei nr. 457 din 25 iunie 2020, hotărârile Guvernului prin care se instituie starea de alertă, pe întreg teritoriul ţării sau doar pe teritoriul unor unităţi administrativ-teritoriale, nu mai sunt supuse încuviinţării Parlamentului, acest mecanism fiind în acord cu dispoziţiile Legii fundamentale. Prerogativa Guvernului de a emite hotărâri ce vizează implementarea măsurilor reglementate la nivelul legii de restrângere a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi pentru a răspunde în mod adecvat evoluţiei pandemiei de COVID-19 se circumscriu prevederilor art. 108 alin. (2) din Constituţie. De asemenea, de vreme ce aceste măsuri sunt consacrate la nivelul legii adoptate de Parlament, nu se poate reţine încălcarea prerogativelor constituţionale ale acestei autorităţi publice, a principiului separaţiei şi echilibrului puterilor şi nici a dispoziţiilor art. 53 din Constituţie.
    108. Cu referire la pretinsa încălcare a dreptului fundamental la sănătate şi la viaţă privată, Curtea, în Decizia nr. 340 din 26 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 22 august 2022, paragrafele 41 şi 42, a statuat că, în situaţii justificate în mod obiectiv de starea sănătăţii anumitor persoane, dovedită prin acte medicale, legiuitorul poate şi trebuie să prevadă modalitatea în care persoanele aflate în astfel de situaţii vor fi exceptate de la obligaţia de a purta masca de protecţie. Dispoziţiile art. 13 lit. a) din Lege nu interzic însă astfel de exceptări, ci lasă în sarcina ministrului sănătăţii şi a ministrului afacerilor interne reglementarea condiţiilor concrete în care, în funcţie de contextul concret avut în vedere, se va implementa măsura obligatorie a purtării măştii de protecţie în perioada pandemiei de COVID-19. Spre exemplu, art. 2 din Ordinul ministrului sănătăţii şi al ministrului afacerilor interne nr. 30/1/2022 privind instituirea obligativităţii purtării măştii de protecţie, a triajului epidemiologic şi dezinfectarea obligatorie a mâinilor pentru prevenirea contaminării cu virusul SARS-CoV-2 pe durata stării de alertă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 7 ianuarie 2022, prevede următoarele excepţii: a) copiii cu vârsta mai mică de 5 ani; b) persoanele care sunt singure în birou; c) prezentatorii TV şi invitaţii acestora, cu condiţia respectării distanţei de 3 metri între persoane; d) reprezentanţii cultelor religioase, în timpul slujbelor, cu condiţia respectării distanţei de 3 metri între persoane; e) vorbitorii aflaţi în spaţii închise sau deschise, cu condiţia respectării distanţei de minimum 3 metri între aceştia şi oricare din celelalte persoane din public; f) persoanele care desfăşoară activităţi fizice intense şi/sau în condiţii de muncă solicitante (temperaturi ridicate, umiditate crescută etc.) sau activităţi sportive; g) persoanele cu dizabilităţi cognitive. De asemenea, se prevede că „(2) Persoanele care suferă de boli care afectează capacitatea de oxigenare, după evaluarea riscului efectuată de medicul de medicina muncii al unităţii, pot fi exceptate de la măsura prevăzută la art. 1 la locul de muncă“.
    109. Curtea a mai reţinut, totodată, că purtarea obligatorie a măştii de protecţie nu poate fi echivalată cu o intervenţie medicală asupra corpului persoanei în sensul art. 1 lit. d) din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 29 ianuarie 2003, care prevede că „prin intervenţie medicală se înţelege orice examinare, tratament sau alt act medical în scop de diagnostic preventiv, terapeutic ori de reabilitare“. Aşa cum s-a reţinut şi mai sus, purtarea măştii de protecţie în contextul justificat de pandemia de COVID-19 este o măsură ce vizează prevenirea transmiterii virusului SARS-CoV-2 şi urmăreşte, deopotrivă, atât protejarea persoanei care o poartă, cât şi a celor cu care aceasta intră în contact. Chiar dacă, în anumite cazuri, măştile de protecţie îndeplinesc condiţiile pentru a fi calificate drept dispozitive medicale, purtarea lor nu este echivalentă unui act medical efectuat asupra persoanei.
    110. Cu referire punctuală la pretinsa încălcare a dreptului la viaţă privată, Curtea a arătat, în Decizia nr. 340 din 26 mai 2022, precitată, paragraful 43, că acest drept constituţional consacră libertatea persoanei de a dispune de ea însăşi, dacă nu încalcă ordinea sau bunele moravuri. Altfel spus, prevederile constituţionale ale art. 26 vizează libertatea de care dispune omul, de a se manifesta fizic şi a lua decizii referitoare la corpul său, atât timp cât nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri. Prin urmare, acest drept nu are un caracter absolut, limitele sale fiind modelate de criteriile de ordine publică şi bune moravuri ale societăţii, de aria de extindere şi gradul de protecţie ale drepturilor şi libertăţilor altora surprinse într-un anumit moment istoric. Or, Curtea observă că, în contextul pandemiei de COVID-19, imperativul protecţiei dreptului la sănătate şi la viaţă a dobândit noi dimensiuni. În acest context istoric aparte, marcat de larga şi rapida răspândire a unui virus cu efecte grave asupra sănătăţii persoanelor, Curtea apreciază că obligaţia de a purta masca de protecţie în vederea prevenirii transmiterii ori contractării virusului SARS-CoV-2 se circumscrie textului constituţional care consacră libertatea persoanei de a dispune de ea însăşi în limitele impuse de imperativul respectării drepturilor celorlalţi.
    111. În ceea ce priveşte numeroasele critici formulate de către autorii prezentei excepţii din perspectiva art. 53 din Constituţie, trebuie amintit că, prin Decizia nr. 36 din 27 ianuarie 2022, precitată, paragrafele 42-46, Curtea a statuat, referitor la critica potrivit căreia dispoziţiile legale criticate determină instituirea perpetuă a stării de alertă, astfel că măsurile luate nu sunt temporare, lăsând fără conţinut unele drepturi şi libertăţi fundamentale, cu încălcarea art. 53 din Legea fundamentală, că drepturile fundamentale, care nu sunt absolute prin natura lor, pot fi supuse unor limitări rezonabile printr-o reglementare etatică. Reţinând că apariţia, evoluţia şi încetarea pandemiei de COVID-19 nu reprezintă aspecte/împrejurări ce pot fi caracterizate prin certitudine, elementele ce influenţează aceste etape de desfăşurare nefiind predictibile/cuantificabile, Curtea a apreciat că legiuitorul se află într-o imposibilitate obiectivă de a reglementa o durată maximă pentru care se poate institui starea de alertă în cazul pandemiei de COVID-19. Cu toate acestea, legiuitorul trebuie să compenseze această imposibilitate obiectivă prin reglementarea unui ansamblu legislativ complet, clar şi previzibil în materia declarării/prelungirii stării de alertă în vederea prevenirii şi combaterii efectelor pandemiei de COVID-19, menit să asigure respectarea principiului proporţionalităţii.
    112. Având în vedere aceste aspecte, Curtea a reţinut că, potrivit art. 2 din Lege, starea de alertă reprezintă răspunsul la o situaţie de urgenţă de amploare şi intensitate deosebite, determinată de unul sau mai multe tipuri de risc, constând întrun ansamblu de măsuri cu caracter temporar, proporţionale cu nivelul de gravitate manifestat sau prognozat al acesteia şi necesare pentru prevenirea şi înlăturarea ameninţărilor iminente la adresa vieţii, sănătăţii persoanelor, mediului înconjurător, valorilor materiale şi culturale importante ori a proprietăţii. Dispoziţiile art. 3 şi 4 din acelaşi act normativ reglementează organul competent să dispună/prelungească starea de alertă, iar factorii de risc ce trebuie analizaţi, cumulativ, cu ocazia dispunerii/prelungirii stării de alertă sunt enumeraţi la alin. (4) al art. 3 din Lege şi se referă la: amploarea situaţiei de urgenţă, respectiv manifestarea generalizată a tipului de risc la nivel local, judeţean sau naţional; intensitatea situaţiei de urgenţă, respectiv viteza de evoluţie, înregistrată sau prognozată, a fenomenelor distructive şi gradul de perturbare a stării de normalitate; insuficienţa şi/sau inadecvarea capabilităţilor de răspuns; densitatea demografică în zona afectată de tipul de risc; existenţa şi gradul de dezvoltare a infrastructurii adecvate gestionării tipului de risc.
    113. De asemenea, a continuat Curtea, durata maximă a fiecărei dispuneri/prelungiri este reglementată expres în art. 3 alin. (1) şi (2) şi art. 4 alin. (1) din Lege, precizându-se că starea de alertă se dispune pentru o perioadă limitată de timp, care nu poate fi mai mare de 30 de zile, putând fi prelungită ori de câte ori analiza factorilor de risc indică necesitatea menţinerii răspunsului amplificat pentru o perioadă de timp suplimentară, care nu poate fi mai mare de 30 de zile. Totodată, dispoziţiile art. 3 alin. (3) din aceeaşi lege prevăd că starea de alertă încetează înainte de împlinirea termenului pentru care a fost declarată ori prelungită, atunci când analiza factorilor de risc indică faptul că nu mai este necesară menţinerea unui răspuns amplificat. Acest fapt presupune că organele competente analizează constant dacă se menţin condiţiile care au impus instituirea stării de alertă sau acestea au dispărut, având posibilitatea de a decide încetarea stării de alertă înainte de expirarea duratei pentru care a fost dispusă.
    114. Prevederile art. 6 din Lege stabilesc elementele obligatorii pe care trebuie să le conţină hotărârile prin care se declară ori se prelungeşte starea de alertă, precum şi cele prin care se stabileşte aplicarea unor măsuri pe durata stării de alertă. Totodată, în capitolul II al Legii sunt reglementate măsurile sectoriale ce se pot dispune în domeniul economic, domeniul sănătăţii, domeniul muncii şi protecţiei sociale, domeniul transporturilor şi infrastructurii, domeniul educaţiei şi cercetării, domeniul tineretului şi sportului, domeniul culturii şi cultelor, domeniul insolvenţei şi domeniul executării pedepselor, măsurilor educative şi alte măsuri dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Din reglementarea acestor măsuri rezultă că ele nu se impun automat ca urmare a instituirii/prelungirii stării de alertă, ci aplicarea lor se va realiza în urma aprecierii, în funcţie de situaţia concretă de risc epidemiologic, cu privire la cele mai adecvate măsuri necesar a fi aplicate în scopul prevenirii şi combaterii efectelor pandemiei de COVID-19.
    115. Cu referire specifică la presupusa încălcare a libertăţii întrunirilor, Curtea a reţinut, în Decizia nr. 340 din 26 mai 2022, paragraful 45, că dispoziţiile de lege analizate nu sunt de natură să împiedice exerciţiul acestui drept constituţional.
    116. Cu referire la pretinsa încălcare a standardelor de calitate a legilor, Curtea a reţinut, în Decizia nr. 11 din 18 ianuarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 23 mai 2022, paragrafele 13 şi 14, că, aplicând principiul de interpretare a normelor legale potrivit căruia ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, înţelesul dispoziţiilor art. 13 lit. a) din Lege, anterior modificării aduse prin Ordonanţă, este lipsit de echivoc în ceea ce priveşte spaţiile în care este impusă obligativitatea purtării măştii de protecţie. Astfel, din faptul că legiuitorul a ales să se refere la spaţiile publice, fără nicio altă precizare, reiese în mod evident că a avut în vedere toate spaţiile publice, atât cele închise, cât şi cele deschise.
    117. Mai departe, Curtea observă că prevederile art. 65 şi 66 din Lege au mai fost criticate din perspectiva standardelor constituţionale de claritate a legii. Astfel, în Decizia nr. 391 din 8 iunie 2021, paragrafele 51 şi 52, Curtea a statuat că prevederile art. 65 şi 66 din Lege sunt clare, precise şi previzibile, sensul lor putând fi determinat de către destinatarii legii prin simpla interpretarea gramaticală a textelor analizate.
    118. De asemenea, în Decizia nr. 340 din 20 mai 2022, paragrafele 35 şi 36, Curtea a arătat că dispoziţiile Legii nu aduc per se atingere prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, întrucât evoluţia pandemiei, gradul de răspândire a virusului SARS-CoV-2, severitatea manierei în care acesta afectează sănătatea sau provoacă decesul pacienţilor infectaţi pot justifica, în anumite perioade, instituirea unor măsuri de restrângere a drepturilor şi libertăţilor fundamentale compatibile şi proporţionale cu obiectivul protejării sănătăţii publice şi a dreptului la viaţă. Stabilirea în mod concret a aplicării acestor măsuri, precum şi gradul în care este restrâns exerciţiul unor drepturi şi libertăţi fundamentale proporţional cu datele curente ale evoluţiei pandemice se fac însă prin acte ale executivului, astfel că proporţionalitatea măsurilor trebuie analizată, în mod individual, în funcţie de hotărârea Guvernului care le stabileşte. De altfel, analizând evoluţia reglementărilor în domeniu, adică a hotărârilor Guvernului având ca obiect starea de alertă, Curtea constată o amplă fluctuaţie a manierei în care Executivul a înţeles să impună restrângerea exerciţiului diverselor drepturi consacrate de Legea fundamentală, aceasta fiind justificată în mod evident de situaţia concretă căreia i s-a adresat fiecare dintre hotărârile emise de Guvern pe parcursul pandemiei de COVID-19.
    119. Curtea a mai reţinut, în Decizia nr. 381 din 8 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 septembrie 2021, paragrafele 44 şi 46, că autorii susţineau că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât în conţinutul prevederilor art. 5 alin. (2) lit. d) şi ale art. 65 lit. h) din Lege nu sunt precizate măsurile care instituie obligaţii a căror încălcare constituie contravenţie. Curtea a apreciat însă că precizarea acestor măsuri în conţinutul textelor de lege supuse controlului de constituţionalitate ar avea drept consecinţă aplicarea lor pe toată durata pandemiei de COVID-19, fără a da posibilitatea autorităţilor să selecteze necesitatea şi intensitatea intervenţiei în funcţie de evoluţia rapidă şi imprevizibilă a acestui fenomen. Reglementarea ar dobândi astfel un caracter rigid, făcând imposibilă o aplicare flexibilă, astfel încât să se asigure în mod eficient obiectivul stabilit de legiuitor, de prevenire şi combatere a efectelor pandemiei de COVID-19, dar şi imperativul respectării caracterului proporţional al restrângerii exerciţiului unor drepturi prin raportare la acest obiectiv şi datele concrete ale realităţii. S-ar putea ajunge astfel în situaţia în care obligaţiile impuse să aibă aceeaşi sferă de aplicare, deşi gravitatea fenomenului s-a redus, justificând restrângerea acestei sfere sau chiar neaplicarea măsurilor. Caracterul general al dispoziţiilor de lege analizate, ce necesită raportarea la acte administrative normative secundare în vederea aplicării, nu trebuie să conducă la concluzia că faptele care constituie contravenţie sunt stabilite de organele administrative. Astfel, sintagma „măsuri de protecţie a vieţii şi pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătăţii persoanelor“ din cuprinsul Legii se referă la măsuri consacrate la nivelul legii, aşa cum de altfel este şi măsura obligativităţii purtării măştii de protecţie, consacrată în mod expres în conţinutul art. 13 lit. a) din Lege. În situaţia concretă a autorilor excepţiei de neconstituţionalitate care au fost sancţionaţi contravenţional pentru nerespectarea obligaţiei de a purta masca de protecţie, Curtea constată că aceştia aveau posibilitatea să ia cunoştinţă de conţinutul acestei obligaţii prin examinarea conţinutului art. 13 lit. a) din Lege. De asemenea, hotărârile Guvernului emise pentru instituirea şi prelungirea stării de alertă, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, au menţionat în mod constant obligativitatea purtării măştii de protecţie. Curtea a conchis că persoanele fizice aveau posibilitatea de a cunoaşte conţinutul măsurilor la care se referă art. 5 alin. (2) lit. d) şi art. 65 lit. h) din Lege, precum şi obligaţiile ce le revin, astfel încât să îşi poată conforma conduita potrivit dispoziţiilor legale şi să înţeleagă consecinţele nerespectării acestor obligaţii. În sfârşit, cu referire la efectele pe care, potrivit autorilor, ar fi trebuit să le aibă asupra instituţiei stării de alertă pronunţarea Deciziei Curţii nr. 457 din 25 iunie 2020, trebuie amintit că, prin Decizia nr. 60 din 16 februarie 2022, precitată, paragraful 29, Curtea a reţinut că autorul unei excepţii prin care a fost ridicată aceeaşi critică viza, în realitate, probleme ce ţin de legalitatea hotărârilor Guvernului emise pentru instituirea şi prelungirea stării de alertă. Or, Curtea a constatat că, potrivit competenţei sale, controlul de constituţionalitate vizează în mod exclusiv legile şi ordonanţele.
    120. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Adrian-Samuilă Rusu în Dosarul nr. 310/33/2021 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, de Norbert-Ştefan Iacob în Dosarul nr. 3.703/211/2021 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă, de Anca Alina Ionescu în Dosarul nr. 7.440/301/2021 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, de Daniel Amuza în Dosarul nr. 7.369/315/2020 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă, de Vlad Petre Suliţă în Dosarul nr. 448/4/2021 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, de Mădălina Diana Paul în Dosarul nr. 8.099/211/2021 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă, de Florin Ion Măneanu în Dosarul nr. 3.431/225/2021 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin - Secţia civilă, de Adrian Cristian Secu în Dosarul nr. 5.117/3/2021 al Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Cristian Dan Chiş în Dosarul nr. 9.617/215/2021 al Judecătoriei Craiova - Secţia I civilă, de Mirela Surugiu în Dosarul nr. 24.606/301/2020 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, de Erno Kovacs în Dosarul nr. 8.857/211/2021 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă, de Amalia Bellantoni în Dosarul nr. 9.895/300/2021 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, de Adrian Panaite în Dosarul nr. 5.842/301/2021 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, de Daniel Amuza în Dosarul nr. 9.943/315/2020 al Judecătoriei Târgovişte, de Vasile Arion în Dosarul nr. 5.317/301/2021 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, de Adrian Nicorescu în Dosarul nr. 4.956/279/2021 al Judecătoriei Piatra-Neamţ - Secţia civilă, de Marius Remus Mioc în Dosarul nr. 9.255/325/2021 al Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, de Richard Mocko în Dosarul nr. 257/211/2021 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă, de Elena Radu în Dosarul nr. 97/1/2021/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, de Eduard Cristian Irimia în Dosarul nr. 5.940/2/2020/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, de Octavian-Ioan Meregiu în Dosarul nr. 34.961/299/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, de Cristian Dan Chiş şi Claudiu Chiş în Dosarul nr. 9.594/281/2021 al Judecătoriei Ploieşti, de Eduard Cristian Irimia în Dosarul nr. 849/4/2022 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, de Pompiliu Diplan în Dosarul nr. 21.226/299/2021 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, de Viorica Cuprian în Dosarul nr. 16.321/196/2020 al Judecătoriei Brăila - Secţia civilă, precum şi de Mihai-Alexandru Vîlcu în Dosarul nr. 17.473/231/2020 al Judecătoriei Focşani - Secţia civilă şi constată că Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, în ansamblul său, şi dispoziţiile art. 2, 4, 5, 6, 9, 13, 65 şi 66 din aceasta, precum şi dispoziţiile art. 23 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a Hotărârii Parlamentului nr. 5/2020 pentru încuviinţarea stării de alertă şi a măsurilor instituite prin Hotărârea Guvernului nr. 394/2020 privind declararea stării de alertă şi măsurile care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, excepţie ridicată de aceleaşi părţi în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe.
    3. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum şi pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă, precum şi ale art. I pct. 1 din aceasta, excepţie ridicată de aceleaşi părţi în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă, Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă, Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă, Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin - Secţia civilă, Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Judecătoriei Craiova - Secţia I civilă, Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Târgovişte, Judecătoriei Piatra-Neamţ - Secţia civilă, Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, Judecătoriei Ploieşti, Judecătoriei Brăila - Secţia civilă şi Judecătoriei Focşani - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 25 februarie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Cosmin-Marian Văduva


    ------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 86 din 25 februarie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016