Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
 DECIZIA nr. 841 din 12 decembrie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru
Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 841 din 12 decembrie 2019  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru    Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 841 din 12 decembrie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 233 din 22 martie 2020

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Atilla │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Gabriel Stoicescu şi Adrian Laurenţiu Stoicescu în Dosarul nr. 3.978/312/2015/a2 al Judecătoriei Slobozia şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.246D/2018.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 21 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 3.978/312/2015/a2, Judecătoria Slobozia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Gabriel Stoicescu şi Adrian Laurenţiu Stoicescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de restituire a taxei judiciare de timbru.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile art. 45 alin. (2) raportate la art. 45 alin. (1) lit. d) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, potrivit cărora când acţiunea corect timbrată a fost anulată în condiţiile art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă, se restituie jumătate din taxa plătită, încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie. Astfel, autorii excepţiei susţin că, în situaţia în care nu ar fi achitat taxa stabilită de instanţă, ar fi fost într-o situaţie mai avantajoasă, întrucât, deşi nu ar fi avut dreptul la restituire, neachitând în integralitate taxa datorată, ar fi fost în pierdere doar cu suma de 250 lei, suma achitată iniţial, şi nu cu suma de 629,27008 lei, jumătate din taxa achitată, la care au dreptul la restituire conform prevederilor legale criticate. Au mai arătat că sancţiunea anulării cererii de chemare în judecată este dublată de sancţiunea pierderii a jumătate din taxa judiciară de timbru, indiferent de suma achitată cu acest titlu, deşi judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei nu intră pe fondul cererii de chemare în judecată, în faza de regularizare fiind efectuată o simplă verificare de ordin administrativ a elementelor necesare pentru promovarea acţiunii.
    6. Judecătoria Slobozia consideră că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 480 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 23 ianuarie 2014.
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 45 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul conţinut: „În cazul prevăzut la alin. (1) lit. d), e) şi i) se restituie jumătate din taxa plătită, iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. f) taxa se restituie proporţional cu admiterea contestaţiei. În cazul prevăzut la alin. (1) lit. h) se restituie jumătate din taxa plătită, indiferent de modalitatea în care a fost soluţionat procesul, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti“.
    Prevederile art. 45 alin. (1) lit. d), e), f), h) şi i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, la care textul de lege criticat face trimitere, au următorul cuprins:
    "(1) Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarului, în următoarele situaţii:
    (...)
    d) când acţiunea corect timbrată a fost anulată în condiţiile art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă sau când reclamantul a renunţat la judecată până la comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât;
    e) când, în procesul de divorţ, părţile au renunţat la judecată ori s-au împăcat;
    f) când contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă;
    (...)
    h) când probele au fost administrate de către avocaţi sau consilieri juridici;
    i) în cazul în care participantul la proces care a fost recuzat se abţine sau dacă cererea de recuzare ori de strămutare a fost admisă;"


    11. În opinia autorilor excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea în drepturi.
    12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile art. 45 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat prin prisma unor critici de neconstituţionalitate similare celor formulate în prezenta cauză (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 457 din 11 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 833 din 14 octombrie 2019, Decizia nr. 264 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 6 iulie 2016, şi Decizia nr. 283 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 20 iulie 2016).
    13. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 45 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarului, în anumite situaţii. Totodată, Curtea a observat că art. 45 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 face trimitere la dispoziţiile art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „Când cererea nu îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-197, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu menţiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancţiune obligaţia de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 202 alin. (3).“
    14. Referitor la art. 200 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, cu denumirea marginală „Verificarea cererii şi regularizarea acesteia“, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că, prin aceste dispoziţii legale, legiuitorul a dorit instituirea unei discipline procesuale tocmai pentru a garanta respectarea principiului accesului liber la justiţie, dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare. În privinţa cererii de chemare în judecată, prin Decizia nr. 66 din 11 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 17 aprilie 2014, Curtea a statuat că procedura regularizării cererii de chemare în judecată este justificată prin prisma finalităţii legitime urmărite de către legiuitor, şi anume fixarea corectă a cadrului procesual, în vederea evitării acordării de noi termene de judecată pentru complinirea lipsurilor, ceea ce conduce atât la asigurarea dreptului de apărare al pârâtului, aflat în deplină cunoştinţă de cauză cu privire la obiectul cererii, motivele invocate şi probele solicitate, precum şi la asigurarea celerităţii procesului, permiţând astfel o bună desfăşurare a judecăţii întrun termen optim şi previzibil, în sensul art. 6 din Codul de procedură civilă, element component al termenului rezonabil, reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituţie. Curtea a mai reţinut că instanţele de judecată sunt singurele competente să aprecieze, în concret, în ce măsură anumite lipsuri ale cererii de chemare în judecată au o suficientă gravitate pentru a justifica anularea cererii în procedura regularizării. În acest sens a se vedea Decizia nr. 583 din 29 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 18 noiembrie 2015. De asemenea, Curtea a statuat că anularea cererii de chemare în judecată reprezintă un act de dispoziţie al instanţei, în respectarea principiului legalităţii consacrat de art. 7 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia „Judecătorul are îndatorirea de a asigura respectarea dispoziţiilor legii privind realizarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părţilor din proces“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 306 din 12 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 26 iulie 2016, paragraful 19, şi Decizia nr. 193 din 3 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din data de 22 august 2018, paragraful 26).
    15. Referitor la materia restituirii taxelor judiciare de timbru, prin Decizia nr. 283 din 10 mai 2016, precitată, paragraful 15, Curtea a reţinut că o reglementare similară dispoziţiilor legale criticate se regăsea în cuprinsul art. 23 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, care cuprindea dispoziţii referitoare la restituirea sumelor achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru. Asupra acestor prevederi de lege, Curtea s-a mai pronunţat, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 432 din 13 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 3 octombrie 2005, prin care s-a reţinut că „textul art. 23 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 146/1997 cuprinde prevederi referitoare la restituirea sumelor achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru, evitându-se astfel o îmbogăţire fără justă cauză a statului, şi acoperă o paletă largă de situaţii în care se restituie, în totalitate sau în parte, taxele judiciare de timbru“. De asemenea, Curtea a constatat că, „potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, procedura de judecată este prevăzută de lege, astfel încât stabilirea cazurilor în care se restituie taxele judiciare de timbru este de competenţa legiuitorului“.
    16. Totodată, în jurisprudenţa sa în materie, Curtea a reţinut că, în momentul în care justiţia a fost învestită cu judecarea unei cauze, mecanismul pe care îl presupun declanşarea şi desfăşurarea unui proces a fost deja pus în mişcare, ceea ce implică o serie de cheltuieli, uneori foarte costisitoare, astfel încât, având în vedere tocmai caracterul de serviciu public al justiţiei, aceasta nu poate fi învestită în mod gratuit. În acest sens a se vedea Decizia nr. 432 din 13 septembrie 2005, precitată.
    17. Prin Decizia nr. 264 din 10 mai 2016, precitată, paragraful 20, Curtea a statuat că judecătorul urmează să aprecieze care este cuantumul sumei care va fi reţinută, corespunzător, în funcţie de specificitatea cauzei şi a activităţilor desfăşurate până la momentul la care acesta constată că devine aplicabil vreunul dintre cazurile de restituire, integrală sau parţială, a sumei plătite de reclamant cu titlu de taxă judiciară de timbru. De asemenea, Curtea a reţinut că, atunci când timbrarea acţiunii este o cerinţă imperativă a legii, judecătorul nu poate soluţiona o cerere fără a constata în prealabil valabilitatea efectuării plăţii taxei de timbru aferente valorii obiectului cererii de chemare în judecată (Decizia nr. 144 din 7 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 10 aprilie 2013).
    18. În continuare, sintetizând criticile formulate prin raportare la dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea a reţinut că neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 45 alin. (1) lit. d) teza întâi şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 a fost dedusă dintr-un pretins tratament discriminatoriu în privinţa restituirii taxei, instituit, pe de o parte, între justiţiabilii care nu au achitat deloc taxa de timbru şi justiţiabilii care au achitat parţial taxa de timbru, iar, pe de altă parte, între justiţiabilii care au achitat parţial taxa de timbru, dar în proporţie diferită.
    19. Prevederile art. 45 alin. (2), raportate la cele ale art. 45 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă Guvernului nr. 80/2013, prevăd restituirea a jumătate din taxa plătită, având în vedere situaţia în care acţiunea a fost corect timbrată, iar motivul anulării este diferit de cel al netimbrării acţiunii. Cu privire la principiul egalităţii, Curtea a statuat, în mod constant, că acest principiu constituţional presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite (a se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Or, justiţiabilii care au achitat taxa judiciară de timbru integral nu se află în aceeaşi situaţie juridică cu justiţiabilii care nu au plătit taxa judiciară de timbru sau au plătit-o parţial, aşa încât tratamentul juridic este diferit.
    20. Prin urmare, Curtea a constatat că dispoziţiile de lege criticate nu contravin principiului egalităţii în faţa legii, consacrat prin art. 16 din Constituţie.
    21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerente reţinute în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gabriel Stoicescu şi Adrian Laurenţiu Stoicescu în Dosarul nr. 3.978/312/2015/a2 al Judecătoriei Slobozia şi constată că prevederile art. 45 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Slobozia şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 12 decembrie 2019.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Simina Popescu-Marin


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016