Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 84 din 25 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287 alin. (1) lit. g) din Codul penal

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 84 din 25 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287 alin. (1) lit. g) din Codul penal

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 648 din 9 iulie 2025

Comenteaza legea


┌──────────────────┬───────────────────┐
│Marian Enache     │- preşedinte       │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mihaela Ciochină  │- judecător        │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător        │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan   │- judecător        │
│Licu              │                   │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Gheorghe Stan     │- judecător        │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Livia Doina       │- judecător        │
│Stanciu           │                   │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Varga Attila      │- judecător        │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mihaela Ionescu   │-                  │
│                  │magistrat-asistent │
└──────────────────┴───────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287 alin. (1) lit. g) din Codul penal, excepţie ridicată de Dana Elisabeta Mateş şi de Giovanni Paolo Barbera în Dosarul nr. 8.917/94/2020 al Judecătoriei Buftea - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.211D/2020.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorii excepţiei au comunicat la dosar un punct de vedere prin care solicită admiterea acesteia.
    4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât autorii critică modalitatea de interpretare şi aplicare a legii de către procuror. În subsidiar, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că normele penale criticate nu sunt contrare dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, iar art. 21 din Legea fundamentală nu are incidenţă în cauză.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    5. Prin Încheierea din 27 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 8.917/94/2020, Judecătoria Buftea - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287 alin. (1) lit. g) din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Dana Elisabeta Mateş şi Giovanni Paolo Barbera într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unei soluţii de clasare.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 287 alin. (1) lit. g) din Codul penal în cadrul ordonanţei de clasare este neconstituţional în raport cu prevederile art. 11 alin. (1) şi ale art. 21 alin. (1) din Constituţie. Susţin că este greşită interpretarea procurorului conform căreia art. 287 alin. (1) lit. g) din Codul penal incriminează doar fapta de neexecutare a unei hotărâri judecătoreşti săvârşită prin una dintre modalităţile enumerate la lit. a) - h) ale aceluiaşi articol, întrucât, în acest caz, debitorul sau creditorul unei obligaţii de a face, stabilită printr-o sentinţă definitivă sau decizie irevocabilă, poate să nu execute hotărârea prin alte modalităţi faţă de cele enumerate în acest text de lege, fără ca acestora să li se poată aplica legea penală, obligaţia statului român de executare a hotărârilor judecătoreşti, prin Ministerul Public, devenind în întregime iluzorie, contrar prevederilor constituţionale. De asemenea, susţin că prevederile criticate sunt discriminatorii în raport cu modul de dobândire a proprietăţii prevăzut la art. 557 alin. (1) - (3) din Codul civil şi faţă de art. 44 alin. (2) din Constituţie, întrucât legiuitorul nu a înscris explicit, în norma criticată, dreptul de proprietate asupra unui imobil obţinut legal, în acord cu prevederile legii civile.
    7. Judecătoria Buftea - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, reţine că excepţia de neconstituţionalitate vizează preponderent interpretarea legii penale, iar aceasta este operaţiunea ce trebuie efectuată de către instanţa de judecată. De asemenea, reţine că analogia în defavoarea inculpatului nu este permisă în dreptul penal, iar o interpretare extensivă a normelor penale în acest fel este, de asemenea, prohibită. Astfel, principiul legalităţii prevăzut de art. 1 alin. (1) din Codul penal stabileşte că legea penală prevede faptele care constituie infracţiuni. Reţine că, în cauză, prin art. 287 alin. (1) lit. g) din Codul penal legiuitorul a stabilit clar condiţiile pe care fapta constând în nerespectarea hotărârilor judecătoreşti trebuie să le îndeplinească pentru a constitui infracţiune, dat fiind şi principiul incriminării penale ca ultim resort în protejarea unei valori sociale. Rolul sistemului sancţionator de drept penal ca măsură ultima ratio înseamnă că acesta trebuie aplicat în cazul în care măsurile reglementate prin intermediul altor ramuri de drept se dovedesc insuficiente. Faptul că s-a ales incriminarea penală doar pentru situaţia în care o persoană este împiedicată să folosească, în tot sau în parte, un imobil deţinut în baza unei hotărâri judecătoreşti de către cel căruia îi este opozabilă hotărârea constituie o chestiune de politică penală, care nu poate fi cenzurată pe calea controlului de constituţionalitate. Astfel, reţine că numai legiuitorul este în drept să reglementeze măsura aplicării unei sancţiuni penale, având în vedere gravitatea opoziţiei la executare a debitorului, precum şi valorile sociale ocrotite, reglementarea unor sancţiuni specifice conducând la respectarea normelor juridice. Totodată, subliniază că instanţele judecătoreşti competente sunt cele în drept să încadreze juridic fapta săvârşită, având în vedere prevederea generică a normei de incriminare, în funcţie de specificul situaţiei. Apreciază, totodată, că textul criticat nu este contrar nici art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, câtă vreme legiuitorul a prevăzut modalităţi alternative prin care a înţeles să protejeze dreptul de proprietate privată, în situaţii similare celei din cauză, prin dispoziţii procesual civile, respectiv dispoziţiile art. 903 - 909 din Codul de procedură civilă.
    8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. Apreciază că autorii acesteia critică modalitatea în care un organ judiciar (în speţă, procurorul) a interpretat dispoziţiile art. 287 alin. (1) lit. g) din Codul penal. De asemenea, apreciază că autorii excepţiei urmăresc completarea textului de lege criticat cu o nouă ipoteză de incriminare, respectiv neexecutarea unei obligaţii de a face stabilite printr-o hotărâre judecătorească.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 287 alin. (1) lit. g) din Codul penal, care au următorul conţinut: „(1) Nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti săvârşită prin: [...] g) împiedicarea unei persoane de a folosi, în tot sau în parte, un imobil deţinut în baza unei hotărâri judecătoreşti, de către cel căruia îi este opozabilă hotărârea; [...].“
    13. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate sunt contrare atât dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 alin. (1) referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1) şi (3) referitor la accesul liber la justiţie, ale art. 44 alin. (2) teza întâi potrivit căruia proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular, şi ale art. 146 lit. d) privind atribuţiile Curţii Constituţionale, cât şi prevederilor art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta ridică o problemă de admisibilitate din punctul de vedere al limitelor de competenţă a Curţii Constituţionale atunci când procedează la soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate, dintr-o dublă perspectivă.
    15. Pe de o parte, Curtea reţine că autorii excepţiei critică modalitatea de interpretare şi aplicare a legii de către organele judiciare. Aceştia pun la îndoială corectitudinea cu care a fost pronunţată soluţia de clasare de către procuror şi, din această perspectivă, susţin că este greşită interpretarea conform căreia art. 287 alin. (1) lit. g) din Codul penal incriminează doar fapta de neexecutare a unei hotărâri judecătoreşti săvârşită prin una dintre modalităţile enumerate la lit. a) - h) ale aceluiaşi articol.
    16. În aceste condiţii, Curtea constată că motivul relevat de autori nu tinde spre evidenţierea unei reale contradicţii între textul de lege supus controlului de constituţionalitate şi dispoziţiile din Legea fundamentală invocate, ci vizează exclusiv aspecte referitoare la interpretarea şi aplicarea normei juridice de către organele judiciare. O asemenea solicitare nu intră însă în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Curtea reaminteşte că modul de aplicare a dispoziţiilor criticate de către organele judiciare, la care fac referire autorii excepţiei şi care constituie, în realitate, cauza nemulţumirii acestora, nu poate constitui motiv de neconstituţionalitate a normelor penale criticate şi, prin urmare, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate, fiind de competenţa organelor judiciare învestite cu soluţionarea litigiului. A răspunde criticilor autorului excepţiei în această situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. În mod constant, în jurisprudenţa sa, instanţa de control constituţional a statuat că nu este competentă să se pronunţe cu privire la aspectele ce ţin de aplicarea legii (Decizia nr. 1.402 din 2 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 9 decembrie 2010, Decizia nr. 357 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011, Decizia nr. 785 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 3 februarie 2016, paragraful 17, Decizia nr. 145 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016, paragraful 19, şi Decizia nr. 698 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2017, paragraful 23).
    17. Pe de altă parte, Curtea reţine că, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii sesizează existenţa unor ipoteze juridice care, în opinia lor, aduc în discuţie existenţa unui vid legislativ, de natură să încalce dispoziţiile constituţionale invocate. În acest sens, susţin că legiuitorul nu a înscris explicit, în norma penală criticată, dreptul de proprietate asupra unui imobil obţinut legal, în acord cu prevederile legii civile, ca valoare socială protejată. Mai mult, determină neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 287 alin. (1) lit. g) din Codul penal prin compararea lor cu prevederile art. 557 alin. (1) - (3) din Codul civil, care reglementează modurile diferite prin care se dobândeşte proprietatea.
    18. În aceste condiţii, Curtea constată că analiza aspectelor anterior arătate nu este de competenţa Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată“. Soluţionarea primului aspect relevat de autori nu ţine de competenţa instanţei de control constituţional, întrucât implică un act de legiferare, care intră în competenţa Parlamentului, în timp ce examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere conformitatea acestui text cu dispoziţiile şi principiile constituţionale, iar nu compararea unor prevederi legale dintr-o lege ori a prevederilor mai multor legi între ele.
    19. În concluzie, având în vedere dispoziţiile art. 126 alin. (1) din Constituţie şi ale art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea nu are competenţa să interpreteze şi să aplice legea şi, totodată, potrivit art. 61 din Constituţie şi art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu poate să modifice sau să completeze un text de lege, astfel că, din această perspectivă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287 alin. (1) lit. g) din Codul penal urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.
    20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287 alin. (1) lit. g) din Codul penal, excepţie ridicată de Dana Elisabeta Mateş şi de Giovanni Paolo Barbera în Dosarul nr. 8.917/94/2020 al Judecătoriei Buftea - Secţia penală.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Buftea - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 25 februarie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Mihaela Ionescu

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 84 din 25 februarie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 84 din 25 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287 alin. (1) lit. g) din Codul penal

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 84 din 25 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287 alin. (1) lit. g) din Codul penal