Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 833 din 17 noiembrie 2020  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare şi ale art. 58^1 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 833 din 17 noiembrie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare şi ale art. 58^1 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 114 din 3 februarie 2021

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare şi ale art. 58^1 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului. Excepţia a fost ridicată de Marius Gheorghe Bărbulescu în Dosarul nr. 13.051/63/2017 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 984D/2018.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.727D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58^1 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Ionuţ-Bogdan Popovici în Dosarul nr. 758/110/2018 al Tribunalului Bacău - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.
    4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.727D/2018 la Dosarul nr. 984D/2018, care este primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 58^1 din Legea nr. 360/2002, întrucât apreciază că aspectele invocate de autorii excepţiei constituie probleme de aplicare şi interpretare a legii. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 364/2004, pune concluzii de respingere a acesteia ca inadmisibilă. În acest sens invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 317 din 21 mai 2019. În sfârşit, referitor la criticile de neconstituţionalitate formulate în raport cu art. 6 alin. (2) din Legea nr. 364/2004, pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, apreciind că sintagma „îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor ce le revin lucrătorilor de poliţie judiciară“ nu contravine prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie. Aşa cum rezultă din art. 2 din Legea nr. 364/2004, lucrătorii poliţiei judiciare sunt recrutaţi din rândul agenţilor şi ofiţerilor de poliţie specializaţi în efectuarea activităţilor de constatare a infracţiunilor, de strângere a datelor în vederea începerii urmăririi penale şi de cercetare penală. Potrivit art. 8 din aceeaşi lege, aceştia îşi desfăşoară activitatea sub supravegherea şi controlul procurorului, ei fiind obligaţi să ducă la îndeplinire dispoziţiile acestuia. Codul de procedură penală reglementează activitatea organelor de cercetare penală ale poliţiei judiciare. Sintagma criticată vizează modalitatea corectă, corespunzătoare de îndeplinire a atribuţiilor ce le revin potrivit dispoziţiilor legale şi nu ridică probleme sub aspectul clarităţii şi previzibilităţii.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    7. Prin Încheierea din 13 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 13.051/63/2017, Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare şi ale art. 58^1 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului. Excepţia a fost ridicată de Marius Gheorghe Bărbulescu în cadrul recursului formulat împotriva Sentinţei nr. 114 din 16 ianuarie 2018, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 13.051/63/2017.
    8. Prin Încheierea din 17 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 758/110/2018, Tribunalul Bacău - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58^1 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului. Excepţia a fost ridicată de Ionuţ-Bogdan Popovici în cadrul unei acţiuni în contencios administrativ privind funcţionarii publici.
    9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 364/2004 sunt criticate din perspectiva încălcării principiului separaţiei puterilor în stat, a principiului securităţii raporturilor juridice şi a prevederilor art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, susţinându-se că Parlamentul şi-a delegat, în mod neconstituţional, competenţa exclusivă de legiferare privind statutul poliţistului către Ministerul de Interne, organ al administraţiei publice centrale. În practică, ministrul de interne a pus în executare prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 364/2004, emiţând un ordin care nu a fost publicat. Întrucât Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu recunoaşte calitatea de „drept“/“lege“ normelor care nu sunt publicate şi deci nu sunt accesibile, nu este respectată exigenţa de „accesibilitate“ a legii.
    10. Dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 364/2004 sunt criticate din perspectiva lipsei de claritate şi precizie, întrucât nu definesc ce înseamnă „neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către lucrătorii poliţiei judiciare a obligaţiilor ce le revin în activitatea desfăşurată în calitate de organ de cercetare penală“, lăsând loc arbitrarului şi abuzului. Generalitatea textului permite retragerea avizului de desemnare în poliţia judiciară, inclusiv în situaţiile în care „neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor“ poate fi justificată obiectiv de către lucrătorul de poliţie.
    11. Referitor la dispoziţiile art. 58^1 din Legea nr. 360/2002, autorii excepţiei susţin că acestea încalcă principiul securităţii raporturilor juridice. Astfel, textul de lege are un conţinut neclar, contradictoriu, întrucât, pe de o parte, „atenţionarea“ este prezentată ca o dispoziţie („se dispune“) cu caracter administrativ, deci ca un act administrativ, iar, pe de altă parte, se afirmă că „nu produce consecinţe juridice asupra raportului de serviciu“. Prin formularea contradictorie a art. 58^1 din Legea nr. 360/2002 nu se poate stabili cu certitudine dacă „atenţionarea“ este un act administrativ susceptibil de efecte juridice sau doar o operaţiune tehnico-administrativă, fiind afectat de această formulare imprecisă şi dreptul de acces la justiţie, întrucât unele instanţe pot considera că atenţionarea este act administrativ şi pot declara admisibilă o acţiune în anularea ei, iar altele nu.
    12. Referindu-se tot la încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice, autorii excepţiei arată şi faptul că textul de lege criticat nu stabileşte garanţii împotriva arbitrarului persoanei competente să emită atenţionarea. Fără stabilirea unor limite clare ale dreptului de a lua această măsură, acesta poate fi uşor deturnat şi transformat într-un instrument care să susţină un comportament intimidant, ostil, degradant ori ofensiv al şefului ierarhic faţă de subalternul său.
    13. Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile art. 58^1 din Legea nr. 360/2002 încalcă principiul nediscriminării, întrucât măsura de excepţie a „atenţionării“ nu este reglementată pentru nicio altă profesie. Scopul pentru care această măsură a fost legiferată este de a asigura superiorilor ierarhici un mecanism suplimentar de presiune, de intimidare, de hărţuire a poliţistului inferior ierarhic atunci când nu există premisele sancţionării disciplinare.
    14. De asemenea, consideră că textul de lege criticat încalcă dreptul cetăţeanului la demnitate şi onoare, întrucât permite superiorului ierarhic să afecteze, sub acoperirea acestei norme, demnitatea şi onoarea subalternului, prin aplicarea de atenţionări în mod arbitrar, sub pretextul scopului preventiv, fără să existe date şi indicii privind un comportament necorespunzător sau care ar urma să devină neconform. Chiar dacă declarativ atenţionarea nu dă naştere unor efecte juridice, ea are o conotaţie negativă, fiind percepută de către personalul de poliţie ca fiind similară unei sancţiuni disciplinare şi de natură să afecteze onoarea şi demnitatea poliţistului căruia i se aplică.
    15. Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Bacău - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt conforme cu prevederile constituţionale invocate.
    16. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 24 aprilie 2014, şi ale art. 58^1 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare. Din analiza criticii de neconstituţionalitate Curtea constată că aceasta vizează dispoziţiile art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 364/2004 în redactarea anterioară pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 317 din 21 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 23 iulie 2019, precum şi modificărilor aduse acestor texte de lege prin art. I pct. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 11 februarie 2020. Curtea observă că, prin modificările aduse art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 364/2004, soluţia legislativă criticată a fost modificată. Având în vedere însă că în cauza în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate sunt incidente dispoziţiile art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 364/2004 în redactarea anterioară modificărilor aduse acestor texte de lege prin art. I pct. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2020, precum şi cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, Curtea urmează să examineze constituţionalitatea textelor de lege aşa cum au fost precizate în încheierea de sesizare. Dispoziţiile de lege criticate au următoarea redactare:
    - Art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 364/2004:
    "(1) Numirea, promovarea şi eliberarea poliţiştilor în/din funcţiile structurilor poliţiei judiciare se fac potrivit normelor de competenţă aprobate prin ordin al ministrului afacerilor interne, cu avizul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(2) Pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către lucrătorii poliţiei judiciare a obligaţiilor ce le revin în activitatea desfăşurată în calitatea de organ de cercetare penală al poliţiei judiciare, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate retrage avizul prevăzut la art. 2 alin. (3). Retragerea avizului conduce la încetarea calităţii de lucrător în cadrul poliţiei judiciare."

    – Art. 58^1 din Legea nr. 360/2002: „Pentru prevenirea săvârşirii de abateri disciplinare, persoana prevăzută la art. 59 alin. (2) poate dispune atenţionarea poliţistului. În acest caz, măsura se dispune în scris, are caracter administrativ-preventiv şi nu produce consecinţe asupra raportului de serviciu.“

    20. Autorii excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate contravin următoarelor prevederi din Constituţie: art. 1 alin. (3) şi (5) referitoare la statul român şi obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 30 alin. (3) privind libertatea de exprimare, art. 52 care reglementează dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi art. 73 alin. (3) lit. j) care prevede reglementarea statutului funcţionarilor publici prin lege organică.
    21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 364/2004, în redactarea criticată în prezenta cauză, au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, iar prin Decizia nr. 317 din 21 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 23 iulie 2019, a constatat că acestea contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) şi ale art. 73 alin. (3) lit. j).
    22. Având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“, precum şi faptul că Decizia Curţii Constituţionale nr. 317 din 21 mai 2019 a fost pronunţată şi publicată la o dată ulterioară sesizării cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 364/2004, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin art. I pct. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2020, a devenit inadmisibilă.
    23. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 364/2004, Curtea constată că aspectele de neconstituţionalitate invocate privesc lipsa de claritate a textului de lege, susţinându-se că este dificilă stabilirea situaţiilor când se poate considera că lucrătorii poliţiei judiciare nu şi-au îndeplinit ori au îndeplinit necorespunzător obligaţiile ce le revin în activitatea desfăşurată în calitatea de organ de cercetare penală al poliţiei judiciare.
    24. Analizând textul de lege criticat, Curtea constată că, în ceea ce priveşte „neîndeplinirea“ de către poliţist a obligaţiilor ce îi revin în activitatea desfăşurată în calitatea de organ de cercetare penală al poliţiei judiciare, conţinutul reglementării este fără echivoc, vizând situaţia când nu au fost îndeplinite obligaţiile ce derivă din funcţia ocupată, respectiv nu au fost duse la îndeplinire dispoziţiile procurorului care conduce, supraveghează şi controlează activitatea ori cele ale şefilor ierarhici. În acest sens, Curtea aminteşte că, potrivit dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 364/2004, în forma anterioară modificărilor aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2020, „(1) Organele de cercetare ale poliţiei judiciare îşi desfăşoară activitatea sub conducerea, supravegherea şi controlul procurorului, fiind obligate să ducă la îndeplinire dispoziţiile acestuia. (2) Şefii ierarhici pot da poliţiştilor care fac parte din poliţia judiciară dispoziţii şi îndrumări în efectuarea activităţilor de constatare a infracţiunilor şi de strângere a datelor în vederea identificării autorilor infracţiunilor şi începerii urmăririi penale. (3) Organele ierarhic superioare ale poliţiştilor care fac parte din poliţia judiciară nu pot să dea îndrumări sau dispoziţii privind cercetarea penală, procurorul fiind singurul competent în acest sens.“
    25. În ceea ce priveşte „îndeplinirea necorespunzătoare“ a aceloraşi sarcini ce revin organului de cercetare al poliţiei judiciare, Curtea reţine că, potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, înţelesul cuvântului „corespunzător/oare“ este următorul: „care corespunde, care se potriveşte, care este potrivit sau conform cu ..., care se află în conformitate cu ...; adecvat, potrivit, nimerit“. Termenul „necorespunzător“ este antonim, având înţelesul „care nu este corespunzător, adecvat cu ...“. Prin urmare, Curtea apreciază că legea are în vedere cazurile în care activitatea organului de cercetare al poliţiei judiciare poate fi considerată inadecvată atingerii obiectivului său.
    26. Desigur, Curtea observă că sintagma legală criticată are o formulare generală, ce nu particularizează situaţiile avute în vedere. Curtea apreciază însă că o astfel de formulare este impusă de varietatea situaţiilor ce pot rezulta în practică în ceea ce priveşte modul de realizare de către organul de cercetare al poliţiei judiciare a sarcinilor trasate de procuror sau de şeful ierarhic. Circumstanţierea tuturor acestor situaţii este dificil de realizat prin lege, întrucât implică o serie de factori ale căror convergenţă şi intensitate nu pot face decât obiectul unei aprecieri punctuale, greu de anticipat de legiuitor.
    27. În plus, Curtea observă că acordarea avizului de desemnare în poliţia judiciară nu se întemeiază doar pe constatarea formală a îndeplinirii unor condiţii legale, aşa cum este, spre exemplu, calitatea de ofiţer sau agent de poliţie care ocupă o funcţie prevăzută cu atribuţii specializate în activităţile de constatare a infracţiunilor, de strângere a datelor în vederea începerii urmăririi penale şi de urmărire penală, ci şi pe o evaluare pe care procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul desemnat în acest sens o efectuează, acesta având dreptul de a acorda sau de a refuza acordarea avizului favorabil [art. 55 alin. (4) din Codul de procedură penală]. În mod corelativ, ca o consecinţă logică, dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 364/2004 dau posibilitatea aceleiaşi autorităţi ca, în temeiul unei evaluări a activităţii desfăşurate, să retragă avizul acordat.
    28. Pentru cele mai sus menţionate, Curtea apreciază că nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate vizând dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 364/2004 în redactarea anterioară modificărilor aduse prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2020.
    29. Analizând în continuare excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58^1 din Legea nr. 360/2002, Curtea reţine că textul de lege criticat a fost introdus în cuprinsul Legii nr. 360/2002 prin dispoziţiile art. I pct. 4 din Legea nr. 81/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, precum şi pentru modificarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 21 aprilie 2015. În expunerea de motive a acestui din urmă act normativ se arată că stabilirea posibilităţii şefului poliţistului de a-l atenţiona „nu reprezintă o sancţiune disciplinară, ci una de management, administrativă, care are rol preventiv şi care nu produce alte consecinţe pentru poliţist“.
    30. Autorii excepţiei arată însă că măsura atenţionării a produs efecte asupra raporturilor lor de serviciu, ţinându-se cont de aceasta atunci când s-a dispus retragerea avizului pentru numirea în funcţie în structurile Poliţiei Judiciare, respectiv atunci când a fost refuzată cererea de promovare în funcţie.
    31. Curtea constată că dispoziţiile art. 58^1 din Legea nr. 360/2002 prevăd că atenţionarea este o măsură de management, care „se dispune în scris“, are rol preventiv, dar nu generează niciun efect asupra raportului de serviciu al poliţistului. În acelaşi timp, observă că art. 58^1 face parte din capitolul IV secţiunea a 2-a a Legii nr. 360/2002, care reglementează răspunderea juridică şi sancţiunile aplicabile poliţiştilor. De asemenea, reţine că, deşi atenţionarea este reglementată distinct de sancţiunile disciplinare ce pot fi aplicate poliţiştilor, aceasta este prevăzută totodată ca o măsură alternativă care poate fi aplicată poliţistului în situaţia când, în urma admiterii contestaţiei formulate împotriva actului administrativ sancţionator, se apreciază că scopul răspunderii disciplinare poate fi atins şi prin aplicarea unei măsuri mai blânde. Astfel, art. 61 alin. (6) din Legea nr. 360/2002 dispune: „Prin decizie motivată, şeful unităţii ierarhic superioare poate dispune, după caz: a) respingerea contestaţiei ca tardiv introdusă sau ca neîntemeiată şi menţinerea sancţiunii aplicate; b) admiterea contestaţiei şi aplicarea unei sancţiuni mai blânde decât cea aplicată prin actul administrativ contestat sau aplicarea măsurii prevăzute la art. 58^1, în situaţia în care apreciază că scopul răspunderii disciplinare poate fi atins astfel; c) admiterea contestaţiei şi anularea actului administrativ de sancţionare.“ Reglementări asemănătoare se regăsesc şi în conţinutul art. 59^3 alin. (1) lit. c) şi alin. (2), al art. 62 alin. (6) lit. b) şi al art. 62^2 lit. c) din aceeaşi lege.
    32. Prin urmare, Curtea constată că, deşi, potrivit dispoziţiilor legale, atenţionarea nu reprezintă o sancţiune disciplinară şi nu produce efecte asupra raportului de serviciu, în fapt, aplicarea acestei măsuri este ataşată ideii de intervenţie cu rol în disciplinarea conduitei poliţistului atunci când a avut loc o abatere disciplinară de o gravitate redusă.
    33. Totodată, Curtea observă că dispoziţiile art. 58^1 din Legea nr. 360/2002, prin modul lor de reglementare, nu limitează aplicarea atenţionării doar la situaţiile mai sus descrise, când a existat o abatere disciplinară. Astfel, aşa cum reiese din textul de lege, atenţionarea poate fi dispusă „pentru prevenirea săvârşirii de abateri disciplinare“ chiar şi atunci când nu au existat abateri disciplinare anterioare. De asemenea, nu este prevăzută nicio condiţie cu privire la existenţa unor indicii clare că poliţistul este pe cale să îşi încalce atribuţiile de serviciu. Dispoziţiile art. 58^1 din Legea nr. 360/2002 nu fac nicio precizare în acest sens. Prin urmare, persoanele prevăzute la art. 59 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 - respectiv persoana care are competenţa de numire în funcţie a poliţistului cercetat sau şeful unităţii ierarhic superioare, şeful unităţii sau al instituţiei de învăţământ din Ministerul Afacerilor Interne la care poliţistul este delegat sau detaşat ori la care urmează cursuri sau susţine examene de carieră, şeful instituţiei subordonate Ministerului Afacerilor Interne care exercită competenţe de coordonare şi control metodologic al serviciilor publice comunitare sau ministrul afacerilor interne, pentru poliţiştii din cadrul serviciilor publice comunitare sau detaşaţi la aceste servicii - au libertatea de a dispune atenţionarea poliţistului în orice situaţie când consideră că este necesar „pentru prevenirea de abateri disciplinare“, independent de conduita poliţistului. Măsura nu produce efecte juridice, astfel că atacarea sa în instanţă este, de principiu, lipsită de interes.
    34. Cu toate acestea, Curtea apreciază că, deşi lipsită de efecte juridice, măsura atenţionării poate avea un impact psihologic semnificativ. Astfel, aşa cum s-a arătat şi mai sus, măsura poate fi aplicată atunci când a avut loc o abatere disciplinară. Dispoziţiile art. 58^1 din Legea nr. 360/2002 nu fac însă nicio distincţie faţă de ipoteza când măsura este aplicată doar în scop preventiv, fără a fi avut loc nicio abatere disciplinară, fapt ce poate genera confuzii şi naşterea unor prezumţii că în conduita profesională a poliţistului au existat abateri şi în această ipoteză. Simpla intervenţie preventivă, prin atenţionare a poliţistului, contribuie la crearea unei imagini despre acesta că este susceptibil de a încălca îndatoririle de serviciu, chiar dacă nu există dovezi în acest sens, fapt ce contrazice prezumţia de nevinovăţie consacrată în art. 58^2 lit. a) din Legea nr. 360/2002, potrivit căruia „prezumţia de nevinovăţie - poliţistul cercetat este considerat nevinovat pentru fapta sesizată ca abatere disciplinară atât timp cât vinovăţia sa nu a fost dovedită“.
    35. Astfel, chiar dacă atenţionarea nu produce efecte juridice, ea contribuie, în mod evident, la crearea unei imagini despre conduita profesională a poliţistului, având un impact incontestabil asupra aprecierii subiective ce are loc cu prilejul dispunerii unor măsuri cu privire la cariera acestuia.
    36. În plus, chiar dacă raportul de serviciu al poliţistului presupune subordonarea acestuia faţă de şefii ierarhic superiori, Curtea apreciază că această subordonare trebuie clar circumscrisă îndeplinirii sarcinilor de serviciu şi nu trebuie să creeze posibilitatea generării unor situaţii abuzive ori şicanatorii din partea superiorului ierarhic asupra subalternului, de natură să afecteze demnitatea acestuia. Or, faptul că textul de lege nu condiţionează atenţionarea de existenţa unor situaţii concrete, obiective, care să justifice această măsură a şefului ierarhic, poate constitui terenul manifestării unor acţiuni care au ca simplu temei doar dorinţa de exercitare a autorităţii faţă de o persoană aflată într-o poziţie subordonată şi care nu dispune de un mijloc eficient de apărare. Este uşor de imaginat că textul de lege criticat poate genera situaţii în care subalternul este supus unei atitudini şicanatorii, de natură să exercite o presiune psihologică asupra acestuia şi să afecteze demnitatea sa. Or, chiar dacă poliţistul subaltern doreşte să conteste în justiţie măsura dispusă potrivit art. 58^1 din Legea nr. 360/2002, este dificil de conceput cum instanţa de judecată va aprecia temeinicia unei asemenea măsuri şi efectele juridice concrete, de vreme ce textul de lege subliniază că „nu produce consecinţe asupra raportului de serviciu“.
    37. Aşa cum Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa, „demnitatea umană este însăşi sursa, temeiul şi esenţa drepturilor şi libertăţilor fundamentale“, constituind atât un principiu director în privinţa drepturilor şi libertăţilor, cât şi un drept fundamental distinct. Curtea a arătat că „sunt incompatibile cu demnitatea umană orice acţiuni/inacţiuni care vizează sau au ca rezultat desconsiderarea existenţei umane a individului, umilirea, stigmatizarea, persecutarea, ostracizarea, punerea în afara legii sau aplicarea unui tratament dispreţuitor“ (a se vedea în acest sens Decizia nr. 464 din 18 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 5 august 2019, paragrafele 52 şi 53).
    38. În egală măsură, Curtea apreciază că o reglementare care permite, prin lipsa de precizie şi claritate, comportamente abuzive ori discreţionare care generează efectele mai sus arătate este incompatibilă cu demnitatea umană.
    39. De altfel, Curtea constată o creştere a preocupării legiuitorului român pentru protecţia angajaţilor împotriva actelor de hărţuire morală. În acest sens, consideră că este semnificativ a fi amintit că, în anul 2020, prin Legea nr. 167/2020 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, precum şi pentru completarea art. 6 din Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 7 august 2020, în dreptul naţional a fost reglementată hărţuirea morală la locul de muncă, definită ca „orice comportament exercitat cu privire la un angajat de către un alt angajat care este superiorul său ierarhic, de către un subaltern şi/sau de către un angajat comparabil din punct de vedere ierarhic, în legătură cu raporturile de muncă, care să aibă drept scop sau efect o deteriorare a condiţiilor de muncă prin lezarea drepturilor sau demnităţii angajatului, prin afectarea sănătăţii sale fizice sau mentale ori prin compromiterea viitorului profesional al acestuia, comportament manifestat în oricare dintre următoarele forme: a) conduită ostilă sau nedorită; b) comentarii verbale; c) acţiuni sau gesturi.“ De asemenea, „constituie hărţuire morală la locul de muncă orice comportament care, prin caracterul său sistematic, poate aduce atingere demnităţii, integrităţii fizice ori mentale a unui angajat sau grup de angajaţi, punând în pericol munca lor sau degradând climatul de lucru. În înţelesul prezentei legi, stresul şi epuizarea fizică intră sub incidenţa hărţuirii morale la locul de muncă.“
    40. Or, în acest context, Curtea apreciază că reglementarea supusă controlului de constituţionalitate apare ca fiind orientată mai degrabă într-o direcţie opusă, creând un cadru care permite superiorului ierarhic să exercite comportamente ce pot dobândi valenţele hărţuirii morale a subalternului, sub protecţia legii. Această tendinţă nu apare doar ca fiind lipsită de coerenţă faţă de cadrul legal privind protecţia angajaţilor, dar şi ca o breşă legală care poate genera comportamente de natură să aducă atingere demnităţii umane, valoare ocrotită de prevederile art. 1 alin. (3) din Constituţie.
    41. Având în vedere cele mai sus reţinute, Curtea apreciază că dispoziţiile art. 58^1 din Legea nr. 360/2002, prin reglementarea lipsită de precizie cu privire la condiţiile în care poate fi dispusă atenţionarea poliţistului, sunt apte să genereze comportamente de natură a afecta demnitatea persoanei, contravenind astfel prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituţie.
    42. Curtea precizează şi faptul că, prin declararea neconstituţionalităţii art. 58^1 din Legea nr. 360/2002, toate dispoziţiile acestei legi care fac trimitere la textul legal declarat neconstituţional rămân fără obiect.
    43. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, excepţie ridicată de Marius Gheorghe Bărbulescu în Dosarul nr. 13.051/63/2017 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
    2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    3. Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marius Gheorghe Bărbulescu în Dosarul nr. 13.051/63/2017 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi de Ionuţ-Bogdan Popovici în Dosarul nr. 758/110/2018 al Tribunalului Bacău - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 58^1 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului sunt neconstituţionale.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalului Bacău - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 17 noiembrie 2020.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Patricia Marilena Ionea


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016