Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 833 din 13 decembrie 2018  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 privind acordarea unor facilităţi fiscale    Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 833 din 13 decembrie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 privind acordarea unor facilităţi fiscale

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 454 din 6 iunie 2019

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 privind acordarea unor facilităţi fiscale, excepţie ridicată de Sergiu Ioan Florescu, Dragoş Târşia şi de Societatea de avocaţi Florescu & Târşia cu sediul în Sibiu în Dosarul nr. 2.499/85/2016 al Tribunalului Sibiu - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.056D/2016.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorii excepţiei de neconstituţionalitate au depus note scrise, prin care solicită admiterea acesteia.
    4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. În acest sens arată că, în materie fiscală, regula o reprezintă plata obligaţiilor fiscale, anularea sau acordarea unor facilităţi fiscale având caracter de excepţie, iar art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi, şi nu identitatea de tratament asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor, context în care legiuitorul este singurul în drept să stabilească exonerarea de la plată a unor obligaţii fiscale, precum şi condiţiile în care se realizează această măsură fiscală. Astfel, prevederile art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 vizează două ipoteze, respectiv, pe de o parte, contribuabilii ale căror obligaţii erau scadente la data de 30 septembrie 2015 şi individualizate în decizii de impunere emise ca urmare a unei inspecţii fiscale în derulare la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţă şi, pe de altă parte, contribuabilii ale căror obligaţii erau scadente anterior datei de 30 septembrie 2015 şi în privinţa cărora inspecţiile fiscale urmează să înceapă după intrarea în vigoare a ordonanţei de urgenţă. Prin urmare, şi acestea din urmă beneficiază de facilităţile fiscale în contextul în care alin. (2) al art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015, făcând trimitere la art. 2 din acelaşi act normativ, adaugă o cerinţă suplimentară, respectiv ca declaraţiile rectificative să fie depuse de contribuabil în cel mult 10 zile de la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    5. Prin Încheierea din 18 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.499/85/2016, Tribunalul Sibiu - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 privind acordarea unor facilităţi fiscale, excepţie ridicată de Sergiu Ioan Florescu, Dragoş Târşia şi de Societatea de avocaţi Florescu & Târşia cu sediul în Sibiu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri prin care se solicită anularea unor decizii de impunere şi a unor înştiinţări de respingere a notificării privind intenţia de a beneficia de anularea obligaţiilor de plată accesorii aferente deciziilor de impunere.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt neconstituţionale, deoarece limitează aplicarea legii doar la sancţiuni individualizate prin decizii de impunere emise ca urmare a unei inspecţii fiscale în derulare la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015, fiind de natură să determine un tratament juridic diferit faţă de persoane aflate în aceeaşi situaţie. Constituţia consacră principiul egalităţii în faţa legii, iar orice diferenţă de tratament juridic între persoane aflate în situaţii egale nu se poate justifica decât pe baza unor criterii obiective şi raţionale. Or, criteriul prevăzut la art. 4 nu ţine seama de faptul că în numeroase cazuri data începerii inspecţiei fiscale nu depinde de atitudinea persoanei cercetate sau de situaţii de natură obiectivă, ci se datorează altor împrejurări, care ţin de organizarea administraţiei, de gradul de încărcare a activităţii organelor fiscale, respectiv de factori străini conduitei procesuale a contribuabililor.
    7. Tribunalul Sibiu - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie. Astfel, textul de lege criticat aduce atingere principiului egalităţii în faţa legii, deoarece permite acordarea unor facilităţi fiscale contribuabililor, în funcţie de un criteriu neobiectiv şi imprevizibil, respectiv în funcţie de existenţa sau inexistenţa unei inspecţii fiscale în derulare la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă. Acordarea facilităţilor fiscale în asemenea condiţii este în mod evident discriminatorie, deoarece de facilitate vor beneficia efectiv doar contribuabilii ale căror obligaţii de plată sunt scadente la 30 septembrie 2015 inclusiv şi au fost individualizate în decizii de impunere emise ca urmare a unei inspecţii fiscale în derulare la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă.
    8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Din analiza prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 rezultă că facilitatea fiscală urmează a fi acordată atât persoanelor în cazul cărora creanţa la bugetul de stat era stabilită anterior intrării în vigoare a actului normativ, cât şi persoanelor cărora creanţa este stabilită ca urmare a unei inspecţii fiscale aflate în derulare la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă. Prin urmare, măsura se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţii similare, nefiind încălcate dispoziţiile art. 16 din Constituţie. De altfel, acordarea unor facilităţi fiscale unor persoane în cazul cărora nu s-a început derularea inspecţiei fiscale ar conduce la imposibilitatea statului de a determina impactul bugetar al măsurii propuse, fiind afectată obligaţia acestuia de a asigura colectarea veniturilor bugetare şi sustenabilitatea cheltuielilor publice.
    10. Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt neconstituţionale, deoarece îi discriminează pe contribuabilii ale căror obligaţii de plată sunt scadente până la 30 septembrie 2015 inclusiv şi nu au fost individualizate în decizii de impunere emise ca urmare a unei inspecţii fiscale în derulare la data intrării în vigoarea a ordonanţei de urgenţă. Astfel, această categorie de persoane nu are dreptul la acordarea facilităţilor fiscale. Or, instituirea unei asemenea soluţii legislative prin normele criticate apare ca un privilegiu conferit de legiuitor unei anumite categorii de contribuabili, şi anume celor ale căror obligaţii de plată sunt scadente până la 30 septembrie 2015 inclusiv şi au fost individualizate în decizii de impunere emise ca urmare a unei inspecţii fiscale în derulare la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă, şi ca un dezavantaj, nejustificat obiectiv sau raţional, în cazul contribuabililor ale căror obligaţii sunt scadente, însă nu au fost individualizate în decizii de impunere emise ca urmare a unei inspecţii fiscale în derulare la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015.
    11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.
    13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 privind acordarea unor facilităţi fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 21 octombrie 2015, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 4/2016 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 privind acordarea unor facilităţi fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din data de 13 ianuarie 2016, care au următorul cuprins:
    "Penalităţile de întârziere, precum şi o cotă de 54,2% din dobânzi, aferente obligaţiilor de plată principale administrate de organul fiscal central, cu termene de plată până la 30 septembrie 2015, inclusiv, şi individualizate în decizii de impunere emise urmare unei inspecţii fiscale în derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se anulează dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
    a) toate diferenţele de obligaţii de plată principale individualizate în decizia de impunere sunt stinse prin orice modalitate prevăzută de lege până la termenul de plată prevăzut la art. 111 alin. (2) din Codul de procedură fiscală;
    b) o cotă de 45,8% din dobânzile aferente obligaţiilor prevăzute la lit. a) este stinsă prin orice modalitate prevăzută de lege până la termenul de plată prevăzut la art. 111 alin. (2) din Codul de procedură fiscală;
    c) cererea de anulare a accesoriilor se depune în termen de 90 de zile de la comunicarea deciziei de impunere, sub sancţiunea decăderii."

    14. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi.
    15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, astfel cum reiese din Nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015, precum şi din preambulul acesteia, promovarea acestui act normativ a fost generată de interesul general de susţinere a creşterii economice prin sprijinirea contribuabililor aflaţi în dificultate şi care nu au fost în măsură să acceseze o eşalonare la plata obligaţiilor fiscale restante, împrejurare ce a impus instituirea unei măsuri conjuncturale de acordare a unei facilităţi fiscale prin care s-a urmărit stimularea conformării voluntare a contribuabililor la plata obligaţiilor fiscale şi maximizarea încasărilor bugetare, stimularea mediului economic şi, respectiv, diminuarea arieratelor bugetare, aspect de care beneficiază întreaga societate, şi cu scopul prevenirii acumulării de noi datorii la bugetul general consolidat şi pentru a evita un comportament de întârziere intenţionată a îndeplinirii obligaţiilor de plată la termen de către contribuabilii susceptibili de a beneficia de măsurile propuse prin acest act normativ.
    16. Curtea reţine că, în materie fiscală, referitor la termenele de plată, potrivit art. 111 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în vigoare la data adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 privind acordarea unor facilităţi fiscale, pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale şi pentru obligaţiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabileşte în funcţie de data comunicării acestora, astfel: a) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare; b) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare. În acest context, cererea de anulare a accesoriilor se depune în termen de 90 de zile de la comunicarea deciziei de impunere, sub sancţiunea decăderii.
    17. Potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015, astfel cum a fost aprobată, modificată şi completată prin Legea nr. 4/2016 (potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, legea de aprobare a unei ordonanţe simple sau de urgenţă face corp comun cu aceasta; a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 402 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 10 noiembrie 2016), penalităţile de întârziere, precum şi o cotă de 54,2% din dobânzi, aferente obligaţiilor de plată principale datorate bugetului general consolidat, restante la 30 septembrie 2015, inclusiv, şi administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, se anulează dacă sunt îndeplinite cumulativ anumite condiţii expres prevăzute de acest act normativ, respectiv: a) toate obligaţiile de plată principale restante la 30 septembrie 2015, inclusiv, administrate de organul fiscal central, se sting prin orice modalitate prevăzută de lege până la data de 31 martie 2016, inclusiv; b) o cotă de 45,8% din dobânzile aferente obligaţiilor de plată prevăzute la lit. a) stabilite prin decizii comunicate până la data stingerii obligaţiilor de plată principale se stinge prin orice modalitate prevăzută de lege până la data de 30 iunie 2016, inclusiv; c) este stinsă prin orice modalitate prevăzută de lege o cotă de 45,8% din dobânzile datorate până la data stingerii obligaţiilor de plată principale prevăzute la lit. a) şi stabilite prin decizii comunicate după această dată, până la termenul de plată prevăzut la art. 111 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, sau până la un alt termen prevăzut de lege; d) sunt stinse prin orice modalitate prevăzută de lege toate obligaţiile de plată principale administrate de organul fiscal central cu termene de plată cuprinse între data de 1 octombrie 2015 şi 31 martie 2016, inclusiv, până la data depunerii cererii de anulare a penalităţilor de întârziere şi a cotei de 54,2% din dobânzi, denumită în continuare cerere de anulare a accesoriilor; e) contribuabilul să aibă depuse toate declaraţiile fiscale, potrivit vectorului fiscal, până la data depunerii cererii de anulare a accesoriilor. Această condiţie se consideră îndeplinită şi în cazul în care, pentru perioadele în care nu s-au depus declaraţii fiscale, obligaţiile fiscale au fost stabilite, prin decizie, de către organul fiscal central; f) contribuabilul depune cererea de anulare a accesoriilor după îndeplinirea condiţiilor prevăzute la lit. a), b), d) şi e), dar nu mai târziu de 30 iunie 2016, inclusiv, sub sancţiunea decăderii.
    18. În scopul acordării anulării, pentru cota de 45,8% din dobânda datorată potrivit alin. (1) lit. b) şi c), sunt aplicabile în mod corespunzător prevederile art. 115 alin. (3^2) din Codul de procedură fiscală, potrivit cărora, în cazul obligaţiilor fiscale de plată stabilite de organele de inspecţie fiscală, precum şi al amenzilor de orice fel, se stinge cu prioritate obligaţia fiscală sau amenda pe care o alege contribuabilul, măsuri care au înrâurire în mod corespunzător şi pentru cota de 45,8% din dobânzile aferente obligaţiilor de plată principale individualizate în declaraţia rectificativă sau, după caz, aferente obligaţilor de plată rezultate din corectarea decontului de taxă pe valoarea adăugată [art. 1 alin. (2) şi art. 2 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015].
    19. De asemenea, penalităţile de întârziere, precum şi o cotă de 54,2% din dobânzi, aferente diferenţelor de obligaţii de plată declarate suplimentar de contribuabili prin declaraţie rectificativă prin care se corectează obligaţiile de plată principale cu scadenţe anterioare datei de 30 septembrie 2015, inclusiv, administrate de organul fiscal central, se anulează dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) declaraţia rectificativă este depusă până la data de 31 martie 2016, inclusiv (respectiv declaraţia rectificativă este depusă începând cu data de 1 octombrie 2015 până la data de 31 martie 2016, inclusiv, potrivit art. I pct. 3 din Legea nr. 4/2016); b) toate obligaţiile de plată principale individualizate în declaraţia rectificativă se sting prin orice modalitate prevăzută de lege până la 31 martie 2016, inclusiv; c) sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-f). Aceste măsuri sunt aplicabile şi în cazul corectării erorilor din deconturile de taxă pe valoarea adăugată efectuate potrivit reglementărilor legale în vigoare, care au înrâurire în mod corespunzător şi pentru cota de 45,8% din dobânzile aferente obligaţiilor de plată principale individualizate în declaraţia rectificativă sau, după caz, aferente obligaţilor de plată rezultate din corectarea decontului de taxă pe valoarea adăugată (art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015).
    20. Totodată, potrivit art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015, penalităţile de întârziere, precum şi o cotă de 54,2% din dobânzi, aferente obligaţiilor de plată principale cu termene de plată până la 30 septembrie 2015, inclusiv, şi stinse până la această dată, administrate de organul fiscal central, se anulează dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) penalităţile de întârziere şi dobânzile ce pot forma obiectul anulării sunt datorate şi nestinse la 30 septembrie 2015, inclusiv; b) o cotă de 45,8% din dobânzile aferente obligaţiilor de plată principale cu termene de plată anterioare datei de 30 septembrie 2015 şi stinse până la această dată se stinge prin orice modalitate prevăzută de lege până la data de 31 martie 2016, inclusiv. Prevederile art. 1 alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzător; c) este îndeplinită condiţia prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. f).
    21. Potrivit conţinutului normativ al reglementării criticate în prezenta cauză, respectiv art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015, penalităţile de întârziere, precum şi o cotă de 54,2% din dobânzi, aferente obligaţiilor de plată principale administrate de organul fiscal central, cu termene de plată până la 30 septembrie 2015, inclusiv, şi individualizate în decizii de impunere emise ca urmare a unei inspecţii fiscale în derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se anulează dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) toate diferenţele de obligaţii de plată principale individualizate în decizia de impunere sunt stinse prin orice modalitate prevăzută de lege până la termenul de plată prevăzut la art. 111 alin. (2) din Codul de procedură fiscală; b) o cotă de 45,8% din dobânzile aferente obligaţiilor prevăzute la lit. a) este stinsă prin orice modalitate prevăzută de lege până la termenul de plată prevăzut la art. 111 alin. (2) din Codul de procedură fiscală; c) cererea de anulare a accesoriilor se depune în termen de 90 de zile de la comunicarea deciziei de impunere, sub sancţiunea decăderii. În acest context, legiuitorul delegat, în continuarea acestor dispoziţii legale, prin alin. (2) prevede că, în situaţia inspecţiilor fiscale ce urmează a începe după intrarea în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţă, în scopul acordării anulării prevăzute la art. 2, organele fiscale iau în considerare declaraţiile rectificative depuse de contribuabili în cel mult 10 zile de la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţă. Mai mult chiar, legiuitorul ordinar, prin art. II din Legea nr. 4/2016, aduce unele precizări suplimentare, în sensul că prevederile art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 sunt aplicabile în mod corespunzător şi pentru penalităţile de întârziere, precum şi pentru o cotă de 54,2% din dobânzi, aferente obligaţiilor de plată principale administrate de organul fiscal central, cu termene de plată până la 30 septembrie 2015, inclusiv, şi individualizate în decizii de impunere, emise ca urmare a unei inspecţii fiscale şi comunicate în perioada cuprinsă între 1 octombrie 2015 şi data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015. În acest caz, condiţia prevăzută la art. 4 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 se consideră îndeplinită şi dacă aceste diferenţe de obligaţii de plată principale sunt achitate în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a acestei legi.
    22. Toate aceste măsuri legislative sunt aplicabile în mod corespunzător şi în situaţia în care accesoriile reprezintă majorări de întârziere datorate de contribuabili până la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 39/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aprobată cu modificări prin Legea nr. 46/2011. În acest caz, anularea se acordă pentru o cotă de 77,1% din majorările de întârziere, iar diferenţele de majorări de întârziere reprezentând o cotă de 22,9% reprezintă condiţie de acordare a oricăreia dintre facilităţile prevăzute la art. 1-4 (art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 5 din Legea nr. 4/2016).
    23. De asemenea, potrivit art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015, un contribuabil poate beneficia de anularea accesoriilor potrivit acestei ordonanţe de urgenţă în oricare dintre situaţiile prevăzute la art. 1-4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015, dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea anulării.
    24. Cu privire la critica potrivit căreia prin prevederile legale criticate se instituie o discriminare între contribuabili, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale în materie, spre exemplu, Decizia nr. 184 din 29 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 11 iunie 2018, în materie fiscală, regula o reprezintă plata obligaţiilor fiscale, anularea sau acordarea unor facilităţi fiscale având un caracter de excepţie, fiind astfel incidentă regula exceptio est strictissimae interpretationis, potrivit căreia atunci când o normă juridică instituie o excepţie de la regulă, aceasta nu poate fi extinsă şi la alte situaţii pe care norma juridică nu le prevede, acest beneficiu neputând fi convertit într-un drept fundamental.
    25. În acest sens este, spre exemplu, şi Decizia nr. 323 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 29 iunie 2015, prin care Curtea a statuat că art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor (a se vedea Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, şi Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012). Totodată, prin Decizia nr. 760 din 5 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 23 februarie 2016, paragraful 14, s-a reţinut că nicio normă constituţională nu interzice acordarea de facilităţi fiscale unor categorii de contribuabili, în scopul bunei înfăptuiri a politicii economice, fiscale şi sociale a statului. Tot astfel, nicio normă constituţională nu interzice stabilirea condiţiilor de acordare sau de retragere a facilităţilor fiscale prevăzute în beneficiul unor contribuabili în funcţie de necesităţile perioadei de referinţă. Astfel, ca urmare a evaluării contextului în care a fost adoptată reglementarea legală criticată şi a scopului urmărit de legiuitor, Curtea observă că acesta este singurul în măsură să stabilească atât posibilitatea de exonerare de la plată a unor obligaţii fiscale de către anumite categorii de contribuabili, cât şi condiţiile în care se realizează această măsură fiscală.
    26. Rezultă din cele de mai sus că este dreptul exclusiv al legiuitorului de a acorda scutiri/facilităţi/eşalonări în legătură cu plata acestor creanţe (a se vedea şi Decizia nr. 683 din 23 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 19 ianuarie 2017, paragraful 33). Însă, în acordarea regimului de scutiri/facilităţi, legiuitorul este ţinut de o condiţie de rezonabilitate (est modus in rebus), în sensul că aplicarea unui tratament juridic diferenţiat, trebuie să fie unul justificat, iar criteriul care trebuie avut în vedere în aprecierea acestui caracter ţine, astfel cum reiese chiar din preambulul ordonanţei de urgenţă, de interesul general de susţinere a creşterii economice prin sprijinirea contribuabililor aflaţi în dificultate şi care nu au fost în măsură să acceseze o eşalonare la plata obligaţiilor fiscale restante şi maximizarea încasărilor bugetare, stimularea mediului economic şi, respectiv, diminuarea arieratelor bugetare, cu scopul prevenirii acumulării de noi datorii la bugetul general consolidat.
    27. Astfel, legiuitorul delegat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 a prevăzut mai multe tipuri de facilităţi fiscale, atât punctuale (art. 1-art. 3), cât şi unele ce rezultă dintr-o situaţie intermediară (art. 4), respectiv: penalităţile de întârziere, precum şi o cotă din dobânzi, aferente obligaţiilor de plată principale datorate bugetului general consolidat, restante la 30 septembrie 2015 (art. 1); penalităţile de întârziere, precum şi o cotă din dobânzi, aferente diferenţelor de obligaţii de plată declarate suplimentar de contribuabili prin declaraţie rectificativă prin care se corectează obligaţiile de plată principale cu scadenţe anterioare datei de 30 septembrie 2015 (art. 2); penalităţile de întârziere, precum şi o cotă din dobânzi, aferente obligaţiilor de plată principale cu termene de plată până la 30 septembrie 2015, inclusiv, şi stinse până la această dată (art. 3); penalităţile de întârziere, precum şi o cotă din dobânzi, aferente obligaţiilor de plată principale administrate de organul fiscal central, cu termene de plată până la 30 septembrie 2015, inclusiv, şi individualizate în decizii de impunere emise urmare unei inspecţii fiscale în derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă (art. 4). Această din urmă situaţie intermediară are în vedere derularea unei inspecţii fiscale, ale cărei rezultate, teoretic, trebuie să confirme corectitudinea declaraţiilor fiscale ale respectivului contribuabil. De altfel, regula este aceea că orice inspecţie fiscală trebuie să certifice realitatea înregistrărilor fiscale ca bază a declaraţiilor fiscale, iar excepţia este aceea în care, din varii motive, situaţia reală a obligaţiilor fiscale ale unui contribuabil nu este în acord cu situaţia declarată de acesta, fiind, în final, corectată prin inspecţia fiscală. Aşadar, contribuabilul care nu a fost supus încă unei inspecţii fiscale nu poate invoca lipsa acestei inspecţii, presupunându-se că declaraţiile sale fiscale concordă cu realitatea obligaţiilor pe care le are faţă de bugetul statului. Acordarea unor facilităţi fiscale unor persoane în cazul cărora nu s-a început derularea inspecţiei fiscale ar conduce la imposibilitatea statului de a determina impactul bugetar al măsurii propuse, necunoscându-se în concret care sunt sumele ce ar putea intra în sfera facilităţilor fiscale, fiind astfel afectată obligaţia acestuia de a asigura colectarea veniturilor bugetare şi sustenabilitatea cheltuielilor publice.
    28. Aşadar, prevederile criticate intră în marja de apreciere a legiuitorului, nefiind de natură să conducă la încălcarea prevederilor constituţionale menţionate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, fiind o aplicare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 56 alin. (1), potrivit căruia „Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice“, şi ale art. 139 referitoare la impozite, taxe şi alte contribuţii, care se stabilesc numai prin lege. Prin urmare, Curtea constată că excepţiei de neconstituţionalitate urmează fi respinsă ca neîntemeiată.
    29. Distinct de acestea, faţă de cadrul legislativ în materie, Curtea reţine că revine autorităţilor cu competenţă în interpretarea şi aplicarea legii, respectiv Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi instanţele de judecată, atribuţia de a evalua şi stabili contextul concret în care se află autorii excepţiei de neconstituţionalitate şi dacă se află în vreuna dintre ipotezele reglementate de prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015, prin evaluarea şi coroborarea întregului ansamblu legislativ menţionat.
    30. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sergiu Ioan Florescu, Dragoş Tărşia şi de Societatea de avocaţi Florescu & Tărşia cu sediul în Sibiu în Dosarul nr. 2.499/85/2016 al Tribunalului Sibiu - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 privind acordarea unor facilităţi fiscale sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Sibiu - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 13 decembrie 2018.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Ioniţa Cochinţu


    -----

Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice