Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 83 din 12 februarie 2019  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1)-(3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a Legii nr. 77/2016, în ansamblul său     Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 83 din 12 februarie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1)-(3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a Legii nr. 77/2016, în ansamblul său

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 591 din 18 iulie 2019

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel-Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea Banca Transilvania - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 13.397/212/2016/a1 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 646 D/2017.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 650 D/2017, nr. 700 D/2017, nr. 711 D/2017, nr. 776 D/2017, nr. 824 D/2017, nr. 834 D/2017, nr. 844 D/2017, nr. 845 D/2017, nr. 937 D/2017, nr. 980 D/2017, nr. 1.029 D/2017, nr. 1.037 D/ 2017, nr. 1.197 D/2017, nr. 1.232 D/2017, nr. 1.266 D/2017, nr. 1.311 D/2017, nr. 1.500 D/2017, nr. 1.576 D/2017, nr. 1.661 D/ 2017, nr. 1.689 D/2017, nr. 1.690 D/2017, nr. 1.707 D/2017, nr. 1.721 D/2017, nr. 1.745 D/2017, nr. 1.747 D/2017, nr. 1.749 D/ 2017, nr. 2.212 D/2017, nr. 2.354 D/2017 şi nr. 2.365 D/2017, având ca obiect excepţii de neconstituţionalitate parţial identice, ridicate de Societatea Banca Transilvania - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 22.354/212/2016/a1 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 11.038/233/2016 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 29.164/245/2016 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, de Societatea Banca Transilvania - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 21.636/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea ERB New Europe Funding II BV din Amsterdam, Olanda, în Dosarul nr. 7.581/221/2016 al Judecătoriei Deva, de Societatea Banca Transilvania - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 4.210/176/2016 al Judecătoriei Alba Iulia, de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 5.343/182/2016 al Judecătoriei Mangalia, de Societatea ERB New Europe Funding II BV din Amsterdam, Olanda în Dosarul nr. 10.065/280/2016 al Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.347/267/2016 al Judecătoriei Novaci, de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 26.220/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Banca Transilvania - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 16.667/302/2016 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 24.591/302/2016 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.672/333/2016 al Judecătoriei Vaslui, de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 19.724/281/2016 al Judecătoriei Ploieşti, de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 16.058/280/2016 al Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă, de Societatea Banca Transilvania - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 14.326/281/2016 al Judecătoriei Câmpina, de Societatea Kruk România - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.877/190/2016 al Judecătoriei Bistriţa - Secţia civilă, de Societatea Rocapital IFN - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 18.001/94/2016 al Judecătoriei Buftea - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 20.437/281/2016 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă, de Societatea ERB New Europe Funding II BV din Amsterdam, Olanda în Dosarul nr. 5.543/305/2016 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe, de Societatea ERB New Europe Funding II BV din Amsterdam, Olanda în Dosarul nr. 6.004/305/2016 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe, de Societatea Banca Transilvania - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 6.030/333/2016 al Judecătoriei Vaslui, de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 31.079/245/2016 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, de Societatea Marfin Bank (România) - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 11.132/233/2016 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 21.126/233/2016 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 439/245/2017 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 13.624/281/2016 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 25.617/233/2016 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă şi de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 16.502/281/2016 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă.
    4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 646 D/2017, 650 D/ 2017, nr. 700 D/2017, nr. 711 D/2017, nr. 776 D/2017, nr. 824 D/ 2017, nr. 834 D/2017, nr. 844 D/2017, nr. 845 D/2017, nr. 937 D/ 2017, nr. 980 D/2017, nr. 1.029 D/2017, nr. 1.037 D/2017, nr. 1.197 D/2017, nr. 1.232 D/2017, nr. 1.266 D/2017, nr. 1.311 D/ 2017, nr. 1.500 D/2017, nr. 1.576 D/2017, nr. 1.661 D/2017, nr. 1.689 D/2017, nr. 1.690 D/2017, nr. 1.707 D/2017, nr. 1.721 D/ 2017, nr. 1.745 D/2017, nr. 1.747 D/2017, nr. 1.749 D/2017, nr. 2.212 D/2017, nr. 2.354 D/2017 şi nr. 2.365 D/2017, pune în discuţie, din oficiu, conexarea cauzelor.
    6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
    7. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 650 D/2017, nr. 700 D/2017, nr. 711 D/2017, nr. 776 D/2017, nr. 824 D/2017, nr. 834 D/2017, nr. 844 D/2017, nr. 845 D/2017, nr. 937 D/2017, nr. 980 D/2017, nr. 1.029 D/2017, nr. 1.037 D/2017, nr. 1.197 D/2017, nr. 1.232 D/ 2017, nr. 1.266 D/2017, nr. 1.311 D/2017, nr. 1.500 D/2017, nr. 1.576 D/2017, nr. 1.661 D/2017, nr. 1.689 D/2017, nr. 1.690 D/ 2017, nr. 1.707 D/2017, nr. 1.721 D/2017, nr. 1.745 D/2017, nr. 1.747 D/2017, nr. 1.749 D/2017, nr. 2.212 D/2017, nr. 2.354 D/ 2017 şi nr. 2.365 D/2017 la Dosarul nr. 646 D/2017, care este primul înregistrat.
    8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
    9. Prin Încheierea nr. 663 din 20 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 13.397/212/2016/a1, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 646 D/2017.
    10. Prin Încheierea nr. 790 din 25 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 22.354/212/2016/a1, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2) şi art. 10 din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 650 D/2017.
    11. Prin Încheierea nr. 66 din 3 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 11.038/233/2016, Judecătoria Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 8 alin. (5) şi art. 10 din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 700 D/2017.
    12. Prin Încheierea din 17 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 29.164/245/2016, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 711 D/2017.
    13. Prin Încheierea din 10 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 21.636/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi, art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2) şi art. 10 din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 776 D/2017.
    14. Prin Încheierea din 15 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 7.581/221/2016, Judecătoria Deva a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 824 D/2017.
    15. Prin Încheierea din 15 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 4.210/176/2016, Judecătoria Alba Iulia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 834 D/2017.
    16. Prin Încheierea din 28 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 5.343/182/2016, Judecătoria Mangalia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 844 D/2017.
    17. Prin Încheierea din 14 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 10.065/280/2016, Judecătoria Piteşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 (cu excepţia tezei întâi) din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 845 D/2017.
    18. Prin Încheierea din 8 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.347/267/2016, Judecătoria Novaci a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 937 D/2017.
    19. Prin Încheierea din 10 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 26.220/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 980 D/2017.
    20. Prin Încheierea din 23 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 16.667/302/2016, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.029 D/ 2017.
    21. Prin Încheierea din 8 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 24.591/302/2016, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.037 D/2017.
    22. Prin Încheierea din 28 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 4.672/333/2016, Judecătoria Vaslui a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.197 D/2017.
    23. Prin Încheierea din 6 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 19.724/281/2016, Judecătoria Ploieşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.232 D/2017.
    24. Prin Încheierea din 22 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 16.058/280/2016, Judecătoria Piteşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.266 D/2017.
    25. Prin Încheierea din 23 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 14.326/281/2016, Judecătoria Câmpina a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.311 D/2017.
    26. Prin Încheierea din 12 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 6.877/190/2016, Judecătoria Bistriţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.500 D/2017.
    27. Prin Încheierea din 23 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 18.001/94/2016, Judecătoria Buftea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 din Legea nr. 77/2016, „cu excepţia elementelor în privinţa cărora s-a reţinut neconstituţionalitatea prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016“, precum şi a legii în ansamblul său. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.576 D/2017.
    28. Prin Încheierea din 20 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 20.437/281/2016, Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.661 D/2017.
    29. Prin Încheierea din 4 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 5.543/305/2016, Judecătoria Sfântu Gheorghe a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.689 D/2017.
    30. Prin Încheierea din 4 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 6.004/305/2016, Judecătoria Sfântu Gheorghe a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.690 D/2017.
    31. Prin Încheierea din 28 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 6.030/333/2016, Judecătoria Vaslui a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.707 D/2017.
    32. Prin Încheierea din 3 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 31.079/245/2016, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 teza a II-a, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5) şi art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.721 D/2017.
    33. Prin Sentinţa civilă nr. 3.445 din 27 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 11.132/233/2016, Judecătoria Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.745 D/2017.
    34. Prin Sentinţa civilă nr. 3.759 din 10 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 21.126/233/2016, Judecătoria Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.747 D/2017.
    35. Prin Încheierea din 7 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 439/245/2017, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 teza a II-a, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5) şi art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.749 D/2017.
    36. Prin Încheierea din 22 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 13.624/281/2016, Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.212 D/2017.
    37. Prin Încheierea din 7 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 25.617/233/2016, Judecătoria Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.354 D/2017.
    38. Prin Încheierea din 21 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 16.502/281/2016, Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.365 D/2017.
    39. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de Societatea Banca Transilvania - S.A. din Cluj-Napoca, Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti, Societatea ERB New Europe Funding II BV din Amsterdam, Olanda, de Societatea Kruk România - S.R.L. din Bucureşti, de Societatea Rocapital IFN din Bucureşti, de Societatea Marfin Bank (România) - S.A. din Bucureşti în cauze având ca obiect acţiuni întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 77/2016.
    40. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că art. 3, art. 5 alin. (2) şi art. 10 din Legea nr. 77/2016 sunt contrare art. 1 alin. (5) din Constituţie, deoarece prin acestea legiuitorul transformă bunul din garanţie imobiliară în mijloc de plată cu efect liberatoriu. Această transformare survine pe parcursul contractelor de credit, fără ca acordul creditorului să fie cerut. Este lăsată fără efect voinţa iniţială a părţilor la încheierea contractului de credit. Dispoziţiile art. 3 sunt imprevizibile, deoarece derogă de la legea civilă în vigoare, fără indicarea expresă a articolului de la care se derogă.
    41. Art. 8 alin. (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 sunt contrare art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât consacră efectul retroactiv al legii, în totalitatea sa. Astfel, Legea nr. 77/2016 este aplicabilă contractelor de credit încheiate anterior intrării sale în vigoare, precum şi executărilor silite demarate anterior acestui moment, indiferent de stadiul lor. Autorii excepţiei susţin că legea nouă adaugă raportului juridic născut sub imperiul legii vechi o instituţie juridică cu caracter de noutate faţă de dispoziţiile legale aplicabile la data încheierii raportului juridic avut în vedere de părţi. Prin aplicarea legii noi se ajunge, aşadar, la o altă consecinţă, la alte efecte ale contractului şi la un alt mecanism de stingere a obligaţiilor decât cele prevăzute de legea sub imperiul căreia au fost încheiate contractele. Pentru contractele încheiate înainte de data intrării în vigoare a Legii nr. 77/2016 nu pot fi avute în vedere alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea sub imperiul căreia au fost încheiate.
    42. Autorii excepţiei apreciază că se încalcă art. 16 alin. (1) din Constituţie. Prin Legea nr. 77/2016 se instituie un tratament discriminatoriu al creditorilor faţă de consumatorii care au încheiat contracte de credit garantate cu ipotecă, întrucât acestea pun creditorul într-o poziţie de inferioritate, câtă vreme transferul dreptului de proprietate nu este condiţionat de acordul creditorului pentru dobândirea imobilului. Consumatorului i se recunoaşte dreptul absolut de a se libera de datorie prin simplul transfer al imobilului constituit drept garanţie, fără a ţine cont de interesul şi opţiunea creditorului, situaţie de natură să îl plaseze într-o poziţie privilegiată pe debitor.
    43. Dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 77/2016 contravin dreptului la apărare şi celui privind accesul la justiţie, având în vedere că obiectul contestaţiei este limitat strict la condiţiile de admisibilitate prevăzute în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 - dispoziţii care sunt neconstituţionale în raport cu libertatea economică şi dreptul de proprietate. Practic, deşi creditorul are dreptul de a contesta notificarea cu privire la transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului afectat garanţiei, prin darea în plată, acesta nu poate formula nicio apărare cu privire la drepturile sale şi cu privire la aspectele particulare ale speţei care ar putea conduce, eventual, la o inadmisibilitate a notificării. Având în vedere că, faţă de condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege, se conferă un drept general tuturor consumatorilor, fără a se avea în vedere o reechilibrare a contractului, în contextul în care executarea acestuia ar deveni prea oneroasă pentru consumator, din diverse circumstanţe excepţionale, limitarea obiectului contestaţiei strict la aceste motive echivalează, în cele din urmă, cu o îngrădire nejustificată a dreptului la apărare şi a accesului la justiţie, care, în aceste condiţii, devin ineficace şi iluzorii.
    44. Autorii excepţiei mai susţin că, prin dispoziţiile criticate, se aduce o atingere nepermisă dreptului de proprietate privată al creditorului asupra sumelor de bani acordate cu titlu de împrumut, sume care nu se vor mai restitui în integralitate, ca urmare a aplicării Legii nr. 77/2016. Or, creditorii deţin un drept de proprietate asupra întregii sume acordate cu titlu de împrumut, iar dispoziţiile legale prin care se prevede recuperarea creanţei numai în limita valorii imobilului adus în garanţie şi supus transferului forţat de proprietate echivalează cu o expropriere, câtă vreme nu se va recupera toată suma acordată. Această expropriere nu se produce în conformitate cu dispoziţiile constituţionale, întrucât pierderea dreptului de proprietate asupra creanţei nu este compensată de o prealabilă şi dreaptă despăgubire, iar această pierdere nu operează pentru o cauză de utilitate publică, stabilită conform legii.
    45. În speţă, dreptul consumatorului este unul discreţionar, deoarece acesta poate alege în orice moment să oblige instituţia creditoare să achiziţioneze imobilul. Privarea de bun nu are loc pe baza unui act al administraţiei, ci în temeiul voinţei unui particular, ceea ce face ca această ingerinţă să fie una arbitrară, întrucât particularul, respectiv consumatorul, nu este obligat să urmărească vreun interes public, ci numai interesele sale private, atunci când solicită privarea instituţiei creditoare de bunul său.
    46. Limitarea gravă adusă dreptului de proprietate prin mecanismul dării în plată nu se încadrează în limitele permise de art. 53 din Constituţie, pierderea dreptului de proprietate nefiind proporţională cu scopul urmărit, elementul de protecţie socială neregăsindu-se între condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege. Trebuie verificat şi raportul de proporţionalitate dintre scopul urmărit şi mijloacele folosite. Legea aplică acelaşi tratament juridic pentru situaţii diferite, aspect ce determină suportarea unei sarcini excesive pentru creditor, care este nevoit să renunţe la dreptul de proprietate asupra creanţei sale, deşi debitorul nu înregistrează nicio dificultate în continuarea creditului. Dreptul debitorului de a nu fi urmărit silit pentru întreaga creanţă datorată nu poate avea natura unui scop legitim.
    47. În opinia autorilor, deşi accesul liber la o activitate economică şi libera iniţiativă sunt garantate prin art. 45 din Constituţie, dispoziţiile legale criticate limitează această garanţie sub două aspecte. Operaţiunile de creditare, care reprezintă unele dintre activităţile principale ale creditorilor, sunt limitate sub aspectul operaţiunilor de recuperare a sumelor acordate, în baza cărora au fost întocmite planurile de profitabilitate, cu atât mai mult cu cât legea afectează contractele şi executările anterioare intrării sale în vigoare. Cel de-al doilea aspect vizează transformarea forţată a creditorului într-un „vehicul imobiliar“, deşi nu a exprimat liber o astfel de iniţiativă economică. Banca nu are ca obiect principal de activitate desfăşurarea activităţilor comerciale privitoare la imobile, iar prin transferul forţat al proprietăţii asupra imobilelor va fi obligată să desfăşoare această activitate neprevizionată.
    48. Nu are relevanţă faptul că instituţia de credit a primit un bun imobil drept garanţie a obligaţiei de rambursare a creditului ori, în cazul executării silite a bunului, preţul de adjudecare, întrucât intenţia de la momentul constituirii ipotecii nu este aceea de a dobândi acest imobil în proprietate, ci doar de a avea o preferinţă înaintea altor creditori, în ceea ce priveşte sumele valorificate din vânzarea respectivului bun ipotecat, indiferent în mâinile cui s-ar afla la momentul valorificării. Dreptul de ipotecă, înţeles ca drept real accesoriu, nu schimbă obiectul creanţei pe care o garantează, ci îl pune pe creditor în poziţia unui creditor preferat. Este adevărat că aceste persoane juridice pot deţine imobile în proprietate, dar astfel de imobile sunt deţinute ca bază a exercitării comerţului lor specific, şi nu ca un scop în sine al comerţului lor.
    49. Prin prisma art. 45, în coroborare cu art. 135 din Constituţie, statul are obligaţia de a nu schimba sau altera scopul activităţii unui actor în viaţa economică, altfel se încalcă libertatea comerţului.
    50. Libera iniţiativă înseamnă libertatea persoanei de a desfăşura activitatea economică în modalitatea pe care aceasta o consideră cea mai potrivită pentru a-şi atinge scopul, uzând de mijloacele juridice pe care le are la dispoziţie. În desfăşurarea activităţii sale economice, persoana este liberă să îşi aleagă partenerii contractuali şi clienţii. Ca o consecinţă, deşi libertatea contractuală nu are valenţe constituţionale exprese, ea ar putea fi subsumată conceptului de liberă iniţiativă, deoarece mijlocul juridic prin care persoana participă la viaţa economică este contractul, ca formă de manifestare a libertăţii contractuale.
    51. Protejarea consumatorilor şi simpla calitate de consumator a uneia dintre părţile contractului conduc, potrivit autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, la un efect drastic de încălcare a libertăţii economice şi contractuale.
    52. Se arată că Legea nr. 77/2016 încalcă dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituţie, deoarece a fost adoptată prin procedura aplicabilă legilor ordinare, dar Codul civil de la care aceasta derogă este lege organică. Sunt invocate, în acest sens, considerentele cuprinse în Decizia Curţii Constituţionale nr. 442 din 10 iunie 2015.
    53. În final, autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că, întrucât Legea nr. 77/2016 aduce atingere art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1)-(3), art. 45 şi art. 53 din Constituţie, este evidentă încălcarea art. 1 din Constituţie.
    54. Judecătoria Constanţa - Secţia civilă, în Dosarul nr. 646 D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.
    55. Judecătoria Constanţa - Secţia civilă, în Dosarul nr. 650 D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.
    56. Judecătoria Galaţi - Secţia civilă, în Dosarul nr. 700 D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    57. Judecătoria Iaşi - Secţia civilă, în Dosarul nr. 711 D/ 2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    58. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 776 D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.
    59. Judecătoria Deva, în Dosarul nr. 824 D/2017, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    60. Judecătoria Alba Iulia, în Dosarul nr. 834 D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.
    61. Judecătoria Mangalia, în Dosarul nr. 844 D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    62. Judecătoria Piteşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 845 D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    63. Judecătoria Novaci, în Dosarul nr. 937 D/2017, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    64. Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 980 D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.
    65. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă, în dosarele nr. 1.029 D/2017 şi nr. 1.037 D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.
    66. Judecătoria Vaslui, în Dosarul nr. 1.197 D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    67. Judecătoria Ploieşti, în Dosarul nr. 1.232 D/2017, apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale numai în măsura în care condiţiile referitoare la existenţa impreviziunii sunt verificate de instanţă.
    68. Judecătoria Piteşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.266 D/ 2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    69. Judecătoria Câmpina, în Dosarul nr. 1.311 D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    70. Judecătoria Bistriţa - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.500 D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.
    71. Judecătoria Buftea - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.576 D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    72. Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.661 D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    73. Judecătoria Sfântu Gheorghe, în dosarele nr. 1.689 D/ 2017 şi nr. 1.690 D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    74. Judecătoria Vaslui, în Dosarul nr. 1.707 D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    75. Judecătoria Iaşi - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.721 D/ 2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    76. Judecătoria Galaţi - Secţia civilă, în dosarele nr. 1.745 D/2017 şi nr. 1.747 D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    77. Judecătoria Iaşi - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.749 D/ 2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    78. Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 2.212 D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.
    79. Judecătoria Galaţi - Secţia civilă, în Dosarul nr. 2.354 D/ 2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    80. Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 2.365 D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    81. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    82. Guvernul, în dosarele nr. 650 D/2017, nr. 700 D/2017, nr. 711 D/2017, nr. 824 D/2017, nr. 1.311 D/2017, nr. 1.576 D/ 2017, nr. 1.661 D/2017 şi nr. 2.354 D/2017, opinează în sensul respingerii criticilor de neconstituţionalitate ca neîntemeiate sau inadmisibile, în acord cu jurisprudenţa instanţei constituţionale, şi anume Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016.
    83. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    84. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    85. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 11 teza întâi raportate la art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1)-(3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5) şi art. 10 şi art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016, precum şi legea în ansamblul său.
    86. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii, art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 24 - Dreptul la apărare, art. 44 - Dreptul de proprietate, art. 45 - Libertatea economică, art. 53 alin. (2) referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 73 alin. (3) lit. m) privind reglementarea prin lege organică a regimului general al proprietăţii şi al moştenirii şi art. 135 - Economia şi art. 148 - Integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea sunt invocate dispoziţiile art. 1 - Protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi cele ale art. 17 privind dreptul de proprietate din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
    87. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că toate contractele de credit au fost încheiate între bănci şi consumatorii care doresc să dea în plată imobilele înaintea intrării în vigoare a noului Cod civil, respectiv 1 octombrie 2011, dată anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 77/2016. Totodată, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992: „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei […]“.
    88. Curtea constată că autorii excepţiei au invocat neconstituţionalitatea art. 3 din Legea nr. 77/2016, fără să se raporteze în mod distinct la cele două teze ale acestuia, respectiv teza care vizează aplicabilitatea noului Cod civil [„Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare“] şi apoi teza care vizează aplicabilitatea vechiului Cod civil. În aceste condiţii, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3 teza întâi din Legea nr. 77/2016, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, nefiind îndeplinită condiţia legăturii cu soluţionarea cauzei.
    89. Curtea reţine că toate contractele de credit ce fac obiectul cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti care au sesizat Curtea au fost încheiate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 77/2016 [unele dintre acestea au fost novate, însă, în jurisprudenţa sa, Curtea s-a raportat la contractele iniţiale de credit; a se vedea, în acest sens, paragraful 230 din Decizia nr. 39 din 30 ianuarie 2018 şi paragraful 256 din Decizia nr. 821 din 12 decembrie 2017], ceea ce este relevant în examinarea admisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate a tezei a doua a art. 11 din Legea nr. 77/2016, potrivit căreia Legea nr. 77/2016 se aplică acelor contracte de credit încheiate după data intrării sale în vigoare. În aceste condiţii, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016 va fi respinsă ca inadmisibilă, nefiind îndeplinită condiţia legăturii cu soluţionarea cauzei.
    90. Curtea observă că prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, anterior sesizării Curţii Constituţionale în prezentele cauze, a constatat că prevederile din art. 11 teza întâi, raportate la art. 3 teza a doua, art. 4, 7 şi 8 din Legea nr. 77/2016, sunt constituţionale în măsura în care condiţiile referitoare la existenţa impreviziunii sunt verificate de instanţa judecătorească. Având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“, precum şi faptul că data actelor de sesizare este ulterioară datei publicării deciziei antereferite în Monitorul Oficial al României, Partea I, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3 teza a doua, art. 4 alin. (1), art. 7 alin. (1)-(3) şi (5) şi (6) şi ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016.
    91. Curtea constată că prin Decizia nr. 95 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 9 august 2017, paragraful 28, a statuat, făcând referire la jurisprudenţa sa, în esenţă, că Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 este o decizie interpretativă, or, în cazul deciziilor interpretative, în măsura în care aspectele de neconstituţionalitate deduse din motivarea autorilor excepţiei de neconstituţionalitate nu vizează înţelesul normelor juridice, declarat neconstituţional, nu este incident art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, instanţa de contencios constituţional urmând să analizeze fondul excepţiei de neconstituţionalitate (a se vedea şi Decizia nr. 92 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 8 august 2017, paragraful 48).
    92. Pornind de la aceste considerente, Curtea va analiza excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi raportate la celelalte prevederi din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său, din perspectiva jurisprudenţei sale anterioare în materie, pretinsa contrarietate dintre principiile şi dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, pe de o parte, şi celelalte dispoziţii ale Legii nr. 77/2016 criticate, pe de altă parte.
    93. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate extrinsecă referitoare la încălcarea art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituţie, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, paragraful 108, că Legea nr. 77/2016 reglementează situaţii specifice, care nu se referă la regimul general al proprietăţii, ci vizează doar o modalitate de executare a unor obligaţii derivate din contractul de credit, în ipoteza intervenirii impreviziunii. Chiar dacă aplicarea Legii nr. 77/2016 are ca efect un transfer de proprietate, acest lucru nu semnifică faptul că legea în sine reglementează regimul general al proprietăţii, sintagmă ce vizează cadrul general al proprietăţii în România. În concordanţă cu jurisprudenţa sa (Decizia nr. 5 din 14 iulie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 22 iulie 1992), Curtea a constatat că regimul juridic general al proprietăţii, publice sau private, vizează, ca esenţă, cele trei elemente ale dreptului de proprietate: posesia, folosinţa şi dispoziţia, fiind preponderent un regim de drept privat. Regimul proprietăţii şi al dreptului de proprietate reprezintă o realitate juridică ce guvernează raporturile juridice de o valoare socială semnificativă, ce reclamă reglementarea printr-o lege organică, pe când regulile specifice pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate reprezintă o altă realitate juridică, de o importanţă mai mică, putând fi stabilită prin legi ordinare sau, după caz, prin ordonanţe. De altfel, legiuitorul a mai adoptat reglementări care au un impact asupra dreptului de proprietate, prin intermediul unor legi ordinare, cum ar fi Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015), care, în art. 348, reglementează confiscările dispuse potrivit legii. Prin urmare, Curtea a constatat că această critică de neconstituţionalitate extrinsecă este neîntemeiată.
    94. Referitor la art. 11 teza întâi, raportat la art. 1 alin. (3) din Legea nr. 77/2016, Curtea a constatat că prevederile criticate stabilesc doar sfera de aplicare a legii supuse controlului de constituţionalitate, respectiv raporturile juridice dintre consumatori şi instituţiile de credit, instituţiile financiare nebancare sau cesionarii creanţelor deţinute asupra consumatorilor. De asemenea, referitor la art. 11 teza întâi, raportat la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din lege, Curtea a constatat că acestea reglementează procedura de derulare a dării în plată a imobilului ipotecat. Curtea a observat că art. 3 teza a doua fixează regulile de drept substanţial subsumate principiului impreviziunii în contractele de credit, iar art. 5 alin. (1) şi art. 6 din lege reglementează, în esenţă, procedura de urmat pentru aplicarea regulilor anterior menţionate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 567 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 87 din 30 ianuarie 2018, paragrafele 38, 39 şi 58).
    95. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea a reţinut că, indiferent de textul legal specific în baza căruia au fost încheiate contractele până la data de 1 octombrie 2011, ele se supun reglementării de drept comun, şi anume Codului civil din 1864, care, în mod evident, permitea aplicarea teoriei impreviziunii, în temeiul art. 969 şi art. 970. Având în vedere că Legea nr. 77/2016 reprezintă o aplicare a teoriei impreviziunii la nivelul contractului de credit, prevederile acesteia nu retroactivează (a se vedea Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, paragraful 115).
    96. Cu privire la critica raportată la art. 16 din Constituţie, referitor la principiul egalităţii, pe lângă cele reţinute de Curte în paragraful 112 al Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016, prin care a constatat conformitatea cu acest standard constituţional a prevederilor criticate, Curtea observă şi Decizia nr. 35 din 19 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 10 mai 2017 (paragraful 64), în care a reiterat jurisprudenţa sa constantă, potrivit căreia noţiunea fundamentală de egalitate în faţa legii nu presupune că stabilirea unui tratament juridic diferenţiat unor situaţii distincte este discriminatorie. Dimpotrivă, în acest fel se asigură deplina respectare a acestui principiu constituţional. Astfel, în Decizia nr. 192 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005, Curtea a precizat că egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrată cu titlu de principiu de art. 16 alin. (1) din Constituţie, îşi găseşte aplicare doar atunci când părţile se găsesc în situaţii identice sau egale, care impun şi justifică acelaşi tratament juridic şi deci instituirea aceluiaşi regim juridic. Per a contrario, când acestea se află în situaţii diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluţie legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunţat. Curtea a mai reţinut, în Decizia nr. 35 din 19 ianuarie 2017, că deosebirile obiective dintre categoria profesioniştilor şi cea a consumatorilor sunt suficient de relevante şi semnificative încât să justifice opţiunea legiuitorului de a le aplica un regim juridic distinct.
    97. Referitor la critica ce priveşte art. 11 teza întâi, raportat la art. 5 alin. (3) şi art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, prin Decizia nr. 92 din 28 februarie 2017, paragrafele 50-60, Curtea a reţinut că, reglementând procedura dării în plată ca expresie a impreviziunii contractuale, legiuitorul, prin textele de lege criticate, a pus la îndemâna debitorului obligaţiei un mecanism procedural specific, prin efectul căruia are loc o suspendare de drept a executării plăţilor, pe care debitorul le-ar datora în temeiul contractului de credit. Suspendarea plăţilor aferente contractului de credit intervine ca un accesoriu al deciziei unilaterale a acestuia, prin care apreciază că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate inerente procedurii dării în plată, însă, pe perioada suspendării plăţilor, celelalte obligaţii ale debitorului, rezultate din acesta, se execută în continuare. Curtea a constatat că un asemenea mecanism procedural nu este de natură să afecteze sau să anuleze dreptul de proprietate privată al creditorului, pentru că suspendarea plăţilor este o măsură imediată, menită să înlăture efectele negative asupra patrimoniului debitorului, în condiţiile în care creditorul decide să demareze o procedură judiciară. Ca atare, Curtea, având în vedere conţinutul normativ al art. 5 alin. (3) şi art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, a constatat că acestea reglementează o intervenţie etatică în ceea ce priveşte executarea contractelor de credit aflate în curs. De principiu, niciun text constituţional nu împiedică legiuitorul să intervină în executarea acestor contracte, în vederea reechilibrării lor, cu respectarea condiţiilor impuse prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, referitoare la buna-credinţă şi echitatea ce trebuie să guverneze această materie. Însă intensitatea acestei intervenţii, privită din perspectiva exigenţelor Constituţiei, trebuie evaluată prin prisma testului de proporţionalitate, dezvoltat de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 75 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 21 aprilie 2015, sau Decizia nr. 266 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 19 iulie 2013). Curtea a mai constatat că, deşi creditorul obligaţiei deţine, în principiu, un bun, în sensul art. 1 al Primului Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, reprezentat de creanţa care face obiectul contractului de credit, intervenţia statului, operată prin textele de lege criticate, urmăreşte un scop legitim, ce se circumscrie conceptului de protecţie a consumatorului, prin evitarea punerii acestuia în situaţia de a plăti sume de bani corespunzătoare contractului de credit, în condiţiile în care se invocă impreviziunea întemeiată pe art. 969 şi 970 din Codul civil din 1864. De asemenea, Curtea a arătat că norma critică este adecvată, necesară şi respectă un just raport de proporţionalitate între interesele generale şi cele particulare. În consecinţă, având în vedere cele anterior expuse, Curtea a constatat că mecanismul procedural reglementat de legiuitor nu pune în discuţie în niciun fel condiţiile de drept substanţial ce trebuie avute în vedere la depunerea notificării, ci stabileşte un echilibru procedural corect între părţile aflate în litigiu, cu respectarea principiului proporţionalităţii, ce trebuie să caracterizeze orice măsură etatică în domeniul proprietăţii private.
    98. Curtea va face referire şi la paragrafele 30-35 din Decizia nr. 415 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 781 din 12 septembrie 2018, prin care s-a statuat că în analiza conformităţii dispoziţiilor art. 5 alin. (3) şi art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 cu prevederile constituţionale care garantează dreptul de proprietate privată a fost avut în vedere raportul contractual existent între cele două părţi. Aprecierea asupra ruinei (iminente) contractuale a debitorului nu vizează evoluţia/fluctuaţia situaţiei financiare/ materiale a debitorului ulterioară încheierii contractului de credit, ci are în vedere, în mod exclusiv, disproporţia şi dezechilibrul survenite ca urmare a materializării riscului supraadăugat [referitor la noţiunea de ruină (iminentă) a debitorului, a se vedea paragrafele 35 şi 37 din Decizia nr. 95 din 28 februarie 2017, iar cu privire la noţiunea de risc supraadăugat, a se vedea paragrafele 96-97 din Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016].
    99. Referitor la criteriile care trebuie avute în vedere atunci când se constată apariţia riscului supraadăugat, Curtea a reiterat cele reţinute în paragraful 98 al Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016. Astfel, evaluarea intervenirii acestui risc trebuie privită şi realizată în ansamblu, prin analiza cel puţin a calităţii şi pregătirii economice/juridice a cocontractanţilor (dihotomia profesionist/consumator), a valorii prestaţiilor stabilite prin contract, a riscului deja materializat şi suportat pe perioada derulării contractului de credit, precum şi a noilor condiţii economice care denaturează atât voinţa părţilor, cât şi utilitatea socială a contractului de credit. Această evaluare de ansamblu permite stabilirea limitei dintre cele două categorii de riscuri - riscul inerent contractului asumat de părţi în mod voluntar - şi riscul supraadăugat - care nu a putut face obiectul unei previzionări de către niciuna dintre părţi -, determinând, în funcţie de rezultatul la care se ajunge, luarea unei decizii cu privire la soarta contractului. Însă, odată constatate depăşirea riscului inerent contractului şi survenirea celui supraadăugat, intervenţia asupra acestuia devine obligatorie şi trebuie să fie efectivă, fie în sensul încetării, fie în sensul adaptării contractului la noile condiţii. Efectele juridice ale acestei intervenţii se vor produce numai pentru viitor, prestaţiile deja executate rămânând câştigate contractului.
    100. Prin urmare, Curtea a reţinut că, după constatarea intervenirii unui risc supraadăugat în derularea contractului de credit, vor fi evaluate, în considerarea circumstanţelor specifice fiecărui contract de credit, remediile care urmează a fi dispuse, adaptarea sau, după caz, încetarea contractului. Dar, indiferent care dintre cele două soluţii va fi adoptată, aceasta va trebui să respecte exigenţa ca riscul supraadăugat să fie suportat împreună de debitor şi creditor, în mod echitabil. O asemenea exigenţă este impusă, pe de o parte, de faptul, subliniat de Curte în paragraful 102 al Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016, că niciuna dintre părţi nu este culpabilă de apariţia evenimentului şi, pe de altă parte, de faptul, de asemenea subliniat în decizia antereferită (paragraful 99), că echitatea, corolar al bunei-credinţe, guvernează contractul civil de la naşterea sa până la epuizarea tuturor efectelor, independent de existenţa unei clauze exprese în cuprinsul contractului. Cu alte cuvinte, însăşi natura conceptului de risc supraadăugat, premisa constatării impreviziunii contractuale, impune, cu necesitate, ca acesta să fie suportat, împreună, de părţile contractului de credit (a se vedea, în acest sens, paragraful 31 din Decizia nr. 415 din 19 iunie 2018).
    101. Curtea a mai reţinut că impreviziunea vizează numai o ruină contractuală, care afectează utilitatea socială a contractului de credit, şi nicidecum o ruină personală a debitorului. Astfel, în evaluarea impreviziunii, se vor analiza, exclusiv, prestaţiile părţilor din contractul de credit, de natură să determine ruina contractuală a debitorului, şi nu se vor avea în vedere aspectele financiare/materiale care nu se află în legătură cu contractul de credit. În caz contrar, ar fi alterată noţiunea de impreviziune contractuală, care s-ar deplasa, în cazul dat, de la evaluarea dezechilibrului dintre prestaţiile părţilor la analiza caracterului suficient sau insuficient al veniturilor debitorului (a se vedea, în acest sens, paragraful 32 din Decizia nr. 415 din 19 iunie 2018).
    102. În considerarea celor anterior expuse, Curtea a constatat că debitorul care solicită, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 77/2016, darea în plată a imobilului, sub condiţia îndeplinirii condiţiilor impreviziunii, se află într-o situaţie diferită de aceea a debitorului care, în temeiul dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 151/2015 privind procedura insolvenţei persoanelor fizice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 26 iunie 2015, iniţiază procedura de insolvenţă, noţiunea de insolvenţă fiind definită în prevederile art. 3 pct. 12 din Legea nr. 151/2015, potrivit cărora „insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor, pe măsură ce acestea devin scadente“ (a se vedea, în acest sens, paragraful 33 din Decizia nr. 415 din 19 iunie 2018).
    103. În concluzie, Curtea a reţinut că instanţa judecătorească învestită, în temeiul art. 7 sau, după caz, art. 8 din Legea nr. 77/2016, cu soluţionarea unor acţiuni având ca obiect contestaţii formulate de creditori şi, respectiv, acţiuni ale debitorilor, ca expresie a obligaţiei statului de a garanta dreptul de proprietate privată, nu va analiza dacă patrimoniul debitorului se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor, pe măsură ce acestea devin scadente, ci îşi va limita analiza la dinamica obligaţiilor reciproce întemeiate pe contractul de credit şi, în măsura în care va ajunge la concluzia că această dinamică este de natură să conducă la ruina contractuală a debitorului, prin materializarea riscului supraadăugat, va putea constata intervenţia impreviziunii contractuale. Aşadar, instanţa judecătorească, în evaluarea impreviziunii, nu poate împrumuta elemente/criterii specifice procedurii insolvenţei persoanei fizice (a se vedea, în acest sens, paragraful 35 din Decizia nr. 415 din 19 iunie 2018) .
    104. Cu privire la art. 11 teza întâi, raportat la art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 95 din 28 februarie 2017, paragrafele 48 şi 49, constatând că textul criticat nu încalcă art. 44 din Constituţie, în măsura în care acesta este aplicat în condiţiile intervenirii impreviziunii. În caz contrar, s-ar accepta îmbogăţirea fără justă cauză a creditorului, contractul de credit nemaiputând constitui temeiul îmbogăţirii acestuia, ci situaţia imprevizibilă intervenită, iar, pe de altă parte, s-ar crea o vădită inegalitate între debitorii care, având în vedere aceeaşi situaţie de impreviziune, au reuşit să reziste acesteia pe un interval temporal mai extins sau mai restrâns. Or, acest criteriu, coroborat cu data intrării în vigoare a legii, este unul artificial şi arbitrar, întrucât impreviziunea trebuie evaluată în exclusivitate în funcţie de echilibrul contractual dintre părţi, fiind, aşadar, o chestiune ce ţine de dezechilibrarea prestaţiilor la care acestea s-au obligat, datorită unui element exterior conduitei lor, a cărui amploare nu putea fi prevăzută. Ca atare, stingerea datoriei prin darea în plată a imobilului ipotecat reprezintă o ficţiune juridică aplicabilă tuturor procedurilor de executare silită, începute anterior sau ulterior intrării în vigoare a legii, indiferent că bunul aferent garanţiei a fost vândut în cadrul acestei proceduri anterior/ulterior intrării în vigoare a legii, singura condiţie impusă de legiuitor fiind ca acestea să fie în curs la data depunerii notificării. Aşa fiind, ca urmare a stingerii datoriilor prin darea în plată a bunului, în condiţiile legii criticate, executarea contractului încetează. Prin urmare, Curtea a constatat că soluţia legislativă de stingere a datoriilor izvorâte din contractele de credit, indiferent de data la care a fost vândut bunul imobil ipotecat prin licitaţie publică sau printr-un alt mod agreat de creditor, nu încalcă dreptul de proprietate privată al creditorului, consacrat de art. 44 din Constituţie.
    105. Referitor la criticile privind dispoziţiile Legii nr. 77/2016, formulate din perspectiva art. 45 şi art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, Curtea a reţinut, în Decizia nr. 35 din 19 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 10 mai 2017, paragraful 65, că prin art. 45 din Constituţie se garantează accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora, în condiţiile legii. Or, dispoziţiile criticate din Legea nr. 77/2016 se pot încadra în această categorie - în condiţiile legii -, legiuitorul constituant însuşi acordându-i legiuitorului ordinar prerogativa de a stabili condiţiile exercitării accesului liber al persoanei la o activitate economică, precum şi pe cel al liberei iniţiative. De altfel, Curtea Constituţională a stabilit, în Decizia nr. 282 din 8 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014, paragraful 16, că principiul libertăţii economice nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiţionat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum şi asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor.
    106. Cu privire la criticile formulate din perspectiva prevederilor art. 53 din Constituţie, Curtea observă că acestea nu au incidenţă în cauza de faţă.
    107. Cu privire la invocarea art. 148 din Constituţie, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 (paragraful 129), Curtea a reţinut că, în cauzele deduse judecăţii, prevederile Directivei 2014/17/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidenţiale şi de modificare a Directivelor 2008/48/CE şi 2013/36/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 60 din 28 februarie 2014, nu au legătură cu ipoteza normativă a legii criticate, ele referindu-se la conversia creditelor în valută. Prin urmare, acestea nu au incidenţă în cauză.
    108. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza a doua, precum şi a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3, art. 4 alin. (1), art. 7 alin. (1)-(3) şi (5) şi (6) şi ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea Banca Transilvania - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 13.397/212/2016/a1 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, de Societatea Banca Transilvania - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 22.354/212/2016/a1 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 11.038/233/2016 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 29.164/245/2016 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, de Societatea Banca Transilvania - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 21.636/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea ERB New Europe Funding II BV din Amsterdam, Olanda, în Dosarul nr. 7.581/221/2016 al Judecătoriei Deva, de Societatea Banca Transilvania - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 4.210/176/2016 al Judecătoriei Alba Iulia, de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 5.343/182/2016 al Judecătoriei Mangalia, de Societatea ERB New Europe Funding II BV din Amsterdam, Olanda în Dosarul nr. 10.065/280/2016 al Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.347/267/2016 al Judecătoriei Novaci, de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 26.220/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Banca Transilvania - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 16.667/302/2016 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 24.591/302/2016 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.672/333/2016 al Judecătoriei Vaslui, de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 19.724/281/2016 al Judecătoriei Ploieşti, de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 16.058/280/2016 al Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă, de Societatea Banca Transilvania - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 14.326/281/2016 al Judecătoriei Câmpina, de Societatea Kruk România - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.877/190/2016 al Judecătoriei Bistriţa - Secţia civilă, de Societatea Rocapital IFN - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 18.001/94/2016 al Judecătoriei Buftea - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 20.437/281/2016 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă, de Societatea ERB New Europe Funding II BV din Amsterdam, Olanda în Dosarul nr. 5.543/305/2016 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe, de Societatea ERB New Europe Funding II BV din Amsterdam, Olanda în Dosarul nr. 6.004/305/2016 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe, de Societatea Banca Transilvania - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 6.030/333/2016 al Judecătoriei Vaslui, de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 31.079/245/2016 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, de Societatea Marfin Bank (România) - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 11.132/233/2016 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 21.126/233/2016 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 439/245/2017 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 13.624/281/2016 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 25.617/233/2016 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă şi de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 16.502/281/2016 al Judecătoriei Ploieşti -– Secţia civilă.
    2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceleaşi părţi în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 11 teza întâi, raportate la celelalte prevederi din Legea nr. 77/2016, precum şi legea în ansamblul său, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă, Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Deva, Judecătoriei Alba Iulia, Judecătoriei Mangalia, Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă, Judecătoriei Novaci, Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Vaslui, Judecătoriei Ploieşti, Judecătoriei Câmpina, Judecătoriei Bistriţa - Secţia civilă, Judecătoriei Buftea - Secţia civilă, Judecătoriei Sfântu Gheorghe şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 12 februarie 2019.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Cristina Cătălina Turcu


    -----

Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice