Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, excepţie ridicată de Mirel Uţoiu, Mariana Uţoiu şi Ionuţ Daniel Uţoiu, prin reprezentanţi legali, în Dosarul nr. 1.503/269/2017 al Judecătoriei Olteniţa, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.383D/2017. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că părţile Vasilica Uţoiu şi Mariana Cazan au depus la dosar o întâmpinare prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. 3. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 5 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.503/269/2017, Judecătoria Olteniţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de pârâţii Mirel Uţoiu, Mariana Uţoiu şi Ionuţ Daniel Uţoiu, prin reprezentanţi legali, în cadrul soluţionării cererii având ca obiect emiterea unui ordin de protecţie. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile de lege criticate, potrivit cărora, în orice situaţie, soluţionarea cererilor de emitere a unui ordin de protecţie nu poate depăşi 72 de ore, sunt neconstituţionale, în măsura în care liberul acces la justiţie şi dreptul la apărare sunt afectate. În acest sens se arată că, în măsura în care reclamanţii au avut timp pentru pregătirea apărării şi pentru obţinerea probelor, pârâţii, autori ai excepţiei, nu au avut suficient timp pentru obţinerea probelor, ceea ce conduce la o inegalitate de tratament juridic. Lăsarea cauzei la a doua strigare şi acordarea unei perioade de mai puţin de 3 ore pentru pregătirea apărării reprezintă doar o aparenţă a respectării dreptului la apărare, în acest timp neputând obţine probele necesare. Se mai susţine că principiul celerităţii nu poate înfrânge principiul aflării adevărului şi nici dreptul la apărare, iar principiul aflării adevărului îl obligă pe judecătorul cauzei să facă minime verificări cu privire la susţinerile părţilor. În concluzie, dreptul la apărare trebuie să fie unul efectiv, iar nu iluzoriu, pur formal, în condiţiile în care reclamanţii au deja pregătite probele. 6. Judecătoria Olteniţa şi-a exprimat opinia, în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă paragrafele 28 şi 33-35 ale Deciziei Curţii Constituţionale nr. 139 din 14 martie 2017. 9. Avocatul Poporului precizează că îşi menţine punctul de vedere transmis Curţii Constituţionale, astfel cum este reţinut în Decizia nr. 139 din 14 martie 2017, în sensul că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, fiind instituite pentru apărarea unor valori garantate constituţional, precum viaţa şi integritatea fizică şi psihică a persoanei, demnitatea omului, în timp ce exercitarea dreptului la apărare şi accesul liber la justiţie pot fi supuse anumitor limitări ori restricţii sau ingerinţe din partea autorităţilor publice, dacă au un scop legitim şi dacă respectă un raport de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul propus. Astfel, scopul stabilirii principiului soluţionării cu celeritate a cererii pentru emiterea ordinului de protecţie este protejarea integrităţii fizice şi psihice a victimei, inclusiv pe acelea ale persoanelor vulnerabile, cum ar fi minori sau persoane cu handicap, iar acordarea unor termene mai lungi de soluţionare ar determina lipsirea de substanţă a dispoziţiilor avute în vedere de legiuitor privind înlăturarea stării de pericol. Opţiunea legiuitorului nu a fost de a restrânge accesul liber la justiţie, ci exclusiv de protecţie a victimei, care să dea eficienţă acestei măsuri. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, întâmpinarea depusă la dosar, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 24 martie 2014, cu modificările şi completările ulterioare. Din analiza susţinerilor autorilor excepţiei rezultă că aceştia critică doar teza întâi a art. 27 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, potrivit căreia „Cererile pentru emiterea ordinului de protecţie se judecă de urgenţă şi, în orice situaţie, soluţionarea acestora nu poate depăşi un termen de 72 de ore de la depunerea cererii. […]“. Curtea constată că, ulterior sesizării sale, dispoziţiile de lege criticate au fost modificate prin art. I pct. 40 din Legea nr. 174/2018 privind modificarea şi completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 18 iulie 2018, iar, potrivit art. 27 alin. (9) din Legea nr. 217/2003, cu modificările şi completările ulterioare, „Soluţionarea cererilor nu poate depăşi un termen de 72 de ore de la depunerea cererii, cu excepţia cazului în care, anterior, s-a emis un ordin de protecţie provizoriu, durata iniţială pentru care acesta este dispus fiind prelungită, de drept, cu durata necesară îndeplinirii procedurii judiciare de emitere a ordinului de protecţie, cu informarea agresorului despre acest fapt“. Având în vedere că în litigiul în cadrul căruia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate s-au aplicat dispoziţiile art. 27 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 217/2003, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 174/2018, Curtea constată că acesta este obiect al excepţiei de neconstituţionalitate. 13. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 24 privind dreptul la apărare. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor art. 27 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 217/2003, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 174/2018, dispoziţii criticate din aceleaşi perspective ca în cauza de faţă, prin Decizia nr. 139 din 14 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 17 mai 2017, sau prin Decizia nr. 676 din 2 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 16 februarie 2018, constatând constituţionalitatea acestora. 15. Astfel, la paragraful 28 al Deciziei nr. 139 din 14 martie 2017, Curtea a reţinut că scopul Legii nr. 217/2003, astfel cum este prevăzut la art. 1 alin. (1) din aceasta, îl reprezintă ocrotirea şi sprijinirea familiei, dezvoltarea şi consolidarea solidarităţii familiale, bazate pe prietenie, afecţiune şi întrajutorare morală şi materială a membrilor familiei, ceea ce constituie un obiectiv de interes naţional. Prevenirea şi combaterea violenţei în familie fac parte din politica integrată de ocrotire şi sprijinire a familiei şi reprezintă o importantă problemă de sănătate publică, iar, potrivit art. 1 alin. (3) din lege, statul român elaborează şi implementează politici şi programe destinate prevenirii şi combaterii violenţei în familie, precum şi protecţiei victimelor violenţei în familie. La paragraful 30 al aceleiaşi decizii, Curtea a reţinut că (aşa cum se precizează în expunerea de motive a Legii nr. 315/2015, care a introdus obligativitatea soluţionării cererii de emitere a unui ordin de protecţie în 72 de ore), din Raportul Inspecţiei judiciare privind aplicarea legislaţiei având ca obiect ordinul de protecţie, aprobat de Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii la data de 26 august 2014, reiese faptul că au existat unele deficienţe cu privire la celeritatea soluţionării cererilor de emitere a ordinelor de protecţie, a motivării soluţiei şi a comunicării ordinelor de protecţie către structurile din Poliţia Română, pentru a fi puse în executare. Având în vedere acestea, în expunerea de motive a Legii nr. 351/2015 se precizează că se poate ajunge la situaţii paradoxale, în care durata de soluţionare a dosarului este mai mare decât durata de impunere a ordinului de protecţie, lipsind de substanţă dispoziţiile avute în vedere de legiuitor, vizând înlăturarea stării de pericol. Având în vedere constatările cuprinse în raportul întocmit de Inspecţia judiciară şi aprobat prin Hotărârea Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, precum şi reglementările internaţionale care susţin necesitatea adoptării unor măsuri concrete, care să eficientizeze protecţia persoanelor care sunt victime ale violenţei domestice, s-a propus modificarea art. 27 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, în sensul stabilirii unui termen de 72 de ore pentru soluţionarea cererii de emitere a ordinului de protecţie, menit să echilibreze atât necesitatea evaluării temeinice a dosarului de către instanţa de judecată, cât şi protejarea victimelor violenţei în familie. 16. Curtea a mai reţinut, prin Decizia nr. 139 din 14 martie 2017, paragraful 33, că, întrucât scopul instituirii ordinului de protecţie îl reprezintă protejarea dreptului la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, sunt valabile considerentele de principiu reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 511 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 30 ianuarie 2014, prin care a stabilit că, potrivit formulărilor Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul la viaţă, statuat în art. 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, reprezintă „regele drepturilor“, un drept ce consacră una dintre valorile fundamentale ale statelor democratice care sunt membre ale Consiliului Europei, numărându-se printre prevederile primordiale ale Convenţiei. Mai mult, Curtea Europeană a Drepturilor Omului acordă preeminenţă, în jurisprudenţa sa, articolului 2, având în vedere faptul că dreptul la viaţă se bucură de un statut special printre dispoziţiile Convenţiei. Prin urmare, Curtea Constituţională a reţinut că dreptul la viaţă constituie un atribut inalienabil al persoanei şi reprezintă valoarea supremă în ierarhia drepturilor omului, întrucât este un drept fără de care exercitarea celorlalte drepturi şi libertăţi garantate de Constituţie şi de instrumentele internaţionale de protecţie a drepturilor fundamentale ar fi iluzorie, fapt ce determină caracterul axiologic al acestui drept. El cuprinde atât un drept subiectiv, cât şi o funcţie obiectivă, respectiv un principiu călăuzitor al activităţii statului, care are obligaţia de a proteja dreptul fundamental la viaţă al persoanei. În acest sens, al protecţiei persoanei a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate sunt puse în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei, este instituirea termenului de soluţionare de 72 ore pentru cererile de emitere a unui ordin de protecţie. 17. Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 21 şi 24 din Constituţie, Curtea a reţinut, la paragraful 19 al Deciziei nr. 676 din 2 noiembrie 2017, că prevederile art. 27 din Legea nr. 217/2003 stabilesc procedura de soluţionare a cererii de emitere a ordinului de protecţie, iar, potrivit art. 126 din Constituţie, atât competenţa instanţelor judecătoreşti, cât şi procedura de judecată sunt prevăzute prin lege. Aşa cum a reţinut Curtea, prin Decizia nr. 303 din 28 aprilie 2015, paragraful 25, prevederile de lege criticate instituie un ansamblu de garanţii procesuale adecvate şi suficiente pentru a asigura respectarea dreptului la apărare, cum ar fi, spre exemplu, obligativitatea asistenţei juridice a persoanei împotriva căreia se solicită emiterea ordinului de protecţie [potrivit art. 27 alin. (4) din Legea nr. 217/2003], participarea obligatorie a procurorului la judecarea cererii în fond şi în calea de atac, posibilitatea exercitării căii de atac împotriva hotărârii prin care se dispune ordinul de protecţie şi citarea obligatorie la soluţionarea acesteia, comunicarea obligatorie a hotărârii (potrivit art. 30 din Legea nr. 217/2003). În aceste condiţii, Curtea a constatat că prevederile de lege criticate permit părţilor interesate să beneficieze de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen scurt, impus de necesitatea restabilirii cu celeritate a ordinii sociale şi înlăturării oricărei stări de pericol care afectează siguranţa, integritatea fizică şi psihică a victimei. 18. Cât priveşte critica referitoare la încălcarea art. 24 din Constituţie, Curtea a reţinut, la paragraful 20 al Deciziei nr. 676 din 2 noiembrie 2017, că aceasta este neîntemeiată, legea oferind suficiente garanţii pentru respectarea dreptului la apărare. Astfel, citarea părţilor se face potrivit regulilor privind citarea în cauze urgente [art. 27 alin. (2) din lege], iar asistenţa juridică a persoanei împotriva căreia se solicită ordinul de protecţie este obligatorie [art. 27 alin. (4) din lege]. Totodată, Curtea a reţinut că judecarea cererii de emitere a unui ordin de protecţie se face de urgenţă şi cu precădere, nefiind admisibile probe a căror administrare necesită timp îndelungat, iar, potrivit art. 30 din Legea nr. 217/2003, hotărârea prin care se dispune ordinul de protecţie este supusă numai apelului, în termen de 3 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor, apelul judecându-se cu citarea părţilor, participarea procurorului fiind obligatorie. 19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mirel Uţoiu, Mariana Uţoiu şi Ionuţ Daniel Uţoiu, prin reprezentanţi legali, în Dosarul nr. 1.503/269/2017 al Judecătoriei Olteniţa şi constată că dispoziţiile art. 27 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 174/2018 privind modificarea şi completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Olteniţa şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 11 decembrie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
