Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
 DECIZIA nr. 81 din 18 februarie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice
Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 81 din 18 februarie 2020  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice    Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 81 din 18 februarie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 460 din 29 mai 2020

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia-Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Atilla │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Daniela Timofei, Georgeta Ignat, Elena Trofimenco şi de Gabriela Manea în Dosarul nr. 583/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.570D/2018.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele Curţii dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 433D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, excepţie ridicată de Mihai Iulian Tudose în Dosarul nr. 31.493/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
    4. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, Mariana Preda, avocat din cadrul Baroului Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipseşte partea Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    5. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, partea Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti a depus note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
    6. Având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Avocatul autorului excepţiei în Dosarul nr. 433D/2019 şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 433D/2019 la Dosarul nr. 1.570D/2018, care a fost primul înregistrat.
    7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei prezent, care solicită admiterea criticilor de neconstituţionalitate. Susţine că prevederile de lege criticate, cuprinzând o normă de trimitere, care determină ultraactivitatea valorii de referinţă, în raport cu care se calculează drepturile salariale ale poliţiştilor, încalcă principiul securităţii juridice şi art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 şi art. 47 din Constituţie. Astfel, nivelul de salarizare a poliţiştilor rămâne la nivelul anului 2009, spre deosebire de alte categorii de personal plătit din fonduri publice (spre exemplu, din personalul din învăţământ sau personalul medical) ale căror venituri cresc.
    8. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibilă, sens în care susţine că, în realitate, criticile formulate vizează aspecte privind interpretarea şi aplicarea legii. În subsidiar, susţine că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, de vreme ce prevederile legale criticate sunt expresia opţiunii legiuitorului în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, fără a încălca dispoziţiile din Constituţie invocate de autorii excepţiei.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
    9. Prin Încheierea din 24 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 583/2/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Daniela Timofei, Georgeta Ignat, Elena Trofimenco şi de Gabriela Manea într-o cauză având ca obiect „anularea unui act administrativ -Hotărârea nr. 13/20.12.2017“.
    10. Prin Încheierea din 20 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 31.493/3/2018, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Mihai Iulian Tudose într-o cauză având ca obiect un „litigiu privind funcţionarii publici“.
    11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile legale criticate generează discriminări între grefierii arhivari şi grefierii de şedinţă şi sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că grefierilor arhivari li se va menţine cuantumul brut al salariului la nivelul anului 2017, fără a li se egaliza salariile cu cele ale grefierilor de şedinţă, în condiţiile în care Legea-cadru nr. 153/2017 prevede că aceste două funcţii se află în aceeaşi grilă de salarizare, fiind într-o situaţie juridică identică. De asemenea se susţine că aplicarea tale quale a prevederilor art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 dă naştere unor situaţii discriminatorii şi din perspectiva prevederilor art. 39 din Legea-cadru nr. 153/2017, care se referă la nivelul de salarizare pentru funcţii similare în cazul personalului nou-încadrat/promovat. În susţinerea criticii de neconstituţionalitate sunt invocate Decizia Curţii Constituţionale nr. 794 din 15 decembrie 2016 şi Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 36 din 4 iunie 2018 privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare.
    12. Distinct, se susţine că art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 încalcă principiul securităţii raporturilor juridice şi principiul statului de drept, întrucât prin conţinutul lui se manifestă ca o normă de trimitere care ultraactivează coeficienţii de ierarhizare şi valoarea de referinţă de 197,33 lei utilizată pentru calculul drepturilor salariale ale poliţiştilor. Se încalcă principiul nediscriminării, întrucât legiuitorul a blocat salarizarea şi nivelul de trai al poliţiştilor la nivelul anului 2009. Se arată că nivelul de salarizare este mult diferit în sistemul public, iar în perioada 2009-2018, salariul minim brut pe ţară a crescut de la 600 lei la 1900 lei. Dar, în cazul poliţiştilor, salariul de funcţie nu a crescut din anul 2009. În aceste condiţii, prevederile art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 instituie un tratament discriminatoriu al poliţiştilor faţă de persoanele care ocupă celelalte funcţii publice.
    13. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, prevederile art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu determină aplicarea unui tratament diferit unor situaţii similare sau un tratament egal pentru situaţii diferite pentru a fi în prezenţa unor discriminări prohibite de art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie.
    14. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal consideră că prevederile art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu încalcă principiile securităţii raporturilor juridice - art. 1 alin. (5) din Constituţie, al statului de drept - art. 1 alin. (3) din Constituţie, al nediscriminării - art. 16 din Constituţie şi nici dreptul la un nivel de trai decent - art. 47 din Constituţie sau principiul la muncă egală, remuneraţie egală (art. 41 din Constituţie). Reţine că dispoziţiile legale criticate stabilesc criteriile de bază, în vederea unei noi salarizări a personalului bugetar, legiuitorul urmărind ca nivelul salariului să nu fie inferior celui din luna iunie 2017. Având în vedere că statul este suveran în reglementarea politicii de salarizare şi că scopul declarat al Legii-cadru nr. 153/2017 a fost acela de a dezvolta un sistem de fundamentare a politicilor salariale în sectorul bugetar şi de supraveghere a aplicării acestora, precum şi de dezvoltare a unui sistem de distribuire a resurselor bugetare alocate pentru cheltuielile de personal, prin stabilirea salariilor de bază, în sectorul bugetar, în vederea promovării performanţei individuale [art. 1 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea-cadru nr. 153/2017], dispoziţia legală analizată în cauză nu contravine prevederilor constituţionale. Reglementarea unui nou sistem de salarizare, care să asigure atât recompensarea performanţei individuale în cadrul categoriei profesionale, dar şi ierarhizarea salarială a personalului plătit din fonduri publice, nu poate fi apreciată drept neconstituţională. Pe de altă parte, susţinerile referitoare la cuantumul efectiv al drepturilor salariale vizează aplicarea corectă sau nu a Legii-cadru nr. 153/2017, aspecte care nu pot fi analizate pe calea excepţiei de neconstituţionalitate.
    15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, susţinerile avocatului autorului excepţiei prezent în Dosarul nr. 433D/2019, note scrise depuse la dosar de partea Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. l alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, care au următorul cuprins:
    "(2) Începând cu data de 1 iulie 2017:
    a) se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

    19. În opinia autorilor excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (5) privind trăsăturile statului român şi obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii şi ale art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai.
    20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea reţine că normele legale evocate instituie reguli privind aplicarea în timp a legii-cadru a salarizării personalului plătit din fonduri publice, stabilind, pentru perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2017, obligaţia menţinerii în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017 a cuantumului brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi a cuantumului sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
    21. Analizând prevederile legale criticate în ansamblul actului normativ din care fac parte, Curtea reţine că Legea-cadru nr. 153/2017 are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, începând cu data de 1 iulie 2017, data intrării în vigoare a legii. De la această dată, drepturile salariale ale personalului plătit din bugetul general consolidat al statului sunt şi rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute în lege, astfel cum prevede art. 1 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017.
    22. În privinţa modului de stabilire a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, art. 12 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 dispune că acestea se stabilesc potrivit prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017 şi anexelor nr. I-IX la lege, astfel încât, împreună cu celelalte elemente ale sistemului de salarizare, să se încadreze în fondurile aprobate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale pentru cheltuielile de personal, în vederea realizării obiectivelor, programelor şi proiectelor stabilite. Începând cu anul 2023, potrivit prevederilor art. 12 alin. (2) din lege, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare se vor stabili pentru toate funcţiile cuprinse în anexele nr. I-VIII la lege, prin înmulţirea coeficienţilor prevăzuţi în anexele nr. I-VIII cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată în vigoare.
    23. În vederea punerii în aplicare a dispoziţiilor Legii-cadru nr. 153/2017, prin art. 36 din acest act normativ s-a stabilit că, la data intrării în vigoare, 1 iulie 2017, trebuie să se procedeze la reîncadrarea personalului salarizat „pe noile funcţii, grade/trepte profesionale, gradaţie corespunzătoare vechimii în muncă şi vechime în specialitate/vechime în învăţământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare şi indemnizaţiilor lunare potrivit art. 38“. Astfel, art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 cuprinde dispoziţii prin care se determină în mod specific condiţiile de aplicare în timp a legii. Prin alin. (1) al acestui articol este instituită regula aplicării etapizate a legii, începând cu data de 1 iulie 2017, iar etapele ulterioare sunt enunţate în alin. (2)-(6). Prima etapă, reglementată prin art. 38 alin. (2) lit. a) din lege, priveşte perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2017. Pentru această perioadă s-a adoptat măsura menţinerii în plată, la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, a cuantumului brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
    24. În acest context, Curtea reţine că prevederile legale criticate vizează toate categoriile de personal plătit din fonduri publice şi se circumscriu scopului general urmărit de legiuitor de a regla în timp disfuncţionalităţile existente în sistemul public de salarizare. Pe fondul prevederilor legale anterioare privind salarizarea bugetarilor, reglementarea salarizării personalului plătit din fonduri publice prin Legea-cadru nr. 153/2017 apare ca un proces complex, care, în mod necesar, presupune, în timp, o serie de corecţii şi corelări cu ansamblul actelor normative care fac parte din fondul activ al legislaţiei, aspecte de competenţa autorităţii legiuitoare.
    25. Referitor la critica de neconstituţionalitate vizând instituirea unei pretinse discriminări între diferite categorii de personal plătit din fonduri publice, Curtea reţine că prevederile art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002). Este dreptul exclusiv al legiuitorului să facă diferenţierea corespunzătoare la stabilirea drepturilor salariale. Atribuţiile, competenţele, sarcinile specifice, responsabilităţile şi importanţa activităţii desfăşurate sunt diferite chiar şi pentru personalul care este încadrat pe funcţii similare, la diferite autorităţi sau instituţii publice.
    26. Totodată, în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996, Curtea Constituţională a reţinut în mod constant faptul că nu constituie discriminare dacă, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile.
    27. În raport cu acestea, Curtea constată că stabilirea regulii menţinerii drepturilor salariale în perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2017 la nivelul lunii iunie 2017 nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea prevederilor din lege criticate.
    28. De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că stabilirea principiilor şi a condiţiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului. Constituţia prevede în art. 41 alin. (2), printre drepturile salariaţilor la protecţia socială a muncii, „instituirea unui salariu minim brut pe ţară“, fără să dispună cu privire la cuantumul acestuia (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 706 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 23 octombrie 2007.)
    29. Curtea a mai statuat că legiuitorul are dreptul de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 707 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 17 februarie 2017, Decizia nr. 291 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, şi Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013). În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaţilor lor din bugetul de stat, şi anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57, Decizia din 6 decembrie 2011 pronunţată în cauzele Felicia Mihăieş împotriva României şi Adrian Gavril Senteş împotriva României, paragraful 15.
    30. În raport cu cele enunţate şi aplicând aceste considerente de principiu în prezenta cauză, Curtea constată că prevederile legale criticate, prin conţinutul lor normativ, nu pun în discuţie o restrângere a dreptului fundamental la salariu, ci vizează o redimensionare a politicii salariale în cazul personalului plătit din fonduri publice, aspect care se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului.
    31. Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie, Curtea observă că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului, nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu într-un anumit cuantum (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 19 aprilie 2007, pronunţată în Cauza Vilho Eskelinen şi alţii împotriva Finlandei, paragraful 94). Prin urmare, stabilirea prin lege a regulii menţinerii în plată a cuantumului salariului pe o perioadă limitată nu are semnificaţia încălcării regulilor fundamentale şi convenţionale invocate.
    32. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate formulată prin raportare la art. 47 din Constituţie privind dreptul la un nivel de trai decent, Curtea reţine că stabilirea acelui standard al nivelului de trai care poate fi considerat decent trebuie apreciată de la caz la caz, în funcţie de o serie de factori conjuncturali. Situaţia economică a ţării, resursele de care dispune statul în vederea atingerii acestui obiectiv, dar şi nivelul de dezvoltare al societăţii la un anumit moment şi modul de organizare a societăţii reprezintă deopotrivă coordonate care trebuie luate în considerare atunci când se evaluează nivelul „decent“ al vieţii, nefiind posibilă stabilirea unui standard fix, imuabil (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011). În acelaşi timp, obligaţia statului de a asigura un trai decent trebuie adusă la îndeplinire în mod egal, faţă de toţi cetăţenii săi, indiferent de ipostaza juridică în care se află aceştia. Or, măsura stabilită prin textele de lege criticate se integrează în ansamblul de acţiuni ale statului de adaptare la resursele financiare existente, neputându-se reţine o afectare a nivelului de trai decent, contrară Constituţiei.
    33. În fine, referitor la susţinerile privind încadrarea unei anumite categorii profesionale în prevederile legii-cadru în vederea stabilirii salariilor de bază, Curtea subliniază că acestea vizează modalitatea de aplicare în concret a Legii-cadru nr. 153/2017, ceea ce excedează controlului de constituţionalitate exercitat de instanţa de contencios constituţional, revenind autorităţilor publice responsabile, iar în caz de litigiu, instanţelor judecătoreşti.
    34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Daniela Timofei, Georgeta Ignat, Elena Trofimenco şi de Gabriela Manea în Dosarul nr. 583/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, precum şi de Mihai Iulian Tudose în Dosarul nr. 31.493/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 18 februarie 2020.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Simina Popescu-Marin


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016