Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 536 şi ale art. 5 lit. jj) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, excepţie ridicată de Lucian Andrei, Florin Marian Apostol şi alţii, prin Sindicatul Poliţiştilor din România „Diamantul“, în Dosarul nr. 28.746/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 91D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 115D/2020, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii legale, excepţie ridicată de Ioan-Alin Rus şi Florian-Claudiu Toma în Dosarul nr. 2.173/108/2019 al Tribunalului Arad - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 115D/2020 la Dosarul nr. 91D/2020, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care arată că prevederile legale criticate nu instituie o discriminare a funcţionarilor publici în raport cu alte categorii de angajaţi, nefiind vorba de situaţii juridice identice. De asemenea, prevederile de lege criticate se aplică în mod egal tuturor destinatarilor normelor juridice, fără a îngrădi dreptul părţilor interesate de a se adresa justiţiei şi de a beneficia de accesul la o instanţă independentă şi imparţială, precum şi de garanţiile care condiţionează procesul echitabil. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 7. Prin Încheierea din 6 decembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 28.746/3/2019, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 536 şi ale art. 5 lit. jj) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ. Excepţia a fost ridicată de Lucian Andrei, Florin Marian Apostol şi alţii, prin reclamantul Sindicatul Poliţiştilor din România „Diamantul“, într-o cauză având ca obiect un litigiu privind funcţionarii publici. 8. Prin Încheierea din 14 ianuarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 2.173/108/2019, Tribunalul Arad - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 536 şi ale art. 5 lit. jj) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ. Excepţia a fost ridicată de Ioan-Alin Rus şi Florian-Claudiu Toma într-o cauză având ca obiect un litigiu privind funcţionarii publici. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile art. 536 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 încalcă principiul egalităţii de tratament juridic în exercitarea dreptului de acces la justiţie, prin faptul că supun unui regim juridic diferenţiat nejustificat categoria dezavantajată a angajaţilor funcţionari publici care introduc la instanţe acţiuni pentru protecţia unor drepturi de natura salariului, prin comparaţie cu categoria favorizată a salariaţilor care nu sunt funcţionari publici, aflaţi într-un raport de muncă litigios şi care sunt trataţi mai favorabil de către legiuitor atunci când introduc acţiuni cu acelaşi obiect la instanţele de judecată, în ceea ce priveşte: instanţa ce are competenţa materială, funcţională şi teritorială; compunerea instanţei de judecată; punerea în întârziere a angajatorului debitor (procedura plângerii prealabile); termenele de judecată; inversarea sarcinii probei la angajator şi obligaţia angajatorului, instituţie publică, de a depune toate probele necesare până la primul termen de judecată, calea de atac. Astfel, în timp ce salariaţii care nu sunt funcţionari publici beneficiază de accesul la o instanţă specializată în litigii de muncă, funcţionarilor publici, inclusiv reclamanţilor poliţişti, având conflicte de aceeaşi natură, li se refuză nejustificat şi discriminatoriu, în baza art. 536 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, accesul la o instanţă specializată în litigii de muncă, fiind supuşi judecăţii unor complete nespecializate, de contencios administrativ. În timp ce la judecarea conflictelor de muncă ale angajaţilor care nu sunt funcţionari publici nu li se cere să parcurgă procedura plângerii prealabile (să pună în întârziere pe angajatorul debitor), funcţionarilor publici li se condiţionează, în temeiul art. 536 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 (fost art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici), admisibilitatea acţiunii de efectuarea plângerii prealabile. În timp ce angajaţii care nu sunt funcţionari publici beneficiază la judecarea conflictului de muncă de principiul inversării sarcinii probei, funcţionarilor publici, în acelaşi tip de litigii, în mod nejustificat şi discriminatoriu, nu le este recunoscut dreptul la inversarea sarcinii probei, principiu recunoscut de art. 272 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. În timp ce angajaţii care nu sunt funcţionari publici au dreptul la calea de atac a apelului, într-un litigiu de muncă, funcţionarilor publici, în conflictele lor de muncă, instanţele le refuză calea de atac a apelului. 10. De asemenea, se susţine că art. 5 lit. jj) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 încalcă prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) şi ale art. 115 alin. (6) din Constituţie, precum şi principiul egalităţii de tratament juridic în exercitarea dreptului de acces neîngrădit la justiţie, în măsura în care se interpretează în sensul că actele individuale de salarizare ale funcţionarilor publici sunt acte emise în regim de putere publică. În acest înţeles, art. 5 lit. jj) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 îngrădeşte în mod discriminatoriu exercitarea dreptului de acces la justiţie al funcţionarului public, afectând regimul juridic al funcţionarului public. Se încalcă şi principiul nediscriminării în exercitarea dreptului de acces la justiţie, comparativ cu angajaţii care nu sunt funcţionari publici şi care beneficiază de un regim juridic procesual mai favorabil, la soluţionarea conflictelor de muncă privind drepturi salariale nerecunoscute sau neacordate de angajator. Se încalcă şi principiul nediscriminării în exercitarea dreptului de acces la justiţie, întrucât se generează un regim juridic procesual privilegiat nejustificat pentru angajatorul instituţie publică, comparativ cu angajatorul de drept privat. 11. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale opinează că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Nu poate fi vorba de o discriminare a funcţionarilor publici în raport cu alţi angajaţi, situaţiile nefiind comparabile. 12. Tribunalul Arad - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale îşi însuşeşte punctul de vedere al reclamanţilor şi apreciază că textul criticat este neconstituţional în măsura în care se aplică şi raporturilor de muncă ale funcţionarilor publici, în sensul că actele individuale de salarizare ale funcţionarilor publici sunt acte emise în regim de putere publică. Astfel, în baza definiţiei „regimului de putere publică“, dată de prevederile legale criticate, cu un înţeles larg, în sensul că include şi sensul că actele de salarizare ale funcţionarilor publici sunt acte emise în regim de putere publică, conflictele de muncă promovate de angajaţii funcţionari publici, având acelaşi obiect ca al conflictelor de muncă promovate de angajaţii obişnuiţi, sunt repartizate instanţelor de contencios administrativ nespecializate în soluţionarea conflictelor de muncă şi judecate, din punctul de vedere al dreptului procesual, după legea contenciosului administrativ, şi nu după legislaţia muncii. Prin urmare, înţelesul prea larg dat de textul criticat noţiunii de regim de putere publică, având drept consecinţă includerea actelor de salarizare ale funcţionarilor publici în categoria actelor emise în regim de putere publică şi, implicit, aplicarea unui tratament procedural diferenţiat între funcţionarii publici şi ceilalţi angajaţi, încalcă prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie, precum şi principiul egalităţii de tratament juridic în exercitarea dreptului de acces neîngrădit la justiţie, prevăzut de art. 16 din Constituţie. De asemenea, textul criticat, în măsura în care se aplică şi raporturilor de muncă ale funcţionarilor publici, în sensul că actele individuale de salarizare ale funcţionarilor publici sunt acte emise în regim de putere publică, încalcă şi prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, potrivit cărora statutul funcţionarilor publici se poate reglementa doar printr-o lege organică şi nicidecum printr-o ordonanţă de urgenţă, aşa cum sa reglementat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019. 13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 14. Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 115D/2020, apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Relevă că nu se poate reţine încălcarea art. 16 şi 21 din Constituţie, întrucât normele supuse controlului de constituţionalitate se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. Totodată, în deplină concordanţă cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedură. În conformitate cu art. 374 alin. (1) din Codul administrativ, raporturile reglementate prin această lege „se nasc şi se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în condiţiile legii“, astfel: numirea (art. 473), suspendarea (art. 512), reluarea activităţii [art. 512 alin. (7)], încetarea raportului de serviciu (art. 516), precum şi aplicarea sancţiunilor disciplinare şi stabilirea răspunderii funcţionarului public se fac prin actul administrativ emis de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice. Suntem în prezenţa unor acte administrative, iar dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (6) prevăd în mod expres că actele administrative ale autorităţilor publice sunt supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, care este garantat; în plus, prevederea criticată, care stabileşte în competenţa instanţelor de contencios administrativ soluţionarea litigiilor având ca obiect exercitarea raporturilor de serviciu, precum şi procedura de judecată în faţa acestora, are suport constituţional şi în prevederile alin. (2) al art. 126, potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. Ca atare, potrivit Constituţiei, revine exclusiv legiuitorului stabilirea prin lege a competenţei şi a procedurii de judecată. Totodată, nu se poate reţine nici încălcarea art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie, întrucât textul de lege criticat nu îngrădeşte dreptul părţilor interesate să apeleze la instanţele judecătoreşti şi să se prevaleze de garanţiile procesuale în cadrul unui proces public, judecat de o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Mai mult, chiar dispoziţiile legale criticate dau posibilitatea funcţionarului public să se adreseze instanţei de contencios administrativ sau, după caz, instanţei judecătoreşti competente, potrivit legii. Avocatul Poporului arată că art. 73 alin. (3) lit. j) din Legea fundamentală prevede că statutul funcţionarilor publici se stabileşte prin lege organică, iar voinţa legiuitorului cu privire la acesta se regăseşte în cuprinsul Codului administrativ. Mai mult, art. 367 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 prevede expres că dispoziţiile acesteia „se completează cu prevederile legislaţiei muncii, precum şi cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale“. Or, aşa cum s-a arătat, legislaţia specifică funcţiei publice cuprinde reglementări diferite faţă de dreptul comun, care este legislaţia muncii. De altfel, şi Legea nr. 53/2003 - Codul muncii stabileşte prin art. 278 că acesta se aplică „cu titlu de drept comun (...) în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete şi aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective“. 15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorulraportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 lit. jj) şi ale art. 536 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, având următorul cuprins: - Art. 5 lit. jj): "În înţelesul prezentului cod, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: (...); jj) regimul de putere publică - ansamblul prerogativelor şi constrângerilor prevăzute de lege în vederea exercitării atribuţiilor autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice şi care le conferă posibilitatea de a se impune cu forţă juridică obligatorie în raporturile lor cu persoane fizice sau juridice, pentru apărarea interesului public;" – Art. 536: „Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.“ 18. În opinia autorilor excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 73 alin. (3) lit. j) privind reglementarea prin lege organică a statutului funcţionarilor publici şi ale art. 115 alin. (6) privind limitele ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 536 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, Curtea observă că acestea conţin o soluţie legislativă la fel ca aceea cuprinsă de dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (în prezent, abrogată potrivit art. 597 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019), care au fost supuse în repetate rânduri controlului de constituţionalitate exercitat prin prisma unor critici similare celor formulate în prezenta cauză (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 711 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 38 din 13 ianuarie 2021, Decizia nr. 655 din 8 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 26 ianuarie 2017, Decizia nr. 377 din 26 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 22 iulie 2015, Decizia nr. 30 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 26 februarie 2014, Decizia nr. 162 din 20 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 15 mai 2014, Decizia nr. 552 din 17 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 13 februarie 2014, Decizia nr. 328 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 2 august 2013, sau Decizia nr. 942 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 12 noiembrie 2007). 20. Astfel, cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, Curtea a statuat, în esenţă, că textul legal criticat nu cuprinde norme contrare principiului egalităţii în drepturi. Statutul special al funcţionarilor publici conferă acestora anumite avantaje şi garanţii faţă de personalul contractual, cum ar fi, de exemplu, stabilitatea în funcţie, ceea ce justifică un tratament juridic diferit în ceea ce priveşte instanţa competentă să soluţioneze litigiile ivite în legătură cu raporturile de serviciu ale acestora, fără a se putea susţine, aşadar, încălcarea principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor. 21. Totodată, astfel cum a reţinut Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, principiul egalităţii nu presupune uniformitate, ci, dimpotrivă, situaţiile obiectiv diferite justifică şi chiar impun instituirea unui tratament juridic diferenţiat. Or, funcţionarii publici se află într-o situaţie juridică distinctă de cea a personalului angajat în baza unui contract individual de muncă, ceea ce justifică instituirea unui tratament juridic diferit, compatibil cu dispoziţiile art. 16 din Constituţie. 22. De asemenea, stabilind instanţa competentă să soluţioneze litigiile având ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, textul de lege supus controlului de constituţionalitate transpune dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, şi dispune, totodată, chiar în sensul asigurării accesului liber la justiţie, şi nu al îngrădirii acestui drept. În consecinţă, dispoziţiile art. 21 din Constituţie nu sunt sub niciun aspect încălcate. 23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează în mod corespunzător valabilitatea şi în prezenta cauză. 24. Referitor la dispoziţiile art. 5 lit. jj) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, care stabilesc semnificaţia expresiei „regimul de putere publică“, Curtea observă că susţinerile autorilor excepţiei se subsumează exclusiv unor aspecte referitoare la interpretarea acestor dispoziţii legale şi la aplicarea „regimului de putere publică“ în cazul actelor individuale de salarizare ale funcţionarilor publici. Or, problema interpretării şi aplicării dispoziţiilor legale criticate excedează controlului de constituţionalitate, fiind de resortul instanţelor judecătoreşti învestite cu soluţionarea cauzelor. Astfel, instanţa judecătorească interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care a fost învestită, iar împotriva hotărârii judecătoreşti, partea interesată poate exercita o cale de atac, în condiţiile legii, soluţionarea acesteia revenind instanţei de control judiciar. În cazul în care practica judiciară vădeşte o interpretare neunitară, Constituţia, prin art. 126 alin. (3), atribuie Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar nu Curţii Constituţionale, competenţa de a stabili interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti. În consecinţă, Curtea constată că, astfel cum a fost formulată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 lit. jj) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 este inadmisibilă. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Lucian Andrei, Florin Marian Apostol şi alţii, prin Sindicatul Poliţiştilor din România „Diamantul“, în Dosarul nr. 28.746/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi de Ioan-Alin Rus şi Florian-Claudiu Toma în Dosarul nr. 2.173/108/2019 al Tribunalului Arad - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 536 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 lit. jj) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, excepţie ridicată de aceiaşi autori în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe judecătoreşti. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Tribunalului Arad - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 7 decembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
