Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, în prezent abrogată, în vigoare la data naşterii situaţiei litigioase, a art. 517 alin. (1) lit. d) şi a art. 517 alin. (2) din Codul administrativ, aprobat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019“, excepţie ridicată de Cornelia Smărăndoiu în Dosarul nr. 24.420/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 50D/2020. 2. La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei, doamna Verginia Vedinaş, avocat în cadrul Baroului Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că partea Consiliul Judeţean Argeş şi preşedintele Consiliului Judeţean Argeş au comunicat la dosar note scrise, prin care susţin respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatei autoarei excepţiei, care solicită admiterea criticilor de neconstituţionalitate, sens în care face referire la argumentele de neconstituţionalitate expuse pe larg, în scris, în cadrul excepţiei de neconstituţionalitate. Susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale în măsura în care sintagma „condiţii de vârstă standard“ exclude posibilitatea funcţionarului public femeie de a solicita continuarea executării raportului de serviciu, în condiţii identice cu funcţionarul public bărbat. Arată că excepţia de neconstituţionalitate este admisibilă prin raportare la art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 şi precizează că la data ridicării excepţiei de neconstituţionalitate (decembrie 2019), Curtea Constituţională nu pronunţase Decizia nr. 112 din 23 februarie 2021, astfel încât în cauză nu poate fi dispusă soluţia de respingere ca inadmisibilă a excepţiei invocate cu privire la art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 şi art. 517 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019. Precizează, totodată, că prevederile art. 517 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 nu au făcut obiectul excepţiei de neconstituţionalitate soluţionate prin Decizia nr. 112 din 23 februarie 2021. Arată că instanţa judecătorească a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel încât, pentru asigurarea dreptului la un proces echitabil soluţionat întrun termen rezonabil, asemenea cauze ar trebui să aibă prioritate. Susţine că prevederile legale criticate, interpretate şi aplicate în sensul creării unei situaţii defavorabile a femeii funcţionar public în raport cu bărbatul funcţionar public, încalcă art. 1 alin. (3) şi (5), art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2) din Legea fundamentală, precum şi normele juridice europene obligatorii şi jurisprudenţa instanţelor europene, sens în care face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 387 din 5 iunie 2018 şi la Decizia Curţii Constituţionale nr. 112 din 23 februarie 2021. Faptul că legiuitorul a statuat cu privire la diferenţa de vârstă de pensionare între femei şi bărbaţi (62 de ani, respectiv 65 de ani) are în vedere situaţia specială a femeilor şi reprezintă o discriminare pozitivă, care nu se poate transforma într-o discriminare negativă şi într-un dezavantaj pentru femeia funcţionar public. În consecinţă, solicită constatarea neconstituţionalităţii prevederilor legale criticate, care, prin modul lor de interpretare şi aplicare, creează o situaţie defavorabilă femeii funcţionar public în ceea ce priveşte vocaţia ei de a putea continua activitatea încă 3 ani, în baza unei cereri, de care şeful instituţiei publice trebuie să ia act, fără a avea posibilitatea aprecierii discreţionare. 5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 şi ale art. 517 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, sens în care face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 112 din 23 februarie 2021. Referitor la dispoziţiile art. 517 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care arată că nu sunt încălcate dispoziţiile din Constituţie invocate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 6. Prin Încheierea din 18 decembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 24.420/3/2019, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IIa contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, în prezent abrogată, în vigoare la data naşterii situaţiei litigioase, a art. 517 alin. (1) lit. d) şi a art. 517 alin. (2) din Codul administrativ, aprobat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019“. Excepţia a fost ridicată de Cornelia Smărăndoiu într-o cauză având ca obiect un litigiu privind funcţionarii publici. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2) şi art. 148 din Constituţie, în măsura în care sintagma „condiţii de vârstă standard“ exclude posibilitatea funcţionarului public femeie de a solicita continuarea executării raportului de serviciu, în condiţii identice cu bărbatul, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 ani. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. c) teza întâi din Codul muncii, care reglementează unul dintre cazurile încetării de drept a contractului individual de muncă, şi ale art. 53 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, referitoare la vârsta standard de pensionare pentru bărbaţi şi femei. 8. De asemenea, este invocată Decizia Curţii Constituţionale nr. 387 din 5 iunie 2018, prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi s-a constatat că acestea sunt constituţionale în măsura în care sintagma „condiţii de vârstă standard“ nu exclude posibilitatea femeii de a solicita continuarea executării contractului individual de muncă, în condiţii identice cu bărbatul, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 de ani, considerând că soluţia şi considerentele acesteia sunt aplicabile mutatis mutandis în prezenta cauză. Se arată că, având în vedere natura juridică a raportului de serviciu al funcţionarului public, regulile privind regimul pensionării pentru funcţionarul public femeie din sectorul public este necesar să fie aşezate, în mod expres, în aceleaşi coordonate cu cele stabilite pentru femeia salariat, din punctul de vedere al vârstei standard de pensionare. 9. Autoarea susţine că, în practică, există în continuare cazuri în care pentru funcţionarul public femeie se aplică un tratament care nu doar că este discriminatoriu, în raport cu funcţionarul public bărbat şi cu salariatul femeie, dar are ca finalitate transformarea unui beneficiu instituit pentru femeia funcţionar public, ca şi pentru femeia salariat, într-un instrument care-i lezează statutul şi o plasează în inferioritate faţă de bărbatul cu acelaşi statut profesional. 10. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate sunt invocate aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi se susţine, în concluzie, că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (2), art. 41 alin. (1) şi (4) şi art. 148 din Constituţie, în măsura în care sintagma „condiţii de vârstă standard“ exclude posibilitatea funcţionarului public femeie de a solicita continuarea executării raportului de serviciu, în condiţii identice cu bărbatul, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 ani. 11. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal reţine îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei şi opinează că excepţia de neconstituţionalitate invocată este întemeiată. Reţine că, potrivit art. 117 din Legea nr. 188/1999, în vigoare la data care interesează speţa de faţă, dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile legislaţiei muncii, precum şi cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislaţiei specifice funcţiei publice, având în vedere că „funcţionarii publici reprezintă o categorie de salariaţi aparte“ (Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.221 din 29 septembrie 2009), şi invocă identitatea de raţiune a celor decise şi argumentate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 387 din 5 iunie 2018. 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile avocatei autoarei excepţiei, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 24 din Legea nr. 156/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 3 iulie 2018. Curtea observă că prevederile art. 98 din Legea nr. 188/1999 au fost abrogate prin art. 597 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019. Însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, urmează a se reţine ca obiect al excepţiei prevederile art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 24 din Legea nr. 156/2018, având următorul cuprins: "Raportul de serviciu existent încetează de drept: (...) d) la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare dacă persoana care are competenţă de numire în funcţia publică nu dispune aplicarea prevederilor alin. (3);." 16. Totodată, obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 517 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, care au următorul cuprins: "(1) Raportul de serviciu existent încetează de drept: (...) d) la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, dacă persoana care are competenţa de numire în funcţia publică nu dispune aplicarea prevederilor alin. (2); (...).(2) În mod excepţional, pe baza unei cereri formulate cu 2 luni înainte de data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare şi cu aprobarea conducătorului autorităţii sau instituţiei publice, funcţionarul public poate fi menţinut în funcţia publică deţinută maximum 3 ani peste vârsta standard de pensionare, cu posibilitatea prelungirii anuale a raportului de serviciu. Pe perioada în care este dispusă menţinerea în activitate pot fi aplicate dispoziţiile art. 378." 17. În opinia autoarei excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) privind trăsăturile statului român şi obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 4 alin. (2) privind criteriile egalităţii în drepturi, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (2) privind prioritatea reglementărilor internaţionale, art. 41 alin. (1) şi (4) privind munca şi protecţia socială a muncii şi art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 24 din Legea nr. 156/2018 şi ale art. 517 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 112 din 23 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 7 aprilie 2021, instanţa de contencios constituţional a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, în redactarea anterioară modificării prin art. I pct. 24 din Legea nr. 156/2018, ale art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 24 din Legea nr. 156/2018, şi ale art. 517 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ şi a constatat că acestea sunt constituţionale în măsura în care sintagma „condiţii de vârstă standard“ nu exclude posibilitatea femeii de a solicita continuarea exercitării raportului de serviciu, în condiţii identice cu bărbatul, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 de ani. Curtea a avut în vedere faptul că dispoziţiile criticate din Legea nr. 188/1999 au un conţinut similar cu cele ale art. 56 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi că, prin Decizia nr. 387 din 5 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 24 iulie 2018, instanţa de contencios constituţional a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că acestea sunt constituţionale în măsura în care sintagma „condiţii de vârstă standard“ nu exclude posibilitatea femeii de a solicita continuarea executării contractului individual de muncă, în condiţii identice cu bărbatul, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 de ani. Curtea a apreciat că încetarea raportului de muncă al femeii la o vârstă mai redusă decât a bărbatului poate şi trebuie să rămână o opţiune a acesteia, în contextul social actual. Transformarea acestui beneficiu legal într-o consecinţă asupra încetării contractului individual de muncă ce decurge ope legis dobândeşte valenţe neconstituţionale, în măsura în care ignoră voinţa femeii de a fi supusă unui tratament egal cu cel aplicabil bărbaţilor. 19. Având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, potrivit cărora „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printro decizie anterioară a Curţii Constituţionale“, precum şi faptul că Decizia Curţii Constituţionale nr. 112 din 23 februarie 2021, precitată, a fost pronunţată şi publicată la o dată ulterioară sesizării cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate (18 decembrie 2019), Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 24 din Legea nr. 156/2018, şi ale art. 517 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 a devenit inadmisibilă. 20. În acord cu jurisprudenţa constantă a Curţii în materie, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate este respinsă ca devenită inadmisibilă, decizia de constatare a neconstituţionalităţii va produce efecte, în egală măsură, şi în prezenta cauză, ţinând seama că instanţa constituţională a fost sesizată cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate înainte de pronunţarea Deciziei nr. 112 din 23 februarie 2021 (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 162 din 4 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 22 iunie 2021). 21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 517 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, Curtea reţine că aceste prevederi legale se referă la posibilitatea funcţionarului public de a fi menţinut în funcţia publică deţinută maximum 3 ani peste vârsta standard de pensionare, în condiţiile prevăzute lege. Astfel cum rezultă din considerentele actului de sesizare, în cauză, raportul de serviciu al autoarei excepţiei a fost constatat ca încetat de drept, având în vedere pensionarea pentru limită de vârstă, ca urmare a îndeplinirii, cumulativ, a condiţiilor privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare, cu toate că reclamanta autoare a excepţiei a solicitat autorităţii publice pârâte aprobarea continuării activităţii. 22. Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia“. În acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale, „legătura cu soluţionarea cauzei“ presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului. 23. Or, ca urmare a admiterii excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 24 din Legea nr. 156/2018, şi ale art. 517 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 112 din 23 februarie 2021, dispoziţiile art. 517 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 nu mai sunt aplicabile în cauza dedusă judecăţii, astfel încât critica de neconstituţionalitate formulată a rămas fără obiect. În aceste condiţii, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii legale este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare. 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 24 din Legea nr. 156/2018, şi ale art. 517 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, excepţie ridicată de Cornelia Smărăndoiu în Dosarul nr. 24.420/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal. 2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 517 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, excepţie ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe judecătoreşti. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 7 decembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
