Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
 DECIZIA nr. 802 din 3 decembrie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu referire la sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv", precum şi a prevederilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă
Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 802 din 3 decembrie 2019  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu referire la sintagma Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 802 din 3 decembrie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu referire la sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv", precum şi a prevederilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 164 din 28 februarie 2020

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură civilă, precum şi a prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, prin raportare la Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepţie ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 473/173/2015 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.944D/2018.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 2.087D/2018, nr. 2.154D/2018 - nr. 2.182D/2018, nr. 2.208D/2018 - nr. 2.221D/2018, nr. 2.231D/2018 - nr. 2.240D/2018, nr. 2.263D/2018 - nr. 2.265D/2018, nr. 2.331D/2018 şi nr. 2.334D/2018 - nr. 2.343D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă, precum şi a prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, prin raportare la Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept [dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.944D/2018, nr. 2.087D/2018, nr. 2.154D/2018 - nr. 2.180D/2018 - nr. 2.182D/2018, nr. 2.208D/2018, nr. 2.210D/2018 - nr. 2.213D/2018, nr. 2.215D/2018 - nr. 2.221D/2018, nr. 2.231D/2018 - nr. 2.240D/2018, nr. 2.263D/2018 - nr. 2.265D/2018, nr. 2.334D/2018 - 2.339D/2018, nr. 2.342D/2018 şi nr. 2.343D/2018], art. 27 din Codul de procedură civilă, precum şi a prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, prin raportare la Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precum şi art. 457 din Codul de procedură civilă [Dosarul nr. 2.214D/2018], art. 27, art. 135 alin. (2) şi art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, precum şi a art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, prin raportare la Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept [Dosarul nr. 2.181D/2018 şi nr. 2.340D/2018], art. 27 şi art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, prin raportare la Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept [Dosarul nr. 2.209D/2018], art. 27 din Codul de procedură civilă, prin raportare la Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept [Dosarul nr. 2.331D/2018], precum şi art. 27 şi art. 457 alin. (1) din Codul de procedură civilă, precum şi art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, prin raportare la Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept [Dosarul nr. 2.341D/2018].
    4. Excepţiile au fost ridicate de Curtea de Apel Galaţi - Secţia I civilă, din oficiu, în dosarele nr. 473/173/2015, nr. 1.864/316/2016, nr. 2.287/173/2016, nr. 16.712/233/2016*, nr. 4.266/231/2014*, nr. 19.546/233/2015, nr. 61/316/2017, nr. 108.951/299/2015*, nr. 6.516/233/2015*, nr. 15.380/233/2016, nr. 9.398/233/2014*, nr. 2.747/196/2016*, nr. 444/316/2014*, nr. 8.284/231/2015, nr. 14.038/231/2014*, nr. 6.156/233/2017, nr. 8.387/196/2016, nr. 21.035/233/2015, nr. 14.032/196/2015, nr. 17.756/233/2016, nr. 5.027/196/2016***, nr. 3.741/233/2017, nr. 8.853/231/2016*, nr. 5.419/196/2015*, nr. 12.901/196/2016*, nr. 1.781/233/2016, nr. 10.745/231/2015*, nr. 19.033/233/2016*, nr. 6.584/233/2016, nr. 20.997/233/2014*, nr. 22.337/233/2016, nr. 966/196/2017, nr. 5.859/231/2015, nr. 1.693/233/2017, nr. 6.562/231/2016, nr. 2.328/196/2015, nr. 15.780/233/2013, nr. 2.092/324/2016, nr. 2.418/233/2016, nr. 14.517/233/2016, nr. 3.656/196/2017*, nr. 5.345/233/2016*, nr. 600/838/2014**, nr. 1.309/113/2016*, nr. 11.605/233/2017, nr. 15.570/231/2014*, nr. 13.907/233/2016, nr. 6.151/196/2016*, nr. 14.050/233/2016, nr. 15.377/233/2016, nr. 13.741/233/2017, nr. 4.722/231/2015, nr. 24.596/233/2014**, nr. 151/233/2016, nr. 10.225/233/2016, nr. 20.010/196/2016, nr. 1.766/233/2016, nr. 1.930/324/2015, nr. 14.018/233/2015, nr. 13.921/231/2015*, nr. 17.646/233/2016, nr. 9.436/233/2015, nr. 23.062/233/2015*, nr. 4.907/324/2015*, nr. 17.989/233/2015, nr. 12.063/233/2017, nr. 20.255/196/2016 şi nr. 9.904/233/2016, de Societatea Banca Transilvania - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 19.546/233/2015 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia I civilă, de Societatea Credit Europe Bank Romania - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 9.398/233/2014* al Curţii de Apel Galaţi - Secţia I civilă, de Societatea Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 8.284/231/2015, nr. 8.387/196/2016, nr. 5.419/196/2015*, nr. 966/196/2017 şi nr. 17.989/233/2015 ale Curţii de Apel Galaţi - Secţia I civilă, de Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Olanda, în dosarele nr. 12.063/233/2017 şi nr. 11.605/233/2017 ale Curţii de Apel Galaţi - Secţia I civilă şi de Societatea Piraeus Bank - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 5.859/231/2015 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia I civilă, de Georgeta Ene şi Nicolae Ene în Dosarul nr. 33.219/301/2016 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă, de Societatea Banca Comercială Română - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.747/196/2016* al Curţii de Apel Galaţi - Secţia I civilă, de Societatea Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 8.284/231/2015, nr. 8.387/196/2016, nr. 5.419/196/2015*, nr. 966/196/2017 şi nr. 17.989/233/2015 ale Curţii de Apel Galaţi - Secţia I civilă, precum şi de Societatea Piraeus Bank - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 5.859/231/2015 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia I civilă.
    5. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    6. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în Dosarul nr. 1.944D/2018, partea Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva - Direcţia Silvică Vrancea din Focşani a depus note scrise prin care solicită respingerea excepţiei ca inadmisibilă, în Dosarul nr. 2.170D/2018, partea Ioana Drâmbu a depus o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, în Dosarul nr. 2.218D/2018, partea Societatea Ecoral Plast din Galaţi a depus note scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, în Dosarul nr. 2.219D/2018, partea Panaite Dănăilă a depus note scrise în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, iar în Dosarul nr. 2.331D/2018, autorii excepţiei au depus o cerere de renunţare la judecată.
    7. Având în vedere excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele anterior menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 2.087D/2018, nr. 2.154D/2018 - nr. 2.182D/2018, nr. 2.208D/2018 - nr. 2.221D/2018, nr. 2.231D/2018 - nr. 2.240D/2018, nr. 2.263D/2018 - nr. 2.265D/2018, nr. 2.331D/2018 şi nr. 2.334D/2018 - nr. 2.343D/2018 la Dosarul nr. 1.944D/2018. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.087D/2018, nr. 2.154D/2018 - nr. 2.182D/2018, nr. 2.208D/2018 - nr. 2.221D/2018, nr. 2.231D/2018 - nr. 2.240D/2018, nr. 2.263D/2018 - nr. 2.265D/2018, nr. 2.331D/2018 şi nr. 2.334D/2018 - nr. 2.343D/2018 la Dosarul nr. 1.944D/2018, care este primul înregistrat.
    8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, prin raportare la Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, şi, respectiv, respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă, prin raportare la Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ca devenită inadmisibilă, raportat la Decizia Curţii Constituţionale nr. 874 din 18 decembrie 2018.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    9. Prin deciziile civile nr. 416/R şi nr. 423/R din 17 octombrie 2018, nr. 510/R, nr. 550/R, nr. 547/R, nr. 513/R, nr. 520/R, nr. 541/R, nr. 535/R, nr. 526/R, nr. 532/R, nr. 544/R, nr. 517/R, nr. 523/R, nr. 538/R, nr. 529/R, nr. 525/R, nr. 516/R, nr. 509/R, nr. 522/R, nr. 543/R, nr. 519/R, nr. 534/R, nr. 537/R, nr. 549/R, nr. 512/R, nr. 531/R, nr. 539/R şi nr. 518/R din 7 noiembrie 2018, nr. 491/R, nr. 470/R, nr. 490/R şi nr. 483/R din 24 octombrie 2018, nr. 563/R, nr. 558/R, nr. 576/R, nr. 575/R, nr. 579/R, nr. 566/R, nr. 553/R, nr. 568/R, nr. 567/R, nr. 577/R, nr. 574/R, nr. 565/R, nr. 561/R, nr. 556/R şi nr. 559/R din 14 noiembrie 2018, nr. 593/R, nr. 586/R, nr. 594/R, nr. 587/R, nr. 584/R, nr. 585/R, nr. 588/R, nr. 592/R, nr. 583/R şi nr. 589/R din 19 noiembrie 2018, nr. 624/R, nr. 616/R, nr. 633/R, nr. 609/R, nr. 626/R, nr. 620/R, nr. 610/R, nr. 642/R, nr. 614/R şi nr. 604/R din 21 noiembrie 2018, pronunţate în dosarele nr. 473/173/2015, nr. 1.864/316/2016, nr. 2.287/173/2016, nr. 16.712/233/2016*, nr. 4.266/231/2014*, nr. 19.546/233/2015, nr. 61/316/2017, nr. 108.951/299/2015*, nr. 6.516/233/2015*, nr. 15.380/233/2016, nr. 9.398/233/2014*, nr. 2.747/196/2016*, nr. 444/316/2014*, nr. 8.284/231/2015, nr. 14.038/231/2014*, nr. 6.156/233/2017, nr. 8.387/196/2016, nr. 21.035/233/2015, nr. 14.032/196/2015, nr. 17.756/233/2016, nr. 5.027/196/2016***, nr. 3.741/233/2017, nr. 8.853/231/2016*, nr. 5.419/196/2015*, nr. 12.901/196/2016*, nr. 1.781/233/2016, nr. 10.745/231/2015*, nr. 19.033/233/2016*, nr. 6.584/233/2016, nr. 20.997/233/2014*, nr. 22.337/233/2016, nr. 966/196/2017, nr. 5.859/231/2015, nr. 1.693/233/2017, nr. 6.562/231/2016, nr. 2.328/196/2015, nr. 15.780/233/2013, nr. 2.092/324/2016, nr. 2.418/233/2016, nr. 14.517/233/2016, nr. 3.656/196/2017*, nr. 5.345/233/2016*, nr. 600/838/2014***, nr. 1.309/113/2016*, nr. 11.605/233/2017, nr. 15.570/231/2014*, nr. 13.907/233/2016, nr. 6.151/196/2016*, nr. 14.050/233/2016, nr. 15.377/233/2016, nr. 13.741/233/2017, nr. 4.722/231/2015, nr. 24.596/233/2014**, nr. 151/233/2016, nr. 10.225/233/2016, nr. 20.010/196/2016, nr. 1.766/233/2016, nr. 1.930/324/2015, nr. 14.018/233/2015, nr. 13.921/231/2015*, nr. 17.646/233/2016, nr. 9.436/233/2015, nr. 23.062/233/2015*, nr. 4.907/324/2015*, nr. 17.989/233/2015, nr. 12.063/233/2017, nr. 20.255/196/2016 şi nr. 9.904/233/2016, Curtea de Apel Galaţi - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă, precum şi a prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, prin raportare la Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept [dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.944D/2018, nr. 2.087D/2018, nr. 2.154D/2018 - nr. 2.180D/2018, nr. 2.182D/2018, nr. 2.208D/2018, nr. 2.210D/2018 -nr. 2.213D/2018, nr. 2.215D/2018 - nr. 2.221D/2018, nr. 2.231D/2018 - nr. 2.240D/2018, nr. 2.263D/2018 - nr. 2.265D/2018 şi nr. 2.334D/2018-2.339D/2018, nr. 2.342D/2018 şi nr. 2.343D/2018], a prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă, precum şi a prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, prin raportare la Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precum şi a prevederilor art. 457 din Codul de procedură civilă [Dosarul nr. 2.214D/2018], a prevederilor art. 27, art. 135 alin. (2) şi art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, precum şi a prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, prin raportare la Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept [Dosarul nr. 2.181D/2018 şi nr. 2.340D/2018], a prevederilor art. 27 şi art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, prin raportare la Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept [Dosarul nr. 2.209D/2018], precum şi a prevederilor art. 27 şi art. 457 alin. (1) din Codul de procedură civilă şi art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, prin raportare la Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept [Dosarul nr. 2.341D/2018].
    10. Prin Încheierea din 3 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 33.219/301/2016, Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă, prin raportare la Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept [Dosarul nr. 2.331D/2018].
    11. Excepţia a fost invocată de instanţa de judecată din oficiu, de Societatea Banca Transilvania - S.A. din Cluj- Napoca, de Societatea Credit Europe Bank (Romania) - S.A. din Bucureşti, de Societatea Banca Comercială Română - S.A. din Bucureşti, de Societatea Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti, de Societatea Piraeus Bank - S.A. din Bucureşti şi de Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, în cauze având ca obiect soluţionarea recursurilor declarate împotriva unor hotărâri pronunţate de instanţele de fond.
    12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se arată, în esenţă, că prin această decizie s-a stabilit că hotărârile judecătoreşti pronunţate în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 de lei inclusiv, în procese începute anterior publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, respectiv data de 20 iulie 2017, nu sunt supuse recursului. Ulterior, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 874 din 18 decembrie 2018, instanţa de contencios constituţional a statuat că interpretarea dată de instanţa supremă prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă este neconstituţională. Or, având în vedere existenţa acestor două decizii contrare, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de o parte, şi de Curtea Constituţională, pe de altă parte, se apreciază că singura autoritate în măsură să decidă asupra constituţionalităţii prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată de instanţa supremă, prin decizia menţionată, este Curtea Constituţională, în temeiul art. 142 alin. (1) din Constituţie. Totodată, se mai susţine că interpretarea dată prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă contravine dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, conducând la inaplicabilitatea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 în cadrul litigiilor pendinte la data publicării acesteia, cu încălcarea principiilor constituţionale ale separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, legalităţii, egalităţii în drepturi şi accesului liber la justiţie, precum şi rolului şi efectelor deciziilor Curţii Constituţionale. În acest sens se arată că efectul general obligatoriu al acestora este aplicabil de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, în toate litigiile în care raportul juridic guvernat de dispoziţiile legii declarate neconstituţională nu este definitiv consolidat, nefiind pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă. Or, în ipoteza unui recurs declarat, dar nesoluţionat înainte de data publicării deciziei de admitere a Curţii Constituţionale, respectiv 20 iulie 2017, raportul juridic contestat este în curs de soluţionare. Pe de altă parte, se arată că textul constituţional citat nu distinge nici în funcţie de tipurile de decizii pe care Curtea Constituţională le pronunţă, nici în funcţie de conţinutul acestor decizii, ceea ce conduce la concluzia că toate deciziile instanţei de contencios constituţional, în întregul lor, sunt general obligatorii.
    13. Se mai susţine că legiuitorul a instituit competenţe specifice şi diferite pentru Curtea Constituţională şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, urmărindu-se eliminarea posibilităţii pronunţării unor hotărâri contradictorii şi respectarea, deopotrivă, a deciziilor pronunţate. În speţă, se pune problema distincţiilor dintre efectele juridice ale deciziilor celor două instanţe, precum şi a temeiului de drept care fundamentează preeminenţa uneia sau alteia dintre deciziile contrare. În acest sens se mai arată că, prin pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanţa supremă poate analiza doar prevederi legale, fiind exclus controlul, pe această cale, a unei decizii a Curţii Constituţionale, autoritate publică distinctă de puterea judecătorească, reglementată printrun titlu distinct din Constituţie. Cu alte cuvinte, competenţa diferită a celor două instanţe, stabilită de legiuitorul constituant şi dezvoltată prin norme infraconstituţionale, elimină riscul soluţiilor contradictorii şi asigură respectarea, deopotrivă, a deciziilor pronunţate de Curtea Constituţională în exercitarea controlului de constituţionalitate şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursurilor în interesul legii şi în pronunţarea hotărârilor prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Invocă Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 17 ianuarie 1995, precum şi deciziile nr. 847 din 8 iulie 2008, nr. 833 din 26 mai 2009 sau nr. 1.415 din 4 noiembrie 2009. În acest mod sunt încălcate principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, precum şi al efectelor obligatorii ale deciziilor Curţii Constituţionale.
    14. Se mai susţine că prevederile legale criticate, astfel cum au fost interpretate de instanţa supremă, au blocat accesul la calea de atac a recursului, în funcţie de valoarea pretenţiei deduse judecăţii, punând cetăţenii într-o situaţie diferită, fără a exista o justificare obiectivă şi rezonabilă, ceea ce contravine principiilor constituţionale ale egalităţii în faţa legii, accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil. În acest sens se arată că, potrivit interpretării date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, decizia Curţii Constituţionale se va aplica doar proceselor începute după publicarea acesteia, fiind creată, în acest mod, o diferenţă de tratament juridic între justiţiabilii care au formulat o cerere de chemare în judecată anterior publicării deciziei, pe de o parte, şi justiţiabilii care au formulat o cerere de chemare în judecată ulterior acestei date, deşi situaţia juridică este aceeaşi, respectiv există un proces în curs în care nu a fost pronunţată o hotărâre în apel. Se mai susţine că, deşi o diferenţă de tratament similară, bazată pe momentul introducerii cererii de chemare în judecată, va exista întotdeauna, în cazul în care apare un conflict în timp de legi procedurale (în special în cazul în care legiuitorul a optat pentru ultraactivitatea legii de procedură vechi), totuşi această diferenţă devine nejustificată şi neconstituţională în situaţia în care tratamentul diferenţiat vizează producerea ori nu a efectelor unei dispoziţii legale neconstituţionale. Într-un asemenea caz este restrâns dreptul la recurs, deşi o asemenea restrângere a fost constatată anterior neconstituţională, cu caracter general şi obligatoriu, potrivit efectelor deciziilor Curţii Constituţionale. Se mai susţine că instituirea unui prag valoric pentru accesul la calea de atac a recursului determină o clasificare a cererilor evaluabile în bani în cereri de o mai mică sau mai mare însemnătate, criteriu care nu are un fundament obiectiv şi raţional, întrucât complexitatea unor cauze nu depinde de valoarea acestora, ci de problema de drept dedusă judecăţii. În acest mod este încălcat şi dreptul de acces la justiţie, prin transformarea dreptului la recurs într-un drept iluzoriu.
    15. De asemenea, în legătură cu invocarea încălcării principiului constituţional al egalităţii în drepturi, se arată că este creată o discriminare nejustificată între persoanele care au invocat excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, şi persoanele care nu au invocat această excepţie, deşi, în ambele cazuri, cererea de chemare în judecată a fost introdusă înainte de publicarea deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I. Se susţine că această discriminare nu este fundamentată pe un criteriu obiectiv şi raţional, câtă vreme complexitatea unor cauze nu depinde de invocarea sau nu a excepţiei de neconstituţionalitate, ci de problema de drept dedusă judecăţii.
    16. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, cu referire la sintagma „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, se susţine că aceste prevederi legale, în forma anterioară pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, încalcă principiul constituţional al egalităţii în faţa legii, fără nicio justificare obiectivă sau rezonabilă.
    17. În concluzie, se susţine că utilizarea instituţiei pronunţării unei hotărâri prealabile în scopul înlăturării efectelor unei decizii a Curţii Constituţionale prin care s-a constatat încălcarea principiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (3) atrage însăşi neconstituţionalitatea dezlegării date chestiunii de drept, prevăzută de art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
    18. Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    19. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
    20. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă, precum şi a prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, prin raportare la Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a devenit inadmisibilă, invocând în acest sens deciziile Curţii Constituţionale nr. 454 din 4 iulie 2018, nr. 874 din 18 decembrie 2018 şi nr. 389 din 4 iunie 2019.
    21. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:
    22. Cu titlu prealabil examinării excepţiei de neconstituţionalitate, în ceea ce priveşte cererea de renunţare la judecată, formulată de autorii excepţiei de neconstituţionalitate în Dosarul nr. 2.331D/2018, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită, având în vedere dispoziţiile art. 55 din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională, legal sesizată, procedează la examinarea constituţionalităţii, nefiind aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului (...).“ Excepţia de neconstituţionalitate este o excepţie de ordine publică, prin invocarea ei punându-se în discuţie abaterea unor reglementări legale de la dispoziţiile Legii fundamentale, iar soluţia asupra excepţiei este de interes general. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate nu rămâne la dispoziţia părţii care a invocat-o şi nu este susceptibilă de acoperire nici pe calea renunţării exprese la soluţionarea acesteia de către partea care a ridicat-o.
    23. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    24. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit actelor de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 27 - Legea aplicabilă hotărârilor, ale art. 135 alin. (2) - Soluţionarea conflictului de competenţă, ale art. 457 alin. (1) - Legalitatea căii de atac, art. 483 alin. (2) - Obiectul şi scopul recursului. Instanţa competentă, ale art. 521 alin. (3) - Conţinutul şi efectele hotărârii, precum şi prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, prin raportare la Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
    25. În ceea ce priveşte stabilirea obiectului excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine cele statuate cu valoare de principiu în jurisprudenţa sa, în sensul că, în exercitarea controlului de constituţionalitate, instanţa de contencios constituţional trebuie să ţină cont de voinţa reală a părţii care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate (a se vedea în acest sens Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.006 din 18 decembrie 2006; Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012; Decizia nr. 244 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 6 iulie 2017). De asemenea, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, determinarea obiectului excepţiei de neconstituţionalitate este o operaţiune care, pe lângă existenţa unor condiţionări formale inerente ce incumbă în sarcina autorului acesteia, poate necesita şi o apreciere obiectivă a Curţii Constituţionale, având în vedere finalitatea urmărită de autor prin ridicarea excepţiei. O atare concepţie se impune tocmai datorită caracterului concret al controlului de constituţionalitate exercitat pe cale de excepţie (Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, precitată).
    26. Prin urmare, în prezentele cauze, analizând motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate, care tinde în mod univoc la critica interpretării dispoziţiilor legale ce au făcut obiectul Deciziei nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de instanţa supremă, Curtea reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate prevederile art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu referire la sintagma „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, precum şi ale art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Prevederile legale criticate au următorul cuprins:
    - Art. 27 din Codul de procedură civilă: „Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.“;
    – Art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanţa care a solicitat dezlegarea de la data pronunţării deciziei, iar pentru celelalte instanţe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.“;
    – Art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013: „(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.“

    27. În opinia autorilor excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept, alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrul puterilor în stat şi alin. (5) referitor la principiul legalităţii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie şi la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 61 - Rolul Parlamentului, art. 126 alin. (1)-(4) referitoare la competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a instanţelor judecătoreşti, art. 142 alin. (1) privind rolul Curţii Constituţionale, art. 146 - Atribuţii şi art. 147 alin. (1) şi (4) referitoare la efectele deciziilor Curţii Constituţionale.
    28. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 3 ianuarie 2019, a constatat că aceste prevederi legale, în interpretarea dată de instanţa supremă, sunt neconstituţionale.
    29. Curtea a reţinut că interpretarea dată prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 de către instanţa supremă este contrară şi jurisprudenţei Curţii Constituţionale referitoare la efectele de ordin constituţional ale deciziilor sale. Prin urmare, Curtea a reţinut că incidenţa efectelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, şi în cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, la momentul publicării acesteia - cauze pendinte, în care respectivele dispoziţii sunt aplicabile, este în acord cu prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, dispoziţii constituţionale pe care se întemeiază expresia obligativităţii erga omnes a interpretării şi soluţiei pronunţate de instanţa de contencios constituţional, care implică obligaţia constituţională a tuturor autorităţilor de a aplica întocmai deciziile Curţii la situaţiile concrete în care normele constatate neconstituţionale au incidenţă (a se vedea şi Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016). Curtea a reţinut că art. 147 din Constituţie este, în privinţa normelor procedurale, de imediată aplicare, având caracter sancţionatoriu. Astfel, în interpretarea acestui text constituţional, raportat la normele de procedură civilă, Curtea a constatat că acesta se aplică atât situaţiilor pendinte, cât şi celor ce se vor naşte în viitor, sfera de aplicare a art. 147 alin. (4) din Constituţie neputând fi condiţionată de faptul că procesul civil a fost pornit anterior sau ulterior publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017. Curtea a mai reţinut că, prin interpretarea dată normei legale criticate de către instanţa supremă prin hotărârea prealabilă pronunţată, contrar celor statuate printr-o decizie a Curţii Constituţionale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat într-un mod contrar comportamentului constituţional loial de care aceasta trebuie să dea dovadă faţă de jurisprudenţa instanţei constituţionale, a cărei respectare constituie una dintre valorile care caracterizează statul de drept (a se vedea Decizia nr. 581 din 20 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 737 din 22 septembrie 2016, paragraful 50). De aceea, interpretarea dată de instanţa supremă textelor de lege criticate, care este în mod expres contrară paragrafului 32 al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, referitoare la efectele deciziei de constatare a neconstituţionalităţii, este de natură a contraveni efectelor de ordin constituţional ale deciziilor Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea unei norme legale, iar o înlăturare a acestor efecte, în cauzele deduse soluţionării instanţelor de judecată, echivalează cu nerespectarea principiului constituţional al valorii obligatorii şi opozabilităţii erga omnes a deciziilor Curţii Constituţionale, consacrată de art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală.
    30. De asemenea, Curtea a mai reţinut că, având în vedere că decizia de constatare a neconstituţionalităţii face parte, de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, din ordinea juridică normativă, realizarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unui control de constituţionalitate implicit al efectelor acestei decizii, prin raportare la alte norme constituţionale incidente, în speţă principiul neretroactivităţii legii civile, echivalează cu încălcarea competenţei specifice exclusive a instanţei de contencios constituţional, reglementată în art. 146 din Legea fundamentală. În acest sens, aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009), în exercitarea atribuţiei prevăzute de art. 126 alin. (3) din Constituţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are obligaţia de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, cu respectarea principiului fundamental al separaţiei şi echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituţia României şi nu are competenţa constituţională să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituţionalitate al acestora.
    31. În concluzie, Curtea a reţinut că, în ceea ce priveşte efectele constatării ca neconstituţionale a unei soluţii legislative cuprinse într-o normă de procedură, respectiv sintagma „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, cuprinsă în dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, nu devin incidente prevederile art. 27 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „Hotărârile rămân supuse căilor de atac (…) prevăzute de legea sub care a început procesul“, dat fiind faptul că neconstituţionalitatea este o sancţiune de drept constituţional care se aplică imediat situaţiilor pendinte. Astfel, nu se poate ajunge la concluzia că decizia Curţii s-ar aplica numai proceselor pornite după publicarea sa, caz în care, în mod evident, hotărârea susceptibilă a fi recurată este pronunţată după publicarea deciziei. Prevederile art. 27 din Codul de procedură civilă constituie o normă de procedură de natură legală şi nu pot restrânge sfera de aplicare a art. 147 alin. (4) din Constituţie. Acceptarea unei asemenea teze ar echivala cu prevalenţa unei norme legale faţă de una de rang constituţional şi s-ar înfrânge în mod indirect efectul imediat şi general obligatoriu al deciziei Curţii Constituţionale. Or, într-un stat de drept, toate autorităţile publice, atât în aplicarea, cât şi în interpretarea normelor infraconstituţionale, trebuie să respecte deciziile Curţii Constituţionale, din moment ce acestea materializează şi explicitează exigenţele Constituţiei.
    32. Prin aceeaşi decizie, paragrafele 80-87, Curtea a reţinut şi încălcarea prevederilor art. 147 alin. (4) raportat la art. 16 alin. (1) şi art. 21 din Constituţie, referitoare la principiile egalităţii în drepturi şi accesului liber la justiţie. În acest sens, Curtea a reţinut că negarea dreptului la exercitarea căii de atac a recursului, prin inaplicabilitatea dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în configuraţia dată prin constatarea neconstituţionalităţii sintagmei „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, pentru o anumită categorie de justiţiabili, în funcţie de data începerii procesului, este de natură a bloca, în funcţie de valoarea pretenţiei deduse judecăţii, accesul la calea de atac a recursului, punând ab initio cetăţenii într-o situaţie diferită, fără a avea o justificare obiectivă şi rezonabilă (a se vedea paragraful 28 din Decizia nr. 369 din 30 mai 2017).
    33. În prezenta cauză se mai formulează o critică de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi, dintr-o altă perspectivă, susţinându-se că efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se aplică, în acord cu jurisprudenţa constantă a Curţii în acest sens, cauzelor în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate admisă, precum şi cauzelor în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate până la momentul publicării deciziei de admitere, altele decât cea în care a fost pronunţată decizia Curţii Constituţionale, soluţionate definitiv prin hotărâre judecătorească, în această ipoteză decizia constituind temei al revizuirii, potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă. Astfel, se susţine că decizia de admitere nu este aplicabilă într-o cauză în care nu a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate admisă. Curtea reţine că nu se poate pronunţa asupra acestor susţineri, din moment ce critica vizează însăşi contestarea efectelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, astfel cum au fost reţinute în paragraful 32, nefiind evidenţiate motive intrinseci de neconstituţionalitate a unei norme legale, critica de neconstituţionalitate fiind, din acest punct de vedere, inadmisibilă.
    34. În concluzie, în prezenta cauză, faţă de data invocării prezentelor excepţii de neconstituţionalitate, care este anterioară pronunţării şi publicării Deciziei nr. 874 din 18 decembrie 2018, şi având în vedere soluţia de admitere pronunţată de Curtea Constituţională prin această decizie, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, urmează să fie respinsă, ca devenită inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
    35. Sub acest aspect, Curtea mai reţine faptul că, de principiu, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate este respinsă ca devenită inadmisibilă, decizia anterioară de constatare a neconstituţionalităţii poate reprezenta motiv de revizuire conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, după caz (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 301 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, paragraful 20, Decizia nr. 497 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 18 noiembrie 2014, paragraful 32, sau Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016).
    36. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, Curtea reţine că aceasta urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale, dat fiind faptul că prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, anterior citată, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi legale, iar actele de sesizare sunt ulterioare publicării.
    37. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, în motivarea acesteia se susţine, în esenţă, că utilizarea instituţiei pronunţării unei hotărâri prealabile, în scopul înlăturării efectelor unei decizii a Curţii Constituţionale, atrage însăşi neconstituţionalitatea dezlegării date chestiunii de drept, prevăzută de art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
    38. Analizând aceste susţineri, Curtea reţine că acestea nu reprezintă veritabile motive de neconstituţionalitate, pe de o parte, dat fiind faptul că este invocată în mod generic contradicţia textelor de lege criticate cu prevederile constituţionale. Curtea nu se poate substitui autoarei excepţiei în indicarea motivelor de neconstituţionalitate, în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992, controlul pe calea excepţiei de neconstituţionalitate a normelor legale fiind posibil doar la sesizare, iar nu din oficiu. Pe de altă parte, motivele de neconstituţionalitate ce privesc prevederile art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin hotărârea prealabilă a instanţei supreme, sunt invocate în legătură indisolubilă cu situaţia concretă a contrarietăţii dintre hotărârea prealabilă în cauză şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 şi nu pot fi translatate în legătură cu prevederile art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, care reglementează, cu caracter general, obligativitatea pentru instanţele judecătoreşti a dezlegării date chestiunilor de drept prin hotărârile prealabile pronunţate de instanţa supremă. Mai mult, textul de lege criticat prevede în mod expres, în alin. (4), că decizia pronunţată în cadrul procedurii hotărârii prealabile îşi încetează obligativitatea la data constatării neconstituţionalităţii dispoziţiei legale care a făcut obiectul interpretării.
    39. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia utilizarea instituţiei pronunţării unei hotărâri prealabile în scopul înlăturării efectelor unei decizii a Curţii Constituţionale atrage însăşi neconstituţionalitatea dezlegării date chestiunii de drept, prevăzută de art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că aceasta se referă, în realitate, tot la dispoziţia legală interpretată prin hotărârea prealabilă, respectiv la prevederile art. 27 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de instanţa supremă, astfel că nu poate fi reţinută ca o critică distinctă, în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
    40. Astfel, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea în acest sens Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009, sau Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011).
    41. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepţie ridicată de Curtea de Apel Galaţi - Secţia I civilă, din oficiu, în dosarele nr. 473/173/2015, nr. 1.864/316/2016, nr. 2.287/173/2016, nr. 16.712/233/2016*, nr. 4.266/231/2014*, nr. 19.546/233/2015, nr. 61/316/2017, nr. 108.951/299/2015*, nr. 6.516/233/2015*, nr. 15.380/233/2016, nr. 9.398/233/2014*, nr. 2.747/196/2016*, nr. 444/316/2014*, nr. 8.284/231/2015, nr. 14.038/231/2014*, nr. 6.156/233/2017, nr. 8.387/196/2016, nr. 21.035/233/2015, nr. 14.032/196/2015, nr. 17.756/233/2016, nr. 5.027/196/2016***, nr. 3.741/233/2017, nr. 8.853/231/2016*, nr. 5.419/196/2015*, nr. 12.901/196/2016*, nr. 1.781/233/2016, nr. 10.745/231/2015*, nr. 19.033/233/2016*, nr. 6.584/233/2016, nr. 20.997/233/2014*, nr. 22.337/233/2016, nr. 966/196/2017, nr. 5.859/231/2015, nr. 1.693/233/2017, nr. 6.562/231/2016, nr. 2.328/196/2015, nr. 15.780/233/2013, nr. 2.092/324/2016, nr. 2.418/233/2016, nr. 14.517/233/2016, nr. 3.656/196/2017*, nr. 5.345/233/2016*, nr. 600/838/2014**, nr. 1.309/113/2016*, nr. 11.605/233/2017, nr. 15.570/231/2014*, nr. 13.907/233/2016, nr. 6.151/196/2016*, nr. 14.050/233/2016, nr. 15.377/233/2016, nr. 13.741/233/2017, nr. 4.722/231/2015, nr. 24.596/233/2014**, nr. 151/233/2016, nr. 10.225/233/2016, nr. 20.010/196/2016, nr. 1.766/233/2016, nr. 1.930/324/2015, nr. 14.018/233/2015, nr. 13.921/231/2015*, nr. 17.646/233/2016, nr. 9.436/233/2015, nr. 23.062/233/2015*, nr. 4.907/324/2015*, nr. 17.989/233/2015, nr. 12.063/233/2017, nr. 20.255/196/2016 şi nr. 9.904/233/2016, de Societatea Banca Transilvania - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 19.546/233/2015 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia I civilă, de Societatea Credit Europe Bank Romania - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 9.398/233/2014* al Curţii de Apel Galaţi - Secţia I civilă, de Societatea Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 8.284/231/2015, nr. 8.387/196/2016, nr. 5.419/196/2015*, nr. 966/196/2017 şi nr. 17.989/233/2015 ale Curţii de Apel Galaţi - Secţia I civilă, de Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Olanda, în dosarele nr. 12.063/233/2017 şi nr. 11.605/233/2017 ale Curţii de Apel Galaţi - Secţia I civilă şi de Societatea Piraeus Bank - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 5.859/231/2015 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia I civilă, precum şi de Georgeta Ene şi Nicolae Ene în Dosarul nr. 33.219/301/2016 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă.
    2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu referire la sintagma „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţii ridicate de Curtea de Apel Galaţi - Secţia I civilă, din oficiu, în dosarele nr. 473/173/2015, nr. 1.864/316/2016, nr. 2.287/173/2016, nr. 16.712/233/2016*, nr. 4.266/231/2014*, nr. 19.546/233/2015, nr. 61/316/2017, nr. 108.951/299/2015*, nr. 6.516/233/2015*, nr. 15.380/233/2016, nr. 9.398/233/2014*, nr. 2.747/196/2016*, nr. 444/316/2014*, nr. 8.284/231/2015, nr. 14.038/231/2014*, nr. 6.156/233/2017, nr. 8.387/196/2016, nr. 21.035/233/2015, nr. 14.032/196/2015, nr. 17.756/233/2016, nr. 5.027/196/2016***, nr. 3.741/233/2017, nr. 8.853/231/2016*, nr. 5.419/196/2015*, nr. 12.901/196/2016*, nr. 1.781/233/2016, nr. 10.745/231/2015*, nr. 19.033/233/2016*, nr. 6.584/233/2016, nr. 20.997/233/2014*, nr. 22.337/233/2016, nr. 966/196/2017, nr. 5.859/231/2015, nr. 1.693/233/2017, nr. 6.562/231/2016, nr. 2.328/196/2015, nr. 15.780/233/2013, nr. 2.092/324/2016, nr. 2.418/233/2016, nr. 14.517/233/2016, nr. 3.656/196/2017*, nr. 5.345/233/2016*, nr. 600/838/2014**, nr. 1.309/113/2016*, nr. 11.605/233/2017, nr. 15.570/231/2014*, nr. 13.907/233/2016, nr. 6.151/196/2016*, nr. 14.050/233/2016, nr. 15.377/233/2016, nr. 13.741/233/2017, nr. 4.722/231/2015, nr. 24.596/233/2014**, nr. 151/233/2016, nr. 10.225/233/2016, nr. 20.010/196/2016, nr. 1.766/233/2016, nr. 1.930/324/2015, nr. 14.018/233/2015, nr. 13.921/231/2015*, nr. 17.646/233/2016, nr. 9.436/233/2015, nr. 23.062/233/2015*, nr. 4.907/324/2015*, nr. 17.989/233/2015, nr. 12.063/233/2017, nr. 20.255/196/2016 şi nr. 9.904/233/2016, de Societatea Banca Comercială Română - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.747/196/2016* al Curţii de Apel Galaţi - Secţia I civilă, de Societatea Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 8.284/231/2015, nr. 8.387/196/2016, nr. 5.419/196/2015*, nr. 966/196/2017 şi nr. 17.989/233/2015 ale Curţii de Apel Galaţi - Secţia I civilă, precum şi de Societatea Piraeus Bank - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 5.859/231/2015 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia I civilă.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Galaţi - Secţia I civilă şi Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 3 decembrie 2019.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Irina Loredana Gulie


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016