Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 793 din 5 decembrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 246 alin. 4 din Codul de procedură civilă din 1865 şi art. 23 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 793 din 5 decembrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 246 alin. 4 din Codul de procedură civilă din 1865 şi art. 23 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 245 din 20 martie 2018
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu     │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu     │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria         │- judecător       │
│Pivniceru          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya        │- judecător       │
│Teodoroiu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora│-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 246 alin. 4 din Codul de procedură civilă din 1865 şi art. 23 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Petre Zainea şi Dumitra Zainea în Dosarul nr. 17.318/212/2011⃰/A1⃰ al Tribunalului Constanţa - Secţia I civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.058D/2016.
    2. La apelul nominal se prezintă, pentru partea Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, consilierul juridic Ildîz Caiali, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc autorii excepţiei de neconstituţionalitate. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul consilierului juridic, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens depune note scrise la dosar.
    4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, context în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    5. Prin Încheierea din 13 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 17.318/212/2011⃰/A1⃰, Tribunalul Constanţa - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 246 alin. 4 din Codul de procedură civilă din 1865 şi art. 23 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia a fost invocată de Petre Zainea şi Dumitra Zainea cu ocazia soluţionării unui recurs civil într-o cauză având ca obiect pretenţii.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că „scopul urmărit de legiuitor prin stabilirea plăţii taxei de timbru, deşi partea a renunţat la judecarea cauzei la primul termen de judecată, nu este de a responsabiliza, disciplina şi sancţiona comportamentul justiţiabilului, şi nu urmăreşte niciun scop legitim, întrucât nu se permite restituirea taxei de timbru sau anularea încheierii de eşalonare a plăţii taxei de timbru.“ Arată, de asemenea, că „nefiind prevăzută în mod expres aplicarea acestor dispoziţii, se lasă la aprecierea instanţelor, ceea ce poate duce la un regim discriminatoriu, prin soluţionarea distinctă a unor speţe similare de către instanţe diferite, cu efecte negative asupra egalităţii în drepturi şi încălcarea principiului aplicării unitare a legii de către instanţele judecătoreşti, precum şi afectarea dreptului la apărare şi încălcarea egalităţii în drepturi pentru toţi justiţiabilii“.
    7. Tribunalul Constanţa - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 246 alin. 4 din Codul de procedură civilă din 1865 şi art. 23 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru este neîntemeiată. Apreciază, totodată, că textele criticate nu contravin normelor invocate din Legea fundamentală, întrucât constituţionalitatea unei norme legale se apreciază în abstract, prin compararea celor două texte, legal şi constituţional, în urma interpretării acestora, şi nu în funcţie de elemente concrete reţinute într-o anumită cauză.
    8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 432 din 13 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 3 octombrie 2005.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 246 alin. 4 din Codul de procedură civilă din 1865 şi cele ale art. 23 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Curtea reţine că, atât Codul de procedură civilă din 1865, cât şi Legea nr. 146/1997, sunt, în prezent, abrogate prin Legea nr. 76 din 24 mai 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, respectiv, prin art. 58 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013. Curtea observă, totodată, că soluţia legislativă privind renunţarea la judecată, din cuprinsul art. 246 al Codului de procedură civilă din 1865, se regăseşte, în prezent, în art. 406 din noul Cod de procedură civilă, cu un conţinut normativ similar.
    13. În legătură cu examinarea unor texte de lege ce nu mai sunt în vigoare, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, interpretând sintagma „în vigoare“ din cuprinsul art. 29 din Legea nr. 47/1992, text care circumstanţiază controlul de constituţionalitate numai la legile şi ordonanţele în vigoare, Curtea Constituţională a reţinut că acest control vizează „dispoziţiile aplicabile cauzei, chiar dacă acestea nu mai sunt în vigoare“, dar ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Astfel, deşi nu mai sunt în vigoare, prevederile legale criticate în prezenta cauză îşi produc în continuare efectele juridice, fiind aplicabile speţei, aşa încât, în aceste condiţii, Curtea urmează a se pronunţa asupra constituţionalităţii prevederilor legale care fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, care au următorul cuprins:
    - Art. 246 alin. 4 din Codul de procedură civilă din 1865 (Renunţarea la judecată şi renunţarea la drept):
    "1 Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă.
    2 Renunţarea la judecată se constată prin încheiere dată fără drept de apel.
    3 Dacă renunţarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanţa, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli.
    4 Când părţile au intrat în dezbaterea fondului, renunţarea nu se poate face decât cu învoirea celeilalte părţi.“;"

    – Art. 23 din Legea nr. 146/1997:
    "(1) Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiţionarului, în următoarele cazuri:
    a) când taxa plătită nu era datorată;
    b) când s-a plătit mai mult decât cuantumul legal;
    c) când acţiunea sau cererea rămâne fără obiect în cursul procesului, ca urmare a unor dispoziţii legale;
    d) când, în procesul de divorţ, părţile au renunţat la judecată ori s-au împăcat;
    e) când contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas irevocabilă.
(2) În cazul prevăzut la lit. d), se restituie jumătate din taxa plătită, iar în cazul prevăzut la lit. e), taxa se restituie proporţional cu admiterea contestaţiei.
(3) Dreptul de a solicita restituirea poate fi exercitat în termen de un an de la data naşterii sale.
(4) Cererea de restituire se adresează instanţei judecătoreşti sau, după caz, parchetului la care s-a introdus acţiunea sau cererea.“"


    14. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) potrivit cărora „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie“, art. 16 alin. (1) care prevăd că „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări“, art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) potrivit cărora „Dreptul la apărare este garantat“, art. 124 alin. (1) care prevăd că „Justiţia se înfăptuieşte în numele legii“, art. 126 alin. (2) şi (3) referitoare la instanţele judecătoreşti şi art. 135 alin. (2) lit. a) care prevăd că „Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;“.
    15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în fapt, autorii excepţiei, reclamanţi în cauza ce are ca obiect pretenţii, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa, au formulat o cerere de renunţare la judecată, admisă de către instanţa de judecată şi, în subsidiar, au solicitat instanţei să se pronunţe şi asupra taxei judiciare de timbru pe care au avut obligaţia să o achite. În acest context, aceştia consideră că, având în vedere renunţarea la acţiune, instanţa era obligată să dispună şi restituirea taxei de timbru, întrucât „raţiunea legiuitorului a fost aceea de a acorda unui serviciu public prestat acea valoare juridică reală.“
    16. Curtea constată că prevederile criticate din Codul de procedură civilă reglementează condiţiile în care poate opera renunţarea reclamantului la judecată, aceasta reprezentând un act procesual de dispoziţie, alături de renunţarea la drept, achiesare şi tranzacţie. Reclamantul fiind cel care a iniţiat demersul judiciar, este firesc să aibă dreptul de a renunţa la judecată, fără vreo obligaţie de a justifica în vreun fel manifestarea sa de voinţă şi fără vreo constrângere de ordin temporal în privinţa acesteia. Prin renunţare, are loc stingerea procesului civil, părţile fiind plasate în poziţia anterioară promovării acţiunii, ca şi cum nu ar fi exercitat niciodată acţiunea în justiţie, iar desistarea reclamanţilor are ca efect stingerea efectelor pe care le-a produs introducerea acelei acţiuni. În principiu, renunţarea la judecată poate fi făcută oricând în cursul judecăţii şi trebuie să fie expresă şi neechivocă. Dacă renunţarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, dar până la primul termen la care părţile sunt legal citate, nu este necesar consimţământul pârâtului, dar, la cererea acestuia din urmă, reclamantul poate fi obligat la cheltuieli de judecată.
    17. Însă, Curtea observă că, dacă renunţarea are loc când părţile au intrat în dezbaterea fondului - aşa cum prevedea art. 246 alin. 4 din Codul de procedură civilă din 1865, sau, astfel cum este reglementat în art. 406 din noul Cod de procedură civilă - dacă renunţarea s-a făcut la primul termen la care părţile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, este necesar acordul pârâtului. Această soluţie a fost justificată în doctrină pe considerentul că pârâtul, existând riscul unui alt proces şi apreciind din actele de procedură efectuate în cauză că reclamantul nu va câştiga procesul, are interesul să obţină o hotărâre cu autoritate de lucru judecat, motiv pentru care se opune renunţării reclamantului şi cere continuarea judecăţii.
    18. Astfel, în reglementarea anterioară, criticată în cauză, şi anume art. 246 din Codul de procedură civilă din 1865, momentul procesual în raport cu care se impunea sau nu consimţământul pârâtului era acela al intrării în dezbaterea fondului (care începea odată cu încuviinţarea probelor). Art. 406 din noul Cod de procedură civilă a preluat această concepţie, raportându-se la momentul la care începe, practic, cercetarea procesului (cel la care, printre altele, pot fi încuviinţate probele), respectiv primul termen la care părţile sunt legal citate.
    19. Raportat la criticile autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine faptul că, prin Decizia nr. 432 din 13 septembrie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 246 din Codul de procedură civilă şi ale art. 23 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 3 octombrie 2005, Curtea a constatat că „art. 246 din Codul de procedură civilă reglementează renunţarea la judecată a reclamantului, precum şi obligarea acestuia la cheltuieli de judecată, în condiţiile legii, ca urmare a renunţării la judecată. Obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată, atunci când renunţarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, este consecinţa firească a culpei sale procesuale, urmând astfel să suporte cheltuielile ocazionate pentru cealaltă parte în legătură cu judecarea cauzei respective“.
    20. Curtea a reţinut, de asemenea, că „textul art. 23 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 146/1997 cuprinde prevederi referitoare la restituirea sumelor achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru, evitându-se, astfel, o îmbogăţire fără justă cauză a statului, şi acoperă o paletă largă de situaţii în care se restituie, în totalitate sau în parte, taxele judiciare de timbru. Cu privire la nerestituirea taxei judiciare de timbru, în situaţia în care reclamantul renunţă la judecata cererii de chemare în judecată, Curtea a reţinut că legiuitorul are în vedere, aşa cum s-a subliniat în jurisprudenţa Curţii, faptul că, în momentul în care justiţia a fost învestită cu judecarea unei cauze, mecanismul pe care îl presupune declanşarea şi desfăşurarea unui proces a fost deja pus în mişcare, ceea ce implică anumite cheltuieli“. În fine, Curtea a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, procedura de judecată este prevăzută de lege, astfel încât stabilirea cazurilor în care se restituie taxele judiciare de timbru este de competenţa legiuitorului.
    21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Petre Zainea şi Dumitra Zainea în Dosarul nr. 17.318/212/2011⃰/A1⃰ al Tribunalului Constanţa - Secţia I civilă şi constată că prevederile art. 246 alin. 4 din Codul de procedură civilă din 1865 şi art. 23 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Constanţa - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 5 decembrie 2017.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Ingrid Alina Tudora

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 793 din 5 decembrie 2017

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016