Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 783 din 28 noiembrie 2019  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 137 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală şi a celor ale art. 15 şi art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative    Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 783 din 28 noiembrie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 137 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală şi a celor ale art. 15 şi art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 120 din 17 februarie 2020

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 137 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală şi ale art. 15 şi 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, excepţie ridicată de Societatea Forestcov - S.R.L., cu sediul în comuna Păuşeşti, satul Văleni, judeţul Vâlcea, în Dosarul nr. 692/90/2017 al Tribunalului Vâlcea - Secţia a II-a civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 32D/2018.
    2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 29 octombrie 2019, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată când Curtea, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul prevederilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru data de 28 noiembrie 2019, când a pronunţat prezenta decizie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    3. Prin Încheierea din 5 decembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 692/90/2017, Tribunalul Vâlcea - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 137 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală şi ale art. 15 şi 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamanta Societatea Forestcov - S.R.L., cu sediul în comuna Păuşeşti, satul Văleni, judeţul Vâlcea, cu ocazia soluţionării cererii de chemare în judecată formulată de aceasta în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Antifraudă Fiscală - Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 4 Târgu Jiu, având ca obiect o contestaţie împotriva unui act administrativ fiscal.
    4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că accesul liber la justiţie presupune posibilitatea oricărei persoane de a se adresa direct şi nemijlocit unei instanţe de judecată pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime, astfel încât existenţa oricărui impediment administrativ ce nu are o justificare obiectivă şi raţională şi care ar fi de natură să nege acest drept al persoanei încalcă flagrant dispoziţiile art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie. În acest sens menţionează că accesul liber la justiţie este compatibil cu reglementarea unor proceduri administrative sau administrativ-jurisdicţionale, cu condiţia ca hotărârea organului de jurisdicţie administrativă să poată fi supusă controlului judecătoresc al instanţei de contencios administrativ sau al altei instanţe competente, potrivit legii.
    5. Aşa fiind, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că textele de lege criticate permit ca inspectorii antifraudă să întocmească procese-verbale de control care, deşi nu stabilesc în mod concret obligaţii fiscale, vizează totuşi o situaţie de fapt care, dacă nu este reală, trebuie să poată fi combătută în cadrul unei proceduri judiciare. În acest sens apreciază că legiuitorul trebuia să prevadă modalitatea în care acestea pot fi atacate, termenul şi instanţa competentă, iar lipsa unei astfel de reglementări a condus la împrejurarea ca emitentul proceselor-verbale să aprecieze că acestea nu sunt acte care să fie supuse controlului de legalitate, deşi produc consecinţe, în sensul că fie stau la baza emiterii deciziei de măsuri asiguratorii, fie se transmit organului de cercetare penală constituind mijloc de probă. Or, în condiţiile în care, potrivit anexei 1b pct. 1 la Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3.838/2015, procesul-verbal reprezintă act de control bilateral, trebuia să se prevadă şi procedura de verificare a legalităţii constatărilor din cuprinsul acestuia, în caz contrar aducându-se atingere dispoziţiilor art. 21 alin. (1)-(3) şi celor ale art. 53 din Constituţie.
    6. Tribunalul Vâlcea - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată, astfel, că modalitatea în care a fost reglementat regimul juridic al procesului-verbal de control întocmit de organele fiscale reprezintă opţiunea legiuitorului, în condiţiile în care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, iar, potrivit alin. (6) al aceleiaşi norme constituţionale, este garantat controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice pe calea contenciosului administrativ, nu însă şi al actelor care nu pot primi o astfel de calificare, cum este şi cazul procesului-verbal de control întocmit de inspectorii antifraudă.
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 137 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, precum şi ale art. 15 şi 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 29 iunie 2013 şi aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 144/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 777 din 24 octombrie 2014. Prevederile criticate au următorul conţinut normativ:
    - Art. 137 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală - Reguli privind controlul operativ şi inopinat:
    "(1) Controlul operativ şi inopinat se poate efectua şi în scopul realizării de operaţiuni de control tematic care reprezintă activitatea de verificare prin care se urmăreşte constatarea, analizarea şi evaluarea unui risc fiscal specific uneia sau mai multor activităţi economice determinate.
(2) La începerea controlului operativ şi inopinat, inspectorul antifraudă este obligat să se legitimeze în condiţiile legii.
(3) Ori de câte ori controlul operativ şi inopinat se efectuează la sediul social sau la sediile secundare ale contribuabilului/ plătitorului, acesta se consemnează în registrul unic de control, potrivit legii.
(4) La finalizarea controlului operativ şi inopinat se încheie procese-verbale de control/acte de control, în condiţiile legii.“;"

    – Art. 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013:
    "(1) Agenţia, în exercitarea atribuţiilor proprii, încheie, ca urmare a controalelor efectuate, procese verbale de control/acte de control pentru stabilirea stării de fapt fiscale, pentru constatarea şi sancţionarea contravenţiilor, precum şi pentru constatarea împrejurărilor privind săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală.
(2) Bunurile intrate în proprietatea privată a statului ca urmare a activităţii Agenţiei se valorifică potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Agenţia va delega reprezentanţi în comisiile constituite conform Ordonanţei Guvernului nr. 14/2007, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi participă la activitatea de valorificare a bunurilor confiscate.“;"

    – Art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013: „Procedura de întocmire, forma şi conţinutul proceselor-verbale încheiate de structura antifraudă se stabilesc prin ordin al preşedintelui Agenţiei.“

    11. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi celor ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
    12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate din perspectiva criticilor formulate, Curtea reţine că, având în vedere necesitatea consolidării cadrului legal privind lupta împotriva evaziunii fiscale, legiuitorul a adoptat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013, care prevede la art. 3 că în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală se înfiinţează Direcţia generală antifraudă fiscală, structură fără personalitate juridică, cu atribuţii de prevenire şi combatere a actelor şi faptelor de evaziune fiscală şi fraudă fiscală şi vamală. Ca urmare a înfiinţării Direcţiei generale antifraudă fiscală, prin art. III pct. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 28 februarie 2014, legiuitorul a introdus în vechiul Cod de procedură fiscală - Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, în cuprinsul titlului VI^2 - Controlul antifraudă, art. 93^3 intitulat Reguli privind controlul operativ şi inopinat, care reglementează controlul antifraudă, ca formă distinctă de control fiscal. Această soluţie legislativă a fost preluată, ulterior, de art. 137 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, prevederi potrivit cărora controlul operativ şi inopinat se poate efectua şi în scopul realizării de operaţiuni de control tematic, care reprezintă activitatea de verificare prin care se urmăreşte constatarea, analizarea şi evaluarea unui risc fiscal specific uneia sau mai multor activităţi economice determinate, iar la finalizarea controlului operativ şi inopinat se încheie procese-verbale de control/acte de control, în condiţiile legii.
    13. În acest context, Curtea subliniază faptul că cele două tipuri de control fiscal, respectiv controlul antifraudă şi inspecţia fiscală, au obiective diferite, ceea ce înseamnă că şi tematica verificărilor celor două tipuri de controale este diferită. Astfel, în ceea ce priveşte obiectul inspecţiei fiscale, conform art. 113-135 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, inspecţia fiscală reprezintă activitatea ce are ca obiect verificarea legalităţii şi conformităţii declaraţiilor fiscale, corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor în legătură cu stabilirea obligaţiilor fiscale de către contribuabil/plătitor, respectării prevederilor legislaţiei fiscale şi contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impozitare şi a situaţiilor de fapt aferente, stabilirea diferenţelor de obligaţii fiscale principale. Inspecţia fiscală are în vedere examinarea tuturor stărilor de fapt şi raporturile juridice care sunt relevante pentru impozitare sau verificarea modului de respectare a altor obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală şi contabilă şi se exercită exclusiv, nemijlocit şi neîngrădit de organele de inspecţie fiscală. Rezultatul inspecţiei fiscale se consemnează, în scris, într-un raport de inspecţie fiscală, în care se prezintă constatările organului de inspecţie fiscală din punctul de vedere faptic şi legal şi consecinţele lor fiscale. Raportul de inspecţie fiscală stă la baza emiterii deciziei de impunere, pentru diferenţe în plus sau în minus de obligaţii fiscale principale aferente diferenţelor de baze de impozitare, a deciziei de nemodificare a bazelor de impozitare, dacă nu se constată diferenţe ale bazelor de impozitare şi, respectiv, de obligaţii fiscale principale, precum şi a deciziei de modificare a bazelor de impozitare, dacă se constată diferenţe ale bazelor de impozitare, dar fără stabilirea de diferenţe de obligaţii fiscale principale.
    14. În schimb, controlul antifraudă, reglementat de art. 136 şi 137 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, precum şi de legislaţia specifică, are drept obiectiv prevenirea şi combaterea actelor şi faptelor de evaziune fiscală şi fraudă fiscală şi vamală. În acest scop, Direcţia generală antifraudă fiscală desfăşoară activităţi de descoperire şi de urmărire a infracţiunilor economico-financiare, precum şi activităţi de destructurare a lanţurilor tranzacţionale constituite pentru prejudicierea bugetului statului. În exercitarea atribuţiilor de serviciu, inspectorii antifraudă au dreptul de a efectua o multitudine de activităţi, aşa cum rezultă din reglementarea art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013, şi anume, să verifice din punct de vedere fiscal, să documenteze, să întocmească acte de control operativ planificat sau inopinat privind rezultatele verificărilor, să aplice măsurile prevăzute de normele legale şi să sesizeze organele competente în vederea valorificării constatărilor. De asemenea, potrivit art. 15 alin. (1) din acelaşi act normativ, ca urmare a controalelor efectuate, inspectorii antifraudă întocmesc mai multe tipuri de acte, şi anume: procese-verbale de control/acte de control pentru stabilirea stării de fapt fiscale, procese-verbale pentru constatarea şi sancţionarea contravenţiilor, precum şi procese-verbale pentru constatarea împrejurărilor privind săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală. Curtea reţine, totodată, că, în temeiul art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013, procedura de întocmire, forma şi conţinutul proceselor-verbale încheiate de structura antifraudă sunt stabilite prin Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3.838/2015 privind aprobarea modelului şi conţinutului formularelor şi documentelor utilizate în activitatea de control a Direcţiei generale antifraudă fiscală, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 982 din 30 decembrie 2015.
    15. În funcţie de tipurile de procese-verbale care pot fi încheiate de către inspectorii antifraudă, Curtea remarcă următoarele particularităţi ale acestora:
    - procesul-verbal pentru constatarea şi sancţionarea contravenţiilor este actul de constatare a unei abateri şi de aplicare a unei sancţiuni chiar de către organul de control, fiind supus dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare;
    – procesul-verbal de control pentru stabilirea stării de fapt, potrivit pct. 1, 8 şi 9 din anexa nr. 1b, capitolul I, la Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3.838/2015 reprezintă actul de control bilateral care se întocmeşte de către inspectorii antifraudă cu ocazia controlului operativ şi inopinat, pentru constatarea unor situaţii faptice şi documentare existente la un moment dat, pentru stabilirea stării de fapt fiscale şi pentru stabilirea implicaţiilor fiscale ale acestora. Constatările inspectorilor antifraudă rezultate în urma unei acţiuni de control operativ şi inopinat se valorifică în funcţie de natura constatărilor şi obiectivul controlului, iar procesul-verbal se comunică contribuabilului, conform prevederilor Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare. Această categorie de procese-verbale reprezintă simple acte de constatare care nu produc efecte juridice prin ele însele, urmând a fi valorificate ulterior prin emiterea unui act fiscal;
    – procesul-verbal pentru constatarea împrejurărilor privind săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală reprezintă atât act de sesizare a organelor de urmărire penală, cât şi mijloc de probă în cadrul procesului penal, împotriva sa existând căi de atac în cazurile şi în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală. Astfel, potrivit art. 8 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013, în situaţia în care inspectorii antifraudă, în timpul acţiunilor de control, constată împrejurări privind săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală în domeniul financiar-fiscal sau vamal, întocmesc procese-verbale şi acte de control în baza cărora sesizează organele de urmărire penală cu privire la faptele constatate. Împreună cu actul de sesizare se trimit organelor de urmărire penală procesul-verbal sau actul de control încheiat, documentele ridicate şi explicaţiile scrise solicitate, precum şi alte înscrisuri care au valoare probatorie de înscrisuri în procesul penal. Curtea remarcă, de asemenea, că, potrivit art. 350 din Codul de procedură fiscală, în cazuri temeinic justificate, după începerea urmăririi penale, cu avizul procurorului, poate fi solicitată Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală efectuarea de controale fiscale, conform obiectivelor stabilite, iar rezultatul acestor controale se consemnează în procese-verbale, care nu constituie însă titlu de creanţă fiscală.

    16. Prin urmare, raportat la criticile formulate în cauză, Curtea reţine că inspectorii antifraudă, învestiţi cu exerciţiul autorităţii publice, sunt îndrituiţi să verifice legalitatea activităţilor desfăşurate, existenţa şi autenticitatea documentelor justificative în activităţile de prestări de servicii, să legitimeze şi să stabilească identitatea administratorilor entităţilor controlate, să aplice măsurile prevăzute de normele legale şi să sesizeze organele competente în vederea valorificării constatărilor. La finalizarea controlului operativ şi inopinat efectuat de inspectorii antifraudă, se încheie procese-verbale de control/acte de control, în cuprinsul cărora se fac constatări asupra unei situaţii de fapt din perioada de funcţionare a societăţii. Acest procesverbal nu este emis însă în exercitarea atribuţiilor de administrare a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale, ci în exercitarea atribuţiilor de control tematic, urmărindu-se constatarea, analizarea şi evaluarea unui risc fiscal specific al uneia sau mai multor activităţi economice determinate. Aşadar, procesul-verbal de control întocmit de inspectorii antifraudă nu este de natură să producă efecte juridice prin el însuşi faţă de entitatea verificată şi nu stabileşte creanţe fiscale în sarcina acesteia, astfel încât, indiferent de constatările din cuprinsul său, acesta constituie doar un act premergător unor acte juridice ce urmează a fi întocmite, fie că ele sunt de natură fiscală sau penală.
    17. Curtea constată că problema naturii juridice a proceselorverbale întocmite de inspectorii antifraudă în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 şi posibilitatea contestării acestora, a constituit şi obiectul Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 2 din 22 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 26 februarie 2018, decizie prin care, reţinând opinia jurisprudenţială majoritară a instanţelor faţă de problema analizată, instanţa supremă a subliniat că procesul-verbal întocmit de inspectorii antifraudă cu ocazia controlului curent, operativ şi inopinat sau a controlului tematic nu întruneşte trăsăturile caracteristice ale unui act administrativ fiscal, ci doar constată unele situaţii faptice şi documentare pentru stabilirea stării de fapt fiscale sau constată unele împrejurări privind săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală şi implicaţiile fiscale ale acestora. Neavând caracterul unui act administrativ fiscal, întrucât nu dă naştere, nu stinge şi nu modifică raporturi juridice de natură fiscală, acesta nu poate fi atacat pe cale separată, ci doar odată cu actul administrativ pe care îl precedă.
    18. Cu privire la posibilităţile de contestare, Curtea Constituţională reţine că, nefiind acte administrativ-fiscale, procesele-verbale de control întocmite de inspectorii antifraudă nu pot constitui obiect distinct al căilor administrative şi judiciare de atac, ci pot fi contestate doar în cadrul acţiunilor care au ca obiect creanţe fiscale rezultate din valorificarea constatărilor şi a stărilor de fapt fiscale determinate în cadrul controalelor efectuate de inspectorii antifraudă. Prin urmare, prin procesele-verbale întocmite de inspectorii antifraudă nu se individualizează creanţe fiscale, eventualele prejudicii fiind doar estimate, iar câtă vreme nu a fost emis un titlu de creanţă prin care, potrivit legii, să se stabilească şi să se individualizeze creanţa fiscală, nu se poate susţine că prin procesul-verbal de control se face dovada unei creanţe certe, lichide şi exigibile asupra patrimoniului debitoarei/contribuabilului. De altfel, potrivit art. 152 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, „colectarea creanţelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanţă fiscală sau al unui titlu executoriu, după caz“, iar, potrivit art. 350 alin. (3) din acelaşi act normativ, procesele-verbale întocmite de organele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală cu ocazia efectuării controlului fiscal nu constituie titlu de creanţă.
    19. Prin urmare, Curtea constată că procesul-verbal de control inopinat încheiat de organele/inspectorii antifraudă nu stabileşte în sarcina contribuabilului debite fiscale, ci doar consemnează anumite elemente de fapt şi estimează eventuale prejudicii, fiind considerat un simplu mijloc de probă ce urmează a fi valorificat de organele de inspecţie fiscală şi/sau de cercetare penală. În situaţiile în care, prin procesul-verbal, organele de control nu estimează, ci stabilesc obligaţii fiscale, impunându-le contribuabililor şi obligaţia de plată a acestora, nu se mai poate vorbi despre o simplă operaţiune administrativă, ci despre un veritabil act administrativ fiscal. Or, având în vedere cele mai sus menţionate, Curtea învederează faptul că numai în baza unui titlu de creanţă, care să aibă la bază cele consemnate şi reţinute în procesul-verbal de control, se poate reţine în sarcina contribuabilului obligaţia de plată a unor sume la bugetul de stat, în acest mod asigurându-se, totodată, şi posibilitatea efectivă a contribuabililor de a contesta conţinutul respectivelor procese-verbale.
    20. În acest context, Curtea consideră că scopul emiterii proceselor-verbale de control întocmite de inspectorii antifraudă, în baza dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013, nu este producerea de efecte juridice de sine stătătoare, specifice dreptului fiscal, ci doar comunicarea către persoana supusă controlului a unor împrejurări din activitatea sa, în vederea valorificării ulterioare a acestora în cadrul procesului penal sau prin emiterea/întocmirea titlurilor de creanţă, constând în decizii de impunere, sau a altor acte administrative asimilate.
    21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Forestcov - S.R.L., cu sediul în comuna Păuşeşti, satul Văleni, judeţul Vâlcea, în Dosarul nr. 692/90/2017 al Tribunalului Vâlcea - Secţia a II-a civilă şi constată că prevederile art. 137 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală şi ale art. 15 şi art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Vâlcea - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 28 noiembrie 2019.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Ingrid Alina Tudora

    ----

Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice