Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
 DECIZIA nr. 780 din 28 noiembrie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, 4, 24, art. 29 alin. (4) lit. a), art. 30 şi 31 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei
Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 780 din 28 noiembrie 2019  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, 4, 24, art. 29 alin. (4) lit. a), art. 30 şi 31 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei    Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 780 din 28 noiembrie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, 4, 24, art. 29 alin. (4) lit. a), art. 30 şi 31 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 189 din 9 martie 2020

┌──────────────┬───────────────────────┐
│Valer Dorneanu│- preşedinte │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Livia-Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Marieta Safta │- │
│ │prim-magistrat-asistent│
└──────────────┴───────────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, 4, 24, art. 29 alin. (4) lit. a), art. 30 şi 31 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei. Excepţia a fost ridicată de Dan Băzăvan în Dosarul nr. 3.423/303/2018 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.010D/2018.
    2. La apelul nominal este prezent autorul excepţiei, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Prim-magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi, de asemenea, comunicarea înregistrării audio şi video a şedinţei de judecată în Dosarul nr. 2.010D/2018.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul domnului Dan Băzăvan, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost ridicată şi argumentată logico-juridic în faţa instanţei de judecată. Arată că tot textul ordonanţei de urgenţă a Guvernului criticate este ambiguu şi neclar, lăsând locul liberului arbitru, în loc să precizeze cu exactitate ceea ce se vrea a se institui, calitatea învăţământului, metode de evaluare, evaluatori, nivel de pregătire, criterii de pregătire, analize, studii, sinteze, aprobări. Cu referire la literatura de specialitate, sens în care se invocă lucrarea Drept constituţional şi instituţii politice a profesorilor Ioan Muraru şi Elena-Simina Tănăsescu, arată că instanţa constituţională este chemată în permanenţă în cazul sesizărilor să admită excepţiile în cazul în care concordanţa întregului drept nu este armonizată cu Constituţia. Orice abatere de la această concordanţă este o încălcare a Constituţiei şi a supremaţiei sale, ducând la nulitatea actelor normative neconstituţionale. Arată că, raportat la ambiguitate şi neclaritate, Curtea Constituţională s-a pronunţat în mai multe decizii cu privire la admisibilitatea criticilor formulate sub acest aspect, sens în care sunt, de exemplu, deciziile nr. 420 din 3 iulie 2019, nr. 466 din 29 iulie 2019, nr. 467 din 29 iulie 2019, creându-se astfel jurisprudenţa potrivit căreia orice act normativ trebuie să fie foarte clar şi să nu creeze ambiguitate, să ofere celui ce îl studiază şi uzează de el o claritate, o predicţie. Raportat la situaţia de fapt, arată că atât el, în calitate de părinte, cât şi copilul său nu au putut beneficia de o calitate a învăţământului oferit de grădiniţa în cauză. Invocând art. 73 lit. n), art. 22, 32 şi 108 din Constituţie, susţine că actele normative ce ţin de învăţământ, în general, trebuie instituite prin lege, iar nicidecum prin acte ale Guvernului, chiar dacă acestea sunt în baza unei legi de abilitare adoptate de Parlament. Din dispoziţiile criticate se poate constata că se lasă la îndemâna Guvernului instituirea acestor metode, analize, criterii de evaluare a învăţământului şi se ajunge astfel la situaţia în care, prin ordin al ministrului, prin autorizare provizorie a acestor instituţii furnizoare de educaţie, care prin evaluare internă, adică ele însele, îşi fac un raport de evaluare pe care îl înaintează Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar (ARACIP) în vederea autorizării provizorii. Arată că este neconstituţional a se lăsa la îndemâna ministrului sau a unei autorităţi organizatoare şi furnizoare de educaţie să instituie, să aprobe, să autorizeze astfel de instituţii, fără a arăta clar şi cine face aceste verificări, evaluări. Fiecare instituţie organizatoare, furnizoare de educaţie este interesată să obţină aceste autorizări. Dar oare putem accepta că acestea pot funcţiona în baza unei autorizări provizorii date prin ordin al ministrului? Arată că se poate constata că grădiniţa unde s-a întâmplat nefericitul accident nici măcar nu avea autorizare pentru punctul de lucru respectiv, iar cealaltă autorizare provizorie prin ordin de ministru a expirat imediat după evenimentul respectiv. Solicită admiterea excepţiei aşa cum a fost formulată şi completată prin concluzii.
    4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, în principal, ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată. Arată că aspectele invocate vizează motive ce ţin de fondul litigiului sau propuneri de îmbunătăţire a textelor de lege, fără a fi însă o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate. Pe fond solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, întrucât normele criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate, de asemenea, autorul excepţiei referindu-se la principii şi la o modalitate de îmbunătăţire a legislaţiei.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    5. Prin Încheierea din 7 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 3.423/303/2018, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, 4, 24, art. 29 alin. (4) lit. a), art. 30 şi 31 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei. Excepţia a fost ridicată de reclamantul Dan Băzăvan, într-o cauză având ca obiect pretenţii.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit celor consemnate în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, reclamantul a susţinut că „instanţa poate dispune suspendarea activităţii în baza Legii nr. 193/2000, cu modificările şi completările ulterioare, a Codului civil, dar şi a Codului de procedură civilă. A precizat că i s-a spus că grădiniţa are autorizare, acreditare ARACIP şi după multe căutări a constatat că autorizarea era provizorie, iar acreditarea ARACIP lipseşte [cu] desăvârşire, nu a fost luată în evidenţa Inspectoratului Şcolar (...). A mai susţinut, aşa cum rezultă foarte clar din pagina 3 a certificatului ONRC, depus şi la dosarul cauzei, că data expirării dovezii de sediu din strada Gheorghe Spacu nr. 21 era 24 iulie 2018, iar Ordinul ministrului nr. 3.901 din 26 mai 2015 de autorizare provizorie (...) este pentru sediul din strada Gheorghe Spacu începând cu anul şcolar 2015-2016. A arătat că Ministerul Educaţiei Naţionale, ARACIP şi ISMB nu au dispus măsuri de închidere, sancţionare a grădiniţei dacă nu avea autorizare pentru sediul din Culcer, colţ cu Marinescu. A menţionat că, dacă la data de 7 februarie 2018 i s-a comunicat că nu are autorizare ARACIP de către ISMB şi că a fost depusă o cerere din 31 august 2017, înseamnă că, la data la care i s-a comunicat răspunsul, grădiniţa nu avea autorizaţie provizorie de funcţionare. Faptul că a depus cerere de autorizare nu este similar cu ordinul de ministru care permite funcţionarea provizorie. A învederat instanţei că întrebarea care se cere a se pune este de ce această grădiniţă mai funcţionează dacă are depusă doar cerere de autorizare (căci din comunicatul ISMB nu rezultă că ar fi fost autorizată, ci doar că a fost depusă cerere în acest sens) şi ce număr are autorizaţia de la vechea adresă, să o poată identifica, deşi nu mai contează aceasta, nefiind acreditată pentru adresa la care funcţionează în prezent. Reclamantul a întrebat cum poate funcţiona o grădiniţă în asemenea condiţii, fără autorizare, fără psiholog, fără medic (o dată pe săptămână) şi de ce ISMB nu a dispus nicio măsură, nicio sancţiune în acest sens. A mai întrebat reclamantul [cum] poate funcţiona o grădiniţă în aceste condiţii dacă nimeni, nicio instituţie abilitată a statului în acest sens nu o verifică şi nu dispune închiderea acesteia dacă se constată cea mai mică neregulă, fiind vorba despre copii care sunt expuşi pericolelor şi care pot rămâne marcaţi pe viaţă, atât psihic când ţi se întâmplă «accidente», cum a păţit copilul său, cât şi fizic, când eşti hrănit necorespunzător. Astfel, aceste autorităţi ale statului ar trebui să fie pe deplin informate atunci când dau astfel de autorizări şi aprobări de funcţionare, să fie conştiente de contribuţia lor în rolul şi educarea viitorului acestei ţări, pentru că simplul fapt de a fi pasiv şi a nu lua nicio măsură nu le exonerează de vină. A menţionat că un răspuns ambiguu a oferit şi ANPC, prin răspunsul (...) prin care i se comunica ceea ce ştia deja, că şi-a retras copilul, ce nu înseamnă că nu are dreptul să se adreseze autorităţilor şi instituţiilor publice în acest sens (...)“. În acest sens a invocat prevederile art. 23 alin. (1), art. 26, 49 şi 51-52 din Constituţie.
    7. Judecătoria Sectorului 6 - Secţia civilă, analizând condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciază că acestea sunt întrunite în cauză, „având în vedere capătul de cerere privind suspendarea activităţii pârâtei până la obţinerea tuturor avizelor necesare funcţionării legale, în privinţa căruia reclamantul a invocat aspecte reglementate prin actul normativ menţionat“.
    8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile scrise depuse de acesta, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 3, 4, 24, art. 29 alin. (4) lit. a), art. 30 şi 31 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 20 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins:
    - Art. 3:
    "(1) Calitatea educaţiei este ansamblul de caracteristici ale unui program de studiu şi ale furnizorului acestuia, prin care sunt îndeplinite aşteptările beneficiarilor, precum şi standardele de calitate.
(2) Evaluarea calităţii educaţiei constă în examinarea multicriterială a măsurii în care o organizaţie furnizoare de educaţie şi programele acesteia îndeplinesc standardele şi standardele de referinţă. Atunci când evaluarea calităţii este efectuată de însăşi organizaţia furnizoare de educaţie, aceasta ia forma evaluării interne. Atunci când evaluarea calităţii este efectuată de o agenţie naţională sau internaţională specializată, aceasta ia forma evaluării externe.
(3) Asigurarea calităţii educaţiei este realizată printr-un ansamblu de acţiuni de dezvoltare a capacităţii instituţionale de elaborare, planificare şi implementare de programe de studiu, prin care se formează încrederea beneficiarilor că organizaţia furnizoare de educaţie îndeplineşte standardele de calitate. Asigurarea calităţii exprimă capacitatea unei organizaţii furnizoare de a oferi programe de educaţie în conformitate cu standardele anunţate. Aceasta este astfel promovată încât să conducă la îmbunătăţirea continuă a calităţii educaţiei.
(4) Controlul calităţii educaţiei în unităţile de învăţământ preşcolar, primar, gimnazial, profesional, liceal şi postliceal presupune activităţi şi tehnici cu caracter operaţional, aplicate sistematic de o autoritate de inspecţie desemnată pentru a verifica respectarea standardelor prestabilite.
(5) Îmbunătăţirea calităţii educaţiei presupune evaluare, analiză şi acţiune corectivă continuă din partea organizaţiei furnizoare de educaţie, bazată pe selectarea şi adoptarea celor mai potrivite proceduri, precum şi pe alegerea şi aplicarea standardelor de referinţă."

    – Art. 4:
    "(1) Acreditarea organizaţiilor furnizoare de educaţie şi a programelor lor de studiu este parte a asigurării calităţii.
(2) Acreditarea este acea modalitate de asigurare a calităţii prin care se certifică respectarea standardelor pentru funcţionarea organizaţiilor furnizoare de educaţie şi a programelor lor de studii."

    – Art. 24:
    "(1) ARACIP este instituţie publică, de interes naţional, în coordonarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, cu personalitate juridică, autofinanţată, cu buget propriu de venituri şi cheltuieli.
(2) Sediul, structura organizatorică şi regulamentul de funcţionare ale ARACIP se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
(3) ARACIP are următoarele atribuţii:
    a) elaborează, actualizează periodic şi propune ministrului educaţiei şi cercetării standardele, standardele de referinţă şi indicatorii de performanţă pentru evaluarea şi asigurarea calităţii în învăţământul preuniversitar, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului;
    b) elaborează şi propune ministrului educaţiei şi cercetării metodologia de evaluare instituţională şi de acreditare, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului;
    c) realizează activitatea de evaluare şi acreditare a furnizorilor de educaţie din învăţământul preuniversitar;
    d) propune Ministerului Educaţiei şi Cercetării înfiinţarea şi acreditarea instituţiilor de învăţământ preuniversitar, pentru fiecare nivel de învăţământ, program de studii şi calificare profesională, după caz. Înfiinţarea şi acreditarea se fac prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării;
    e) efectuează, pe baze contractuale, la solicitarea ministrului educaţiei şi cercetării, evaluarea calităţii educaţiei din învăţământul preuniversitar;
    e^1) efectuează, pe baze contractuale, la solicitarea ministrului educaţiei naţionale, evaluarea externă în vederea acordării autorizaţiei de funcţionare provizorie, acreditării şi înfiinţării de unităţi de învăţământ preuniversitar de stat;
    f) propune ministrului educaţiei şi cercetării acreditarea organizaţiilor care oferă programe de formare profesională;
    g) realizează împreună cu inspectoratele şcolare şi direcţiile de resort din Ministerul Educaţiei şi Cercetării activitatea de monitorizare şi control al calităţii;
    h) efectuează, periodic, din 5 în 5 ani, evaluarea externă a unităţilor de învăţământ preuniversitar acreditate;
    i) face publice rezultatele evaluărilor externe;
    j) elaborează manuale de evaluare internă a calităţii, diferenţiate potrivit art. 8 alin. (3), şi le supune aprobării prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării;
    k) elaborează ghiduri de bune practici;
    l) publică un raport anual cu privire la propria activitate;
    m) elaborează periodic, cel puţin la fiecare 4 ani, analize de sistem asupra calităţii învăţământului preuniversitar din România;
    n) elaborează recomandări de îmbunătăţire a calităţii învăţământului preuniversitar;
    o) elaborează Codul de etică profesională a experţilor în evaluare şi acreditare.
(4) În îndeplinirea atribuţiilor sale, ARACIP are dreptul să folosească colaboratori externi, din ţară sau din străinătate, angajaţi pe bază de contract, experţi în domeniul de activitate al agenţiei, înscrişi în registrul propriu al experţilor în evaluare şi acreditare.
(5) ARACIP dispune de un aparat propriu format din experţi şi personal administrativ, angajaţi prin concurs. Aparatul propriu, format din experţi, va avea în componenţă şi un reprezentant al învăţământului în limbile minorităţilor naţionale.
(6) Nu pot fi angajaţi ai ARACIP persoane care îndeplinesc o funcţie de demnitate publică."

    – Art. 29 alin. (4) lit. a): „(4) Acreditarea presupune parcurgerea a două etape succesive: a) autorizarea de funcţionare provizorie, care acordă dreptul de a desfăşura procesul de învăţământ şi de a organiza, după caz, admiterea la studii.“;
    – Art. 30:
    "Procedura de autorizare de funcţionare provizorie cuprinde următoarele activităţi:
    a) furnizorul de educaţie elaborează un raport de evaluare internă, pe baza prevederilor art. 10, pentru fiecare nivel de învăţământ, tip de program de studiu şi de calificare;
    b) raportul de evaluare internă se depune la departamentul de acreditare al agenţiei de asigurare a calităţii împreună cu o cerere de declanşare a procedurii de evaluare externă şi de autorizare de funcţionare provizorie;
    c) departamentul de acreditare numeşte o comisie de experţi în evaluare şi acreditare, care analizează raportul de evaluare internă, verifică prin vizite la instituţia solicitantă îndeplinirea standardelor pe domeniile şi criteriile prevăzute la art. 10 şi elaborează propriul raport de evaluare;
    d) departamentul de acreditare al agenţiei de asigurare a calităţii validează raportul experţilor prin verificarea respectării metodologiei de evaluare externă, iar agenţia propune Ministerului Educaţiei şi Cercetării acordarea sau, după caz, neacordarea autorizaţiei de funcţionare provizorie;
    e) pentru furnizorii de educaţie de nivel preuniversitar, autorizaţia de funcţionare provizorie se acordă pe baza avizului favorabil al ARACIP, prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării;
    f) pentru furnizorii de educaţie de învăţământ superior, autorizaţia de funcţionare provizorie se acordă pe baza avizului favorabil al ARACIS şi al Ministerului Educaţiei şi Cercetării, prin hotărâre a Guvernului."

    – Art. 31:
    "Procedura de acreditare cuprinde următoarele activităţi:
    a) furnizorul de educaţie autorizat să funcţioneze provizoriu elaborează un raport de evaluare internă, folosind ca termeni de referinţă standardele specifice etapei de acreditare;
    b) raportul de evaluare internă se depune la departamentul de acreditare al agenţiei de asigurare a calităţii împreună cu o cerere de declanşare a procedurii de evaluare externă şi de acreditare;
    c) termenul de depunere a cererii în vederea acreditării este de 2 ani de la data absolvirii primei promoţii, sub sancţiunea ridicării autorizaţiei de funcţionare provizorie de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării;
    c^1) termenul de depunere a cererii în vederea acreditării unui nivel de învăţământ sau a unei specializări/calificări, program de studii, în învăţământul preuniversitar, este de maximum 3 ani de la data absolvirii complete a unui nivel de învăţământ de către prima promoţie, sub sancţiunea şcolarizării în lichidare, fără dreptul de a organiza admitere. Nivelul preşcolar are o durată de 3 ani;
    d) departamentul de acreditare numeşte o comisie de experţi în evaluare şi acreditare care analizează raportul de evaluare internă, verifică prin vizite la instituţia solicitantă îndeplinirea standardelor referitoare la domeniile şi criteriile prevăzute la art. 10 şi elaborează propriul raport de evaluare;
    e) departamentul de acreditare al agenţiei de asigurare a calităţii validează raportul experţilor prin verificarea respectării metodologiei de evaluare externă, iar agenţia propune Ministerului Educaţiei şi Cercetării acreditarea sau, după caz, neacreditarea instituţiei solicitante;
    f) pentru furnizorii de educaţie de nivel preuniversitar, acreditarea acestora se acordă prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării, pe baza avizului ARACIP;
    g) pentru furnizorii de educaţie de învăţământ superior, acreditarea instituţiilor se face prin lege, promovată de Guvern, la iniţiativa Ministerului Educaţiei şi Cercetării, pe baza avizului ARACIS."


    12. Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5), referitoare la statul de drept şi respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 23 alin. (1), potrivit căruia „Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.“, art. 26 - Viaţa intimă, familială şi privată, art. 49 - Protecţia copiilor şi a tinerilor, art. 51 - Dreptul de petiţionare, art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 57 - Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor.
    13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia indică textele criticate şi dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, fără a arăta în ce constă relaţia de contrarietate între acestea.
    14. Sub acest aspect, Curtea, în jurisprudenţa sa, a conturat o anumită structură inerentă şi intrinsecă oricărei excepţii de neconstituţionalitate. Aceasta cuprinde 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat, precum şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituţionalităţii textului criticat. (a se vedea ca decizie de referinţă invocată şi în jurisprudenţa recentă Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, care citează şi Decizia nr. 928 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, Decizia nr. 465 din 17 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008, Decizia nr. 245 din 19 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 17 martie 2009, Decizia nr. 727 din 7 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 10 iunie 2009, Decizia nr. 542 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 19 iulie 2011, Decizia nr. 611 din 12 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 19 iulie 2011, Decizia nr. 646 din 17 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 21 iulie 2011, Decizia nr. 1.116 din 8 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 795 din 9 noiembrie 2011). Curtea a mai statuat că, dacă excepţia de neconstituţionalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele 3 elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referinţă este unul general, Curtea va respinge excepţia ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009, sau, în cadrul controlului a priori, Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011). Aceeaşi soluţie va fi urmată şi în cazul în care excepţia de neconstituţionalitate nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textul constituţional invocat nu se poate desluşi în mod rezonabil vreo critică de neconstituţionalitate, fie datorită generalităţii sale, fie datorită lipsei rezonabile de legătură cu textul criticat. În acest sens, Curtea Constituţională a stabilit că „simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că «sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi»“ (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008, sau Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011).
    15. În prezenta cauză, excepţia de neconstituţionalitate nu cuprinde motivarea în sensul mai sus menţionat. Aspectele susţinute de autorul excepţiei şi reţinute în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale ca fiind elemente de motivare a excepţiei de neconstituţionalitate sunt relatări ale unor situaţii apreciate de autorul ca fiind de natură să demonstreze deficienţe legate de funcţionarea unei grădiniţe, faptul că „nicio instituţie abilitată a statului nu o verifică şi nu dispune închiderea“, context în care se invocă şi neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 3, 4, 24, art. 29 alin. (4) lit. a), art. 30 şi 31 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, în raport cu o serie de texte constituţionale. Astfel de susţineri pot fi, eventual, apreciate ca fiind elemente de fapt în raport cu care instanţa de judecată este chemată să decidă, or, din această perspectivă, într-o jurisprudenţă constantă, Curtea a statuat că nu este competentă să se pronunţe cu privire la aspectele ce ţin de aplicarea legii (Decizia nr. 1.402 din 2 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 9 decembrie 2010, Decizia nr. 357 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011, Decizia nr. 785 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 3 februarie 2016, paragraful 17, Decizia nr. 145 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016, paragraful 19, Decizia nr. 698 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2017, paragraful 23, Decizia nr. 149 din 14 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 21 iulie 2017, paragraful 14, şi Decizia nr. 332 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 16 august 2017, paragraful 14). Aceste aspecte intră în competenţa instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. Curtea a apreciat în mod constant că a răspunde unor atare critici ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.
    16. În ceea ce priveşte aspectele dezvoltate în concluziile depuse la dosarul Curţii Constituţionale, precum şi cele susţinute în cadrul dezbaterilor la termenul de judecată fixat în cauză, Curtea observă că într-o jurisprudenţă constantă a statuat, referitor la cadrul procesual specific excepţiei de neconstituţionalitate, că acesta rezultă din încheierea de sesizare şi din motivarea scrisă a autorului, iar aceasta din urmă nu poate fi completată în faţa Curţii Constituţionale cu elemente ce nu au fost puse în discuţia părţilor în faţa instanţei judecătoreşti. (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 932 din 13 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 22 decembrie 2012 sau Decizia nr. 116 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 376 din 17 mai 2016). De altfel, şi în completarea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în faţa Curţii, aspectele învederate vizează, în esenţă, propuneri de modificare a cadrului normativ în materia asigurării calităţii educaţiei, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale. Astfel, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, instanţa constituţională „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată [...]“.
    17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, 4, 24, art. 29 alin. (4) lit. a), art. 30 şi 31 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, excepţie ridicată de Dan Băzăvan în Dosarul nr. 3.423/303/2018 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 28 noiembrie 2019.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Prim-magistrat-asistent,
                    Marieta Safta


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016