Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia-Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Atilla │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
├───────────────────┴──────────────────┤
│ │
└──────────────────────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Mihail Ştefănescu în Dosarul nr. 3.471/105/2018 al Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.508D/2018. 2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, avocatul Nicolae Trăistaru, din cadrul Baroului Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipseşte partea Inspectoratul Judeţean de Poliţie Prahova. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei, care solicită admiterea criticilor de neconstituţionalitate formulate în raport cu art. 21 şi 24 din Constituţie. Arată că prevederile de lege criticate au fost modificate prin Legea nr. 152/2019 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, precum şi pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 81/2000 privind inspecţia tehnică periodică a vehiculelor înmatriculate sau înregistrate în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 26 iulie 2019, însă în cauza dedusă judecăţii produc efecte juridice prevederile art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, în forma anterioară modificării. Susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt neclare şi permit o imixtiune a puterii executive în activitatea autorităţii judecătoreşti. De asemenea, invocând aspecte referitoare la fondul cauzei în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, susţine că Decizia Curţii Constituţionale nr. 122 din 9 martie 2017 nu este aplicabilă în speţă. 4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 122 din 9 martie 2017. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Încheierea din 24 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 3.471/105/2018, Tribunalul Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Mihail Ştefănescu într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ - dispoziţie a şefului serviciului rutier. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate încalcă accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, fiind, prin redactarea generică şi imprecisă, lipsite de previzibilitate şi neclare. Astfel, se creează o reprezentare neclară, lacunară şi dubitativă în ceea ce priveşte măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule în condiţiile în care soluţia dispusă de procuror a fost de clasare, în baza art. 315 alin. (5), art. 314 alin. (1) lit. a) şi art. 315 alin. (1) lit. b) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală (fapta nu a fost comisă cu vinovăţia cerută de lege). Textul de lege criticat conferă serviciului poliţiei rutiere o prerogativă a dispoziţiei de a decide în activitatea autorităţii judecătoreşti, încălcând astfel prevederile art. 1 alin. (4) din Constituţie. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate sunt evidenţiate o serie de aspecte referitoare la cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate. Se arată că, în speţă, sunt aplicabile doar prevederile art. 335 alin. (2) din noul Cod penal care nu reglementează şi aplicarea măsurii suspendării dreptului de a conduce, nefiind aplicabile dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. Dispoziţia şefului serviciului poliţiei rutiere este nelegală, deoarece adaugă la lege şi este astfel contrară prevederilor art. 335 din Codul penal, care nu reglementează o astfel de sancţiune complementară, în situaţia în care o persoană comite fapta penală pe care o incriminează acest text de lege. Consideră că dispoziţiile art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, privind suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, ar fi fost aplicabile doar în situaţia în care autorul excepţiei ar fi fost trimis în judecată şi condamnat definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni la legea circulaţiei. Or, în speţă, prin Ordonanţa nr. 124.440/P/2015 din 16 mai 2018 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti s-a dispus doar o soluţie de clasare, situaţie în care nu sunt incidente prevederile art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. 7. Tribunalul Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că instanţa de contencios constituţional trebuie să răspundă în ce măsură este constituţională crearea unei lex tertia între legea penală, care este Codul penal, şi o altă lege, care a avut până în momentul abrogării şi intrării în vigoare a dispoziţiilor noului Cod penal şi dispoziţii penale, aşa cum este Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. Se poate observa că legiuitorul „a transferat“ textul incriminator în noul Codul penal, fără a avea în vedere însă şi măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce. Urmează ca instanţa de contencios constituţional să răspundă dacă acest procedeu încalcă sau nu prevederile constituţionale, având în vedere principiul nullum crimen, nulla poena sine lege. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile avocatului autorului excepţiei, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006. 12. Curtea observă că, ulterior sesizării sale prin Încheierea din 24 septembrie 2018, prevederile art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 au fost modificate prin art. I pct. 3 din Legea nr. 152/2019 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, precum şi pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 81/2000 privind inspecţia tehnică periodică a vehiculelor înmatriculate sau înregistrate în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 26 iulie 2019, având, în prezent, următorul cuprins: „c) pentru o perioadă de 90 de zile când fapta conducătorului de autovehicul sau tramvai a fost urmărită ca infracţiune contra siguranţei circulaţiei pe drumurile publice şi procurorul sau instanţa de judecată a dispus clasarea în condiţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul de procedură penală, renunţarea la urmărirea penală, renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei dacă nu a fost dispusă obligaţia prevăzută la art. 85 alin. (2) lit. g) din Codul penal;“. Însă, având în vedere că în cauza dedusă judecăţii instanţei judecătoreşti produc efecte juridice prevederile art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, în forma anterioară modificării enunţate anterior, Curtea reţine ca obiect al excepţiei aceste prevederi de lege, având următorul cuprins: „(1) Suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule şi tractoare agricole sau forestiere se dispune: [...] c) pentru o perioadă de 90 de zile când fapta conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a fost urmărită ca infracţiune la regimul circulaţiei pe drumurile publice, precum şi în cazul accidentului de circulaţie din care a rezultat decesul sau vătămarea corporală a unei persoane şi instanţa de judecată sau procurorul a dispus clasarea, renunţarea la urmărirea penală, renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei, dacă pentru regula de circulaţie încălcată prezenta ordonanţă de urgenţă prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce.“ 13. În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) privind trăsăturile statului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 124 alin. (2) privind unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 6 paragrafele 1 şi 3 lit. d) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 48 alin. (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 au făcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin raportare la critici similare, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, şi Ordonanţa Guvernului nr. 21/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 29 august 2014 (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.041 din 14 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 27 octombrie 2010, şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 122 din 9 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 7 iunie 2017, prin care au fost respinse, ca neîntemeiate, excepţiile de neconstituţionalitate invocate). 15. Curtea a constatat că „textele de lege criticate au în vedere ipoteza în care o faptă a fost urmărită ca infracţiune la regimul circulaţiei pe drumurile publice, dar pentru săvârşirea căreia procurorul sau instanţa apreciază, observând incidenţa prevederilor art. 10 din Codul de procedură penală din 1968 referitor la cazurile în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată, că nu se impune punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale împotriva învinuitului. Curtea a observat că, dacă, pe parcursul urmăririi penale se constată că învinuitul a încălcat o regulă de circulaţie pentru nerespectarea căreia Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce, este firesc ca acest comportament să fie sancţionat, în vederea atingerii finalităţii pentru care acest act normativ a fost edictat, şi anume asigurarea desfăşurării în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic“. Faptul că, ulterior momentului emiterii de către procuror sau al pronunţării de către instanţă a unei soluţii de neîncepere a urmăririi penale, de scoatere de sub urmărire penală sau încetare a urmăririi penale, şeful poliţiei rutiere pe raza căreia a fost săvârşită fapta dispune suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule nu constituie o imixtiune a puterii executive în activitatea autorităţii judecătoreşti. S-a arătat că cele două tipuri de autorităţi publice implicate în procedura prevăzută de textele de lege criticate, procurorul şi instanţa de judecată, pe de o parte, ca reprezentanţi ai autorităţii judecătoreşti, iar, pe de altă parte, şeful poliţiei, ca exponent al puterii executive, îşi exercită atribuţiile specifice în etape distincte, succesive, principiul separaţiei puterilor în stat fiind pe deplin respectat. 16. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare, prin prevederile art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, a dispoziţiilor art. 124 din Constituţie, Curtea a reţinut că norma constituţională anterior referită nu are incidenţă în cauză, întrucât reglementează înfăptuirea justiţiei, respectiv, faptul că aceasta se înfăptuieşte în numele legii, că este unică, imparţială şi egală pentru toţi. 17. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, şi având în vedere faptul că prevederile legale criticate în prezenta cauză nu diferă, în substanţa lor, de forma analizată prin decizia anterior invocată, din perspectiva ipotezelor criticate de autorul excepţiei, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor antereferite sunt aplicabile mutatis mutandis în prezenta cauză. 18. Distinct de acestea, Curtea constată că suspendarea exercitării dreptului de a conduce, conform textelor legale criticate, drept consecinţă a încălcării unei reguli de circulaţie de natură a pune în pericol siguranţa participanţilor la traficul rutier, nu este de natură a încălca dreptul la un proces echitabil şi nici dreptul la apărare al persoanei sancţionate contravenţional. Astfel, persoana căreia i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule are posibilitatea de a ataca pe calea contenciosului administrativ legalitatea şi temeinicia măsurii dispuse de şeful poliţiei rutiere. De altfel, chiar excepţia de neconstituţionalitate de faţă a fost ridicată în cadrul soluţionării procesului având ca obiect anularea actului administrativ emis de şeful poliţiei rutiere prin care acesta a dispus suspendarea dreptului autorului prezentei excepţii de a conduce un autovehicul pentru 90 de zile. 19. De asemenea, raportat la ipoteza reţinută în cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, în care se dispune suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile când fapta conducătorului de autovehicul a fost urmărită ca infracţiune la regimul circulaţiei pe drumurile publice, iar procurorul a dispus clasarea, Curtea reţine că nu este vorba de crearea unei lex tertia între legea penală şi legea contravenţională, astfel cum opinează instanţa de judecată, ci de instituirea sancţiunii contravenţionale complementare constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce, drept consecinţă a săvârşirii unei fapte de încălcare a unei reguli de circulaţie, faptă sancţionată contravenţional potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. 20. În fine, Curtea precizează că aspectele invocate referitoare la legalitatea dispoziţiei emise de şeful poliţiei rutiere ţin de interpretarea şi aplicarea legii în cauza dedusă judecăţii şi sunt de resortul instanţei judecătoreşti, neputând fi supuse controlului de constituţionalitate exercitat de instanţa de contencios constituţional. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mihail Ştefănescu în Dosarul nr. 3.471/105/2018 al Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 18 februarie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
