Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
 DECIZIA nr. 76 din 18 februarie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 90 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei
Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 76 din 18 februarie 2020  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 90 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei    Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 76 din 18 februarie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 90 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 481 din 5 iunie 2020

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia-Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Atilla │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 90 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, excepţie ridicată de Simona Geanina Pistru Popa în Dosarul nr. 1.895/59/2015/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.442D/2018.
    2. La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei, domnul avocat Radu Cristian Moţ, din cadrul Baroului Arad, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. De asemenea, pentru partea Agenţia Naţională de Integritate, răspunde doamna Denisa Chiurtu, consilier juridic în cadrul Direcţiei Generale Juridice, cu delegaţie depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că partea Agenţia Naţională de Integritate a depus la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
    4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului autoarei excepţiei, care susţine admiterea criticilor de neconstituţionalitate în raport cu dispoziţiile din Constituţie cuprinse în art. 1, art. 11, art. 21 alin. (3), art. 44 şi art. 45. Face referire la argumentele cuprinse în notele scrise aflate la dosarul cauzei şi susţine că, în interpretarea instanţelor judecătoreşti, dispoziţiile art. 90 din Legea nr. 161/2003 instituie o interdicţie care operează asupra societăţii din care face parte un consilier local, în sensul că aceasta nu poate încheia contracte comerciale cu autorităţile administraţiei publice locale în cadrul cărora persoana are funcţia de consilier local.
    5. Reprezentanta Agenţiei Naţionale de Integritate solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care subliniază că nu au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.
    6. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 335 din 11 mai 2017.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    7. Prin Încheierea din 17 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.895/59/2015/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 90 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Simona Geanina Pistru Popa cu prilejul soluţionării recursului împotriva unei sentinţe judecătoreşti pronunţate într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a unui raport de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, prin care s-a reţinut starea de incompatibilitate.
    8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că se încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (5) şi ale art. 45 din Constituţie, prin impunerea unei interdicţii în privinţa consilierului local şi a consilierului judeţean ce deţine calitatea sau funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor ori alte funcţii de conducere, precum şi calitatea de acţionar sau asociat la societăţile cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unităţi administrativ-teritoriale de a încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte, cu instituţiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau judeţean respectiv ori cu societăţile înfiinţate de consiliile locale sau consiliile judeţene respective, când, în realitate, această interdicţie se aplică unei societăţi comerciale. Astfel, se susţine că interdicţia prevăzută de dispoziţiile legale criticate se aplică societăţii al cărui asociat, administrator este consilierul local sau soţul acestuia, şi nu consilierului local. Se susţine că atât Agenţia Naţională de Integritate, cât şi Curtea de Apel Timişoara aplică norma legală criticată pentru contracte încheiate de societăţile la care consilierul local sau soţul acestuia deţin calitatea sau funcţia prevăzută de art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003. În aceste condiţii, susţine că „amfibolia caracterizează redactarea dispoziţiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003“, ceea ce încalcă art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală. Se încalcă şi dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie, întrucât textele de lege supuse controlului de constituţionalitate sunt imprecise şi lipsite de previzibilitate, fiind contrare principiului legalităţii şi afectând dreptul la un proces echitabil. De asemenea, prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile art. 44 şi art. 45 din Constituţie, prin limitarea dreptului de proprietate asupra bunurilor şi dreptului la un climat legal al societăţilor. Se arată că dispoziţiile legale criticate limitează unei societăţi accesul la încheierea de contracte, operaţiuni juridice, afaceri pe perioada mandatului unui asociat sau altui asociat al acesteia.
    9. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În privinţa pretinsei încălcări a dispoziţiilor art. 1 alin. (5), ale art. 11 alin. (1) şi (2), ale art. 20 alin. (1) şi (2) şi ale art. 21 alin. (3), art. 44 şi art. 45 din Constituţie şi a art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că prevederile legale criticate nu pot conduce, prin ele însele, la încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat sau la o îngrădire a accesului liber la justiţie ori la un proces echitabil. De altfel, în cadrul unei jurisprudenţe constante, în aprecierea constituţionalităţii dispoziţiilor Legii nr. 161/2003 prin raportare la aceste norme din Constituţie şi Convenţie, Curtea Constituţională a constatat că Agenţia Naţională de Integritate nu desfăşoară o activitate de jurisdicţie (pentru a se putea pune problema îngrădirii accesului la justiţie sau a dreptului la un proces echitabil), ci una administrativă, care se realizează şi din oficiu, în cadrul unei proceduri lipsite de publicitate, oralitate şi contradictorialitate, şi nu soluţionează situaţii litigioase, nu sancţionează încălcările de lege şi nu pronunţă hotărâri care se bucură de autoritate de lucru judecat. De asemenea, nu se pune problema îngrădirii - neconstituţionale sau cu nerespectarea cerinţelor Convenţiei - a unor drepturi legitime prin reglementarea de către legiuitor a regimului juridic al incompatibilităţilor pentru aleşii locali, precum şi pentru alte categorii de aleşi, demnitari sau funcţionari publici. În plus, criticile formulate vizează aspecte de aplicare în concret a Legii nr. 161/2003, aplicare ce urmează a fi verificată, sub aspectul legalităţii, de instanţa de contencios administrativ prin raportare la ansamblul prevederilor care reglementează activitatea finalizată cu întocmirea raportului de evaluare, precum şi la celelalte dispoziţii legale naţionale sau comunitare care au incidenţă în materie.
    10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentanţilor autoarei excepţiei şi părţii, notele scrise depuse de Agenţia Naţională de Integritate, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 90 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, având următorul cuprins:
    "(1) Consilierii locali şi consilierii judeţeni care au funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor ori alte funcţii de conducere, precum şi calitatea de acţionar sau asociat la societăţile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unităţi administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte, cu instituţiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau judeţean respectiv ori cu societăţile comerciale înfiinţate de consiliile locale sau consiliile judeţene respective.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul în care funcţiile sau calităţile respective sunt deţinute de soţul sau rudele de gradul I ale alesului local."

    14. În opinia autoarei excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) care reglementează obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.
    15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 90 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat prin prisma unor critici similare, instanţa de contencios constituţional respingând excepţiile de neconstituţionalitate. În acest sens, sunt, spre exemplu, Decizia nr. 1.076 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 26 august 2011, Decizia nr. 305 din 13 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 19 iulie 2013, Decizia nr. 774 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 16 martie 2017, Decizia nr. 335 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 1 august 2017, Decizia nr. 472 din 12 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 896 din 24 octombrie 2018, sau Decizia nr. 659 din 17 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 30 octombrie 2019.
    16. Astfel, Curtea a statuat că incompatibilitatea consilierilor locali şi judeţeni care au funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor ori alte funcţii de conducere, precum şi calitatea de acţionar sau asociat la societăţile cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unităţi administrativ-teritoriale de a încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte, cu instituţiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau judeţean respectiv ori cu societăţile înfiinţate de consiliile locale sau consiliile judeţene respective a fost instituită de legiuitor ţinând cont de necesitatea prevenirii conflictelor de interese ale aleşilor locali. Astfel, prevederile de lege criticate dau expresie principiilor care stau la baza acestei preveniri, şi anume: imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public, astfel cum rezultă din prevederile art. 71 din Legea nr. 161/2003. Totodată, extinderea incompatibilităţii prevăzute de art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu privire la soţul şi rudele de gradul I ale alesului local, exprimă, de asemenea, preocuparea legiuitorului de a înlătura orice suspiciuni de parţialitate în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice şi în mediul de afaceri, servind astfel la promovarea încrederii pe care aleşii locali trebuie să o inspire publicului într-o societate democratică.
    17. Referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 90 din Legea nr. 161/2003 în raport cu art. 45 din Constituţie, Curtea a reţinut că, prin textul constituţional pretins încălcat se reglementează cu privire la exercitarea libertăţii economice „în condiţiile legii“. Astfel, accesul liber la o activitate economică nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiţionat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum şi asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor (a se vedea, spre exemplu, Decizia Curţii Constituţionale nr. 162 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 19 aprilie 2011). În aceste condiţii, Curtea a constatat că stabilirea cazului de incompatibilitate prin prevederile de lege criticate reprezintă o garanţie de natură să confere o autoritate morală de necontestat persoanelor care au calitatea de consilieri locali şi consilieri judeţeni, prin asigurarea imparţialităţii, protejarea interesului social şi evitarea conflictului de interese (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 304 din 13 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 449 din 22 iulie 2013). În consecinţă, incompatibilitatea reglementată de textul de lege criticat vizând cerinţele de interes general referitoare la buna administrare a banilor publici prin intermediul reprezentanţilor autorităţilor administraţiei publice locale nu are ca efect îngrădirea libertăţii economice. De asemenea, activitatea aleşilor locali trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal privind exercitarea activităţilor economice.
    18. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate faţă de prevederile art. 44 din Constituţie, Curtea a constatat că dispoziţiile de lege atacate nu contravin exigenţelor principiului garantării şi ocrotirii proprietăţii private. Dreptul de proprietate nu este un drept absolut, iar prevederile art. 44 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora „conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege“, precum şi cele ale art. 136 alin. (5) din Legea fundamentală, care consacră caracterul inviolabil al proprietăţii private „în condiţiile legii organice“, au în vedere tocmai circumstanţieri ale exerciţiului prerogativelor dreptului de proprietate, justificate de necesitatea ocrotirii interesului public. Potrivit acestor dispoziţii, legiuitorul este, aşadar, competent să reglementeze cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Prin textele de lege criticate, legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale, fără a se putea reţine încălcarea dreptului de proprietate privată.
    19. Referitor la invocarea principiului securităţii raporturilor juridice, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că autoritatea legiuitoare, Parlamentul sau Guvernul, după caz, are obligaţia de a edicta norme care să respecte trăsăturile referitoare la claritate, precizie, previzibilitate şi predictibilitate. În ceea ce priveşte aceste condiţii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în mod constant, statuând că o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în aşa fel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanţă de specialitate - să îşi corecteze conduita (Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, Hotărârea din 23 septembrie 1998, pronunţată în Cauza Petra împotriva României), iar cetăţeanul trebuie să dispună de informaţii suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat şi să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care pot apărea dintr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie să fie, în acelaşi timp, accesibilă şi previzibilă (Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunţată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit). De asemenea, în privinţa incidenţei normelor de tehnică legislativă în cadrul controlului de constituţionalitate, Curtea a constatat că, deşi acestea nu au valoare constituţională, prin reglementarea lor legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea şi coordonarea legislaţiei, precum şi conţinutul şi forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislaţii care respectă principiul securităţii raporturilor juridice, având claritatea şi previzibilitatea necesare (Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012, Decizia nr. 739 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 18 februarie 2015, sau Decizia nr. 754 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 17 februarie 2015). Din analiza textelor de lege deduse controlului de constituţionalitate, rezultă că acestea îndeplinesc cerinţele mai sus menţionate, fiind norme clare, previzibile şi care stabilesc precis conduita aleşilor locali. Înlăturarea incompatibilităţii depinde de voinţa celui ales, care poate opta pentru una dintre cele două calităţi incompatibile. Astfel, nu se poate îndeplini o funcţie publică ce obligă la transparenţa modului de utilizare şi administrare a fondurilor publice, dacă, în acelaşi timp, o persoană este angrenată şi în mediul de afaceri, întrucât cumularea celor două funcţii ar putea duce la afectarea intereselor generale ale comunităţii şi a principiilor care stau la baza statului de drept (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 739 din 16 decembrie 2014, precitată, paragraful 30).
    20. Referitor la susţinerile privind încălcarea dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, invocate prin prisma art. 11 şi art. 20 din Constituţie, Curtea a precizat că prevederile legale criticate, prin conţinutul reglementării, nu afectează sub niciun aspect posibilitatea părţilor interesate de a se adresa unei instanţe judecătoreşti şi de a beneficia de garanţiile specifice unui proces echitabil.
    21. Stabilirea în concret a stării de incompatibilitate a alesului local revine instanţei judecătoreşti, care, cu prilejul soluţionării acţiunii formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, analizează particularităţile fiecărei speţe, în lumina dispoziţiilor legale cu incidenţă în materie, astfel încât soluţia dispusă să corespundă scopului legii de asigurare a imparţialităţii, protejare a interesului social şi evitare a conflictului de interese. În acest sens, sunt, spre exemplu: Decizia nr. 167 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 12 iunie 2015, şi Decizia nr. 114 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 13 mai 2016, Decizia nr. 472 din 12 iulie 2018.
    22. În lumina considerentelor enunţate, Curtea a constatat că dispoziţiile legale supuse analizei instanţei de contencios constituţional nu contravin prevederilor din Legea fundamentală invocate, ci contribuie la crearea cadrului legal pentru îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor specifice funcţiei publice de ales local.
    23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în deciziile precitate îşi menţin în mod corespunzător valabilitatea şi în cauza analizată.
    24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Simona Geanina Pistru Popa în Dosarul nr. 1.895/59/2015/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 90 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 18 februarie 2020.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Simina Popescu-Marin


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016