Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 759 din 9 noiembrie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 759 din 9 noiembrie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii" din cuprinsul art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în interpretarea dată acesteia prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a dispoziţiilor art. 169^2 din aceeaşi lege şi ale art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, precum şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 167 din 18 februarie 2022

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu     │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria         │- judecător       │
│Pivniceru          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin-Marian      │-                 │
│Văduva             │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) ultima teză, cu referire la sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“, din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în interpretarea dată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepţie ridicată de Vasile Dragu în Dosarul nr. 2.943/121/2018 al Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 944D/2019.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, procedura de înştiinţare fiind legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 945D/2019, nr. 1.005D/2019, nr. 1.147D/2019, nr. 1.214D/2019, nr. 1.356D/2019, nr. 1357D/2019, nr. 1.408D/2019, nr. 1.414D/2019, nr. 1.474D/2019, nr. 1.483D/2019, nr. 1.502D/2019, nr. 1.505D/2019, nr. 1.545D/2019-1.550D/2019, nr. 1.560D/2019-1.563D/2019, nr. 1.585D/2019, nr. 1.594D/2019, nr. 1.595D/2019, nr. 1.672D/2019, nr. 1.737D/2019, nr. 1.738D/2019, nr. 2.016D/2019, nr. 2.109D/2019, nr. 2.338D/2019, nr. 2.376D/2019, nr. 2.570D/2019, nr. 2.582D/2019, nr. 2.675D/2019, nr. 2.676D/2019, nr. 2.863D/2019, nr. 2.885D/2019, nr. 2.923D/2019, nr. 2.929D/2019, nr. 2.935D/2019, nr. 2.936D/2019, nr. 3.034D/2019, nr. 3.279D/2019, nr. 3.384D/2019, nr. 3.386D/2019, nr. 3.388D/2019-3.391D/2019 şi nr. 3.439D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) ultima teză, cu referire la sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în interpretarea dată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepţie ridicată de Vasile Păduraru, Neculai Dogaru, Neculai Bardaş, Dumitru Hardon, Emil Eni, Dumitru Macău şi Dumitrache Oancă în dosarele nr. 2.892/121/2018, nr. 3.081/121/2018, nr. 3.077/121/2018, nr. 3.043/121/2018, nr. 2.733/121/2018, nr. 2.893/121/2018 şi nr. 1.573/121/2019 ale Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă, a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, excepţie ridicată de Vasile Nastac în Dosarul nr. 2.864/121/2018 al Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă, a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) teza finală şi ale art. 169^2 din Legea nr. 263/2010, excepţie ridicată de Nicolae Preda, Lucian Nicolăescu, Dumitru Matache, Gheorghe Daniel Grunţă şi Mihail Marton în dosarele nr. 1.481/97/2018, nr. 2.042/97/2018, nr. 4.151/97/2017, nr. 1.511/97/2018 şi nr. 2.167/97/2018 ale Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă, a dispoziţiilor art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, în interpretarea dată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, şi ale art. 169^2 din aceeaşi lege, excepţie ridicată de Mihai Ceuca în Dosarul nr. 1.136/97/2018 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă, a dispoziţiilor art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, în raport cu dezlegarea dată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepţie ridicată de Viorel Andreica în Dosarul nr. 3.266/97/2018 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă, a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) teza finală şi ale art. 169^2 din Legea nr. 263/2010, precum şi ale art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Steluţa Violeta Grigore, Ioan Preda, Felicia Ghizela Mocanu, Cornel Petroesc şi Petru Barabulă în dosarele nr. 1.893/97/2018, nr. 347/97/2018, nr. 704/97/2018, nr. 1.323/97/2018 şi nr. 4.098/97/2017 ale Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă, a dispoziţiilor art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, în interpretarea dată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precum şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Ioan Cîmpean în Dosarul nr. 1.474/97/2018 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă, a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, excepţie ridicată de Florin Ioniţă, Endre Istvan Somogyi şi Valer Rebeleanu în dosarele nr. 3.772/100/2017, nr. 778/100/2018 şi nr. 7.800/117/2017 ale Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, în interpretarea dată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepţie ridicată de Ioan Crainic, Ioan Mesaroş, Mircea Rad, Ioan Moldovan şi Constantin Odae în dosarele nr. 1.442/100/2018, nr. 1.605/100/2018, nr. 784/100/2018, nr. 2.001/100/2018 şi nr. 1.634/100/2018 ale Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) şi ale art. 169^2 din Legea nr. 263/2010, excepţie ridicată de Gafia Faur în Dosarul nr. 818/100/2018 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, în interpretarea dată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precum şi ale art. 169^2 din aceeaşi lege, excepţie ridicată de Aurel Radu şi Gavrilă Mihali în dosarele nr. 734/100/2018 şi nr. 720/100/2018 ale Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) teza finală din Legea nr. 263/2010, excepţie ridicată de Bela Molnar în Dosarul nr. 867/84/2018 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, a dispoziţiilor art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, excepţie ridicată de Ion Pupăză în Dosarul nr. 1.933/95/2018 al Tribunalului Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) teza finală şi ale art. 169^2 din Legea nr. 263/2010, excepţie ridicată de Eugen Pirtea în Dosarul nr. 641/30/2018 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 şi ale art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Pavel Iordache în Dosarul nr. 642/30/2018 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) teza finală din Legea nr. 263/2010, excepţie ridicată de Nicolae Oneţ, Gheorghe Zeleneac, Alexandru Kadas, Magdalena Benyovszki, Nelu Iacob, Samuel Bucsi, Constantin Chiriţoiu, Tudor Biholar şi Mihăiţă Vereş în dosarele nr. 983/97/2018, nr. 811/97/2018, nr. 1.533/97/2018, nr. 2.383/97/2018, nr. 2.388/97/2018, nr. 2.549/97/2018, nr. 1.415/97/2018, nr. 2.384/97/2018 şi nr. 593/97/2019 ale Tribunalului Hunedoara - Secţia I civilă, a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, excepţie ridicată de Iosif Bucşa în Dosarul nr. 4.074/97/2018 al Tribunalului Hunedoara - Secţia I civilă, a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 şi ale art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ilie Matei în Dosarul nr. 793/97/2018 al Tribunalului Hunedoara - Secţia I civilă, a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, în interpretarea dată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepţie ridicată de Nicu Dumitra în Dosarul nr. 2.891/120/2018 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă, a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) şi ale art. 169^2 din Legea nr. 263/2010, excepţie ridicată de Cristel George Ciucă în Dosarul nr. 1.102/101/2018 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă, a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) teza finală din Legea nr. 263/2010, excepţie ridicată de Ilie Prăpuceanu în Dosarul nr. 2.238/95/2018 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă, precum şi a dispoziţiilor art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, excepţie ridicată de Florea Sima în Dosarul nr. 1.456/122/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
    4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, procedura de înştiinţare fiind legal îndeplinită.
    5. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 945D/2019, nr. 1.005D/2019, nr. 1.147D/2019, nr. 1.214D/2019, nr. 1.356D/2019, nr. 1.357D/2019, nr. 1.408D/2019, nr. 1.414D/2019, nr. 1.474D/2019, nr. 1.483D/2019, nr. 1.502D/2019, nr. 1.505D/2019, nr. 1.545D/2019-1.550D/2019, nr. 1.560D/2019-1.563D/2019, nr. 1.585D/2019, nr. 1.594D/2019, nr. 1.595D/2019, nr. 1.672D/2019, nr. 1.737D/2019, nr. 1.738D/2019, nr. 2.016D/2019, nr. 2.109D/2019, nr. 2.338D/2019, nr. 2.376D/2019, nr. 2.570D/2019, nr. 2.582D/2019, nr. 2.675D/2019, nr. 2.676D/2019, nr. 2.863D/2019, nr. 2.885D/2019, nr. 2.923D/2019, nr. 2.929D/2019, nr. 2.935D/2019, nr. 2.936D/2019, nr. 3.034D/2019, nr. 3.279D/2019, nr. 3.384D/2019, nr. 3.386D/2019, nr. 3.388D/2019-3.391D/2019 şi nr. 3.439D/2019 la Dosarul nr. 944D/2019. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 945D/2019, nr. 1.005D/2019, nr. 1.147D/2019, nr. 1.214D/2019, nr. 1.356D/2019, nr. 1.357D/2019, nr. 1.408D/2019, nr. 1.414D/2019, nr. 1.474D/2019, nr. 1.483D/2019, nr. 1.502D/2019, nr. 1.505D/2019, nr. 1.545D/2019-1.550D/2019, nr. 1.560D/2019-1.563D/2019, nr. 1.585D/2019, nr. 1.594D/2019, nr. 1.595D/2019, nr. 1.672D/2019, nr. 1.737D/2019, nr. 1.738D/2019, nr. 2.016D/2019, nr. 2.109D/2019, nr. 2.338D/2019, nr. 2.376D/2019, nr. 2.570D/2019, nr. 2.582D/2019, nr. 2.675D/2019, nr. 2.676D/2019, nr. 2.863D/2019, nr. 2.885D/2019, nr. 2.923D/2019, nr. 2.929D/2019, nr. 2.935D/2019, nr. 2.936D/2019, nr. 3.034D/2019, nr. 3.279D/2019, nr. 3.384D/2019, nr. 3.386D/2019, nr. 3.388D/2019-3.391D/2019 şi nr. 3.439D/2019 la Dosarul nr. 944D/2019, care este primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită menţinerea jurisprudenţei Curţii Constituţionale cu privire la problema de drept care face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, nefiind motive de modificare a acesteia.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    7. Prin Sentinţele civile nr. 305 şi nr. 304 din 28 martie 2019, nr. 379 din 17 aprilie 2019, nr. 311, nr. 310, nr. 309 şi nr. 312 din 1 aprilie 2019 şi nr. 1.337 din 28 noiembrie 2019, pronunţate în dosarele nr. 2.943/121/2018, nr. 2.892/121/2018, nr. 3.081/121/2018, nr. 3.077/121/2018, nr. 3.043/121/2018, nr. 2.733/121/2018, nr. 2.893/121/2018 şi nr. 1.573/121/2019, Tribunalul Galaţi - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) ultima teză, cu referire la sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în interpretarea dată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Excepţiile au fost ridicate de Vasile Dragu, Vasile Păduraru, Neculai Dogaru, Neculai Bardaş, Dumitru Hardon, Emil Eni, Dumitru Macău şi Dumitrache Oancă şi fac obiectul dosarelor Curţii nr. 944D/2019, nr. 945D/2019, nr. 1.408D/2019, nr. 1.547D/2019, nr. 1.548D/2019, nr. 1.549D/2019, nr. 1.550D/2019 şi nr. 3.279D/2019.
    8. Prin Sentinţa civilă nr. 391 din 18 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.864/121/2018, Tribunalul Galaţi - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010. Excepţia a fost ridicată de Vasile Nastac şi face obiectul Dosarului Curţii nr. 1.483D/2019.
    9. Prin încheierile din 28 martie 2019, 11 aprilie 2019, 14 mai 2019, 25 iunie 2019 şi 4 decembrie 2019, pronunţate în dosarele nr. 1.481/97/2018, nr. 2.042/97/2018, nr. 4.151/97/2017, nr. 1.511/97/2018 şi nr. 2.167/97/2018, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) teza finală şi ale art. 169^2 din Legea nr. 263/2010. Excepţiile au fost ridicate de Nicolae Preda, Lucian Nicolăescu, Dumitru Matache, Gheorghe Daniel Grunţă şi Mihail Marton şi fac obiectul dosarelor Curţii nr. 1.005D/2019, nr. 1.214D/2019, nr. 1.585D/2019, nr. 2.016D/2019 şi nr. 3.390D/2019.
    10. Prin Încheierea din 17 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.136/97/2018, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, în interpretarea dată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, şi ale art. 169^2 din aceeaşi lege. Excepţia a fost ridicată de Mihai Ceuca şi face obiectul Dosarului Curţii nr. 1.147D/2019.
    11. Prin Încheierea din 16 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 3.266/97/2018, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, în raport cu dezlegarea dată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Excepţia a fost ridicată de Viorel Andreica şi face obiectul Dosarului Curţii nr. 2.570D/2019.
    12. Prin Încheierea din 17 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.893/97/2018, şi prin încheierile din 4 decembrie 2019, pronunţate în dosarele nr. 347/97/2018, nr. 704/97/2018, nr. 1.323/97/2018 şi nr. 4.098/97/2017, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) teza finală şi ale art. 169^2 din Legea nr. 263/2010, precum şi ale art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Excepţiile au fost ridicate de Steluţa Violeta Grigore, Ioan Preda, Felicia Ghizela Mocanu, Cornel Petroesc şi Petru Barabulă şi fac obiectul dosarelor Curţii nr. 3.034D/2019, nr. 3.384D/2019, nr. 3.386D/2019, nr. 3.388D/2019 şi nr. 3.391D/2019.
    13. Prin Încheierea din 4 decembrie 2019, îndreptată prin Încheierea civilă nr. 20 din 4 martie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 1.474/97/2018, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, în interpretarea dată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precum şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Excepţia a fost ridicată de Ioan Cîmpean şi face obiectul Dosarului Curţii nr. 3.389D/2019.
    14. Prin încheierile din 6 mai 2019, pronunţate în dosarele nr. 3.772/100/2017 şi nr. 778/100/2018, şi prin Încheierea civilă din 25 septembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 7.800/117/2017, Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010. Excepţiile au fost ridicate de Florin Ioniţă, Endre Istvan Somogyi şi Valer Rebeleanu şi fac obiectul dosarelor Curţii nr. 1.356D/2019, nr. 1.357D/2019 şi nr. 2.885D/2019.
    15. Prin încheierile civile din 22 aprilie 2019, 13 mai 2019, 20 iunie 2019, 13 septembrie 2019 şi 16 septembrie 2019, pronunţate în dosarele nr. 1.442/100/2018, nr. 1.605/100/2018, nr. 784/100/2018, nr. 2.001/100/2018 şi nr. 1.634/100/2018, Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, în interpretarea dată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Excepţiile au fost ridicate de Ioan Crainic, Ioan Mesaroş, Mircea Rad, Ioan Moldovan şi Constantin Odae şi fac obiectul dosarelor Curţii nr. 1.502D/2019, nr. 1.505D/2019, nr. 2.109D/2019, nr. 2.675D/2019 şi nr. 2.923D/2019.
    16. Prin Încheierea civilă din 23 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 818/100/2018, Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) şi ale art. 169^2 din Legea nr. 263/2010. Excepţia a fost ridicată de Gafia Faur şi face obiectul Dosarului Curţii nr. 2.863D/2019.
    17. Prin încheierile din 24 octombrie 2019, pronunţate în dosarele nr. 734/100/2018 şi nr. 720/100/2018, Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, în interpretarea dată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, şi ale art. 169^2 din aceeaşi lege. Excepţiile au fost ridicate de Aurel Radu şi Gavrilă Mihali şi fac obiectul dosarelor Curţii nr. 2.935D/2019 şi nr. 2.936D/2019.
    18. Prin Încheierea civilă din 15 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 867/84/2018, Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) teza finală din Legea nr. 263/2010. Excepţia a fost ridicată de Bela Molnar şi face obiectul Dosarului Curţii nr. 3.439D/2019.
    19. Prin Încheierea din 13 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.933/95/2018, Tribunalul Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 din Legea nr. 263/2010. Excepţia a fost ridicată de Ion Pupăză şi face obiectul Dosarului Curţii nr. 1.414D/2019.
    20. Prin Încheierea din 10 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 641/30/2018, Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) teza finală şi ale art. 169^2 din Legea nr. 263/2010. Excepţia a fost ridicată de Eugen Pirtea şi face obiectul Dosarului Curţii nr. 1.474D/2019.
    21. Prin Încheierea din 8 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 642/30/2018, Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 şi ale art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Pavel Iordache şi face obiectul Dosarului Curţii nr. 2.676D/2019.
    22. Prin încheierile din 20 mai 2019, pronunţate în dosarele nr. 983/97/2018, nr. 811/97/2018, nr. 1.533/97/2018, nr. 2.383/97/2018, nr. 2.388/97/2018, nr. 2.549/97/2018, nr. 1.415/97/2018 şi nr. 2.384/97/2018, precum şi prin Încheierea din 27 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 593/97/2019, Tribunalul Hunedoara - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) teza finală din Legea nr. 263/2010. Excepţiile au fost ridicate de Nicolae Oneţ, Gheorghe Zeleneac, Alexandru Kadas, Magdalena Benyovszki, Nelu Iacob, Samuel Bucsi, Constantin Chiriţoiu, Tudor Biholar şi Mihăiţă Vereş şi fac obiectul dosarelor Curţii nr. 1.545D/2019, nr. 1.546D/2019, nr. 1.560D/2019, nr. 1.561D/2019, nr. 1.562D/2019, nr. 1.563D/2019, nr. 1.594D/2019, nr. 1.595D/2019 şi nr. 1.672D/2019.
    23. Prin Încheierea din 25 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 4.074/97/2018, Tribunalul Hunedoara - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010. Excepţia a fost ridicată de Iosif Bucşa şi face obiectul Dosarului Curţii nr. 2.338D/2019.
    24. Prin Încheierea din 2 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 793/97/2018, Tribunalul Hunedoara - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 şi ale art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Ilie Matei şi face obiectul Dosarului Curţii nr. 2.929D/2019.
    25. Prin Încheierea din 29 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.891/120/2018, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, în interpretarea dată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Excepţia a fost ridicată de Nicu Dumitra şi face obiectul Dosarului Curţii nr. 1.737D/2019.
    26. Prin Încheierea din 6 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.102/101/2018, Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) şi ale art. 169^2 din Legea nr. 263/2010. Excepţia a fost ridicată de Cristel George Ciucă şi face obiectul Dosarului Curţii nr. 1.738D/2019.
    27. Prin Încheierea din 24 septembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.238/95/2018, Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) teza finală din Legea nr. 263/2010. Excepţia a fost ridicată de Ilie Prăpuceanu şi face obiectul Dosarului Curţii nr. 2.582D/2019.
    28. Prin Încheierea din 4 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.456/122/2017, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 din Legea nr. 263/2010. Excepţia a fost ridicată de Florea Sima şi face obiectul Dosarului Curţii nr. 2.376D/2019.
    29. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri de recalculare a pensiei în considerarea sintagmei „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ din cuprinsul art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în interpretarea dată acesteia prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precum şi a prevederilor art. 169^2 din aceeaşi lege, criticate prin prezenta excepţie.
    30. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 nu sunt clare şi precise în privinţa duratei stagiului complet de cotizare ce urmează a fi folosit la determinarea punctajului mediu anual. Totodată, nici Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, nu a clarificat problema referitoare la modul în care se aplică acest text legal în fiecare situaţie în parte.
    31. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate din perspectiva art. 15 alin. (2) teza întâi din Constituţie, se arată că art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, introdus prin Legea nr. 192/2015, intrată în vigoare la 11 iulie 2015, şi-a produs efectele începând cu 1 ianuarie 2016. La acea dată, stagiul complet de cotizare pentru deschiderea dreptului la pensie al celor care îşi desfăşoară activitatea în subteran, în unităţile miniere, cel puţin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă [art. 30 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010], era de 30 de ani, potrivit art. 56 alin. (5) din Legea nr. 263/2010. Prin Legea nr. 155/2016, intrată în vigoare la 23 iulie 2016, durata acestuia a fost redusă la 20 de ani, nemaifiind, până la data ridicării excepţiei, modificată. Prin Hotărârea Guvernului nr. 291/2017 s-au adus modificări art. 134 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, în scopul stabilirii în mod concret a stagiului de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual în procesul de recalculare prevăzut de art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, în aşa fel încât persoanele care au lucrat în condiţii identice să beneficieze la determinarea punctajului mediu anual de stagii de cotizare identice, prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 263/2010. Prin interpretarea instanţei supreme date art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, se ajunge în situaţia în care, prin aceste norme cu caracter tehnic, adoptate în vederea explicitării art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, să se retroactiveze până la momentul la care acest articol a început să îşi producă efectele, respectiv 1 ianuarie 2016.
    32. Mai departe, autorii excepţiei arată că normele de aplicare a art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, deşi evident, sunt menite să expliciteze norma de drept primar, reglementează, la rândul lor, raporturi juridice. Prin urmare, nici aceste norme, în virtutea caracterului propriu-zis juridic pe care îl posedă, nu se pot aplica în mod retroactiv, aşa cum nu se poate aplica retroactiv nicio dispoziţie de drept civil. În plus, ţinând seama de data intrării în vigoare a Hotărârii Guvernului nr. 291/2017, respectiv 8 mai 2017, aplicarea acesteia începând cu data de la care şi-a produs efectele norma juridică primară, adică art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, respectiv 1 ianuarie 2016, ar avea semnificaţia aplicării sale retroactive. În acest fel s-ar ajunge şi în situaţia, de asemenea inacceptabilă din punct de vedere juridic, ca actele juridice încheiate în temeiul normei legale, în intervalul 1 ianuarie 2016-8 mai 2017, să poată fi desfiinţate, încălcându-se, astfel, şi principiul tempus regit actum. Prin urmare, normele de aplicare nu pot modifica, completa sau deroga de la lege şi nici nu pot institui reguli suplimentare.
    33. În ceea ce priveşte critica raportată la art. 15 alin. (2) teza întâi din Constituţie, se mai arată că, din înţelesul dat sintagmei criticate de art. 134 alin. (8) din Hotărârea Guvernului nr. 291/2017, din conţinutul notei de fundamentare a acesteia, precum şi din art. 56-59 din Legea nr. 263/2010, în forma acestora în vigoare la 1 ianuarie 2016, rezultă că intenţia legiuitorului a fost de a recunoaşte stagiul complet de cotizare avut în vedere atât la stabilirea iniţială a drepturilor la pensie, cât şi la recalculările ulterioare, dar şi pe cel aflat în plată la 1 ianuarie 2016 sau la data formulării unei cereri de recalculare a pensiei în baza art. 169^1 din Legea nr. 263/2010. Chiar dacă pensionarii au lucrat în condiţii identice de muncă, respectiv grupa I/condiţii speciale, cu cei pensionaţi în temeiul Legii nr. 263/2010 - legea nouă -, aceasta nu se poate aplica efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării sale în vigoare decât în situaţiile expres prevăzute de art. 6 alin. (6) din Codul civil, ceea ce nu este cazul în speţă. Interpretarea dată de instanţa supremă sintagmei criticate, întrucât face posibilă scăderea pensiei, este retroactivă, contrară teoriei drepturilor câştigate [expres prevăzute de art. 169^1 alin. (4) din Legea nr. 263/2010], precum şi voinţei legiuitorului de a creşte pensiile, şi nu de a le reduce sau menţine cuantumul. În plus, beneficiarii creşterii punctajului de pensie prevăzute de Legea nr. 192/2015 sunt dezavantajaţi şi pentru că, suma punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare împărţindu-se la un numitor comun mai mare, diferenţa dintre vechimea efectiv realizată de aceştia până la durata stagiului complet de cotizare de care se va ţine seama la recalculare nu reprezintă o perioadă contributivă. De asemenea, adoptarea Legii nr. 155/2016 face dovada faptului că stagiul complet de cotizare aplicabil în cazul oricărei recalculări a pensiei este cel corespunzător situaţiei fiecărui asigurat, respectiv condiţiilor în care a realizat stagiul de cotizare.
    34. Autorii invocă în susţinere şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 437 din 29 octombrie 2013, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea unor dispoziţii legale care au prevăzut aplicarea unui indice de corecţie unor drepturi la pensie deschise anterior intrării lor în vigoare, şi nr. 830 din 8 iulie 2008. Autorii consideră că din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 57 din 26 ianuarie 2006, a instanţei supreme, respectiv Decizia nr. 11 din 25 mai 2015, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, a instanţelor naţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, se decelează regula că la recalcularea pensiilor se va ţine seama de durata stagiului de cotizare prevăzută de legea în vigoare la data deschiderii acestora, pe deplin aplicabilă şi în cazul recalculării prevăzute de Legea nr. 192/2015. În mod concret, în cazul autorilor excepţiei, cu titlu de acte normative în temeiul cărora s-au deschis drepturile la pensie sunt indicate Legea nr. 3/1977 şi Legea nr. 19/2000, a căror suveranitate este încălcată prin prevederile criticate.
    35. Se susţine, mai departe, că este încălcat principiul egalităţii în drepturi în raport cu pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 ianuarie 2011, întrucât, în privinţa acestora din urmă, valorificarea creşterii punctajelor anuale reglementată de noua lege s-a realizat în condiţiile stagiului complet de cotizare existent la data stabilirii dreptului la pensie, şi nu de la data intrării în vigoare a noii legi care, prin ipoteză, stabileşte creşterea acestor punctaje. Totodată, se arată că drepturile de pensie de care beneficiază persoanele pensionate după 1 ianuarie 2011 sunt superioare celor ale persoanelor care s-au pensionat anterior acestei date şi cărora li se recalculează pensiile prin creşterea atât a punctajului anual, cât şi a stagiului de cotizare folosit. Se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la egalitatea în drepturi.
    36. Tot din perspectiva art. 16 alin. (1) din Constituţie se susţine că, deşi intenţia legiuitorului la adoptarea Legii nr. 192/2015 a fost de „a rezolva discriminarea apărută în calculul pensiilor unor pensionari care au lucrat în condiţii speciale şi care, de-a lungul anilor, conform legii de calcul al pensiilor, au ajuns să aibă, pentru aceleaşi condiţii grele de muncă şi aceiaşi ani de cotizaţie, pensii diferite“, în fapt, prin luarea în considerare, la recalculare, a unui stagiu complet de cotizare cu durată de 30 de ani, în loc de 20 de ani, nu se atinge această finalitate. În fapt, în loc de majorarea pensiilor, s-ar ajunge la diminuarea lor. Remediul potrivit căruia, în situaţia în care, prin recalculare, pensia s-ar diminua, s-ar păstra cuantumul pensiei aflate în plată, nu este satisfăcător, deoarece are ca efect „îngheţarea“ pensiilor. Autorii apreciază că ar trebui să se ţină seama de spiritul reglementării, de scopul avut în vedere la adoptarea Legii nr. 192/2015, evocat şi în nota de fundamentare a Hotărârii Guvernului nr. 291/2017, în caz contrar încălcându-se art. 16 alin. (1) din Constituţie şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în mod particular Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995, care interzice aplicarea unui tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă, dar şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului privind condiţiile în care un tratament distinct este discriminatoriu. În opinia autorilor, raportul de drept substanţial este guvernat de legea în vigoare la momentul naşterii dreptului la pensie, aspect confirmat şi de jurisprudenţa instanţelor naţionale, a Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
    37. Cu referire la critica formulată din perspectiva art. 20 alin. (2) din Constituţie, se arată că se aduce atingere art. 1 şi 6 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, trebuie să se considere că durata stagiului de cotizare avută în vedere la momentul stabilirii dreptului la pensie, în speţă 20 de ani, este un drept câştigat şi, ca atare, un bun în sensul Primului Protocol adiţional la Convenţie. Interpretarea instanţei supreme aduce insecuritate cu privire la modalitatea în care statul stabileşte drepturile la pensie. Prin reglementarea, în vederea acordării unui beneficiu printr-o nouă reglementare, respectiv Legea nr. 192/2015, a unui stagiu de cotizare cu o altă durată decât aceea avută în vedere la stabilirea dreptului la pensie, se ajunge ca, în fapt, acest beneficiu să nu fie obţinut. Luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare cu durata de 20 de ani, conform principiului tempus regit actum, adică potrivit legii în vigoare la data pensionării, a fost pe deplin acceptată de către instanţa supremă prin deciziile nr. 11 din 25 mai 2015 şi nr. 40 din 22 septembrie 2008. De fiecare dată, mai susţin autorii excepţiei, când pensionarilor li s-a oferit dreptul la recalcularea pensiilor, s-a avut în vedere stagiul de cotizare de care s-a ţinut seama şi la data pensionării. La baza oricărei modificări a pensiei, ulterior stabilirii acesteia, a stat şi stă stagiul complet de cotizare, un drept care, odată câştigat prin scurgerea timpului, nu mai poate fi înfrânt, nici legal şi nici principial. În concluzie, având în vedere că, pe de o parte, durata de 20 de ani a stagiului complet de cotizare reprezintă un bun câştigat, în sensul art. 6 din Convenţie, iar, pe de altă parte, contrar acestuia, dreptul intern stabileşte ca la recalcularea pensiilor prevăzută de art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 să se ţină seama de un stagiu complet de cotizare cu o durată de 30 de ani, se încalcă art. 20 alin. (2) din Constituţie.
    38. Se mai arată că este încălcat dreptul de acces liber la justiţie, întrucât legea nu este clară şi previzibilă; astfel, persoanele vizate prin dispoziţiile criticate nu beneficiază de securitate juridică. Se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul securităţii juridice.
    39. Se susţine că se încalcă prevederile constituţionale privind protecţia socială a muncii, pentru că afectează în sens negativ dreptul la pensie obţinut în baza unei legi anterioare, eliminând beneficiile reglementate de aceasta. Or, aceste beneficii sunt expresia prevederilor constituţionale antereferite şi ţin cont de condiţiile în care au lucrat pensionarii din industria minieră.
    40. Se apreciază că este încălcat şi dreptul de proprietate privată, întrucât pensia este un bun şi un drept câştigat, astfel că extinderea duratei stagiului complet de cotizare, ce are ca efect diminuarea cuantumului pensiei, nu poate fi acceptată. Se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului privind dreptul de proprietate privată cu referire la cuantumul pensiilor.
    41. Se invocă încălcarea prevederilor constituţionale privind dreptul la pensie, sens în care sunt menţionate considerente care au stat la baza Deciziei Curţii Constituţionale nr. 874 din 25 iunie 2010.
    42. În condiţiile date, se evidenţiază faptul că sunt încălcate şi prevederile art. 53 din Constituţie, din moment ce, fără a se afla în una dintre ipotezele textului constituţional care permit restrângerea exerciţiului unui drept, legiuitorul a reglementat creşterea stagiului de cotizare folosit la calculul pensiei, ceea ce a determinat diminuarea cuantumului acesteia. Restrângerea constă în faptul că, prin normele criticate, se suprimă posibilitatea ca, pentru viitor, pensionarii vizaţi de recalcularea prevăzută de art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 să mai poată beneficia de un coeficient favorabil la eventuale recalculări, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare cu durată de 20 de ani. Arată că la alte recalculări realizate anterior adoptării Legii nr. 192/2015 s-a ţinut seama de stagiul complet de cotizare de la data stabilirii dreptului la pensie, de 20 de ani. Restrângerea, potrivit art. 53 din Constituţie, se poate dispune doar în situaţii excepţionale, dar care nu se regăsesc în speţă. Dimpotrivă, arată autorii excepţiei, legiuitorul nu a intenţionat niciodată să modifice durata stagiului complet de cotizare avut în vedere la recalcularea pensiei, ci să elimine discriminările constând în pensii în cuantum diferit, apărute între persoanele care au muncit în subteran. Aceasta reiese cu prisosinţă, conchid autorii, nu doar din legislaţia anterioară Legii nr. 192/2015, ci şi prin prisma Legii nr. 221/2018.
    43. Se mai arată că art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 a fost modificat prin Hotărârea Guvernului nr. 291/2017, ceea ce este contrar art. 108 alin. (2) din Constituţie, şi că persoana vizată de recalcularea drepturilor sale de pensie nu poate formula o cale de atac, ceea ce duce la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 129 şi 148 coroborate cu art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    44. În sfârşit, autorii mai semnalează că, în ciuda scopului avut în vedere la adoptarea Legii nr. 192/2015 (acordarea creşterii punctajului anual tuturor persoanelor care au lucrat în alte condiţii de muncă decât cele normale), pensia a scăzut din cauza înlocuirii stagiului complet de cotizare cu durată de 25 de ani cu stagiul complet de cotizare cu durată de 30 de ani. Soluţia instanţei supreme este contrară atât art. 3 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 263/2010, care stabileşte că stagiul complet de cotizare de care se ţine seama la stabilirea pensiilor este cel prevăzut de legea în vigoare la acea dată, cât şi art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, prin raportare la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, dar şi art. 15, 16 şi 47 din Constituţie şi chiar şi propriilor decizii, respectiv nr. 11 din 25 mai 2015 şi nr. 40 din 22 septembrie 2008, pronunţate în soluţionarea unor recursuri în interesul legii. Înlăturarea inechităţilor pe care şi-a propus-o Legea nr. 192/2015 se poate realiza doar cu luarea în considerare a stagiului complet de cotizare avut în vedere la data stabilirii pensiilor, potrivit principiului tempus regit actum. Art. 16 şi 47 din Constituţie se încalcă deoarece sunt discriminaţi pensionarii vizaţi de art. 169^1 faţă de cei vizaţi de art. 169 din Legea nr. 263/2010, de vreme ce doar primilor li se modifică stagiul complet de cotizare avut în vedere la deschiderea drepturilor la pensie, deşi au lucrat în aceleaşi condiţii, de exemplu, în minerit, în subteran.
    45. Cu privire la neconstituţionalitatea art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 se apreciază că, în realitate, nu aduce nicio majorare a punctajului mediu anual, ci un paralelism legislativ, contrar art. 16 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Mai mult, se arată că acest text este contradictoriu şi încalcă dreptul de proprietate privată din perspectiva faptului că recalcularea punctajului mediu anual se realizează prin folosirea unui stagiu complet de cotizare mai mare decât cel avut în vedere la stabilirea pensiei. Se mai arată că este nesocotit principiul neretroactivităţii legii prin aceea că textul criticat prevede noi termene de aplicare a art. 169^1, fără a abroga data dispusă de acesta. Se încalcă astfel şi art. 15 alin. (2) şi art. 78 din Constituţie.
    46. Cu referire la excepţia de neconstituţionalitate a art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă se susţine, în esenţă, că, nefiind definită „chestiunea de drept“ la care face referire art. 521 din cod, instanţele judecătoreşti pot adresa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie orice întrebare cu caracter de generalitate, iar dezlegarea dată de instanţa supremă devine obligatorie în cauza respectivă, precum şi în alte procese. În opinia autorilor excepţiei, aceste lămuriri obligatorii încalcă prevederile constituţionale referitoare la statul de drept, drepturile cetăţenilor şi dreptatea garantate de art. 1 alin. (3) din Constituţie.
    47. Autorii apreciază că procesele sunt concrete, personale şi cu caracteristici proprii fiecărui petent ce se adresează justiţiei, iar dacă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă supremă, aduce lămuriri obligatorii pentru dezlegarea „problemelor de drept“ şi acestea primesc caracter obligatoriu în soluţionarea unui proces, se încalcă obligativitatea respectării legii, consacrată prin art. 1 alin. (5) din Constituţie. În acelaşi mod, dat fiind faptul că justiţia se realizează prin intermediul instanţelor judecătoreşti, potrivit competenţelor acestora, posibilitatea solicitării de lămuriri în chestiuni de drept ce devin obligatorii pentru instanţele de judecată poate duce la încălcarea accesului la justiţie pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor, garantat de art. 21 din Constituţie, prin pierderea încrederii întro justiţie independentă. De asemenea, în acelaşi mod se aduc încălcări independenţei judecătorilor şi supunerii acestora doar faţă de lege, apărate de art. 124 alin. (3) din Constituţie, supunându-i unor interpretări aleatorii, date în afara procesului, precum şi imparţialităţii şi egalităţii justiţiei pentru toţi cetăţenii. Se mai arată că noţiunea de „chestiune nouă“ nu se defineşte prin lege, astfel încât se poate susţine că poate fi nouă orice normă juridică, dar şi o idee susţinută de doctrină.
    48. În ceea ce priveşte interpretarea unitară de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se arată că această procedură este prevăzută de art. 126 din Constituţie pentru legi, iar nu pentru chestiuni de drept, iar prevederile legale criticate limitează dreptul de apreciere al judecătorului asupra fondului cauzei, astfel încât, în acest mod, instanţa supremă realizează o imixtiune în judecarea proceselor de către celelalte instanţe judecătoreşti. În susţinerea celor de mai sus se invocă Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare.
    49. Se mai argumentează, în esenţă, că textele de lege criticate trebuie să asigure aplicabilitatea legii, iar nu ambiguitatea ei, respectiv obligarea judecătorilor de a se supune unor interpretări limitative şi obligatorii, pronunţate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin interpretările date unor texte de lege, sintagme, chestiuni de drept ori întrebări prejudiciale. Se arată că în acest mod se încalcă art. 1 din Constituţie, prin imixtiunea pe care instanţa supremă o realizează în judecarea cauzelor, în speţă având ca obiect recalcularea pensiilor. Se mai precizează în acest sens că pensiile sunt un segment juridico-social care impune o specializare strictă a completurilor de judecată, iar interpretările date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unor dosare ce au ca obiect pensiile sunt limitate şi nu pot fi aplicate unor categorii de persoane care au drepturile la pensie deja stabilite, în temeiul unor acte normative ce au operat în timp şi spaţiu şi ale căror efecte se prelungesc pe perioada vieţii beneficiarului, câtă vreme instanţa supremă nu judecă litigii legate de drepturile la pensie în nicio cale de atac. Se mai susţine că independenţa justiţiei şi a judecătorilor nu este nici scop în sine, nici suficientă pentru realizarea actului de justiţie în mod echitabil, fiind nevoie şi de imparţialitate, ce presupune, pe de o parte, ca activitatea de judecată să se înfăptuiască în mod obiectiv, iar, pe de altă parte, ca autorităţile cărora le revine această sarcină să fie neutre. Se mai arată că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că drepturile protejate de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu sunt drepturi teoretice sau provizorii, ci drepturi concrete şi efective, iar dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă toate cererile şi observaţiile părţilor sunt examinate conform normelor de procedură de către un tribunal specializat, independent şi care se supune numai legii. Se mai invocă, în susţinerea excepţiei, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, citându-se în acest sens cauzele Gaygusuz împotriva Austriei, 1996, şi Stubbings şi alţii împotriva Regatului Unit, 1996.
    50. În acest context, se critică cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, apreciind că stagiul complet de cotizare prevăzut de lege nu se confundă cu stagiul de cotizare, fiind noţiuni complet diferite.
    51. În sfârşit, autorii consideră că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 a fost adoptată cu încălcarea art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie. Astfel, prin eliminarea prevederilor din Legea nr. 218/2008 referitoare la condiţii speciale şi deosebite de muncă, aşa cum au fost adoptate de către puterea legislativă în forma iniţială, s-a adus atingere dreptului fundamental la pensie al celor care au lucrat în asemenea condiţii, garantat de art. 41 alin. (2) şi art. 47 din Constituţie.
    52. Tribunalul Galaţi - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    53. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât vizează aspecte de interpretare şi aplicare a legii ce intră în sfera de competenţă a instanţelor judecătoreşti.
    54. Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    55. Tribunalul Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    56. Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    57. Tribunalul Hunedoara - Secţia I civilă arată că excepţia este întemeiată.
    58. Tribunalul Hunedoara - Secţia I civilă, în dosarele Curţii nr. 2.338D/2019 şi nr. 2.929D/2019, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    59. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    60. Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă, în Dosarul Curţii nr. 1.738D/2019, arată că excepţia este întemeiată.
    61. Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă, în Dosarul Curţii nr. 2.582D/2019, arată că excepţia este neîntemeiată.
    62. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    63. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    64. Avocatul Poporului, în Dosarul Curţii nr. 1.672D/2019, arată că prevederile criticate respectă art. 15, 16 şi 53 din Constituţie.
    65. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    66. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    67. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 169^1 alin. (3) şi ale art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, ale art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, precum şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.
    68. Analizând excepţia, Curtea reţine că obiectul excepţiei îl reprezintă sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ din cuprinsul art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, în interpretarea dată acesteia prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1037 din 6 decembrie 2018, dispoziţiile art. 169^2 din aceeaşi lege şi ale art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, precum şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 9 decembrie 2008. Textele legale criticate au următorul cuprins:
    - Art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010: „În cazul persoanelor prevăzute la alin. (2), la numărul total de puncte realizate de acestea până la data prezentei recalculări se adaugă numărul de puncte corespunzător majorării rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1), la determinarea punctajului mediu anual utilizându-se stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii.“;
    – Art. 169^2 din Legea nr. 263/2010:
    "(1) Pensionarii sistemului public de pensii cărora li s-au aplicat prevederile art. 169^1 beneficiază de recalcularea pensiei cu utilizarea, la determinarea punctajului mediu anual, a stagiilor complete de cotizare avute în vedere, potrivit legii sau a unor hotărâri judecătoreşti, la stabilirea/recalcularea pensiei aflate în plată sau, după caz, cuvenite la data de 31 decembrie 2015.
(2) În situaţia în care, în urma aplicării prevederilor alin. (1), rezultă un punctaj mediu anual mai mic decât punctajul mediu anual aflat în plată, se menţine punctajul mediu anual şi cuantumul aferent aflat în plată sau cuvenit la data recalculării.
(3) Recalcularea prevăzută la alin. (1) se efectuează din oficiu, în termen de 12 luni, calculat de la data de 1 octombrie 2018.
(4) Drepturile de pensie recalculate potrivit alin. (1) se cuvin de la data de 1 octombrie 2018.“;"

    – Art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanţa care a solicitat dezlegarea de la data pronunţării deciziei, iar pentru celelalte instanţe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.“

    69. Prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ se referă la legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, respectiv la Legea nr. 263/2010.
    70. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 era, la data sesizării Curţii Constituţionale, abrogată, dar, având în vedere Decizia Curţii nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, excepţia de neconstituţionalitate a acesteia este admisibilă din perspectiva art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit căruia „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor (...) privind neconstituţionalitatea unei (...) ordonanţe (...) în vigoare (...)“.
    71. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la supremaţia legii, ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 41 privind protecţia socială a muncii, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale art. 47 privind nivelul de trai decent şi dreptul la pensie, ale art. 53 privind condiţiile pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 78 privind intrarea în vigoare a legilor, ale art. 108 alin. (2) privind hotărârile Guvernului, ale art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţă, ale art. 126 referitor la instanţele judecătoreşti, ale art. 129 privind folosirea căilor de atac şi ale art. 148 alin. (2) privind prioritatea de aplicare a dreptului Uniunii Europene cu caracter obligatoriu faţă de legile interne.
    72. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin deciziile nr. 506 din 13 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1015 din 25 octombrie 2021, şi nr. 182 din 16 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 26 mai 2021, a constatat, în esenţă, că Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, clarifică modul de interpretare şi aplicare a legii, iar interpretarea dată sintagmei „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ este constituţională. Faptul că autorii prezentei excepţii de neconstituţionalitate stăruie în a interpreta sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ în sensul dorit de aceştia, şi anume cu referire la stagiile de cotizare stabilite la data pensionării, şi nu la cele prevăzute de legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, respectiv la Legea nr. 263/2010, opunându-se deci interpretării date prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de instanţa supremă, nu constituie un veritabil aspect de neconstituţionalitate care să atragă sancţionarea art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 din perspectiva dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie.
    73. Cu privire la criticile formulate prin raportare la prevederile art. 16 din Constituţie, Curtea a constatat că acestea vizează diferenţa de tratament generată de interpretarea şi aplicarea în mod diferit de către instanţele de judecată a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010. Curtea a amintit că Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a dat o interpretare unitară acestor dispoziţii de lege, astfel că susţinerile autorilor excepţiei sunt neîntemeiate.
    74. Curtea a apreciat, pentru aceleaşi considerente, că sunt neîntemeiate şi criticile de neconstituţionalitate vizând încălcarea dreptului de acces la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 21 alin. (1) şi (3) din Constituţie.
    75. Cu referire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 44 şi 47 din Constituţie, Curtea a reţinut că dreptul la pensie este un drept preconstituit încă din perioada activă a vieţii individului, acesta fiind obligat prin lege să contribuie la bugetul asigurărilor sociale de stat procentual, raportat la nivelul venitului realizat. Cuantumul pensiei, stabilit potrivit principiului contributivităţii, se constituie într-un drept câştigat, astfel încât diminuarea acesteia nu poate fi acceptată nici măcar cu caracter temporar. Prin sumele plătite sub forma contribuţiilor la bugetul asigurărilor sociale, persoana în cauză, practic, şi-a câştigat dreptul de a primi o pensie în cuantumul rezultat prin aplicarea principiului contributivităţii; astfel, contributivitatea, ca principiu, este de esenţa dreptului la pensie, iar derogările, chiar şi temporare, referitoare la obligaţia statului de a plăti cuantumul pensiei rezultat în urma aplicării acestui principiu afectează substanţa dreptului la pensie. În consecinţă, Curtea a observat că, potrivit dispoziţiilor art. 169^1 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, „în situaţia în care, în urma aplicării prevederilor alin. (1)-(3), rezultă un punctaj mediu anual mai mic, se menţine punctajul mediu anual şi cuantumul aferent aflat în plată sau cuvenit la data recalculării“. Prin urmare, legea prevede garanţii exprese pentru păstrarea cuantumului pensiei, astfel că nu se poate aprecia că schimbarea elementelor în funcţie de care aceasta a fost calculată afectează dreptul la pensie, aşa cum a fost stabilit anterior.
    76. Având în vedere aceste argumente, Curtea a reţinut ca fiind neîntemeiate şi criticile de neconstituţionalitate formulate prin raportare la art. 15 alin. (2) şi art. 78 din Constituţie, de vreme ce nu se poate reţine că prin aplicarea art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 a fost afectat cuantumul pensiei stabilit anterior.
    77. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la art. 129 şi art. 148 alin. (2) din Constituţie, precum şi la art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate din perspectiva încălcării dreptului de a exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, Curtea, prin aceeaşi decizie, a constatat, în considerarea obiectului de reglementare al textului de lege criticat, care nu vizează aspecte procedurale referitoare la exercitarea căilor de atac, că dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate nu sunt incidente în cauză.
    78. Distinct de cele două decizii anterior menţionate, Curtea a răspuns, pe larg, unor critici formulate din perspectiva art. 15 alin. (2) teza întâi din Constituţie. Astfel, prin Decizia nr. 463 din 1 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1022 din 26 octombrie 2021, paragrafele 66-70, Curtea a reţinut, în prealabil, că legiuitorul, prin adoptarea Legii nr. 192/2015 pentru completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 8 iulie 2015, exercitându-şi prerogativa suverană şi legitimă din punct de vedere constituţional de a conduce politica socială, financiară şi bugetară a statului, a decis să ofere unei anumite categorii de pensionari, delimitată în art. 169^1 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, beneficiul creşterii punctajului mediu anual, refuzat, anterior, în intervalul 3 noiembrie 2008-31 decembrie 2015, din cauza faptului că la pensionare beneficiaseră deja de un stagiu complet de cotizare cu durată redusă. Legiuitorul a decis ca acest beneficiu să fie acordat doar pentru viitor, adică începând cu data de 1 ianuarie 2016. Astfel, potrivit art. 169^1 alin. (6) din Legea nr. 263/2010, „Drepturile de pensie recalculate potrivit alin. (1)-(5) se cuvin şi se plătesc începând cu data de 1 ianuarie 2016“. Aşa cum legiuitorul nu este ţinut de nicio prevedere constituţională să acorde sau să nu acorde beneficii anumitor categorii de pensionari, ci doar ca, în temeiul art. 16 alin. (1) din Constituţie, odată ce a decis acordarea beneficiilor, aceasta să se realizeze în mod nediscriminatoriu, nu există nicio constrângere constituţională care să îi impună momentul de la care să acorde beneficiul. Evident, momentul de la care se cuvine beneficiul creşterii punctajului mediu anual prezintă un interes deosebit pentru titularii acestuia, întrucât în funcţie de legea în vigoare la acel moment este determinat cuantumul acestor beneficii. În mod corelativ, este un element esenţial şi pentru stat, deoarece afectează în mod nemijlocit cantitatea resurselor pe care le va aloca în acest scop. Or, dacă legiuitorul a optat să ofere creşterea punctajului anual începând cu 1 ianuarie 2016, este cât se poate de firească soluţia potrivit căreia legea (de drept material) care va fi luată în considerare la recalcularea prin care se valorifică respectiva creştere să fie cea în vigoare la data recalculării pensiei, adică 1 ianuarie 2016, aşa cum a statuat şi instanţa supremă în decizia criticată de autorii prezentei excepţii. Curtea a arătat că interpretarea instanţei supreme criticată de către autorii excepţiei nu face posibilă aplicarea retroactivă a normelor criticate. În realitate, autorii excepţiei nu ţin seama de diferenţa dintre, pe de o parte, norma de drept material care reglementează durata stagiului complet de cotizare şi, pe de altă parte, norma care, neavând ea însăşi caracter de normă de drept material, stabileşte norma de drept material de care se va ţine seama la recalcularea pensiilor prevăzută de Legea nr. 192/2015.
    79. Curtea a mai reţinut că norma de drept material a fost modificată prin Legea nr. 155/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 20 iulie 2016, care dispune, prin art. I, punctul 1, că „Stagiul complet de cotizare este de 20 de ani pentru persoanele care au realizat cel puţin 20 de ani în locuri de muncă prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. a) din lege (...)“. De asemenea, Curtea reţine că, ulterior acestei modificări a normei de drept material, Guvernul a adoptat Hotărârea nr. 291/2017 pentru completarea art. 134 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 8 mai 2017. Hotărârea Guvernului nr. 291/2017 a fost adoptată pentru punerea în aplicare a art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 şi a dispus, printre altele, că recalcularea pensiilor se va realiza ţinându-se seama de Legea nr. 263/2010 în forma în vigoare la data de la care se cuvin drepturile recalculate [a se vedea art. 134 alin. (8) din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, introdus prin Hotărârea Guvernului nr. 291/2017]. Cu alte cuvinte, în privinţa autorilor excepţiei, potrivit acestui act normativ, ar fi trebuit să se ţină seama de art. 56 alin. (5) din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data de 1 ianuarie 2016, adică de un stagiu de cotizare cu durata de 30 de ani, şi nu de 20 de ani, aşa cum prevedea acest articol ulterior modificării operate de Legea nr. 155/2016. Curtea, raportându-se la critica autorilor potrivit căreia se încalcă art. 15 alin. (2) teza întâi din Constituţie din cauza faptului că, ulterior modificării conţinutului legii materiale (operate prin Legea nr. 155/2016), Hotărârea Guvernului nr. 291/2017 „reactivează“ legea materială în conţinutul său anterior intrării în vigoare a Legii nr. 155/2016, a reţinut, în prealabil, că pune în discuţie conformitatea cu Constituţia a unei hotărâri a Guvernului care, potrivit unei jurisprudenţe constante a jurisdicţiei constituţionale, nu poate face obiectul controlului de constituţionalitate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 474 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 30 octombrie 2014). În plus, chiar şi dacă s-ar aprecia că autorii nu pun în discuţie, propriu-zis, conformitatea cu Constituţia a Hotărârii Guvernului nr. 291/2017, Curtea reţine caracterul neîntemeiat al unei astfel de critici, întrucât Legea nr. 192/2015, intrată în vigoare la 11 iulie 2015, şi-a produs efectele începând cu 1 ianuarie 2016. Or, la acea dată erau în vigoare dispoziţiile de drept material aplicabile categoriei de pensionari din care fac parte şi autorii prezentei excepţii şi care prevedeau o durată a stagiului complet de cotizare de 30 de ani. Modificarea acestei durate la 20 de ani, de care doresc să se prevaleze autorii excepţiei, a survenit ulterior, prin Legea nr. 155/2016, intrată în vigoare la data de 23 iulie 2016. Prin urmare, într-o atare situaţie nu se încalcă art. 15 alin. (2) teza a doua din Constituţie.
    80. Curtea a observat, mai departe, că autorii excepţiei îşi întemeiază tot pe prevederile art. 15 alin. (2) teza întâi din Constituţie critica potrivit căreia interpretarea instanţei supreme ignoră intenţia reală a legiuitorului, care a fost aceea de a creşte cuantumul pensiilor prin Legea nr. 192/2015. Cu privire la acest aspect, Curtea a statuat că întregul conţinut normativ al Legii nr. 192/2015 este în acord cu intenţia anunţată de a repara dezechilibrele cu privire la cuantumul pensiilor acelor pensionari care au lucrat în alte condiţii de muncă decât cele normale. Legiuitorul a intenţionat ca toţi pensionarii care şi-au desfăşurat activitatea în asemenea condiţii, indiferent de durata stagiului de cotizare care li s-a luat în considerare la stabilirea pensiilor, să poată, în principiu, valorifica beneficiul creşterii punctajelor anuale. Legiuitorul nu a intenţionat să mărească necondiţionat pensiile celor care, în intervalul 3 noiembrie 2008-31 decembrie 2015, nu au beneficiat de creşterea punctajelor, majorare asigurată prin valorificarea, la recalculare, atât a stagiilor complete de cotizare cu durată redusă, de care s-a ţinut seama la stabilirea pensiilor, aşa cum şi-ar fi dorit autorii prezentei excepţii, cât şi a creşterii punctajelor anuale. Curtea a statuat că legiuitorul şi-a realizat obiectivul egalizării pensiilor prin acordarea beneficiului creşterii punctajului anual tuturor pensionarilor care au lucrat în alte condiţii de muncă decât cele normale.
    81. Cu referire la critica potrivit căreia luarea în considerare la recalcularea pensiilor dispusă de Legea nr. 192/2015 a stagiului complet de cotizare prevăzut de legea în vigoare la această dată, şi nu a celui valorificat la data deschiderii acestora, ar înfrânge art. 15 alin. (2) teza întâi din Constituţie, Curtea a reţinut că o asemenea critică ignoră natura procesului de recalculare prevăzută de Legea nr. 192/2015. Astfel, deşi vizează pensii care se află în plată şi, ca atare, la prima vedere, ar fi firesc să se ţină seama de stagiul de cotizare valorificat la data deschiderii lor, această recalculare, în realitate, nu reprezintă o modificare profundă, de esenţă, a pensiilor, aşa cum este cazul recalculării dispuse de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 7 februarie 2005. Din acest motiv, aplicarea normei materiale în vigoare la data recalculării nu reprezintă o aplicare retroactivă a acesteia. Mai mult, în cazul în care pensiile recalculate ar avea un cuantum mai mic, titularii acestora le vor primi, mai departe, în cuantumul anterior recalculării. Cu alte cuvinte, pensia pe care o vor primi ulterior recalculării, care nu a condus la creşterea cuantumului acesteia, valorifică mai departe stagiul complet de cotizare de care s-a ţinut seama la data stabilirii ei. În plus, dacă, prin reducere la absurd, s-ar admite că este retroactivă aplicarea normei de drept material în vigoare la data recalculării, atunci ar trebui să se conchidă că aceasta ar fi retroactivă inclusiv în situaţia în care, ulterior recalculării, cuantumul pensiei va fi mai mare, nu doar în situaţia în care se află autorii excepţiei, adică dacă pensia recalculată este mai mică. Evident, o atare consecinţă este inacceptabilă, pentru că ar însemna că legiuitorul ar fi împiedicat ca, în exercitarea prerogativei sale de orientare a politicii sociale a statului, să acorde beneficii anumitor categorii de pensionari, de la momentul pe care îl socoteşte oportun. În aceste condiţii, Curtea reţine netemeinicia şi a acestei critici raportate la art. 15 alin. (2) teza întâi din Constituţie.
    82. Curtea a mai reţinut că Decizia nr. 11 din 25 mai 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 522 din 14 iulie 2015, invocată de autorii excepţiei în sprijinul ideii că normele criticate retroactivează, a avut în vedere o situaţie distinctă de cea vizată de prevederile criticate în cauza de faţă. Astfel, instanţa supremă a interpretat dispoziţii legale care aveau ca obiect un proces de recalculare a unor pensii stabilite anterior, reglementat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005. Spre deosebire, însă, de recalcularea prevăzută de Legea nr. 192/2015, cea prevăzută de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 a vizat pensiile provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, care a fost eliminat prin Legea nr. 19/2000, şi a avut ca scop să „aducă la un numitor comun“ aceste pensii şi pe cele deschise în regimul noii legi. Întrucât, în cazul pensiilor deschise sub regimul Legii nr. 19/2000, în mod firesc stagiul complet de cotizare era cel prevăzut de legea în vigoare la data deschiderii acestora, potrivit principiului tempus regit actum, la fel de logică şi firească a fost şi interpretarea instanţei supreme potrivit căreia la recalcularea pensiilor deschise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 să se ţină seama de principiul tempus regit actum. În schimb, recalcularea vizată de Legea nr. 192/2015 are o finalitate diferită, legiuitorul urmărind doar să ofere pensionarilor care au lucrat în condiţii de muncă altele decât cele normale o compensare pentru desfăşurarea activităţii în asemenea condiţii, prin creşterea punctajului mediu anual. Ca atare, cele două situaţii nu sunt comparabile, iar legiuitorul nu este ţinut să ofere soluţii similare în reglementarea acestora.
    83. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^2 din Legea nr. 263/2010, Curtea a reţinut, prin Deciziile nr. 506 din 13 iulie 2021 şi nr. 182 din 16 martie 2021, că acestea se referă, în esenţă, la două aspecte: un prim aspect vizează pretinsa lipsă de claritate, întrucât se instituie o reglementare paralelă cu cea a art. 169^1 din acelaşi act normativ, în timp ce al doilea aspect vizează o omisiune legislativă, întrucât din conţinutul dispoziţiilor de lege criticate nu reiese dacă art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 este aplicabil şi persoanelor cărora nu li s-au recalculat pensiile în temeiul art. 169^1 din aceeaşi lege.
    84. În privinţa primului aspect de neconstituţionalitate, Curtea a reţinut că, potrivit art. 169^2 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 263/2010, recalcularea pensiei în temeiul acestui articol de lege s-a efectuat, din oficiu, în termen de 12 luni, calculat de la data de 1 octombrie 2018. Procesul de recalculare a pensiilor, potrivit art. 169^2 din Legea nr. 263/2010, este, prin urmare, distinct şi ulterior celui prevăzut de art. 169^1 din aceeaşi lege, care s-a aplicat începând cu data de 1 ianuarie 2016. Prin urmare, este lipsită de susţinere critica potrivit căreia dispoziţiile art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 ar constitui un paralelism legislativ. Mai mult, cele două texte de lege la care fac referire autorii excepţiei au reglementări cu un conţinut diferit. Astfel, aşa cum a reţinut şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, paragrafele 71-77, dispoziţiile art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 implică o schimbare a concepţiei legislative în raport cu dispoziţiile art. 169^1 din aceeaşi lege, în sensul acordării, începând cu data de 1 octombrie 2018, atât a beneficiului majorării de punctaj, cât şi a beneficiului folosirii, la recalcularea pensiei, a unui stagiu de cotizare redus, reglementat de acte normative cu caracter special. Or, aşa cum s-a reţinut şi anterior, dispoziţiile art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 au prevăzut doar creşterea punctajelor anuale, fără să fie luate în calcul la stabilirea pensiei stagiile de cotizare prevăzute de legile speciale, în vigoare la data pensionării, ci stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr. 263/2010.
    85. Examinând criticile referitoare la pretinsa omisiune legislativă, Curtea a observat, în prealabil, că recalcularea pensiei în temeiul art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 a reprezentat o procedură aplicabilă, din oficiu, tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, astfel cum precizează în mod expres art. 134 alin. (14) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 28 martie 2011, introduse prin articolul unic din Hotărârea Guvernului nr. 291/2017. Justificarea faptului că art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 nu se referă la ipoteza în care recalcularea pensiilor în temeiul art. 169^1 din aceeaşi lege nu a avut loc se găseşte în aceea că, potrivit dispoziţiilor acestui din urmă text de lege, la data de 1 octombrie 2018, procesul obligatoriu de recalculare a pensiilor în temeiul art. 169^1 se putea considera finalizat. Împrejurarea că, din motive obiective, casele de pensii nu şi-au îndeplinit în unele cazuri obligaţia de a recalcula pensiile în termenele prevăzute de lege, potrivit art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, nu poate fi interpretată ca reprezentând un impediment în aplicarea ulterioară a dispoziţiilor art. 169^2 din acelaşi act normativ, de vreme ce procesul de recalculare este obligatoriu, iar nerealizarea sa nu poate fi imputată titularilor dreptului la pensie. Acest aspect de fapt nu este de natură să conducă la neconstituţionalitatea art. 169^2 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, care trebuie interpretat, în continuare, că se aplică tuturor persoanelor ale căror pensii trebuiau să fie recalculate, în mod obligatoriu, potrivit art. 169^1 din aceeaşi lege.
    86. Totodată, Curtea a mai statuat, în privinţa criticilor de neconstituţionalitate raportate la art. 108 alin. (2) din Constituţie, că verificarea eventualităţii ca o hotărâre a Guvernului să modifice legea în executarea căreia a fost emisă depăşeşte competenţele Curţii Constituţionale (Decizia nr. 17 din 14 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 20 mai 2021, paragraful 79).
    87. Cu referire la art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 454 din 29 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1020 din 26 octombrie 2021, paragrafele 80 şi 81, Curtea a reţinut că analiza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie poartă exclusiv asupra problemei punctuale indicate de judecătorul cauzei, care, anticipând dificultatea chestiunii şi riscul ca aceasta să genereze interpretări diferite în momentul în care diverse instanţe ar ajunge să examineze respectiva chestiune de drept, solicită instanţei supreme să statueze într-o manieră care să clarifice şi să fixeze o optică unitară, generalizată la nivelul tuturor instanţelor din ţară. Funcţia preventivă şi unificatoare a acestei proceduri este benefică actului de justiţie, asigurând realizarea premiselor pentru întrunirea caracteristicilor unui proces echitabil, ca exigenţă a statului de drept izvorâtă din prevederile art. 21 din Legea fundamentală, dar şi din cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Aceasta, deoarece se evită interpretările diferite pe care diverse instanţe le-ar putea da aceleiaşi problematici, iar părţile din proces beneficiază de certitudinea previzibilităţii dispoziţiilor legale aplicabile situaţiei de fapt conflictuale în care se află. Totodată, prin această procedură se asigură şi respectarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, procesele urmând să fie soluţionate în baza unor prevederi legale interpretate unitar, astfel încât persoanele implicate în litigii aflate pe rolul unor instanţe diferite vor beneficia de un tratament juridic egal. De asemenea, Curtea a mai statuat că soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se impune cu forţă obligatorie tuturor judecătorilor, însă acest lucru nu aduce atingere independenţei acestora, întrucât, în cadrul proceselor pe care le soluţionează, judecătorul îşi menţine prerogativa decizională neştirbită, în sensul că va aprecia întregul ansamblu probatoriu în mod obiectiv, în absenţa oricăror influenţe exterioare care să îi afecteze libertatea de a ajunge la o soluţie bazată exclusiv pe propria argumentare raţională. Interpretarea obligatorie dată de instanţa supremă se integrează în esenţa textului de lege interpretat, explicând înţelesul acestuia, clarificând modul său de aplicare şi evidenţiind semnificaţia corectă a conţinutului său normativ, fără să impună însă judecătorilor care urmează să îl aplice soluţii prestabilite pentru situaţii date, ci permiţând coroborarea acestuia, în cadrul procesului de interpretare şi aplicare a legii la speţă, cu toate celelalte elemente de fapt şi de drept pe care judecătorul îşi va fonda raţionamentul care va conduce la soluţionarea litigiului.
    88. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie privind principiul legalităţii, cu motivarea că nu sunt definite chestiunile de drept la care face referire textul de lege criticat, astfel încât instanţele judecătoreşti pot adresa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie orice întrebare cu caracter de generalitate, iar dezlegarea dată de instanţa supremă devine obligatorie în cauza respectivă, precum şi în alte procese, Curtea a reiterat, în esenţă, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în care a fost clarificată noţiunea de previzibilitate a legii, în sensul că aceasta trebuie analizată contextual, ţinându-se seama de conţinutul textului respectiv, de domeniul la care se referă, precum şi de numărul şi de calitatea destinatarilor săi. Astfel, Curtea a reţinut că, fără a defini în mod exhaustiv chestiunea de drept în privinţa căreia se solicită instanţei supreme să pronunţe o hotărâre prin care să dea o rezolvare de principiu, dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, cuprinse în titlul III - Dispoziţii privind asigurarea unei practici judiciare unitare, cap. II - Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, din care face parte şi textul de lege criticat, indică anumite criterii care conduc la circumstanţierea conţinutului acestei sintagme, respectiv soluţionarea pe fond a cauzei respective să depindă de chestiunea de drept invocată, aceasta să fie nouă, asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. Aşadar, a conchis Curtea, analizate în ansamblul reglementării din care face parte, respectiv cap. II - Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cuprins în titlul III din Codul de procedură civilă, prevederile legale criticate sunt redactate cu suficientă precizie şi claritate încât să permită destinatarilor interpretarea şi aplicarea lor, dată fiind şi calitatea destinatarilor dispoziţiei legale criticate, respectiv un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă.
    89. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate extrinsecă a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008, Curtea observă că autorul este nemulţumit că, deşi prin Legea nr. 218/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2008, şi cei care după 1 aprilie 2001 au lucrat în condiţii speciale sau deosebite de muncă s-au bucurat de creşterea punctajelor acordate persoanelor care au lucrat în grupele I şi II de muncă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 637 din 4 septembrie 2008, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 acest beneficiu a fost eliminat. Această opţiune a Guvernului nu are, însă, semnificaţia unei afectări a dreptului la pensie şi a dreptului salariaţilor la măsuri de protecţie socială, interzise de art. 115 alin. (6) din Constituţie, ci reprezintă o manifestare a puterii suverane a statului, în speţă a Guvernului prin manifestarea puterii de a legifera, în limitele stricte prevăzute de art. 115 din Constituţie, de a stabili condiţiile în care se exercită dreptul la pensie. Acest fapt este cu atât mai valabil cu cât, în cauză, este vorba despre o măsură de politică socială a statului, care poate decide, fără a se putea spune că aduce atingere Constituţiei, dacă acordă sau nu anumite beneficii, categoriile de persoane cărora le acordă, momentul de când se acordă şi, desigur, cel de la care încetează.
    90. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Vasile Dragu, Vasile Păduraru, Neculai Dogaru, Neculai Bardaş, Dumitru Hardon, Emil Eni, Dumitru Macău şi Dumitrache Oancă în dosarele nr. 2.943/121/2018, nr. 2.892/121/2018, nr. 3.081/121/2018, nr. 3.077/121/2018, nr. 3.043/121/2018, nr. 2.733/121/2018, nr. 2.893/121/2018 şi nr. 1.573/121/2019 ale Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă, de Vasile Nastac în Dosarul nr. 2.864/121/2018 al Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă, de Nicolae Preda, Lucian Nicolăescu, Dumitru Matache, Gheorghe Daniel Grunţă şi Mihail Marton în dosarele nr. 1.481/97/2018, nr. 2.042/97/2018, nr. 4.151/97/2017, nr. 1.511/97/2018 şi nr. 2.167/97/2018 ale Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă, de Mihai Ceuca în Dosarul nr. 1.136/97/2018 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă, de Viorel Andreica în Dosarul nr. 3.266/97/2018 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă, de Steluţa Violeta Grigore, Ioan Preda, Felicia Ghizela Mocanu, Cornel Petroesc şi Petru Barabulă în dosarele nr. 1.893/97/2018, nr. 347/97/2018, nr. 704/97/2018, nr. 1.323/97/2018 şi nr. 4.098/97/2017 ale Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă, de Ioan Cîmpean în Dosarul nr. 1.474/97/2018 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă, de Florin Ioniţă, Endre Istvan Somogyi şi Valer Rebeleanu în dosarele nr. 3.772/100/2017, nr. 778/100/2018 şi nr. 7.800/117/2017 ale Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, de Ioan Crainic, Ioan Mesaroş, Mircea Rad, Ioan Moldovan şi Constantin Odae în dosarele nr. 1.442/100/2018, nr. 1.605/100/2018, nr. 784/100/2018, nr. 2.001/100/2018 şi nr. 1.634/100/2018 ale Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, de Gafia Faur în Dosarul nr. 818/100/2018 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, de Aurel Radu şi Gavrilă Mihali în dosarele nr. 734/100/2018 şi nr. 720/100/2018 ale Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, de Bela Molnar în Dosarul nr. 867/84/2018 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, de Ion Pupăză în Dosarul nr. 1.933/95/2018 al Tribunalului Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Eugen Pirtea în Dosarul nr. 641/30/2018 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, de Pavel Iordache în Dosarul nr. 642/30/2018 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, de Nicolae Oneţ, Gheorghe Zeleneac, Alexandru Kadas, Magdalena Benyovszki, Nelu Iacob, Samuel Bucsi, Constantin Chiriţoiu, Tudor Biholar şi Mihăiţă Vereş în dosarele nr. 983/97/2018, nr. 811/97/2018, nr. 1.533/97/2018, nr. 2.383/97/2018, nr. 2.388/97/2018, nr. 2.549/97/2018, nr. 1.415/97/2018, nr. 2.384/97/2018 şi nr. 593/97/2019 ale Tribunalului Hunedoara - Secţia I civilă, de Iosif Bucşa în Dosarul nr. 4.074/97/2018 al Tribunalului Hunedoara - Secţia I civilă, de Ilie Matei în Dosarul nr. 793/97/2018 al Tribunalului Hunedoara - Secţia I civilă, de Nicu Dumitra în Dosarul nr. 2.891/120/2018 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă, de Cristel George Ciucă în Dosarul nr. 1.102/101/2018 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă, de Ilie Prăpuceanu în Dosarul nr. 2.238/95/2018 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă, precum şi de Florea Sima în Dosarul nr. 1.456/122/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ din cuprinsul art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în interpretarea dată acesteia prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, dispoziţiile art. 169^2 din aceeaşi lege şi ale art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, precum şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă, Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă, Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, Tribunalului Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, Tribunalului Hunedoara - Secţia I civilă, Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă, Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 9 noiembrie 2021.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Cosmin-Marian Văduva

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 759 din 9 noiembrie 2021

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"