Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────────┬─────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Daniel Marius Morar │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu│- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- magistrat-asistent │
└─────────────────────┴─────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 130 alin. (2) lit. b) [cu referire la pct. 11 şi pct. 14] din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, excepţie ridicată de Radu Petrică Vidican în Dosarul nr. 5.488/55/2015 al Tribunalului Arad - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 308D/2016. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că, în ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine o pretinsă discriminare între contravenientul ce formulează plângere în temeiul art. 32 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi contravenientul ce formulează plângere potrivit Legii nr. 295/2004, astfel că sesizează o pretinsă diferenţă între cele două texte legale şi nu încălcarea prevederilor constituţionale. Or, acest aspect excedează controlului de constituţionalitate exercitat de către Curtea Constituţională. De altfel, şi celelalte critici formulate nu aduc elemente de noutate, bazându-se doar pe compararea celor două texte legale. Pentru aceste considerente, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 3 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 5.488/55/2015, Tribunalul Arad - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 130 alin. (2) lit. b) [cu referire la pct. 11 şi pct. 14] din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Radu Petrică Vidican într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 295/2004. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt contrare art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (11) şi art. 53 alin. (2) din Constituţie, fiind neconstituţionale în măsura în care pedeapsa complementară, cea mai severă, a anulării dreptului de deţinere, port şi folosire a armelor, se ataşează în mod automat sancţiunii principale a amenzii, în mod arbitrar, de o manieră în care nu se permite individualizarea sancţiunii. Astfel, aceeaşi sancţiune complementară a anulării dreptului de deţinere, port şi folosire a armelor este aplicabilă atât în cazul săvârşirii unei contravenţii, cât şi în cazul săvârşirii unei infracţiuni, fără a se face nicio distincţie între gravitatea contravenţiilor şi a infracţiunilor, cu toate că acestea sunt calificate, în legislaţie, diferit, în funcţie de gravitate şi pericol social. În acest context, se apreciază că sunt încălcate prevederile art. 16 alin. (1) şi ale art. 23 alin. (11) din Constituţie, având în vedere situaţia privilegiată de care se bucură un simplu contravenient în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor în urma introducerii unei plângeri contravenţionale, întrucât, prin introducerea plângerii contravenţionale, sancţiunea contestată se suspendă. Or, prin excepţie şi cu totul discriminatoriu, prevederile art. 130 alin. (2) lit. b) [cu referire la pct. 11 şi 14] din Legea nr. 295/2004 instituie o prezumţie de vinovăţie, în raport de alte categorii de contravenienţi care beneficiază de dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001. 6. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea dispoziţiilor criticate în raport de art. 21 alin. (3) din Constituţie, se susţine că, prin instituirea automată a sancţiunii complementare, contravenientul este privat de un proces echitabil în care ar putea, în urma circumstanţierii stării de fapt şi a pericolului social, să beneficieze de o individualizare corectă a sancţiunii, în funcţie de care sancţiunea complementară să nu se justifice, aşa cum este cazul în procedura reglementată de dreptul comun în materia contravenţiilor. 7. Referitor la contrarietatea prevederilor criticate cu art. 53 alin. (2) din Constituţie, susţine că prin măsurile dispuse de autorităţile statului este limitat exerciţiul unor drepturi şi libertăţi fundamentale, fără a exista o justificare raţională care să reprezinte, în special, existenţa unui raport adecvat între aceste măsuri, situaţia de fapt şi scopul urmărit. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că, având în vedere principiul proporţionalităţii consacrat de art. 53 din Constituţie, există un exces de putere nejustificat legiferat prin art. 130 alin. (2) lit. b) [cu referire la pct. 11 şi 14] din Legea nr. 295/2004, faţă de scopul urmărit de legiuitor. 8. Tribunalul Arad - Secţia de contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, arată că dispoziţiile art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 instituie regula suspendării executării sancţiunilor contravenţionale ca urmare a formulării plângerilor împotriva proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, regulă derogatorie de la principiul legalităţii actelor administrative care impune executarea imediată a acestora. De asemenea, menţionează că de la această regulă s-au instituit numeroase derogări prin acte normative speciale, nu doar prin Legea nr. 295/2004, restabilindu-se, în fapt, principiul executării actelor administrative pentru care legiuitorul a înţeles să instituie prezumţia de legalitate, fără ca aceasta să încalce vreo normă constituţională. Egalitatea în drepturi a cetăţenilor, libertatea individuală sau accesul la justiţie, invocate în susţinerea excepţiei, nu impun un tratament identic persoanelor sancţionate contravenţional ci, dimpotrivă, sancţiunile complementare sunt adecvate ocrotirii valorii sociale periclitate prin săvârşirea contravenţiei. 9. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 11. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, precum şi din motivarea autorului acesteia, îl constituie dispoziţiile art. 130 alin. (2) lit. b) [cu referire la pct. 11 şi pct. 14] din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 10 iunie 2014, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: „(2) Următoarelor contravenţii prevăzute la art. 129 li se aplică sancţiuni complementare, după cum urmează: […] "(2) Următoarelor contravenţii prevăzute la art. 129 li se aplică sancţiuni complementare, după cum urmează: […] b) anularea dreptului de deţinere, de port şi folosire a armelor, celor prevăzute la pct. 1, 3, 8, 11, 12, 14-16, 19 şi 52;“. " 15. Prevederile art. 129 pct. 11 şi 14 din Legea nr. 295/2004, la care fac trimitere dispoziţiile criticate în prezenta cauză, au următorul cuprins: „Sunt considerate contravenţii următoarele fapte: [...] 11. neîndeplinirea obligaţiei de păstrare a armelor în condiţiile prevăzute la art. 26 alin. (1) şi (2); […] 14. păstrarea sau portul armei fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 31 alin. (1), (2) sau, după caz, alin. (3);“. 16. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 23 alin. (11) referitor la libertatea individuală şi la principiul prezumţiei de nevinovăţie şi art. 53 alin. (2) referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, sens în care este Decizia nr. 526 din 5 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 10 noiembrie 2016, prin care Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. 18. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale şi prin raportare la prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, Curtea a observat, în acord cu jurisprudenţa sa, că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. 19. Faţă de această critică, Curtea a constatat că nu se află în prezenţa unei chestiuni privind constituţionalitatea, ci a unei simple pretinse contrarietăţi între norme legale ce reglementează regimul juridic al contravenţiilor, în general, şi norme care reglementează în materia privind regimul armelor şi al muniţiilor. De altfel, legiuitorul are deplina legitimitate de a stabili atât norme cu caracter general, cât şi norme cu caracter special, derogatorii [a se vedea, în acest sens, art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010]. 20. În acest context, Curtea a reţinut faptul că Legea nr. 295/2004 a fost adoptată ca urmare a armonizării legislaţiei interne cu cea a Uniunii Europene în domeniul armelor, în vederea integrării în Uniunea Europeană, respectiv transpunerea Directivei Consiliului 91/477/CEE din 18 iunie 1991 privind controlul achiziţionării şi deţinerii de arme, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 256 din 13 septembrie 1991. Potrivit art. 3 din Directiva 91/477/CEE, „statele membre pot adopta, în cadrul propriilor legislaţii, măsuri mai stricte decât cele prevăzute de prezenta directivă (...)“. De asemenea, astfel cum reiese din expunerea de motive a proiectului de lege, la adoptarea acestuia s-a ţinut cont de prevederile Convenţiei europene cu privire la controlul achiziţionării şi deţinerii armelor de foc de către particulari, adoptată la Strasbourg la 28 iunie 1978, ratificată prin Legea nr. 116/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 8 iulie 1997, şi de prevederile Protocolului împotriva fabricării şi traficului ilegal de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, adoptată la New York la 15 noiembrie 2000, la care România a aderat prin Legea nr. 9/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 2 martie 2004 (a se vedea Decizia nr. 421 din 15 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 20 noiembrie 2013). 21. De altfel, la art. 132 cu denumirea marginală - Regimul contravenţiilor, Legea nr. 295/2004 stabileşte că, în privinţa contravenţiilor prevăzute la art. 129, acestora le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, cu posibilitatea de a se achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore jumătate din minimul amenzii. 22. Referitor la susţinerea potrivit căreia prevederile criticate instituie o prezumţie de vinovăţie, precum şi că, prin aplicarea automată a sancţiunii complementare, contravenientul ar fi privat de un proces echitabil în care ar putea, în urma circumstanţierii stării de fapt şi a pericolului social, să beneficieze de o individualizare corectă a sancţiunii, în funcţie de care sancţiunea complementară să nu se justifice, astfel cum este reglementată de dreptul comun în materia contravenţiilor, Curtea a constatat că aceasta nu poate fi reţinută. Astfel, în ceea ce priveşte aplicarea măsurii de suspendare sau anulare a permisului de armă prevăzută la art. 29 din Legea nr. 295/2004, constatarea situaţiilor în care se impune măsura suspendării sau, după caz, anulării permisului de armă [prevăzute la art. 28 din aceeaşi lege - Anularea şi suspendarea dreptului de deţinere a armelor] se face de către organele de poliţie competente. Aceste măsuri se comunică, în scris, titularului dreptului de deţinere sau, după caz, rudelor ori persoanelor care locuiau împreună cu acesta, în situaţia prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c), măsuri care sunt supuse controlului judecătoresc, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, iar în cadrul soluţionării cauzei, persoanele care se află sub incidenţa prevederilor criticate au posibilitatea de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 148 din 17 martie 2016, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 26 aprilie 2016). 23. Ca atare, faptul că, în materia regimului armelor şi muniţiilor, contestarea procesului-verbal de contravenţie nu suspendă pedeapsa complementară a anulării dreptului de deţinere, de port şi folosire a armelor, nu este de natură a contraveni prevederilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei. Această sancţiune este aplicată de drept, nefiind lăsată la aprecierea organelor constatatoare, tocmai datorită valorilor sociale lezate prin săvârşirea contravenţiei, ceea ce impune o astfel de reglementare în domeniul dreptului de deţinere, de port şi folosire a armelor şi muniţiilor, legiuitorul fiind îndreptăţit să instituie măsuri de ocrotire a interesului general al societăţii. 24. Cu privire la dispoziţiile constituţionale referitoare la libertatea individuală şi la principiul prezumţiei de nevinovăţie, invocate de autorul excepţiei în susţinerea acesteia, Curtea a reţinut că nu sunt incidente în cauză, întrucât prin textele de lege care formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu se instituie măsuri de natură penală care să pună în discuţie principiul prezumţiei de nevinovăţie sau normele constituţionale prin care se asigură libertatea individuală. 25. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 53 alin. (2) referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, Curtea a reţinut că acestea nu sunt incidente în cauză, deoarece din examinarea sistematică a dispoziţiilor Constituţiei, respectiv a titlului II care consacră drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale, reiese faptul că dreptul de deţinere, port şi folosire armă nu este un drept constituţional. 26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 27. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Radu Petrică Vidican în Dosarul nr. 5.488/55/2015 al Tribunalului Arad - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 130 alin. (2) lit. b) [cu referire la pct. 11 şi pct. 14] din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Arad - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 februarie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
![Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 75 din 28 februarie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 130 alin. (2) lit. b) [cu referire la pct. 11 şi pct. 14] din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor](http://www.monitoruljuridic.ro/_images/ico_yahoo.png)
